BusinessMagazin

Blog

  • Nimic nu e sigur in privatizarea CEC

    Inceputul de an a fost, pentru investitorii interesati inca de Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC) ca un carusel. Mai intai, dusul rece al unei posibile amanari, urmat de luni de discutii pro si contra vanzarii si apoi de vestea reinceperii procesului de privatizare. Care este pasul urmator?

     

    Tot ce stim, stim mai ales din ziare“, spune unul dintre cei sase investitori care, la finele lunii noiembrie – cand s-au numarat ultima data petitorii Casei de Economii si Consemnatiuni -, mai figurau inca pe lista. La fel de bine, insa, spune acelasi investitor, „ne vedem de treaba“, pentru ca actionarii nu stau sa astepte la infinit o achizitie supusa atator discutii, „si asteptam sa vedem ce va mai urma“.

     

    Teoretic, e clar ce ar trebui sa urmeze: pana „cel mai tarziu 10 aprilie“, anunta la inceputul lunii martie Bogdan Olteanu, membru in comisia de privatizare, investitorii ar trebui sa primeasca contractul de privatizare, impreuna cu celelalte documente. Mai departe, pana la data de 25 aprilie, ar trebui sa fie depuse ofertele finale angajante, conform sursei citate. Clarificarile aduse de reprezentantul comisiei de privatizare vin dupa trei luni de totala incertitudine privind soarta viitoare a venerabilei banci romanesti. Din ianuarie, cand ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, anunta ca mai vrea timp de gandire pentru a decide daca va vinde sau nu banca, au existat fel de fel de curente de opinie si luari de pozitie. Dupa ce, in februarie, conducerea bancii a prezentat Ministerului de Finante, unicul actionar al CEC, un plan de afaceri pe doi ani – cu si fara privatizare -, decizia a fost luata: se vinde. 

     

    Se vinde dupa o strategie modificata, propusa de comisia de privatizare la inceputul lunii martie. Strategie care, conform acelorasi surse, ar fi trebuit aprobata printr-o hotarare de guvern pana pe 15 martie, dar care nici acum nu a trecut de stadiul discutiilor si al dezbaterilor. Potrivit proiectului de strategie, pretul va reprezenta 75% din grila de punctaj pentru selectia ofertelor, iar primele doua oferte se califica automat in etapa finala. Totusi, daca investitorul de pe pozitia a treia are un punctaj cu mai putin de 10% sub prima oferta, s-ar putea califica si el. Daca noul proiect va fi aprobat, statul va vinde pana la 85% din actiunile bancii, fata de 75% cat prevedea strategia initiala.

     

    Pe de alta parte, saptamana trecuta senatorii au adoptat, printr-o ordonanta de urgenta, cateva masuri privind continuarea procesului de privatizare a CEC, pornind de la vechea strategie de privatizare. Senatorii au inclus pe lista persoanelor care vor putea sa cumpere actiuni dintr-un pachet de 5% din capitalul social al CEC pe salariatii cu o vechime minima de cinci ani in CEC, care au fost disponibilizati in urma restructurarii in vederea privatizarii. Intr-o varianta initiala a ordonantei, puteau sa cumpere actiuni la CEC numai salariatii, membrii consiliului de administratie in exercitiu la data transferului dreptului de proprietate si pensionarii cu ultimul loc de munca la CEC.

     

    Cam acestea sunt lucrurile clare (cel putin intr-o masura) despre privatizarea CEC. La finele lui aprilie ar trebui sa se stie, daca termenul va fi respectat, cine mai este interesat de CEC. Pe lista celor care au depus oferte anul trecut figureaza National Bank of Greece, Monte dei Paschi di Siena, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank si Raiffeisen. Nu e exclus ca unii sa-si fi pierdut rabdarea si sa-si fi indreptat atentia catre planuri ceva mai consecvente.

  • Poate acum se si vinde

    Ramasa o vreme in umbra spectaculoasei privatizari a BCR, mai modesta Casa de Economii si Consemnatiuni a avut un inceput de an agitat. Strategia de privatizare a fost iar modificata, din nou la finele lunii aprilie ar trebui sa se stie cu siguranta cine mai e interesat de CEC. Iata cronologia variantelor pentru CEC luate in calcul anul acesta:

     

    O NOUA AMANARE: Nemultumit de ofertele preliminare depuse, care pretuiau CEC-ul la cateva sute de milioane de euro, mi-nistrul finantelor Sebastian Vladescu lanseaza in ianuarie vestea ca inca analizeaza „care este cea mai buna varianta vizavi de CEC“. Depunerea ofertelor finale angajante, amanata anterior pentru ianuarie, este lasata pe mai tarziu.

     

    DOI ANI: Atat se zvoneste, tot in ianuarie, ca ar putea fi amanata vanzarea CEC. Conducerii bancii i se cere sa intocmeasca un plan de afaceri pe doi ani vizand restructurarea si dezvoltarea CEC.

     

    STRATEGIE: Premierul Tariceanu anunta, tot in ianuarie, ca se analizeaza si varianta ca privatizarea CEC sa se deruleze dupa strategia folosita in cazul BCR. Aici, in lipsa unor oferte acceptabile, s-a decis ca procesul sa inceapa prin cedarea de actiuni catre BERD si IFC.

     

    AOAR: Februarie incepe cu prezentarea pozitiei Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) – ar fi mai bine ca autoritatile sa anuleze procesul de privatizare a CEC, iar banca sa fie transformata intr-o unitate destinata pastrarii economiilor populatiei.

     

    RECAPITALIZARE: Tot in februarie, presedintele CEC face public faptul ca strategia de dezvoltare prezentata comisiei de privatizare presupune o recapitalizare de 200 mil. euro pentru cresterea cotei de piata de la 4,3% la 6,5% in urmatorii doi ani. Dar aceasta strategie nu exclude privatizarea, puncteaza Radulescu. Potrivit lui, CEC ar trebui sa realizeze investitii de circa 100 mil. euro pentru informatizarea si tehnologizarea retelei.

     

    PRIVATIZAREA CONTINUA: Vestea vine la inceputul lui martie si stabileste ca pretul de cumparare va reprezenta 75% din grila de punctaj. Proiectul contractului va fi transmis competitorilor cel mai tarziu in 10 aprilie.

     

    OFERTELE FINALE ANGAJANTE: Trebuie depuse pana pe 25 aprilie. Pe lista partici-pantilor mai figureaza, teoretic, National Bank of Greece, Monte dei Paschi di Siena, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank si Raiffeisen. Ei vor depune oferte de cumparare pentru 85% din actiunile bancii.

  • Consum in interior pe bani din afara

    Economia romaneasca nu are puterea sa se lupte, parte in parte, cu cele europene. Deficitul comercial si cel de cont curent cresc in pas saltat de la an la an, iar analistii spun ca vor continua s-o faca si in urmatorii ani. Cat de aproape este pericolul unei crize?

     

    Pentru o economie emergenta, ale carei mecanisme abia acum se definesc si  se rodeaza, „sa aiba deficite externe mari este o caracteristica absolut normala“, este de parere Mihaela Ionescu, economist in departamentul de macroeconomie al Unicredit Romania.

     

    In aceste conditii, faptul ca minusul dintre ce poate exporta Romania si ceea ce consuma din import, exprimat economic prin deficitul de cont curent, a ajuns in ianuarie aproape de 400 de milioane de euro – cu peste 70% mai mare decat in ianuarie 2005, dupa datele provizorii ale BNR – nu i se pare economistului de la Unicredit „o tragedie“. Nici minusul record de anul trecut din balanta contului curent, ajuns la circa 6,8 miliarde de euro, cu peste 40% mai mult decat in 2004, nu pare „un capat de tara“.

     

    La fel cum, in opinia multora dintre analisti, nici certitudinea lor ca aceasta „gaura“ va creste in pas alert si in continuare nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Dar, oricat de explicabil si de inteles ar fi un astfel de deficit, spun aceiasi analisti, „trecerea lui peste o anumita cota de avarie poate genera o criza“. Important nu este, pana la urma, cat de mare este acest deficit – datoria pe care o avem de platit pentru bunurile si serviciile importate -, ci mai degraba daca in economia romaneasca intra suficiente fonduri prin care sa fie acoperita.

     

    Practic, finantarea sanatoasa a deficitului de cont curent este cheia problemei. „Atat timp cat exista suficiente surse de finantare pentru datoria externa, lucrurile sunt relativ sub control“, este de parere seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank, Ionut Dumitru.

     

    Iar pana acum, pentru ca economia romaneasca a dat investitorilor straini suficient confort si a asigurat castiguri pentru banii plasati aici, finantare a existat. Spre exemplu, anul trecut, investitiile straine directe (ISD) in Romania au fost de circa 5,2 miliarde de euro, conform BNR, astfel ca deficitul a fost finantat in proportie de 80% prin ele.

     

    Pe de alta parte, Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS) estima saptamana trecuta ca valoarea investitiilor straine directe atrase de Romania in 2005 va fi revizuita la peste sase miliarde de euro, dupa recalcularea nivelului preliminat de banca centrala. Pentru acest an, autoritatile au previzionat un nivel al investitiilor straine directe de 5,8-6,2 miliarde de euro.

     

    „Probleme vor aparea doar daca nu vom mai fi in stare sa atragem investitii straine“, adauga Dumitru, apreciind totusi ca pentru anul acesta nici nu se pune aceasta problema. El vede, in 2006, mai bine de 6,5 miliarde de euro investitii straine care vor intra in economia romaneasca, urmate insa de o scadere in 2007 la circa 5 miliarde de euro. Pe talerul celalalt al balantei, seful cercetarii de la Raiffeisen anticipeaza un deficit de 8,8 mi-liarde de euro, adica circa 9,3% din PIB. Ca 2006 va aduce „investitii record“, atrase in principal de perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, pare a fi de acord toata lumea.

     

    Radu Craciun, analistul-sef de la ABN Amro, spune ca se vor ridica la 8-9 miliarde de euro, acoperind in proportie de 80-90% deficitul extern, in timp ce minusul din contul curent al balantei de plati va fi in jur de 9% din PIB. De acum inainte insa, „structura surselor de finantare se va schimba“, este de parere Florin Citu, economist-sef la ING Bank, „astfel ca, in cativa ani, vor conta tot mai mult investitiile de portofoliu“.

     

    Adica, pe masura ce marile privatizari se termina si, pe de alta parte, piata financiara romaneasca se deschide strainilor, vor incepe sa conteze mai mult investitiile in actiuni ale societatilor cotate pe piata de capital, in fonduri de investitii, in obligatiuni guvernamentale etc. Numai ca investitiile de portofoliu sunt cu mult mai volatile decat investitiile straine directe – fiind, practic, vorba de bani veniti in cautare de randamente bune. Motiv pentru care vor sta aici atat timp cat vor gasi ce cauta: randamente bune, o economie sanatoasa, crestere economica, stabilitate. „Mai periculoasa e situatia in care deficitele sunt cuplate cu o crestere economica redusa“, explica Florin Citu. Pentru 2006, el anticipeaza un ritm de crestere economica de 4,2-4,5%, si un deficit echivaland cu circa 9,5% din PIB. 

     

    Daca insa economia romaneasca va da semne ca se impiedica, banii volatili plasati in investitii de portofoliu vor pleca. Ceea ce va lasa, implicit, fara surse de finantare golul consumului pe datorie din Romania. „Atunci deficitul devine, cu adevarat, periculos“, explica  Aurelian Dochia, director general BRD / SG Corporate Finance.

     

    De unde vine pericolul? Tocmai din iesirea din tara a acestor fonduri, care implica schimburi masive pe piata valutara si, implicit, o apreciere masiva a valutelor. O apreciere cu consecinte dezastruoase intr-o economie unde mai bine de jumatate dintre credite sunt in valuta. La fel de dezastruoasa si pentru lupta bancii centrale cu inflatia.

     

    Dar, pana una-alta, „scenariul unei crize generate de un nivel mare al deficitului este total improbabil“, este de parere Radu Craciun, in total acord cu majoritatea analistilor economici. In opinia lui Craciun, apropierea momentului in care Romania va intra in UE – indiferent daca este vorba de 2007 sau 2008 – este un motiv suficient pentru ca strainii sa nu se feresca de investitiile in economia romaneasca. In plus, „pentru moment, investitiile pe termen scurt (adica cele ce pot induce o criza daca se retrag din piata – n.r.) sunt inca reduse“.

     

    Un scenariu periculos ar putea aparea daca moneda nationala s-ar aprecia foarte mult, crede Mihaela Ionescu de la Unicredit – pentru ca un leu puternic in raport cu valuta loveste in exporturi, scazandu-le competitivitatea. Pentru 2006, economistul de la Unicredit vede o „gaura“ a contului curent de circa 9,5% din PIB, dar si investitii de 6,5 miliarde de euro. Nici macar acest scenariu „cu un deficit destul de mare nu este periculos“, adauga insa Ionescu. Argumentand ca e firesc ca datoria Romaniei sa creasca, ea da si exemplul altor tari din regiune, intrate recent in UE, care s-au confruntat cu aceleasi probleme: Polonia, Ungaria, Cehia. Si nu este „un capat de tara“ pentru ca, argumenteaza Ionescu, o mare parte a consumului vine de la companii si se transforma in investitii – care, la randul lor, contribuie (cel putin teoretic) la cresterea competitivitatii firmelor romanesti.

     

    Consumul privat individual, adica cel al omului de rand, are o pondere mult mai mica in crearea acestor deficite, adauga Ionut Dumitru. „Bunurile de consum reprezinta doar circa 15% din importuri“, spune el, „iar ponderea lor a fost relativ constanta in ultimii ani“. Restul sunt importuri de bunuri de capital si materii prime care, in urmatorii ani, vor contribui la cresterea competitivitatii companiilor romanesti.

     

    Si totusi, pe termen lung, adancirea fara control a deficitelor, a dezechilibrului dintre capacitatea de a exporta si nevoia de bunuri si servicii importate induce un risc. Risc pe care si reprezentantii FMI l-au aratat cu degetul in repetate randuri autoritatilor romane. „Teama FMI vizeaza mai degraba un termen mediu si lung“, crede Aurelian Dochia. Pentru ca, explica el, Romania nu este o tara izolata si tot ce se intampla in economia mondiala ne influenteaza si pe noi. Daca economia mondiala nu merge bine, apetitul pentru investitii scade si el. Si, odata cu el, scad si posibilitatile de finantare a consumului romanesc pe banii strainilor.

  • Balanta contului curent (% PIB)

     

    2004

    2005

    2006

    2007

    Cehia

    -5,2

    -2,7

    -2,7

    -2,5

    Estonia

    -12,4

    -12,1

    -10,5

    -9,4

    Ungaria

    -8,8

    -7,5

    -7,9

    -7,5

    Letonia

    -13

    -12,9

    -11,2

    -10

    Lituania

    -7,7

    -7,2

    -6,7

    -6,3

    Polonia

    -4,1

    -1,6

    -1,7

    -2,7

    Slovacia

    -3,5

    -6,4

    -5,5

    -2,8

    Slovenia

    -2,1

    -0,9

    -0,2

    -0,5

    Bulgaria

    -8,5

    -14,7

    -15

    -12,1

    Croa]ia

    -5,2

    -7,1

    -6,6

    -6,5

    Rom`nia

    -8,7

    -9,2

    -10,3

    -9,5

    Sursa: Bank Austria Creditanstalt, CEE Commentary, februarie 2006

     

  • Cartierul Colentina, noua stea rezidentiala a Bucurestiului

    Se spune ca numele cartierului bucurestean Colentina vine de la „colea-n tina“ (acolo, in noroi), dupa cum ar fi sunat raspunsul laconic al unuia dintre spatarii lui Matei Basarab la intrebarea domnului sau unde a infrant ostile Inaltei Porti. In ultimele saptamani, pe piata au fost lansate cateva proiecte rezidentiale de zeci de milioane de euro, toate „colea-n tina“.

     

    Mai aproape de noi, fosta mlastina din nord-estul Capitalei avea sa se transforme intr-o „mahala“, ajungand in perioada Romaniei socia-liste multilateral dezvoltate unul dintre cele mai aglomerate cartiere ale Bucurestiului, si pe fondul unei intense activitati comerciale. Cartierul este marginit de Piata Obor, cea mai mare din Bucuresti, langa care s-a deschis in 1977 magazinul universal Bucur Obor – la acea vreme cel mai mare complex co-mercial din tara. Poate chiar aceasta traditie a facut ca, la inceputul deceniului trecut, la celalalt capat al Soselei Colentina sa ia nastere complexul Europa, cunoscut in special pentru oamenii de afaceri chinezi care au standuri acolo.

     

    Dupa comercianti, a venit randul investitorilor imobiliari sa „puna ochii“ pe Colentina. Iar cartierul atrage din ce in ce mai multi dezvoltatori care vor sa construiasca locuinte. Startul a fost dat inca de anul trecut, cand a inceput constructia complexului Central Park, in zona Stefan cel Mare, care va necesita investitii estimate la 50 de milioane de euro. Cu toate ca nu este amplasat chiar in Colentina, ci mai aproape de centru, a marcat totusi o premiera pentru piata imobiliara romaneasca, fiind primul proiect de blocuri de apartamente destinate clasei medii, localizat intr-o zona nu neaparat de prim rang.

     

    Central Park a fost urmat de Planorama, un proiect amplasat in zona Doamna Ghica, aproape de „inima“ Colentinei, care promite sa ofere peste 1.100 de locuinte in patru blocuri, in urma unor investitii de circa 70 de milioane de euro.

     

    Compania de dezvoltare imobiliara RED Management Capital, detinuta de doua firme de investitii, GED Capital si Warburg Pincus, are, de asemenea, in pregatire un proiect rezidential in Colentina. „Proiectul va avea peste 1.300 de apartamente“, spunea la editia din luna ianuarie a Club BUSINESS, organizat de revista BUSINESS Magazin, Teodor Pop, directorul general al companiei, fara a oferi insa mai multe detalii.

    Ceva mai la nord, in zona Lacul Tei, este anuntat un proiect de apartamente de lux ce apartine grupului spaniol GEA Prasa. Cu investitii estimate la 150 de milioane de euro, complexul prevede constructia a 550 de apartamente pana in 2008.

     

    Nu in ultimul rand, unul dintre cei mai importanti dezvoltatori imobiliari de pe piata bucuresteana – GTC, detinut de grupul israelian Kardan – si-a indreptat „tunurile“ inspre Colentina. Dupa ce a construit doua dintre cele mai cunoscute imobile de birouri din Bucuresti – Europe House (actualul sediu al Orange) si America House (cladire recent finalizata, amplasata langa turnul BRD), ambele in Piata Victoriei – GTC s-a orientat si catre piata rezidentiala. Compania are in lucru si proiecte adresate pietei de lux, in zona de nord a Capitalei, dar si un complex ce prevede dezvoltarea a 600 de apartamente in zona Colentina. Toate aceste anunturi i-au surprins intr-o oarecare masura pe cei care lucreaza in agentiile imobiliare. Printre motivele invocate de analistii imobiliari se numara pretul mai scazut al terenurilor decat in nord, zona care a atras aproape in totalitate investitiile rezidentiale pana de curand.

     

    In acelasi timp, zona comerciala din Colentina, completata mai recent cu un hypermarket Carrefour si un magazin Kaufland, este un plus de atractivitate pentru locuitorii acestui cartier. De altfel, analistii imobi-liari sunt de acord ca dezvoltatorii de complexuri rezidentiale se vor orienta din ce in ce mai mult catre cartierele marginase ale Capitalei. In zone ca Berceni, Militari sau Colentina, pretul terenului este mai scazut decat in nord, permitand astfel constructia unor locuinte mai ieftine, accesibile unei clase medii in crestere. Pe de alta parte, platformele industriale vor fi scoase treptat din oras, iar terenurile astfel eliberate sunt foarte atractive pentru investitori.

     

    Pe de alta parte, „fenomenul Colentina“ nu este un unicat pe piata imobiliara bucuresteana. Si in Berceni, si in Militari si in zona Vitan mai sunt cateva proiecte care promit apartamente moderne la preturi mai accesibile. Ani de zile, noile constructii rezidentiale din Bucuresti s-au adresat numai segmentului superior, fiind amplasate in general in partea de nord, atat in oras – Aviatorilor, Primaverii etc. -, cat si in afara acestuia – Baneasa, Snagov, Corbeanca.

     

    Iar zecile si sutele de milioane de euro pe care le vehiculeaza investitorii arata ca distanta de la noroiul in care muntenii i-au invins pe turci la apartamentele in care vor locui urmasii acestora nu se masoara numai in ani, ci si in bani.

  • AUTO: Taxa de mediu <br/>imparte industria in doua

    Temerile ca aderarea la UE ar putea provoca o explozie a importurilor second-hand au despartit in doua apele pietei auto din Romania. Daca „traditionalistii“ vad in taxa de mediu un colac de salvare pentru afacerile cu masini noi, „modernistii“ sustin ideea integrarii „pe roti uzate“. 

     

    Teoretic, infama taxa de mediu ar urma sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2007. Teoretic, pentru ca exista si o conditie „sine qua non“: sa aderam anul viitor la UE. Potrivit ministrului mediului Sulfina Barbu, valoarea acesteia ar urma sa fie stabilita „dupa metodologia aplicata de tarile care au intrat in ultimul val in UE“, cu mentiunea ca va fi adaptata la nivelul de trai din Romania.

     

    Cum s-ar traduce asta in cifre nu o pot spune nici Ministerul Mediului, nici cei de la Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), sustinatori declarati ai proiectului. Momentan se pot face doar speculatii: dupa unele voci din piata, taxa de mediu ar urma sa fie de pana la 2.000 de euro, altii ridicand acest plafon pana la 3.000 de euro, in functie de vechimea automobilului si de gradul de poluare al acestuia. Invaluita in „noxe“ ramane si destinatia acestor bani. Una dintre variantele vehiculate ar fi aceea a directionarii lor catre fondul destinat „primei de casare“, deci inspre sprijinirea vanzarilor de masini noi.

     

    Dupa cum se stie, programul a fost initiat pentru intinerirea parcului auto romanesc – cu o vechime medie a unei masini de 13,5 ani, una dintre cele mai mari valori din Europa. Acesta a fost si unul dintre motivele pentru care importurile de autoturisme rulate au fost si inca sunt prohibitive: nu mai vechi de 8 ani si minim Euro 3. Consecintele? Anul trecut, in Romania au fost aduse 24.838 de autovehicule second-hand, excluzandu-le pe cele comerciale sau de transport de calatori, cu o valoare inainte de taxe de 190 de milioane de euro, conform Autoritatii Vamale din Romania.

     

    Prin comparatie, numarul masinilor noi vandute in aceeasi perioada a fost de peste 215.000 de unitati. De altfel, 2005 a fost un an al recordurilor absolute pentru piata auto, care a ajuns la peste 2,5 mld. euro. Conform APIA, in primele doua luni ale lui 2006 vanzarile de autoturisme noi din Romania au crescut cu 8,8%, comparativ cu perioada similara a anului trecut, ajungand la un total de 29.860 de unitati.

     

    Dincolo de cifre, initiativa ministrului Barbu a fost primita cu vadita „raceala“ de reprezentantii Automobil Clubului Roman, care au afirmat chiar ca s-ar urmari astfel favorizarea anumitor grupuri de interese de pe piata: „Pentru evitarea protestelor firesti ce ar putea aparea in urma restrictionarii dreptului de a comercializa liber automobile, contrar pietei libere din interiorul Uniunii Europene, grupurile de interese au gasit o portita ecologica“. De cealalta parte, Brent Valmar, presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile, arata ca „APIA este favorabila adoptarii unei politici coe-rente, bazate pe practica si experienta europeana in domeniu, care au ca principiu de baza faptul ca cel ce polueaza mai mult trebuie sa si plateasca mai mult“. Potrivit lui Valmar, APIA sprijina aplicarea acestei taxe pentru toate importurile de automobile, nu doar pentru cele rulate.

     

    Totusi, este evident ca o astfel de taxa ar afecta mai ales pretul masinilor cumparate la mana a doua. Sa luam o Skoda Octavia Tour, cel mai vandut model de import in primele doua luni ale acestui an in Romania. Pe unul dintre cele mai vizitate site-uri de vanzari auto second-hand din Germania, www. mobile.de, un astfel de model a fost scos la vanzare la un pret de 3.000 de euro.

     

    Autoturismul in cauza are motor de 2 litri pe benzina, 60.000 de kilometri parcursi,  ABS si a fost inmatriculat in 1999. Dupa aderare, un roman ar putea plati in jur de 500 de euro cheltuieli de drum pana in Germania, taxa pe mediu de aproximativ 1.000 de euro, plus cheltuielile de inmatriculare, ceea ce ar ridica pretul total  la mai bine de 5.000 de euro. O Skoda Octavia Tour noua, cu motor de 1,8 si dotari echivalente, se vinde acum in Romania cu peste 13.000 de euro.

     

    Un contraargument pentru introducerea taxei ar fi acela al „puterii exemplului“: daca un autoturism poate sa circule in Franta, Germania sau Italia si are inspectia tehnica la zi, de ce nu ar putea sa o faca la fel de bine si in Romania in aceleasi conditii? Practic, prin renuntarea la normele actuale de import, ar putea fi aduse in tara si masini mai vechi de opt ani, inclusiv din categoria celor care nu respecta normele de poluare. „Astfel, autoturisme vechi, cu grad de uzura ridicat, poluante si chiar mai putin sigure in trafic vor intra in Romania fara nici un fel de limita“, crede Brent Valmar, in opinia caruia Registrul Auto Roman nu reprezinta un filtru cu suficienta acuratete pentru a impiedica o avalansa de masini uzate. „Sigur ca RAR isi are menirea sa, dar poate actiona numai in cadrul strict al conformarii autoturismului cu reglementarile tehnice, nu si in sfera politicii de mediu, a celei fiscale ori a politicii comerciale.“

     

    Pe de alta parte, chiar si in conditiile introducerii unei taxe de mediu, se anticipeaza o crestere a numarului de importuri auto second-hand. O perspectiva nu tocmai imbucuratoare pentru dealerii de masini noi. O alternativa pentru acestia ar fi sistemul „buy-back“, prin care contravaloarea masinii vechi este folosita ca avans pentru una noua. De altfel, din cate spune Valmar, „unii dintre membri APIA fac parte din grupuri care detin si societati specializate in comercializarea autoturismelor uzate si care in mod cert isi vor extinde aria de activitate dupa 2007“. La Tiriac Auto, exista posibilitatea de a returna masina rulata prin intermediul a doua firme: Romcar Motors si Star Forum. La randul lor, cei de la Porsche Romania au infiintat divizia de buy-back Weltauto, sistemul fiind adoptat si de catre Automobile Bavaria inca din 2003. Implicat in activitatea de buy-back este si Renault Nissan, importatorul celei mai vandute marci auto din Romania, prin intermediul concesionarilor sai.

     

    Analistii sunt de parere ca un importator de masini noi, care ofera si servicii de buy-back, va avea o evolutie mai robusta pentru ca va putea sa balanseze intre profiturile obtinute din vanzarile ambelor categorii de autoturisme. La fel de adevarat este ca acelasi client isi va putea vinde masina unui dealer de autovehicule second- hand. AAA Auto, cel mai mare furnizor de masini de ocazie din centrul Europei, si-a facut intrarea pe piata din Romania in ultima parte a anului trecut. In doar patru luni – din septembrie pana in decembrie, AAA Auto a vandut 941 de masini, realizand o cifra de afaceri de 8,21 milioane de  euro.

     

    Iar pentru 2006 echipa de vanzari a companiei are ca target atingerea unei cifre de vanzari de 3.500 de automobile. Anthony James Denny, presedintele consiliului de administratie al AAA Auto, considera ca, „daca luam afacerea noastra drept model, nu consideram ca un alt comerciant de masini rulate reprezinta in momentul de fata o amenintare pentru compania noastra“. AAA Auto si-a dezvoltat propria oferta de servicii financiare pentru achizitionarea autovehiculelor din parcul auto, provenite in proportie de 60% de pe piata autohtona.

     

    Tot in luna septembrie a anului trecut, si-a facut intrarea pe piata romaneasca si New Kopel, o companie israeliana de leasing operational care a incheiat contracte pentru vanzarea a 1.000 de autovehicule pana la sfarsitul lunii februarie. Majoritatea semnelor indica faptul ca 2006 cu greu ar mai putea fi un an al stabilirii unor noi recorduri de vanzari la masini. Dar 2007 ar putea fi un alt „an auto“. Chiar daca unul la mana a doua.

  • Se canta prohodul sistemului public de pensii

    Dupa multi ani de poticneli, sistemul de pensii private incepe sa capete forma. Proiectele de lege care reglementeaza reforma sistemului de pensii urmeaza sa fie aprobate intr-un viitor previzibil, iar investitorii asteapta cu nerabdare sa intre pe o piata care-si anunta un bun potential de dezvoltare.

     

    Sfarsitul e aproape pentru sistemul public de pensii, la care contribuie azi toti salariatii din Romania. Deficitele din ultimii ani devin nefinantabile, iar raportul dintre salariatii care contribuie si pensionari scade continuu de 16 ani. Solutia sunt pensiile private, discutate pe larg in cadrul seminarului „Pensiile private, pe ultima suta de metri“, organizat de Ziarul Financiar si ING Asigurari.

     

    Autoritatile spun ca primele fonduri de pensii facultative (asa-numitul pilon III) vor intra in functiune anul viitor, fiind urmate de fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) un an mai tarziu. Investitorii sunt insa de parere ca ar fi mai bine ca sistemul privat de pensii sa debuteze cu pilonul II. Ce inseamna toate acestea?

     

    Pilonul II va fi alcatuit din fondurile de pensii administrate privat, care vor prelua o parte din contributiile virate catre sistemul public, obligatoriu in prezent pentru toti salariatii. La schemele de pensii din pilonul II vor participa obligatoriu toti contribuabilii in varsta de pana la 35 de ani si facultativ cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani. Contributia virata in primul an va fi de 2%, aceasta urmand sa creasca liniar, cu cate 0,5 puncte, pana la 6%, nivel considerat insa prea mic de investitori. La varsta pensionarii, pensia va fi calculata individual, in functie de contributiile facute de fiecare.

     

    Pilonul III ar trebui sa fie si mai simplu, cel putin in teorie. Schemele de pensii din acest pilon sunt facultative, oricine avand dreptul sa contribuie cand si cat doreste. Deocamdata, proiectul de lege spune ca doar contributiile de maxim 200 de euro pe an sunt deductibile de la plata impozitului, ceea ce ii nemultumeste pe investitori. Culmea, tocmai cei carora li se adreseaza legea – cum ar fi cei care traiesc numai din chirii sau dividende, muncesc in strainatate sau obtin venituri din alte activitati neprofesionale – ar putea fi exclusi din sistem.

     

    In acelasi timp, pilonul I este din ce in ce mai impovarat de imbatranirea populatiei si de presiunile financiare care apar din cauza numarului insuficient de salariati care contribuie pentru a plati pensiile unui numar tot mai mare de pensionari. Acum 6 ani, 8 mi-lioane de salariati contribuiau pentru pensiile a 2,1 milioane de pensionari. Astazi, 4,6 milioane de salariati contribuie pentru tot atatia pensionari.

     

    In tarile central-europene reforma sistemului public de pensii a debutat in urma cu 10-12 ani, cand la noi nici macar nu incepusera sa se privatizeze marile intreprinderi de stat. Cehia si Ungaria au reglementat pensiile facultative (pilonul III) in 1994, in timp ce pensiile administrate privat (pilonul II) au inceput sa functioneze in Ungaria in 1998 si in Polonia in 1999. Asadar, sistemele de pensii private au facut deja cariera in regiune, pe langa alte posibilitati de economisire.

     

    Inaintea fondurilor de pensii au aparut in tarile vecine fondurile mutuale, pe principiul carora functioneaza de altfel si depunerile in viitoarele sistemele de pensii private. Iar in prezent activele fondurilor de pensii chiar au reusit sa le depaseasca pe cele ale fondurilor mutuale in Europa Centrala si de Est.

     

    In Polonia, de exemplu, activele fondurilor de pensii erau evaluate anul trecut la putin peste 20 de miliarde de euro, in timp ce fondurile mutuale aveau depuneri din partea persoanelor fizice de numai 12 miliarde de euro. In cazul Bulgariei, fondurile de pensii tocmai au depasit jumatate de miliard de euro, in timp ce activele fondurilor de investitii nu au trecut inca de 100 de milioane de euro.

     

    Polonia este exemplul clasic de reforma a pensiilor in regiunea central- si est-europeana. Dupa prabusirea economica de la inceputul anilor ‘90, polonezii au reusit prin reforme generalizate sa revina la crestere economica, sa reduca somajul si inflatia si sa aiba o moneda puternica si in apreciere. Lipsea totusi ceva pentru a sprijini eforturile de modernizare a economiei: in 1995, cand sistemul public de pensii a ajuns aproape de colaps, au aparut si primele discutii referitoare la pensiile private.

     

    Veriga lipsa a reformelor a fost completata in 1999, cand au fost reglementate si au inceput sa functioneze pensiile private. Sigur, au existat si probleme la inceput. Randamentele fondurilor de pensii au fost nemultumitoare in primii cinci ani, picand sub cifra de inflatie.

     

    Dar dupa o vreme, cand tot mai multi contribuabili au capatat incredere in sistem, comisioanele fondurilor de pensii s-au redus, la fel si costurile lor de administrare, iar randamentele au devenit la un moment dat real pozitive – iar azi circa 11,6 milioane dintre cei 13 milioane de contribuabili polonezi isi directioneaza economiile catre diverse scheme private de pensii. Sistemul public de pensii din Romania se gaseste in prezent in acelasi punct mort unde era si cel polonez in urma cu 10 ani.

     

    Ramane ca legile pentru sistemul privat sa fie finalizate si sa devina destul de atractive pentru investitori, iar populatia sa capete incredere si sa inceapa sa depuna bani in aceste fonduri. Iar daca sistemul nostru va avea acelasi succes ca si in Polonia, estimarile arata ca activele fondurilor de pensii ar putea chiar depasi 3 mld. euro in 2015.

  • Cei trei piloni

    Reforma sistemului de pensii cuprinde, alaturi de restructurarea sistemului public, introducerea a doua noi componente, asa numitii piloni II si III ai sistemului de pensii:

     

    PENSIILE PUBLICE: Asa-numitul pilon I, in cadrul caruia pensiile se platesc pe masura incasarii contributiilor de la salariatii actuali (PAYG)

     

    FONDURILE DE PENSII ADMINISTRATE PRIVAT: Pilonul II presupune transferul unei cote din contributiile sociale in administrare privata. Aceste contributii sunt investite pe termen lung de companii specializate, producand castiguri suplimentare pentru participant

     

    PENSIILE OCUPATIONALE: Pilonul III presupune participarea optionala la scheme private de pensii ocupationale

  • Dupa Petrotel, Oltchim

    Grupul LukOil a redeschis rafinaria Petrotel, la trei ani dupa ce o inchisese pentru lucrari de modernizare care au costat aproape 121 de milioane de dolari. Din 1998, de cand a cumparat-o, LukOil a investit la Petrotel 250 de milioane de dolari, la care ar mai urma sa se adauge, in urmatorii doi-trei ani, inca 50 de milioane. 

    Presedintele grupului rusesc, Vaghit Alekperov (foto), a declarat ca Petrotel are nevoie de 350 de benzinarii pentru a functiona la un nivel optim, ceea ce inseamna ca reteaua din Romania a LukOil, care are in prezent 257 de statii de distributie, va fi extinsa.

    Alekperov a recunoscut ca, in afara de benzinarii, grupul rusesc este interesat si de alte active din petrochimia romaneasca, in special de combinatul Oltchim Ramnicu-Valcea si, eventual, de complexul Arpechim, sursa de materii prime a Oltchim.

  • Au gasit titei!

    Minijos Nafta, cel mai mare producator de petrol din Lituania, a facut prima descoperire din ultimii 12 ani a unui zacamant de petrol pe teritoriul national. Compania a estimat ca depozitul, situat in apropierea orasului Sveksna din vestul tarii,  contine aproximativ 110.000 de metri cubi de titei. 

    Avand in vedere continua crestere a pretului la petrol pe piata mondiala, vestea descoperirii zacamantului le-a dat sperante companiilor care foreaza in Lituania sau care vor sa obtina licente de explorare. Minijos este o societate mixta cu o firma din Danemarca, iar celelalte doua companii petroliere care foreaza in Lituania au partener suedez, respectiv polonez. Geologii estimeaza ca resursele exploatabile de petrol din subsolul Lituaniei se ridica la 60 de milioane de metri cubi, in timp ce resursele offshore se cifreaza la 70 de milioane de metri cubi. In primele noua luni ale anului, productia de petrol a tarii a fost de 236.200 de tone.