BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Porno-Comunismul

     

    Desi in sinopsisurile editoriale este prezentat ca fiind un roman, volumul „copilului teribil al literaturii maghiare“ aduna crampeie de jurnal, cugetari politico-jurnalistice, ale caror singure elemente de congruenta sunt referirile la pornografie. Iar aceasta trebuie inteleasa ca o metafora a decaderii prin minciuna si prin delatiune, ca prag al compromiterii fiintei umane. Ne aflam in plina epoca a lui Janos Kadar, cand agresiunea puterii asupra cetatenilor depaseste ca intensitate si consecinte ideea de viol. Astfel, „libertatea trupului ramane singurul debuseu al celor care si-au vandut spiritul“. Intriga functioneaza in acelasi fagas de preocupari ca multe dintre foarte premiatele romane ale autorului, intre care „Harmonia Coelestis“ (un elogiu inscriptionat pe piatra funerara a tatalui sau) si, mai ales, „Revazut si corectat“, un volum in care rastoarna tot corul de elogii anterior formulat si marturiseste ca parintele sau a fost informator al Securitatii maghiare.

     

    Péter Esterházy, „Un strop de pornografie maghiara“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Farmecul descarcerarii

     

    Un roman celebru care dat nastere unui film si mai celebru (1996, regia David Cro-nenberg), greu de urmarit de catre persoanele slabe de inger. Ne aflam intr-o lume de cosmar, supertehnologizata, in care autorul, J.G. Ballard, il pune sa evolueze pe acelasi J.G. Ballard, erou si victima a acestei aventuri al carei motor este perversiunea fata de accidentele de masina. Crash-maniacii dedica un veritabil cult accidentelor, dar si ranilor provocate corpului uman prin ciocniri de automobile – si ajung sa reconstituie, cu o minutie bolnava, tragedii precum cele suferite de James Dean sau Jayne Mansfield. Cel care il initiaza pe Ballard este Vaughn, un guru al domeniului, a carui fantasma este sa sufere un accident impreuna cu Liz Taylor, careia sa-i poata contempla ranile provocate de masina.

     

    J.G. Ballard, Crash,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

  • Orasul celor trei imperii

    Candva capitala Imperiului Roman de Rasarit, bastion al crestinatatii si captura de pret pentru cuceritori, Constantinopolul a renascut dupa caderea din 1453 sub numele de Istanbul, un oras asupra caruia si-au lasat amprenta trei imperii: Roman, Bizantin si Otoman. Are atatea lucruri de admirat, incat nici sa nu va ganditi ca o singura zi ar fi suficienta pentru a-l descoperi.

     

    HIPODROMUL: Construit in anul 203 d.Hr., este locul incaierarilor intre gladiatori si al intrecerilor de care de lupta. Cel mai cunoscut monument al sau, cei patru cai de bronz, decoreaza acum Piata San Marco din Venetia. Caii au fost transportati in Italia de catre cruciati, in Istanbul pastrandu-se doar o copie.

     

    HAGIA SOFIA: Candva cea mai mare biserica a crestinatatii, a fost transformata dupa caderea Constantinopolului in moschee. In anul 1935 a fost declarata muzeu de catre presedintele Kemal Ataturk, fiindu-i restaurate mare parte din mozaicele bizantine si icoane.

     

    MARELE BAZAR: Grupeaza peste 2.500 de pravalii si ofera una dintre cele mai interesante experiente pentru cei veniti la cumparaturi. De aici se pot cumpara haine de piele lucrate manual, covoare sau bijuterii, iar cumparatorii raman in mod cert cu deprinderea faimoasei arte a tocmelii la pret cu vanzatorii.

     

    PALATUL TOPKAPI: Cum ar arata Palatul Versailles, Turnul Londrei si pestera lui Ali Baba la un loc? Odata intrat pe poarta, vizitatorul e intampinat de capetele taiate ale celor care au indraznit sa se impotriveasca Sultanului. Intr-una din salile opulent decorate se afla obiecte personale ale Profetului Mahomed, iar in alta un toiag care se presupune ca i-ar fi apartinut lui Moise si o parte din craniul Sf. Ioan Botezatorul. Se poate vizita si haremul, contra unei taxe suplimentare.

     

    CAGALOGLU HAMAMI: Una dintre cele mai cunoscute bai publice ale Istanbulului, unde au venit sa se relaxeze de-a lungul timpului personalitati ca Franz Liszt, Florence Nightingale sau imparatul Wilhelm.

     

    BABYLON: Bar devenit celebru prin programul de muzica oferit, cu trupe din cele mai diverse, turcesti si europene, de la jazz la hip-hop si de la techno la world music. Frecventat de intelighentia locala, dar considerat o atractie obligatorie pentru turistii straini, locul atrage atentia prin aspectul exterior semiindustrial, cu zid de caramida, dar si prin interiorul minimalist, cu plafon inalt, prielnice acusticii.

     

    KORFEZ: Restaurant situat pe malul asiatic al Bosforului, cu un decor romantic si o priveliste superba, la care se ajunge cu barca de pe malul european.

  • Unora le place prazul

    Faptul ca Renault e deja pe piata de aici e un avantaj pentru americanii de la Ford, daca acestia vor accepta cerintele statului roman in materie de colaborare cu furnizori locali. Ramane insa de vazut care vor fi cerintele Ford, singura companie ce a depus oferta pentru Automobile Craiova, in raport cu statul roman.

     

    Ford va veni la Craiova, asa se aude pe aici“, spunea saptamana trecuta, cu o siguranta complice, un angajat al uzinei oltene cu cateva zile chiar inainte de a se afla ca americanii sunt singurii ofertanti in licitatia pentru vanzarea fostei fabrici a Daewoo. Justificarea data era interesul mai mare aratat de aceasta companie uzinei. Angajatul povesteste cum chiar din primavara Ford a trimis o echipa la Craiova sa faca un lucru ce i-a facut pe majoritatea angajatilor sa ridice din sprancene: au sapat 16 puturi de 20 de metri adancime prin uzina craioveana. Sapaturile au fost facute in special in jurul vopsitoriei si al halelor care depoziteaza hidrocarburi sau chimicale. Ford urmarea sa faca o analiza a structurii solului si a gradului de poluare, ca sa stie ce investitii sunt necesare pentru a nu face rabat de la politica „verde“ pe care o practica in toate fabricile sale.

     

    Intr-o ambianta complet diferita, un alt indiciu a fost dat la petrecerea exclusivista de sarbatorire a zilei nationale a Statelor Unite. Ambasadorul a ridicat cupa de sampanie catre doua persoane, reprezentantii Ford, spunand ca Romania este cel mai bun prieten al SUA. Si daca mai era loc de indoieli, in ziua urmatoare, cea in care a fost anuntata singura oferta pentru actiunile statului de la Automobile Craiova, la redactiile celor mai importante publicatii din Romania au sosit din partea importatorului Ford reviste-brosuri de 22 de pagini al caror titlu, „Ford si Craiova – un parteneriat de succes“, a risipit orice mister. 

     

    Insa pe cat de asteptata a fost intrarea Ford la licitatie, pe atat de neasteptata a fost retragerea celor de la General Motors (GM). Mai ales ca GM nu se afla la prima negociere aici. In 1999, dupa falimentul Daewoo in Coreea, americanii au preluat mare parte din capacitatea de productie a constructorului asiatic. Una dintre exceptii a fost Daewoo Craiova. Ulterior, in tentativa de privatizare de anul trecut, General Motors s-a declarat nesatisfacut de nivelul sprijinului pe care statul roman era dispus sa il ofere, in facilitati fiscale, in cazul unei preluari. Cu doar doua zile inainte de anuntarea Ford ca singur finalist, Steven Harris, directorul de comunicare al corporatiei americane, declara pentru BUSINESS Magazin ca „interesul este pentru marca Chevrolet, pentru care exista o cerere foarte mare in regiune, iar la Craiova s-ar putea produce modele din clasa mica sau compacta“. Despre General Motors s-ar putea spune ca este mai aproape de Romania decat Ford si datorita faptului ca aici exista un birou de reprezentare al GM South East Europe si un centru de achizitii la Sibiu, interfata cu furnizorii locali de piese si subansamble. In contrast, Ford este prezent doar prin intermediul Romcar in Romania, companie din grupul Tiriac Auto, care joaca rolul de importator si este in acelasi timp cel mai mare dealer al marcii.

     

    Dupa ce, ulterior, GM a anuntat ca a decis sa nu depuna oferta finala pentru Automobile Craiova, pentru ca „riscurile si incertitudinile depasesc potentialul beneficiu“, reprezentantii companiei au afirmat totusi ca in continuare sunt in cautarea unor noi capacitati de productie in zona est-europeana, pentru satisfacerea comenzilor din Europa. Chiar si in Romania. „Un greenfield ramane intotdeauna o optiune“, a declarat Marc Kempe, director de comunicare GM Central and Eastern Europe. De unde a venit motivatia pasului inapoi? Compania a indicat mai degraba de unde nu vine; Kempe a spus ca grupul american s-a declarat de acord cu stabilirea castigatorului prin grila de departajare a participantilor. Conform datelor publicate in oferta de privatizare de catre AVAS, pretul oferit pe actiune are o pondere de 35%, investitiile asumate pentru cresterea capacitatii de productie – 20%, volumul de productie propus – 20%, la fel ca si planul de integrare in industria auto locala. La acest ultim punct, AVAS pretinde ca in patru ani, gradul de integrare locala, adica ponderea pieselor comandate la furnizori locali pentru constructia autoturismelor, sa fie de 60%.

     

    Pentru a pune cifra in perspectiva, trebuie spus ca uzina Dacia de la Pitesti are un grad de integrare de „mai mult de 50%, dar se tinde spre 60%“, dupa cum spun reprezentantii producatorului de Logan. General Motors a sustinut ca nu ar fi o problema atingerea acestei cifre, pentru ca oricum lucreaza si acum cu multi furnizori locali, prin intermediul centrului de achizitie de la Sibiu (de pilda Autoliv din Brasov, care produc centuri de siguranta si airbaguri pentru GM si pentru Dacia). Acelasi procent de 60% a fost inclus in contractul de privatizare din 1994, cand coreenii de la Daewoo preluau uzina de la Craiova. Cifra nu a fost atinsa vreodata, cele mai multe dintre componente fiind in continuare importate si doar asamblate la Craiova. Cu acest motiv al nerespectarii contractului, Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a dat in judecata uzina, cerand restituirea tuturor facilitatilor fiscale de care s-a bucurat Daewoo, la care se adauga penalitati. Suma in cauza este de 700 de milioane de euro.

     

    De aceea, firma Darian, evaluatorul din partea statului al uzinei de la Craiova, spune ca estimarea pe care urmeaza sa o inainteze va contine doua cifre: cu si fara datorii. Aceasta pentru ca desi la ultima infatisare, de acum doua saptamani, in fata Curtii de Apel Bucuresti a fost hotarata exonerarea uzinei de la plata facilitatilor fiscale, ANAF are obligatia de a ataca decizia, iar cel mai probabil sentinta finala ar putea fi data la sfarsitul anului. Aceasta situatie a datoriilor va avea probabil efect asupra pretului care va fi negociat acum cu Ford. Vorbind despre valoarea activelor Automobile Craiova, Adrian Vascu, cel care a condus echipa de evaluatori a Darian, spune ca decizia de a accepta sau nu un pret are mai multe resorturi. „Tine si de sinergia producatorului cu piata locala – e vorba de o vanzare strategica, cu implicatii in industria orizontala“, spune Vascu, fara a oferi o estimare asupra valorii uzinei. Anterior, reprezentanti ai industriei auto locale spuneau ca fabrica ar trebui sa valoreze cel putin 800 de milioane de euro, iar pachetul de 72% scos la vanzare in jur de 500 de milioane de euro.

     

    Acelasi angajat sigur ca Ford urmeaza sa vina la Craiova, intrebat fiind pe care dintre cei doi pretendenti americani i-ar prefera, a dat un raspuns graitor: „Mai rau de atat nu se poate, oricare din ei ar veni va fi mai bine“. La uzina, de o luna si jumatate a fost oprita productia pentru Cielo si Nubira, iar singurul model care mai iese acum de pe banda de asamblare este Daewoo Matiz. Alte cateva hale mai produc insa arbori cotiti si chiulase, pentru ca exista cerere in Coreea. Oricum plafonul maxim de productie de 100.000 de automobile n-a fost atins niciodata, in timp ce acum Ford vorbeste de o marire a capacitatii la 200.000 de unitati, „pentru ca avem un plan total de crestere care trece de 2 milioane de unitati pentru 2007“, dupa cum declara John Fleming, presedintele Ford Europe, pentru Automotive News Europe.

     

    Oricare va fi compania care va prelua uzina de la Craiova (Ford, acum, sau o alta daca licitatia cu un singur participant nu va aduce un rezultat), ecosistemul de furnizori si producatori de piese de schimb sau componente este insa cu mult mai eficient decat era la venirea Renault in Pitesti. „Reteaua nationala a inceput sa functioneze, livrarile se fac la timp, calitatea e buna si asta nu e putin lucru, dupa ce ai avut experienta lucratului inainte de 2000. Au invatat din mers, s-au profesionalizat“, spune Constantin Stroe, vicepresedinte al Automobile Dacia Groupe Renault. Acum, pe platforma de la Mioveni sunt sute de furnizori care lucreaza pentru uzina Dacia. Alte piese se fac in orase din tara. Sistemul de franare se face la Satu Mare, spumele poliuretanice folosite sunt aduse de la Timisoara, acolo unde este produs si sistemul de iluminare, iar centurile de siguranta sunt facute in Brasov. „Este un avantaj fantastic pentru Ford faptul ca Renault este aici de atat timp.

     

    E ca si cum ar avea o autostrada prin mijlocul unei paduri. Noi am facut aceasta autostrada, am facut terasamente, am defrisat si tot ce trebuie“, se exprima plastic Stroe despre profesionalizarea pe care francezii au incurajat-o sau chiar fortat-o in randul partenerilor locali.

     

    Ar putea Ford folosi aceiasi furnizori care produc acum pentru Dacia? Stroe crede ca da. „Tendinta este ca un furnizor sa lucreze cu mai multi producatori, exclusivitatea nu isi are rostul. De exemplu, un element de la o pompa de benzina este acelasi poate si pentru Ford, si pentru Dacia. Nimeni nu se uita cum arata si chiar daca fiecare masina vine cu performantele ei, ele sunt date de ansamblu, nu de o parte“, isi explica Stroe punctul de vedere. Evident, in conditiile in care o mica parte din componentele unei masini, cele care tin de personalitatea marcii, asa cum ar fi elementele de caroserie, nu pot fi neaparat fabricate in acelasi loc unde le face concurenta.

     

    Vestile sunt bune, asadar, nu doar pentru fabrica de la Craiova, ci pentru intreaga industrie auto romaneasca. Doi giganti mondiali care sa exporte mare parte din productia locala ar insemna contracte mai mari pentru niste furnizori care cel mai probabil vor fi obligati sa-si extinda capacitatile de productie – si eventual sa deschida altele noi in apropierea Craiovei. Aceasta e parerea lui Mihai Voicu, ministru pentru relatia cu Parlamentul, care s-a declarat sigur ca venirea Ford ar antrena o dezvoltare importanta a Olteniei si a orasului Craiova.

     

    Ramane de vazut insa cum se impaca strategia Ford stabilita in 2005 cu obligativitatea de a folosi cat mai multi furnizori locali. Ford cumpara anual componente pentru automobilele proprii in valoare de peste 90 de miliarde de dolari (65 de miliarde de euro). Fortat sa-si reduca costurile, acum doi ani producatorul a luat masura de a reduce numarul furnizorilor, oferind mai multe comenzi unui grup mai restrans. Intr-o prima faza, Ford a redus la jumatate numarul furnizorilor a 20 de componente-cheie, cum ar fi scaunele, suspensiile si cauciucurile, componente care insemnau costuri anuale de 35 de miliarde de dolari (25 de miliarde de euro).

     

    Planurile au fost de a reduce numarul total al furnizorilor de la 2.500 la mai putin de 1.000, oferind celor alesi contracte ferme pe mai multi ani si comenzi mai mari si cerand in schimb preturi mai mici. Cum se impaca aceasta strategie cu constrangerile date de clauzele impuse de statul roman? Probabil ca pentru producatorul american ar fi o derogare care merita sa fie facuta; pana la urma, costurile de fabricatie a unor componente produse in Romania sunt cel putin la un nivel mediu. Statul in schimb, cel putin la nivel declarativ, nu mai arata aceeasi lejeritate in acordarea de facilitati fiscale asa cum a facut-o pana acum cativa ani si de care au beneficiat si Daewoo, dar mai ales francezii de la Renault.

     

    „Nu vrem sa fie nevoie de o lege speciala pentru privatizarea Automobile Craiova“, a declarat Sebastian Vladescu, seful comisiei AVAS, imediat dupa ce a fost deschisa cutia de carton cu sigla Ford care continea oferta producatorului american. „Ford ar putea beneficia de facilitati din partea statului doar conform legislatiei europene si doar daca le va solicita.“ Iar aici chiar nu e vreun mister, in conditiile in care Ford concureaza de unul singur.

  • La a treia privatizare

    Daca Ford ajunge la Craiova, fabrica de aici marcheaza o premiera: ar ajunge la al treilea proprietar strain, fiecare din acestia provenind de pe alt continent.

    • Decembrie 1976 Statul roman si Citroën semneaza un acord pentru construirea unei fabrici auto ultramoderne care sa construiasca masini de mic litraj.
    • Octombrie 1982 Fabrica devine operationala, cu o intarziere fata de planurile initiale de aproape trei ani. Incepe productia modelului Citroën Prototype Y sub numele Oltcit.
    • Decembrie 1989 Expira contractul cu Citroën in baza caruia era produs modelul Oltcit si care era cunoscut cumparatorilor din Europa de Vest drept Citroën Axel.
    • 1994 Fabrica este cumparata de Daewoo, al doilea constructor sud-coreean dupa Hyundai.
    • 1996 La Craiova incep sa se asambleze modelele Daewoo Tico, Cielo si Espero.
    • 1997 In incinta fabricii este deschisa o unitate de productie pentru motoare si cutii de viteze, cu piata de export in principal in Rusia.
    • 1999 Corporatia Daewoo intra in faliment si General Motors cumpara fabricile din Coreea ale producatorului coreean, dar nu si pe cele din Romania, Polonia si Uzbekistan.
    • 2005 General Motors intra in negocieri pentru preluarea fabricii din Craiova, dar dupa cateva luni renunta.
    • 2006 Statul roman rascumpara Automobile Craiova de la Daewoo, pentru 60 de milioane de dolari.
    • 5 iulie 2007 Ford Europe este singurul constructor auto care depune oferta pentru preluarea unui pachet de 72% din actiunile Automobile Craiova.

  • Vin americanii

    Probleme? Compania americana cu sediul intr-o suburbie din Detroit a fost infiintata in 1903. In 2006, vanzarile Ford au ajuns la 160 mld. dolari (127 mld. euro), in conditiile unei pierderi nete de 12,6 mld. dolari (10 mld. euro). La nivel mondial, Ford este al treilea producator din punctul de vedere al unitatilor vandute, in urma Toyota si General Motors, compania producand anul trecut 6,6 milioane de autovehicule in cele 82 de unitati de productie din lume, cu 89.000 de angajati.

     

    Sub sigla Ford. Ford Motor Company s-a extins prin achizitii puternice, dar a trebuit sa renunte la o parte a marcilor din portofoliu. Cel mai recent caz este Aston Martin, vandut in aceasta primavara unui fond de investitii. Acum, pe langa marca Ford, care asigura cea mai mare parte a veniturilor, constructorul american controleaza producatori ca Land Rover, Jaguar, Mazda (partial), Mercury sau Lincoln.

     

    Ford in Europa. Cu cele 15 unitati de productie in Europa, Ford face fata cu greu comenzilor pentru modele din clasa mica sau compacta, cum sunt Fiesta si Focus. Tocmai de aceea constructorul urmareste cresterea capacitatii prin achizitia fabricii de la Craiova. Reteaua de 5.500 de dealeri a Ford din Europa, a doua ca marime de pe continent, a vandut anul trecut in Europa 1,85 milioane de vehicule. 8,5% din toate masinile vandute in Europa au purtat marca Ford.

  • O pensie mare=un alegator fericit

    Guvernul vrea sa majoreze pensiile cel putin in 2008, an electoral; de partea cealalta, presedintele Basescu are si el in fata un 2009 cu alegeri prezidentiale. Financiar, marirea pensiilor este o ecuatie cu multe incertitudini.

     

    In 2001, la insistentele FMI, autoritatile au renuntat la o crestere a punctului de pensie pana la 45% din salariul mediu brut, ca sa nu puna in pericol deficitul bugetar si inflatia. In 2007, autoritatile de acum nici nu concep sa renunte la o crestere a punctului de pensie la 37,5% din salariul mediu brut pentru 2008 si la 45% pentru 2009, desi FMI trage iar semnale de alarma, iar economistii, laolalta cu presedintele Basescu, acuza eventuale dezechilibre bugetare. Fabulospirit? Mai degraba strategie electorala.

     

    Executivul condus de Calin Popescu-Tariceanu a reusit acum sa-i mai dea pe mana presedintelui Traian Basescu o sabie, una cu doua taisuri foarte ascutite, iar abilitatea sefului statului de a o manevra va avea un efect vizibil inca din aceasta toamna, cu ocazia alegerilor pentru desemnarea europarlamentarilor, cand e de asteptat ca tema sa fie indelung dezbatuta. Saptamana trecuta, presedintele Basescu a acuzat un raport intre cresterea pensiilor si reducerea pe masura a alocatiilor bugetare pentru educatie (care din 2008 va trebui sa primeasca 6% din PIB, in loc de 5% in prezent), sanatate, infrastructura si aparare. O astfel de declaratie il arata pe Basescu din nou in dezacord cu opinia majoritara a parlamentarilor, care au ales sa dea mai multi bani pentru pensii, ceea ce prelungeste intr-o alta forma conflictul dintre Presedintie si Legislativ, acutizat cu prilejul referendumului de suspendare, din primavara.

     

    Privita din punctul de vedere al presedintelui, problema este simpla: pozitia Guvernului are parfum populist si incearca sa atraga (pentru PNL sau pentru PSD) voturile pensionarilor la viitoarele alegeri. In discursul sau, presedintele a reusit insa sa desparta in doua societatea: pe de o parte, pensionarii care vor beneficia direct de lege, iar, pe de alta parte, restul de pana la 100% din electorat ce va fi afectat de reducerea alocatiilor pentru educatie, sanatate, dezvoltarea infrastructurii, aparare etc. Numai ca aici Traian Basescu s-a expus pe un teren foarte alunecos: adversarii sai ii pot reprosa, cum de altfel au si inceput sa o faca, cinismul de care da dovada in impartirea bugetului, fiind dispus cu alte cuvinte sa sacrifice cresterea nivelului de trai al pensionarilor pentru investitii in, sa zicem, inzestrarea armatei. „Sa nu ne aflam cumva in fata unei tentative de a insela niste amarati, pensionarii cu pensii mici“, a spus presedintele, dupa ce a calculat ca „raman descoperiti 1,5 miliarde de euro“ ce nu vor putea fi obtinuti din cresterea economica. Prin urmare, seful statului a anuntat ca amana promulgarea legii pana ce se va lamuri de unde vin banii de crestere a pensiilor, „pentru a sti ca legea pe care o promulg nu va duce la prabusirea sistemului de pensii in 2009“. Anul 2009 coincide cu sorocul alegerilor prezidentiale, iar o criza in acest domeniu n-ar fi deloc de bun augur pentru candidatul in functie.

     

    In ceea ce priveste Guvernul, acesta a vrut sa dea impresia ca si-a calculat cu grija toti pasii si ca nu va fi nevoit sa reduca din alocarile bugetare pentru alte sectoare ca sa faca rost de banii necesari pensiilor. Astfel, pesimisti critici de genul fostului ministru al finantelor si actual secretar de stat Sebastian Vladescu au fost redusi la tacere (Vladescu a evitat si o discutie cu BUSINESS Magazin pe aceasta tema), pentru a nu mai strica sarbatoarea cu caracterizari de genul celor pe care le-a facut in primele zile – „un pericol de destabilizare a echilibrului bugetar, o presiune inflationista solida si un pericol pentru sistemul de pensii pe termen lung, in general“.

     

    Avantul cu care ministrul economiei, Varujan Vosganian, a enumerat sursele de finantare identificate de subordonatii sai n-a linistit insa criticile venite atat din partea organismelor internationale, cat si a analistilor economici autohtoni. La fel, nici optimismul prin care ministrul a prevazut ca resursele pentru marirea pensiilor vor rezulta in mare parte din evolutia naturala a economiei: „banii astia ne vin basca“ sau „cresterea asta o facem din sold“.

     

    Acest optimism se poate explica prin convingerea sincera a demnitarului ca a identificat corect sursele necesare pentru sustinerea masurii cel putin in 2008; daca mai luam in calcul si ca in programul economic al Aliantei D.A., Vosganian angajase PNL si PD la o crestere a pensiilor cu 30% in termeni reali pana in 2008, este evident de ce legea adoptata de Parlament le va veni manusa liberalilor – singurii ramasi la guvernare din defuncta constructie – in viitoarele campanii electorale.

     

    Presedintele Basescu se numara insa printre putinii politicieni preocupati de anul 2009, cand pensiile vor creste mult mai mult decat in 2008. Motive de griji sunt insa destule si pentru 2008: potrivit calculelor facute chiar de Ministerul Economiei, bugetul public de pensii ar trebui sa fie anul viitor aproape de 9,1 miliarde de euro, in conditiile in care in acest an se merge spre 6,7 miliarde. Ca aceasta crestere nu se poate face fara a ignora o serie de principii liberale de intocmire a bugetului este o realitate pe care pana si promotorii masurii de crestere a pensiilor o recunosc. Iar principala derogare este suplimentarea bugetului asigurarilor sociale cu sume de la bugetul de stat, diminuand in mod echivalent alocarile pentru alte domenii ale economiei.

     

    Fostul ministru social-democrat al muncii, Marian Sarbu, este convins ca pe termen lung bugetul asigurarilor sociale nu va putea strange singur cuantumul necesar pentru respectarea legii in fiecare an. „Sa crezi ca se vor putea sustine aceste masuri doar din bugetul de pensii, fara transferuri de la bugetul de stat, este o aberatie“, a spus Sarbu intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Deocamdata, Varujan Vosganian a incercat sa mascheze practica respectiva prin formule perifrastice gen „pensiile mai mari inseamna ca pensionarii vor cumpara mai mult, iar statul va percepe mai mult TVA, taxa care va fi luata din bugetul de stat si directionata spre bugetul asigurarilor sociale“.

     

    Lucrurile nu sunt insa atat de transante pentru actualul ministru al muncii, Paul Pacuraru, pentru ca, potrivit propriilor declaratii, in vistieria ministerului se afla deja „un sfert din suma necesara“ pentru cresterea pensiilor, urmand ca pana la sfarsitul anului suma sa se dubleze. „Am surse de finantare pentru cresterea pensiilor in 2008 si o s-o demonstrez de cate ori e nevoie“, a declarat Pacuraru pentru BUSINESS Magazin. Concret, potrivit estimarilor ministrului, cele „7,5-8 miliarde de euro“ rezultate din incasarile la bugetul asigurarilor sociale, alaturi de eliminarea barierei de impozitare pentru veniturile mai mari de cinci salarii medii brute pe economie, vor fi bani destui ca sa acopere majorarile de anul viitor. In ce priveste 2009 insa, optimismul lui Pacuraru se mai diminueaza: „Deja ma puneti sa fac poezie… nu stiu daca cresterea economica se va mentine, sunt multe necunoscute“.

     

    Scepticismul cu privire la cat de sustenabila e majorarea pensiilor tine pe de o parte de pasul generos de crestere intr-o perioada scurta, dar si, dupa cum spune analistul economic Ilie Serbanescu, de o deficienta a sistemului. In opinia analistului, situatia actuala are trei mari cauze: scaderea natalitatii („Romania trebuie sa faca fata acestui fenomen propriu tarilor dezvoltate cu o economie de tara subdezvoltata“); pensionarile anticipate din anii ’90, care la un moment dat au reprezentat o supapa pentru somajul in crestere, dar apoi au dus la pierderea artificiala a 2,5 milioane de contribuabili; in fine, ceea ce el numeste „iresponsabilitatea guvernelor de dupa 1990“ fata de banii excedentari acumulati de bugetul de pensii, care au fost cheltuiti in alte zone.

     

    „E imposibil sa gasesti o solutie viabila pe termen lung, atat timp cat numarul pensionarilor il depaseste pe cel al contributorilor“, transeaza discutia Ilie Serbanescu, la randul sau fost ministru de finante. „Daca statul considera ca prioritatea sa e trecutul si nu viitorul, poate sa mareasca pensiile si sa sustina aceasta masura pe termen lung“, sustine Serbanescu. Deocamdata insa, politicienii par sa-si defineasca prioritatile pe termene mai rezonabile, de un an sau doi, intamplator electorali.

  • Cum cresc pensiile

    La sfarsitul lunii trecute, Camera Deputatilor a adoptat in unanimitate – cu 210 voturi – un proiect de lege privind majorarea pensiilor care stabileste cresterea punctului de pensie la 37,5% din salariul mediu brut de la 1 ianuarie 2008 si la 45% din acelasi indicator de la 1 ianuarie 2009.

     

    IMPLICATII. Tinand cont de evolutia previzibila a salariului mediu brut si de conditionarile din lege, aceasta inseamna ca pensiile aproape ca se vor dubla in urmatorii doi ani, cresterea din 2008 fiind de aproximativ 40%. In plus, potrivit prevederilor aceleiasi legi, pensiile din agricultura se vor dubla, prin dublarea valorii indicelui care este folosit la calcularea lor.

     

    DE UNDE BANII. Sursele de finantare identificate de ministrul de finante Varujan Vosganian pentru a sustine majorarea pensiilor pentru 2008:

    • cresterea economica: 1,1-1,2 miliarde de euro
    • majorarea bazei de impozitare a salariilor si eliminarea plafonului de cinci salarii medii brute (6.350 de lei) peste care nu se mai datoreaza CAS: 300-400 mil. euro
    • cresterea numarului de salariati (cel putin 2%) si cresterea salariilor: 500 mil. euro
    • transferuri de la bugetul de stat la bugetul asigurarilor sociale: 400-500 mil. euro.

  • Lupta pentru prizele din Bucuresti

    Dupa ce au semnat, in sfarsit, contractul de privatizare pentru Electrica Muntenia Sud, companie pentru care au oferit 820 de milioane de euro in iunie 2006, italienii de la Enel si-au facut planul ca pana in 2010 sa vanda in Bucuresti, Ilfov si Giurgiu 5.000 GWh pe an. Tinta e fixata pe consumatorii eligibili, singurii care pot aduce profit companiei.

     

    Brunello Botte, fostul country manager al Enel Romania, spunea cu un an in urma ca liberalizarea totala a pietei de electricitate pentru marii consumatori a adus numai lucruri bune celor doua distributii pe care italienii le aveau atunci in portofoliu: Banat si Dobrogea. Dupa momentul 1 iulie 2005 (cand piata de energie s-a liberalizat pentru marii consumatori), consumatorii captivi ai italienilor din cele doua distributii ramasesera la acelasi numar (1,4 milioane), iar consumatorii eligibili castigati au fost 55. „Numarul lor nu este insa relevant – consumul pe care il genereaza este cel mai important“, sustinea atunci Brunello Botte.

     

    Consumul pe care il generau consumatorii eligibili de atunci ai celor doua distributii era in jur de o treime din consumul total. A fost si motivul pentru care rezultatele financiare prezentate de Enel pe Romania pentru 2005 si apoi pentru 2006 au fost in crestere fata de cele inregistrate inainte de privatizare, ajungand la 470 de milioane de euro. Mai important decat volumul afacerilor – generat si de cresterea economica a zonelor respective – a fost profitul, de 20  de milioane de euro in 2006. Net, in conditiile in care cele doua distributii erau pe pierderi inainte de privatizare. Avantajul care a permis companiei italiene sa ia „crema“ consumatorilor eligibili din cele doua zone a constat in faptul ca prezenta furnizorilor alternativi in Banat si Dobrogea a fost destul de scazuta, interesul acestora fiind predominant in zona de sud-vest: Muntenia Sud, Muntenia Nord sau Oltenia. Aici, marile afaceri consumatoare de energie din aceste zone au fost preluate rapid de furnizori independenti, scazand numarul de clienti eligibili ai companiilor precum CEZ Romania (care opereaza pe zona Oltenia) sau ai Electrica SA. Pentru Dobrogea si Banat insa, cei de la Enel au intrat in piata liberalizata cu echipe de vanzari specializate pentru consumatorii eligibili si au pastrat si anul trecut, respectiv la inceputul lui 2007 majoritatea clientilor importanti din cele doua zone.

     

    Planul celor de la Enel de a  aplica aceeasi strategie si in Bucuresti, acum dupa ce au intrat in posesia actiunilor Electrica Muntenia Sud (semnarea contractului a fost amanata timp de un an din cauza unor cercetari privind procesul de privatizare), s-ar putea lovi insa atat de prezenta agresiva a furnizorilor alternativi, dar si de faptul ca, odata cu liberalizarea totala a pietei energiei, din ce in ce mai multi consumatori eligibili – in special cei mari, dar nu numai ei  – si-au luat licenta de furnizor pentru a cumpara energia necesara functionarii propriilor afaceri de pe bursa sau direct de la producatori.

     

    Planul de afaceri al Enel, aprobat la semnarea contractului de privatizare a Electrica Muntenia Sud de conducerea AVAS, prevede ca, odata ce va intra efectiv la conducerea companiei, sa livreze o cantitate de energie din ce in ce mai mare, de la 4.800 GWh, in primul an (2008), la 4.900 GWh si 5.000 GWh in 2010 (ceea ce ar insemna mai mult cu 10% fata de cat va livra anul acesta).

     

    In acelasi timp insa, va scadea progresiv cantitatea de energie livrata consumatorilor captivi si va creste cea livrata consumatorilor eligibili. Mai precis, Enel a prevazut in planul de afaceri ca in 2010, cantitatea de energie livrata clientilor captivi, care reprezinta acum mai mult de doua treimi din total, sa se reduca pana la circa 60% din total. Daca in primul an cand vor intra efectiv la conducerea companiei, din 4.800 GWh, 3.500 vor intra pe reteaua consumatorilor captivi (80% din total), planul este ca, atunci cand vor ajunge la 5.000 GWh distribuiti, adica in 2010, captivii sa primeasca doar 3.200.

     

    „Variatia in cantitatile de electricitate furnizate consumatorilor captivi si clientilor eligibili ai Electrica Muntenia Sud este o prevedere care face parte din planul de afaceri al Enel si nu o clauza contractuala“, precizeaza oficialii Enel. Prevederea respectiva se refera la urmatorii trei ani si ia in considerare schimbarile asteptate in urma liberalizarii totale a pietei de energie electrica, si anume o crestere a numarului de clienti eligibili, care va determina o sporire a volumului de electricitate furnizata acestei categorii de clienti. 

     

    Dat fiind ca majoritatea clientilor eligibili care au preferat sa nu isi exercite eligibilitatea au luat aceasta decizie deoarece pe piata concurentiala nu ar fi reusit sa obtina un pret bun (fie din cauza consumului prea mic, fie din cauza lipsei unor „conexiuni“ pe piata), Agentia Nationala pentru Reglementarea Energiei (ANRE) a decis sa-i oblige treptat pe toti, incepand cu 1 iulie 2007, sa treaca pe piata libera. 

     

    Consumatorul captiv are de platit un pret fix, prestabilit de ANRE si subventionat de la buget, explica oficialii agentiei. Furnizorii de energie care au in portofoliu si clienti captivi (este vorba de filialele desprinse din Electrica SA, privatizate sau nu) nu isi pot acoperi, asadar, costurile cu acestia, astfel ca o parte din bani este recuperata de la consumatorii medii si mari, de medie si inalta tensiune. „Astfel, preturile la consumatorii medii si mari va trebui sa creasca, si poate multi dintre ei vor mai dori sa ramana in piata captivilor, dar nu se stie cat vor mai putea“, comenteaza Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata. 

     

    Pe de alta parte, furnizorii spun ca aceasta perspectiva va fi inabusita de evolutia pietei, care nu va indrepta preturile in sus, ci in jos: „Liberalizarea va genera mai ales o competitivitate sporita, cu beneficii clare pentru clienti: furnizorii vor acorda o atentie mai mare nevoilor clientilor, oferta de produse si servicii va fi diversificata si extinsa, iar pe termen lung ne putem astepta la o scadere a pretului energiei electrice“, sustine Matteo Codazzi, noul country manager al Enel Romania.

     

    Codazzi a venit la conducerea Enel Romania de la sfarsitul anului trecut si a semnat in prima parte a lunii iunie contractul de privatizare pentru achizitia EMS. Mandatul lui Codazzi in Romania prevede nu numai integrarea afacerilor celor trei distributii, dar si cautarea oportunitatilor pentru achizitii de producatori de electricitate si investitii in retele: „Noi avem un plan de investitii masiv pentru urmatorii 15 ani, care prevede alocarea a 1 miliard de euro pentru Enel Electrica Banat si Enel Electrica Dobrogea, iar un alt miliard de euro va fi destinat pentru Electrica Muntenia Sud in acelasi interval“. Odata cu intrarea EMS in portofoliu, afacerile Enel in Romania se dubleaza, ajungand la 2,5 milioane de clienti si 1 miliard de euro cifra de afaceri.

  • Comert 2.0

    Se poate face intr-un an de zile un milion de dolari, sau macar jumatate, fara cine stie ce efort? Pentru Dragos Manac (25 de ani), raspunsul e simplu: se ia piata comertului online, se adauga un model putin mai neconventional de business si mult marketing viral.

    Pe o piata asa de concurentiala, controlata in cea mai mare parte de eMag, nu prea este loc de crestere printr-un model de business traditional”, spune Dragos Manac, lead operations al System & Network Solutions (SNS), companie care se ocupa cu dezvoltarea de software si administrarea sistemelor si a retelelor. Manac s-a incumetat sa intre insa in afacerea comertului online acum mai putin de doua luni, cu site-ul Ghelir.ro, care daca a adus vanzari de 40.000 de dolari in prima luna de functionare si totul va merge la fel si de acum incolo, ar insemna ca dupa un an sa stranga venituri de aproape jumatate de milion de dolari (tinta „oficiala“ e chiar de un milion).

    Numele de „ghelir“, un cuvant care provine din limba turca, inseamna „castig obtinut fara prea multa munca“. Dar se poate intra fara munca in concurenta cu magazine virtuale mari, de talia eMag sau PCFun, si cu multimea de magazine mai mici de pe piata, dar cu baza lor de clientela deja castigata? Elementul prin care spera sa se diferentieze pe piata Ghelir este tocmai saracia ofertei – faptul ca oferta variata de produse de la alte magazine este inlocuita aici de un singur produs, care este schimbat de la o zi la alta. In ziua lansarii, la 17 mai, pe site a fost oferit un sistem de sunet CJC 2.1, care s-a vandut in cinci exemplare la pretul de 100 de lei, urmand ca ziua urmatoare stick-ul de memorie USB Kingston de 2GB sa se vanda peste 100 de bucati, la putin peste 50 de lei.

    „Ideea Ghelir nu e originala“, recunoaste Manac. „Modelul de business nu este altceva decat o cascadorie de marketing despre care am citit pentru prima data intr-o carte americana de specialitate, unde era dat drept exemplu magazinul online american Woot.com.“ Povestea a inceput in decembrie anul trecut, cand Dragos Manac, care detine 75% din SNS, impreuna cu partenerii sai, in proprietatea carora se afla restul de 25% din companie, au decis sa investeasca fiecare cate 1.000 de dolari in carti de marketing cumparate din libraria virtuala Amazon, carti care sa stea la baza documentarii lor pentru o afacere online.

    Magazinul online Ghelir.ro a debutat astfel in aceeasi maniera in care a inceput si Woot.com, singura diferenta fiind aceea ca Matt Rutledge, un inginer din suburbia Carrolton a Dallasului, care a lansat site-ul in 2004, a decis sa deschida un magazin cu un singur produs pe zi pur si simplu fiindca se plictisea. Site-ul american a inregistrat anul trecut un profit de 40 de milioane de dolari (aproape 30 de milioane de euro). „Avand in vedere ca marja de profit este in general foarte mica, Woot.com trebuie sa fi vandut de multe sute de milioane de dolari, daca nu chiar de un miliard“, crede Dragos Manac.

    Ghelir.ro a adus SNS in prima luna vanzari de 40.000 de dolari (aproape 30.000 de euro), in conditiile unui profit de cel mult 5%. „Marja de profit, in cea mai fericita formulare, se invarte undeva in jurul a 5%, dar de multe ori scade pana la 3%“, precizeaza Manac, adaugand orgolios: „Daca avem insa in vedere ca piata comertului online din SUA este doar de 1.000 de ori mai mare decat cea din Romania, daca ajungem la un profit anual de 40.000 de dolari, business-ul Ghelir va fi comparabil cu cel al Woot“. Pana la finalul anului, compania estimeaza afaceri de aproximativ 500.000 de dolari (peste 365.000 de euro), gratie mai ales perioadei de sarbatori, urmand ca pana in mai anul viitor vanzarile sa urce chiar pana la un milion de dolari.

    Modelul de business este extrem de simplu, prin comparatie cu modelul eMag, cel mai mare magazin online din Romania, cu afaceri care se estimeaza ca vor atinge anul acesta valoarea de 70 de milioane de euro. eMag a inceput in 2001, pe vremea cand piata de comert electronic nu era inca definita, avand la baza ideea de a vinde pe Internet o gama cat mai mare de produse – echipamente IT si electrocasnice, achizitionate de la importatori si vandute cu o marja de profit mai mica decat cea practicata de magazinele traditionale de retail de electronice si electrocasnice precum Altex, Domo sau Flamingo, dar suficient de mare cat sa acopere si cheltuielile suplimentare (de pilda cele cu stocurile, pentru produsele procurate de la importatori).

    La Ghelir, in schimb, in oferta e doar un produs pe zi: daca le place il iau, daca nu, il asteapta pana a doua zi pe urmatorul. „Clientii iau mai usor decizia de cumparare“, comenteaza Dragos Manac, care se lauda ca a vandut aproape 40 de aparate foto BenQ C540 de 5 megapixeli sau peste 10 laptopuri Dell Inspiron 6400 intr-o singura zi.

    Site-ul Ghelir a fost facut de unul dintre programatorii SNS. „Daca as fi ales sa angajez o companie specializata care sa faca site-ul, as fi cheltuit probabil intre 1.500 si 2.500 de euro“, spune Manac. Pasul urmator a fost crearea unei platforme software care sa stea in spatele site-ului, platforma la care au lucrat cativa programatori din companie, timp de trei luni. „Daca ar fi sa fac un calcul, as spune ca investitia initiala nu a depasit 15.000 de euro, dintre care o mare parte o reprezinta salariile programatorilor care au dezvoltat site-ul si platforma software“, explica seful SNS.

    Cat despre publicitate, totul a fost facut prin marketing viral, avand in vedere ca Dragos Manac este un blogger destul de cunoscut, iar stirea lansarii magazinului online Ghelir a circulat pe bloguri imediat dupa lansare. Mai nou, Ghelir se foloseste de reteaua sociala online Twitter, unde membrii comunitatii scriu pur si simplu despre ocupatia lor din momentul respectiv, iar cei din cercul lor de prieteni afla asta prin mesagerie instant sau prin SMS gratuite. Asa incat cei de la Ghelir posteaza in fiecare zi pe Twitter ce produs au la oferta, iar clientii primesc prin SMS cate o avertizare zilnica pe aceasta tema.

    In afara de veniturile pe care le va genera Ghelir, SNS are in plan sa scoata la vanzare si platforma software, cu mentiunea ca vanzarea nu se va face pe site. Ideea a fost generata de faptul ca, la doar cateva zile de la lansarea magazinului online, Manac a fost contactat de o firma germana interesata sa deschida o afacere similara pe piata din Germania. „Ma gandesc ca in business totul este de vanzare si prin urmare suntem in discutii avansate cu firma respectiva. Eu vreau sa vand platforma pentru 18.000 de dolari (aproximativ 13.500 de euro).“

    Produsele care se vand pe site sunt alese de pe o zi pe alta de Manac impreuna cu partenerii de la care ia produsele, printre care si cei mai mari distribuitori din Romania ? Tornado, Omnilogic, Scop, RHS sau KTech. „De obicei alegem produse care stim ca se cauta, cum ar fi aparate foto, memorii de laptop, laptopuri sau monitoare si televizoare LCD sau produse care sunt pe stocul importatorilor si distribuitorilor“, spune Manac. „Iar stocul este virtual, pentru ca nu cumparam dinainte produsele, ci le rezervam din stocul deja existent al distribuitorilor. In general am rezervat un numar acoperitor de produse.“  In prima luna de la lansare, cei 15.000 de vizitatori unici, dintre care 700 sunt clienti activi, au realizat aproximativ 1.000 de comenzi pe Ghelir, produsele fiind livrate a doua zi de la efectuarea comenzii prin curier.

    Pana acum, produsele vandute au fost numai din zona electronicelor si a componentelor IT, dar la un moment dat gama s-ar putea extinde la aplicatii software, carti, excursii in tara sau in strainatate, dupa sugestiile potentialilor clienti. Cea mai neobisnuita cerere plasata in prima luna pe site vorbea de un catel si ceva mai recent de o pisica. Greu de spus insa daca Ghelir va gasi o solutie pentru a asigura, spre exemplu, un stoc de caini rasa Golden Retriever.

  • GHID DE PENSII: Nu va place fondul, schimbati-l

    Participantii la fondurile de pensii facultative pot, dupa o perioada, sa decida schimbarea acestuia cu unul nou (si poate mai performant) sau sa isi modifice nivelul contributiei. Astfel de decizii costa insa, iar contributiile trebuie sa se incadreze in anumite limite, minime si maxime.

    Pentru cei ce se decid sa contribuie la un fond de pensii facultativ, semnarea actului de aderare (prin care se dobandeste calitatea de participant) nu este decat primul pas dintr-un drum cu mult mai lung. Un drum la capatul caruia, dupa minim 90 de contributii lunare (nu neaparat consecutive) si dupa implinirea varstei de 60 de ani, va primi o pensie suplimentara celei incasate de la stat si celei obligatorii private (care in Romania se va lansa in luna august, fiind obligatorie pentru angajatii cu varsta de pana la 35 de ani si optionala pentru cei de maxim 45 de ani).

     

    Inrolarea intr-un astfel de fond, administrat de una dintre companiile ce sunt (sau vor fi) autorizate sa administreze pensii facultative, nu inseamna insa ca, in timp, contributorul nu se poate razgandi. Legislatia in vigoare permite participantilor sa se razgandeasca atat in privinta fondului la care vor sa participe, dand posibilitatea transferului catre un alt fond administrat de aceeasi companie dar, poate, cu un alt profil de risc sau cu totul, de la o companie la alta.

    Nici contributia la un fond de pensii facultativ nu este „batuta in cuie“, atat timp cat se incadreaza in limitele impuse de lege si in cele stipulate de administratorul fondului respectiv. Aceste limitari sunt prezentate, in mod obligatoriu, in prospectul schemei de pensii, alaturi de informatii precum modalitatea de plata a contributiilor, informatiile privind politica de investitii, comisioanele si taxele suportate din contributii si din activul fondului, modalitatile de transfer la un alt fond si valoarea penalitatilor.

    Limita maxima a contributiei este stabilita prin lege: un salariat poate sa directioneze spre un fond de pensii cel mult 15% din venitul salarial brut lunar. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, cu conditia ca acest maxim sa nu fie depasit. Atat contributorul, cat si angajatorul beneficiaza de deductibilitate fiscala, in limita a 200 euro/an fiecare. In privinta sumei minime cu care poate contribui lunar un angajat la fondul de pensii, regulile sunt facute de administrator – iar valorile care exista in prezent in piata variaza. Astfel, ING Asigurari de Viata impune pentru participantii la fondul sau de pensii facultativ, ING Clasic, o contributie minima de 45 de lei (circa 14 euro), in timp ce la Aviva, suma lunara minima de plata pentru fondul Pensia Mea este de 60 de lei (19 euro). La fondul AZT Moderato, administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private, minimul lunar de plata e de 50 de lei (aproape 16 euro), iar la BCR Prudent, administrat de BCR Asigurari de Viata – de 35 de lei (11 euro).

    Pe de alta parte, un contribuabil poate participa la oricate fonduri de pensii facultative doreste, legea nelimitandu-i aceasta optiune, dar ramane in picioare conditia ca suma maxima a contributiilor sa nu depaseasca 15% din venitul lunar. Se pare insa ca aceasta limitare va fi eliminata, spun reprezentantii companiilor din piata, chiar daca nu imediat, macar dupa o vreme. Tot ei mai puncteaza un lucru: investitiile in pensii au din start un castig de 16%, tocmai pentru ca in cuantum de 200 de euro ele nu sunt impozitate, aducand din start un randament de 16%.

    Un contributor isi poate modifica oricand contributia sau, dupa caz, poate inceta cu totul plata, cu conditia sa anunte in scris administratorul si angajatorul cu cel putin 30 de zile calendaristice inainte de data suspendarii sau incetarii platii. Platile se pot relua, pe de alta parte, in orice moment.

    Din contributiile facute la fondurile de pensii se deduc, mai intai, comisioanele administratorilor, rezultand o contributie neta – iar aceasta se transforma in unitati de fond, a caror valoare initiala este de 10 lei. Administratorul investeste banii colectati in diferite instrumente financiare, potrivit politicii de investitii definite in prospectul schemei. Suma care se acumuleaza in contul contributorului (egala cu numarul de unitati de fond inmultit cu valoarea la zi a unei unitati de fond) este activul sau personal – care se transforma, dupa perioada legala de contributii, in pensie facultativa.

    Pentru angajati, contributia se retine si se vireaza de catre angajator in contul fondului de pensii facultative specificat in actul de aderare. Pentru cei care desfasoara o activitate independenta sau realizeaza activitati profesionale agricole, modalitatea de plata a contributiei se stabileste prin prospectul schemei de pensii facultative.

    La fel, contributorul la un fond poate decide in orice moment transferul catre un alt fond sau chiar alta companie. Activul personal acumulat in contul propriu poate fi mutat oricand, cu plata unor penalizari de maxim 5% in primii doi ani si fara penalizare dupa aceasta perioada. In cazul fondurilor BCR Prudent, AZT Moderato si ING Classic, transferul inaintea celor doi ani se taxeaza cu 5% din activul net, in timp ce la Aviva Pensia Mea este prevazuta o penalitate de 5% daca transferul are loc in termen de un an si de 2,5% atunci cand transferul se realizeaza in al doilea an. Daca transferul are loc spre un alt fond gestionat de acelasi administrator, participantul nu datoreaza administratorului penalitati de transfer. In ambele cazuri, procedura este simpla: se depune o cerere de transfer la administratorul fondului de pensii si se semneaza actul de aderare la alt fond. Mai simpla si mai putin costisitoare e insa alegerea fondului in cunostinta de cauza si pastrarea investitiei macar pe primii doi ani. Oricum, inainte de doi ani va fi si destul de greu sa se vada cine performeaza cu adevarat bine si cine nu.