BusinessMagazin

Blog

  • www.ziarele-incotro.com

    Presa scrisa a fost dintotdeauna mingea de ping-pong a profetiilor despre media. Cand a aparut radioul, iar mai apoi televiziunea, s-a spus ca nu-i exclus ca ziarele sa dispara. La fel s-a intamplat si o data cu ascensiunea Internetului si a noilor tehnologii. Previziunile nu s-au adeverit. Asta nu inseamna ca publisherii dorm linistiti.

     

    Moromete fu intampinat de departe cu exclamatii. Iocan abia deschisese si poiana era plina, ca la sarbatoare. Silistenii venisera, ca in fiecare duminica, sa-l asculte pe Patanghel cum comenteaza gazetele cu Dumitru Nae si Cocosila. Dar cel mai mult le placea silistenilor cum le citea Moromete din ziar. Si cum le interpreta el pe toate cate erau scrise acolo, intr-un fel in care numai el stia sa o faca.

     

    Au trecut saizeci de ani de la momentul pe care Marin Preda l-a descris in „Morometii“, iar lucrurile s-au schimbat esential in Silistea-Gumesti. Poiana lui Iocan e pustie. Doar din cand in cand se mai opreste cate cineva sa-si adape animalul la batrana fantana din poiana, ramasa inca acolo. Iar silistenii nu se mai aduna sa dezbata ce scrie la gazeta – poiana lui Iocan s-a mutat in ograda fiecaruia dintre ei. Mai toti au televizoare si aparate radio, de unde isi iau singuri informatia si dezbaterea „de-a gata“. Nu mai e Moromete lider de opinie, dar cate-un dram de Moromete e in fiecare dintre diversii invitati de la diversele talk-show-uri de televiziune.

     

    Dar, desi au televizoare in sat – si, mai nou, cablu – urmasii Morometilor n-au renuntat chiar de tot la ziare. Ba chiar par destul de receptivi la miscarile publisherilor de la Bucuresti. „Unii s-au dat dupa Cristian Tudor Popescu si si-au facut abonament la Gandul, renuntand la Adevarul“, spune Vasile, postasul satului. „Mai ales ca abonamentul e mai ieftin la Gandul cu 45.000 de lei“, explica el. „Avem abonamente si la Jurnalul – mai multe decat la Teleormanul“, mai spune Vasile, „de cand cu suplimentele astea in fiecare zi… Azi omul citeste despre medicamente si boli, maine de-ale bucatariei, poimaine de-ale gradinii si tot asa. Daca tot da un ban, de ce sa nu primeasca si ceva gratis, in plus?“, spune Vasile, multumit de gandirea lui, turnandu-si o tuica.

     

    In spatele vorbelor postasului din Silistea-Gumesti se afla, de fapt, o realitate de marketing. Reducerea pretului la abonament, promotiile si suplimentele (care induc ideea de gratuitate) sunt principalele motoare ale marketerilor din publishing, in ultima vreme. Un exemplu recent este cresterea spectaculoasa in ultimul Studiu National de Audienta a Jurnalului National, care a ajuns din urma Evenimentul Zilei  contrar tuturor previziunilor. Iar ceea ce se intampla in satul lui Preda se intampla, la alte proportii, si pe plan mondial, oricat ar parea de putin probabil.

     

    Daca Morometii anilor 2000 par sa fi capatat un apetit pentru suplimente gratuite, „consatenii“ lor din „satul global“ au prins gustul ziarelor gratuite. Unul dintre principalele fenomene ale lui 2004 in presa scrisa e cresterea ziarelor gratuite, care au ajuns, in total, la 15 milioane de exemplare pe zi. Un adevarat fenomen, unul ingrijorator, dezbatut si in discutiile multor publisheri reuniti recent la Seul, la congresul anual al Asociatiei Mondiale a Ziarelor (WAN).

     

    Diferenta dintre realitatea zugravita de postasul Vasile – care da glas jumatatii rurale a Romaniei, dar nu numai – si realitatea pe care publisherii din lume au exprimat-o recent in Coreea este de fapt o diferenta intre gradele de „curtare“ a cititorilor. In timp ce romanii economisesc bani, spera sa castige ceva sau primesc ceva in plus cand iau un ziar, in alte tari sunt tot mai multi cititori care il primesc gratis, cu totul. Dupa unele estimari, audienta ziarelor gratuite a fost in jur de 30 de milioane de cititori, zilnic, in 2004. Iar tendinta se accentueaza.

     

    Principala cauza este ascensiunea fulminanta a Internetului in deprinderile consumatorilor de media, obisnuiti acum sa primeasca gratuit informatia de pe alte canale. De aici si ascensiunea Internetului in bugetele advertiserilor. Iata o comparatie: anul trecut, numarul celor care au citit editiile electronice ale ziarelor a crescut cu 32% la nivel mondial fata de 2,1%, cat a reprezentat cresterea globala a vanzarilor de ziare (ceea ce, oricum, a reprezentat un reviriment fata de scaderea din anul anterior). Iar diferenta dintre cresterea incasarilor din publicitate a editiilor electronice si cea a incasarilor editiilor tiparite a fost de circa 17%, in favoarea primelor.

     

    Si in Romania se contureaza tot mai vizibil aceasta tendinta. De exemplu, numarul cititorilor sitului Hotnews.ro – fosta revistapresei.ro – s-a dublat in ultimele sase luni, conform unor estimari ale Asociatiei Editorilor Online. Iar editiile electronice ale ziarelor sunt tot mai „traficate“. Fenomenul nu pare sa fi devenit deocamdata ingrijorator pentru proprietarii ziarelor. Oare ce s-ar intampla daca publisherii romani ar arde niste etape de dezvoltare si ar incepe sa-si distribuie gratis ziarele, in goana dupa audienta? Atunci ar fi interesant de analizat optiunile romanilor.

     

    Dar, deocamdata, ipoteza gratuitatii ziarelor nu sta pe buzele publisherilor autoh-toni. Asa rezulta dintr-un sondaj despre cum va arata presa cotidiana din Romania peste zece ani, realizat de BUSINESS Magazin in randul celor mai importanti editori de ziare din Romania. Fie nici nu s-au gandit la asta, fie sunt convinsi ca realitatea din alte tari nu se va transfera prea repede si la noi.

     

    In majoritate, publisherii intervievati admit ca exista o crestere a ponderii Internetului in raportul dintre editiile tiparite si cele electronice. Parerile sunt insa impartite asupra gradului de impletire dintre acestea. Daca Marius Tuca, directorul Jurnalului National, admite ca vom asista la o crestere constanta a Internetului, „dar nu atat de mare ca in ultimii ani“, Doru Buscu de la Cotidianul spune ca „va exista o puternica presa pe web, de multe ori o prelungire a celei tiparite“.

     

    Razvan Corneteanu de la Ringier, spune ca relatia presei scrise cu Internetul nu va fi „foarte diferita fata de azi“, iar Aurelian Amuraritei de la Adevarul spune ca acestea vor „convietui“, dar ca va creste ponderea cititorilor de presa online in defavoarea celor care citesc editiile tiparite. Dragos Stanca de la Publimedia este cel mai categoric: „Va fi o integrare totala“.

     

    Principala consecinta a faptului ca cititorii vor „rasfoi“ tot mai des paginile electronice ale ziarelor se va vedea in bugetele de publicitate atrase. Acestea cresc deja galopant de la un an la altul: saltul a fost de 50-100% in ultimii doi ani, dupa estimarile lui Orlando Nicoara, director general al Net-Bridge Communications, companie care detine Boom.ro, liderul pietei de publicitate online.

     

    In prezent, editiile electronice ale ziarelor atrag 30-40% din totalul pietei de publicitate online (estimata la un milion de euro anul trecut). Dar Nicoara estimeaza ca peste 10 ani acestea vor atrage 60-70% din totalul bugetului de publicitate online. Adica aproape isi vor dubla incasarile din publicitate. Cresterea se va produce in contextul general al maturizarii pietei de publicitate online (care a crescut de 20 de ori in ultimii 5 ani), explica el.

     

    Din aceasta piata, NetBridge detine cam 60-70%, in prezent, conform propriilor estimari. Compania are in portofoliu principalii editori de ziare (si nu numai): Ringier, Intact, MediaPro, Edipresse, Gandul si, in curand, va semna un contract si cu Grupul Catavencu, spune Nicoara. Nici ARBOmedia nu pierde timpul. Compania, care a atacat si segmentul electronic al bugetelor media, pare sa isi astearna inca de pe acum premisele business-ului, „r la longue“. ARBOmedia a muscat serios din bugetele de provincie, mizand pe rolul puternic pe care actualele cenusarese, ziarele locale, il vor juca peste ani. Atat in variantele tiparite, cat si in cele electronice.

     

    Dar in timp ce in Romania, piata de publishing inca se asaza si jucatorii inca isi mai delimiteaza teritoriile, in lumea occidentala editorii devin tot mai preocupati de supravietuirea ziarelor. Si nu e vorba de „drobul de sare“. Sunt cifre care arata migratia evidenta si accentuata a cititorilor catre ziarele online. Tinerii si adolescentii nu citesc ziarele. Bugetele de publicitate se varsa tot mai mult in buzunarele electronice.

     

    Iar tabloidizarea si distributia gratuita sunt fenomene tot mai prezente, de care nici ziarele serioase, consacrate, nu au scapat. Cel mai recent exemplu este insusi Financial Times (care editeaza, din martie, o editie tabloid de seara, distribuita gratuit). Conform unor statistici ale WAN, anul trecut, circa 36% dintre ziare adoptasera deja formatul compact sau tabloid.

     

    La toate acestea, se adauga „sarea si piperul“ framantarilor editorilor: unele previziuni sumbre care spun ca ziarele vor disparea in forma lor fizica. O astfel de previziune a facut obiectul unui recent scurtmetraj de opt minute, „Epic 2014“, despre viitorul ziarelor. „Epic 2014“, produs in urma cu cateva luni de fictivul Muzeu de Istorie Media – in realitate, realizat de doi jurnalisti, Matt Thompson si Robin Sloan – zugraveste un viitor in care experienta pe care publisherul de azi o are intr-ale presei scrise e interesanta, dar complet inutila.

     

    Actiunea se petrece, asa cum indica si titlul filmuletului, in anul 2014. Presa, asa cum o stim, nu mai exista, jurnalismul traditional a sucombat. Tot ce inseamna stiri s-a adunat in mainile gigantului media Googlezon (Google preluase mai multe companii, dupa care isi unise fortele cu Amazon). Iar stirile inseamna blog-uri, atitudini, descoperiri, preferinte, ganduri si dorinte la intamplare, adunate si puse intr-o forma oarecare de computere si editori, apoi retransmise oamenilor obisnuiti. The New York Times isi inceteaza aparitia pe Internet, dar editia tiparita inca mai exista: doar ca ziarul cu nenumarate sectiuni de altadata se transforma in-tr-un newsletter, citit doar de elite si de varstnici.

     

    Totul va incepe, potrivit previziunii celor doi jurnalisti, in 2006: Google isi integreaza serviciile (inclusiv Gmail, Blogger si Google News) in conceptul Google Grid, care ofera spatiu de stocare nelimitat si largime de banda pentru a stoca si imparti spatiu de media. Google invinge Microsoft in razboiul stirilor din 2010 (alte companii de stiri nefiind implicate). In 2014, Googlezon creeaza EPIC (Evolving Personalized Information Construct – o constructie de informatie personalizata intr-o continua evolutie – n.r.). „Acum toata lumea contribuie la realizarea si distribuirea stirilor: parerile oamenilor, imaginile de pe telefonul mobil, reportajele video, investigatiile etc.“, pronosticheaza filmul.

     

    „Fiecare dintre noi este producator de stiri, dar si consumator de stiri in acelasi timp. Computerele selecteaza stirile in functie de nevoile si preferintele fiecaruia dintre noi. Stirile au prioritate in functie de criteriul numarului de utilizatori-cititori. Nu mai exista factori de decizie (gate-keepers) care sa filtreze ce sa vedem sau ce stiri sunt mai importante decat altele.“

     

    „Epic 2014“ e o satira, o gluma, o poveste SF, la urma urmei. Dar, intr-o anumita masura, o poveste plauzibila si inspaimantatoare. Fara oameni care sa decida in procesul stirilor, nimeni nu mai poate garanta veridicitatea lor si nimeni nu mai este raspunzator. Reporterii ar urma sa fie platiti in functie de popularitatea materialelor lor. Oare tot ceea ce vor oamenii sa vada si sa citeasca jurnalism?

     

    Desi ofera un pretext de introspectie, Epic este considerat de unii specialisti drept un material trivial, superficial si neplauzibil. Dar ramane, totusi, o „lectie de analiza media“, atentioneaza ei. In pasi marunti sau mai repezi catre 2014, mogulii media iau tot mai des decizii in contextul unor previziuni de acest tip. Rupert Murdoch, (care detine, printre altele, Fox TV, The Times si The Sun) a incurajat recent Societatea Americana a Editorilor de Ziare sa-si indemne cititorii sa foloseasca Internetul ca pe un supliment al editiei tiparite si a avertizat ca ziarele risca sa fie exilate catre statutul de perdante daca nu folosesc Internetul. Un editorialist de la New York Observer spunea recent, intr-un comentariu al sau, ca Murdoch a fost doar politicos.

     

    „Ceea ce a vrut Murdoch sa spuna de fapt, a fost faptul ca ziarele sunt moarte.“  Pentru publishing-ul romanesc, este „Epic 2014“ doar un film SF? Este plauzibil aici scenariul configurarii propriilor elemente de stiri, im functie de preferintele fiecaruia dintre noi? Alimentarea – intr-un „Google Grid“ – a unui flux de stiri continuu pare un scenariu posibil. Poate fi o forma mai elaborata de newsletter. Dar alimentarea ziarelor electronice pe baza contributiilor fiecaruia dintre noi – fara un filtru prealabil dat de catre factorii decizionali in procesul stirilor – e un scenariu greu de crezut.

     

    Cum ar arata stirile despre rapiri, terorism, catastrofe naturale, conflicte sau razboaie? Cum ar vedea postasul Vasile din Silistea-Gumesti integrarea Morometilor in scenariul „Epic 2014“? Cu siguranta, nu ar sti ce sa mai spuna. Si-ar putea cel mult imagina cum ar putea primi acestia stirile prin telefonul mobil (un scenariu tot mai vehiculat in ultima vreme in publishing). Si asta pentru ca reclama TV la serviciul 3G a penetrat deja in mintile multor silisteni. Nu toti au inteles cum sta treaba cu 3G – ar avea nevoie de un Ilie Moromete sa le explice -, dar pare ca deja le-a facut cu ochiul ideea. Cum ar fi sa-i arati vecinului din capul ulitiei cum i-au crescut stiuletii din camp, in direct, prin telefon?

     

    In zece ani, ar fi destul timp pentru toate: serviciul sa fie disponibil in intreaga tara, acesta sa devina accesibil si in zonele rurale, sa fie incheiate parteneriate intre furnizorii  3G si furnizorii de stiri, iar Morometilor europeni sa le fie captat interesul prin gaselnite de marketing adaptate acelor timpuri. Ar fi, asadar, destula vreme pentru „Moromete GSM“ sa devina „Moromete 3G“. Si asta pentru ca are timpul destula rabdare pentru el, cum ar spune Preda. Numai ca, daca Morometii anilor 2014 si-ar citi citi/vedea stirile pe telefon, ce rost ar mai avea Vasile, omul care aduce ziarele?

  • Cum vor arata ziarele romanesti in 2014?

    Cea mai recenta previziune despre viitorul ziarelor tiparite a fost facuta de doi jurnalisti americani, care prevad disparitia acestora in 2014. Previziunea, facuta sub forma unui film de cateva minute, nu e, potrivit analistilor, suficient de serioasa si de fundamentata pentru a fi luata in seama – dar asta nu inseamna ca intrebarea „cum va arata presa scrisa in 2014?“ nu e legitima. Care e diferenta dintre previziunile jurnalistilor americani si cele ale publisherilor romani? Va „arde“ presa romaneasca etapele firesti ale dezvoltarii si se va „electroniza“ prematur, inaintea unei necesare consolidari? Cum va arata, de fapt, presa romaneasca in 2014, anul luat in discutie in filmul „Epic 2014“? BUSINESS Magazin a adresat un set de sapte intrebari principalilor publisheri din Romania.

     

    1. Cate cotidiene centrale vor fi?

    2. Care va fi principalul canal de distributie?

    3. Cate exemplare vor fi vandute zilnic?

    4. Care va fi ponderea ziarelor in bugetele de publicitate?

    5. Care va fi relatia ziarelor cu Internetul?

    6. Cum vom citi ziarul (care va fi ritualul)?

    7. Care va fi cel mai mare publisher din Romania?

     

    AURELIAN AMURARITEI – ADEVARUL

    „Broadsheet-ul va fi citit in pauza de cafea“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi 5 cotidiene, dintre care 2 tabloide: unul de bulevard – care va fi si liderul, plus unul de scandal, de nisa. Vor fi 2 ziare in format broadsheet: unul de stanga si unul de dreapta. Cel de stanga va fi liderul pietei. Si va mai fi un cotidian specializat (de nisa).

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Vor fi 2 – 3 distribuitori mari, internationali.

    3.EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: 1.000.000 (400.000 liderul tabloid, 250.000 tabloidul de scandal, 150.000 liderul broadsheet, 100.000 broadsheet-ul de dreapta si restul vor fi cotidiene specializate).

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: N/A

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Relatia ziarelor cu Internetul va fi una de convietuire. Va creste ponderea cititorilor de presa online in defavoarea celor care citesc editiile tiparite.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Broadsheet-ul va fi citit in pauza de cafea, iar tabloidele prin rasfoire rapida.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cel mai mare publisher din Romania va fi un grup international puternic (nu cred ca Ringier va mai fi lider).

     

    DORU BUSCU – GRUPUL CATAVENCU (EDITOR COTIDIANUL)

    „Va exista o puternica presa pe web. Ziarele vor ramane totusi puternice“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Numarul cotidienelor centrale va scadea. Vor disparea cel putin jumatate. Se vor consolida patru – cinci. Publicul fiecaruia va fi bine segmentat. E momentul in care categoriile demografice isi vor selecta corespunzator ziarele.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Cred ca ponderea abonamentelor va creste semnificativ, o data cu reabilitarea infrastructurii (Posta, cutiile postale, transportul). „Subscriptiile“ vor fi preferate de publicul educat, cu venituri medii si mari. Este un comportament previzibil, dependent de cresterea standardului de viata si aparitia „tabieturilor de clasa“.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Cotidienele de mare tiraj vor ramane. Tabloidele isi vor creste si mai mult vanzarile cu bucata. Ziarele „se-

    rioase“, generaliste, vor avea de facut multe optiuni de pozitionare si marketing. Vor lupta sa-si pastreze cititorii marind oferta editoriala. Ziarele de nisa vor deveni afaceri excelente. Isi vor controla publicul,

    vor deveni instrument si vor transforma actul de presa in actiune de marketing.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: In Europa Occidentala, presa scrisa trece de 50% din piata de publicitate. Pe aici vom fi si noi. Exista deja o tendinta de usoara reorientare a advertiserilor dinspre TV spre tipar.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Va exista o puternica presa pe web, de multe ori o prelungire a celei tiparite. Versiunile online ale ziarelor vor fi mult mai mult decat reluarea publicatiei. Vor avea autonomie si imense resurse de exprimare vizuala. Ziarele vor ramane totusi puternice.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Cred ca cititul se va specializa, adica fiecare va citi pe criterii in primul rand utilitare. Afinitatile vor ceda locul pragmatismului. Vom citi ziarele care ne inarmeaza pentru competitie. Presa „escapista“ va fi saptamanala si mai degraba lunara. Obligatoriu glossy.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Probabil un grup multinational care va reusi sa controleze principalele titluri din segmentele respective de piata.

     

    RAZVAN CORNETEANU – RINGIER (EDITOR EVENIMENTUL ZILEI, LIBERTATEA, PRO SPORT)

    „Toate ziarele importante vor avea editii web generoase si platite“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi cu 50% mai putine cotidiene decat azi.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Vor fi 3-5 mari distribuitori regionali specializati.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: A 80% peste ce se vinde azi.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: 50% incasari din totalul pietei de publicitate.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Relatia cu Internetul nu va fi foarte diferita de azi; toate ziarele importante vor avea editii generoase si platite.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: N/A

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cei care vor aplica standarde profesioniste in zona publishing-ului.

     

    MARIUS TUCA – INTACT (EDITOR JURNALUL NATIONAL, GAZETA SPORTURILOR)

    „Media va fi de 100.000 exemplare / cotidian“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi 4 sau 5 cotidiene. Parte din cele care exista acum nu-si vor mai gasi locul atunci. Chiar daca se vor mai lansa si altele intre timp, cred ca vor fi maxim 5 cotidiene atunci.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Probabil ca nu va mai fi un canal principal. Sistemele private vor dezvolta retele nationale si locale.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Media va fi de 100.000 de exemplare per cotidian. Deci 400-500.000 in total.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: 60-70%

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Paradoxal, in ultimii ani, desi a crescut numarul cititorilor pe Internet, a crescut si numarul cotidienelor. Vom asista la o crestere constanta a Internetului, dar nu atat de mare ca in ultimii ani.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Cei mai bine informati, vor citi ziarul pe Internet noaptea, inainte ca acesta sa apara. Altii il vor citi la prima ora: fie la birou, fie la cafea sau in parc. O alta categorie de cititori vor fi aceia din ultima parte a zilei – seara, acasa, pe indelete, care mai si subliniaza din cand in cand ce citesc.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Vor fi doi publisheri. Unul strain si unul autohton, acesta din urma fiind obligat de piata sa se dezvolte, dar si de orgoliul propriu.

     

    DRAGOS STANCA – PUBLIMEDIA INTERNATIONAL (EDITOR ZIARUL FINANCIAR)

    „Ziarul va fi un produs multimedia ca oricare altul“

    Precizare: consider ca orice previziune cu bataie mai lunga de 3-5 ani, in domeniul publishingului, este un simplu joc imaginativ, fara nici o alta valoare decat cea a unui joc. Sa ne jucam, deci:

    1. COTIDIENE CENTRALE: Este foarte probabil ca notiunea de cotidian sa fie, in 2014, mult diferita fata de cea de azi. Probabil se vor inventa noi tipuri de hartie, probabil actuala hartie de ziar va fi inlocuita, treptat, o data cu evolutia capacitatilor de tipar. Cu siguranta, nu vor mai exista cotidiene alb negru, ci numai full color. Vor fi putine, nationale si cu tiraje insemnate. Nu pot pronunta o cifra, dar cu siguranta va exista un lider al presei de calitate, un tabloid puternic (probabil, gratuit) si un ziar serios de business. Nu exclud aparitia unui cotidian numai pentru femei, pana in 2014.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Distributia se va face door-to-door, mai ales. Apetitul pentru abonamente va creste, iar actualele chioscuri de ziare vor fi media-point-uri unde omul nu va mai merge doar pentru a-si cumpara ziarul, ci si pentru a-si achita facturi, pentru a-si cumpara dvd-uri si altele.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Nu va mai conta (numai) tirajul vandut, ci audienta. Brandurile de publishing se vor bate cu celelalte branduri media, va suferi declinari in toate mediile (telefonie, internet, tv, radio) sau vor disparea.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: Cred ca publishing-ul (ziare plus reviste) va atrage in continuare intre 20 si 30% din volumul total de advertising de pe piata, iar televiziunea – chiar daca probabil va ramane lider – va pierde in favoarea internetului si, mai ales, a telefoniei mobile.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Integrare totala.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Ziarul se va citi ca si pana acum, dar si pe ecrane in metrou, si pe telefonul mobil. Foarte probabil, ziarul va fi un produs multimedia ca oricare altul. Va fi citit oriunde si oricum, pe orice suport, in functie de obiceiurile de consum individuale, pe categorii de varsta. Nu va mai exista ziarul pentru toata lumea, de la 12 la 82 de ani, obiceiurile de consum vor fi specifice varstelor, iar ziarele se vor adresa strict nisei lor de piata, atat prin forma – platforma de comunicare, cat si prin fond.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cel mai mare publisher din Romania va fi cel mai mare publisher din Europa anului 2014.

  • Pe tarabele Lumii

    Norvegienii si japonezii raman cei mai mari cumparatori de ziare din lume (cu 651, respectiv 644 de exemplare vandute la mia de locuitori). Urmeaza Finlanda si Suedia.

     

    LOCUL DOI: Ziarele raman al doilea canal preferat de advertiseri, dupa TV, pe plan mondial.

    ZIARE GRATUITE: In Spania, 40% dintre cotidiene sunt distribuite gratuit; in Italia, procentul este de 29%. Urmeaza Danemarca (27%) si Portugalia (25%).

    CONSERVATORI: In Bolivia, doar 5% din populatie cumpara un cotidian nou, ocazional.

    CREDIBILITATE: In Bosnia, 53% dintre adulti nu au incredere in nici un canal de presa tiparita.

    LA COPIATOR: In Guineea nu exista presa scrisa, iar ziarele sunt fotocopiate.

    MODELUL IORDANIAN: In Iordania, cotidienele sunt obligate sa aiba un capital minim de 700.000 USD. Iar redactorii-sefi sunt obligati prin lege sa aiba o experienta de zece ani, consecutiv, inainte de a fi numiti.

    ZIARUL PE FAX: In Mozambic, principalul canal de distributie a cotidienelor este faxul. Acestea au patru pagini (includ si reclamele).

    ZIARUL FARA STIRI: Guvernul din Uzbekistan a inventat ziarele fara stiri. Ziarele particulare au voie sa publice reclame, horoscopul si features – dar nu stiri.

  • MEDIA: Inmultit cu trei, inmultit cu zece

    Principalii planificatori de media previzioneaza ca, peste 10 ani, piata de publicitate va fi de 1-3 miliarde de euro net. Piata de publicitate neta va creste de cel putin trei ori in urmatorii zece ani. Acesta ar fi numitorul comun al previziunilor celor mai importanti media buyeri si specialisti in domeniu din Romania, reuniti saptamana trecuta la ARBOmedia Annual (re)Source. Daca astazi se vorbeste despre o piata neta de 250-300 mil. euro, in 2015 aceasta va ajunge la 1,5 miliarde. „De dolari, ca euro va disparea“, a specificat Bogdan Enoiu de la McCann Erickson. Si Nicu Laita de la ARMA face o previziune in dolari: un miliard.

     

    „Nu ma pronunt in cifre, dar estimez ca peste 10 ani Romania va fi la nivelul la care se va afla Polonia peste doi ani“, a spus Zoltan Szigeti de la ARMA (si fost sef al operatiunilor WPP in Romania). Bogdan Prajisteanu de la Media Insight a previzionat ca piata va creste de trei ori, iar publicitatea in-store va fi tot mai consistenta. Cel mai optimist a fost Serban Ciusca de la ARBOmedia. „Veniturile nete din publicitate vor creste de 10 ori. Deci se vor situa in jurul valorii de 3 miliarde de euro.

     

    Eu pariez pe Romania.“ El a mai spus ca publicitatea interactiva va fi tot mai atractiva pentru advertiseri si ca acestia vor arunca banii „targetat“, in detrimentul canalelor de masa. Serban Ciusca a pus pe hartie aceste previziuni si a spus ca, peste zece ani, ARBOmedia va oferi un premiu celui care se va dovedi cel mai bun vizionar. In afara de previziunile legate de veniturile nete din publicitate si de noile suporturi de reclama, jucatorii industriei au mai indicat cateva tendinte.

     

    Vor creste bugetele alocate Internetului si periodicelor (in detrimentul cotidienelor). Relatia dintre client si agentia de media capata tot mai mult statut de parteneriat, iar plata catre agentie se face tot mai mult sub forma de onorariu („fee“) decat sub forma de comision (un anumit procent din bugetul media rulat – n.r.). „Fee-ul ii permite clientului sa-si optimizeze costurile, dar sa si ofere stimulente agentiei“, a spus Bogdan Enoiu.

     

    „Daca tarifele la publicitate cresc substantial la un canal, plata la comision nu ar fi avantajoasa pentru client. Si nici corecta“, a mai spus Enoiu. Dar, deocamdata, inca sunt agentii care sunt platite la comision. Numai ca, uneori, „se lucreaza si la comision negativ“, a mentionat Maria Tudor de la Zenith Media, refuzand ulterior sa comenteze asupra acestui detaliu pentru BUSINESS Magazin.

  • In the spotlight

    IDEEA: Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete

    CLIENT: Unilever

    AGENTIE: BBH London

    NUMAR DIFUZARI TV: Spot Dero „Barbat gaureste perete“ – 450 de difuzari in perioada 1 mai – 20 iunie, valoare rate-card: 1.187.343 de euro (Sursa: Alfa Cont)

     

    Povestea acestei campanii – realizata de agentia britanica BBH pentru piata romaneasca – a inceput cu spotul avand drept personaj principal ciorba de burta. A urmat pata de carbuni, iar acum, pata de ketchup. Intreaga comunicare a brandului se axeaza pe aceeasi idee creativa.

     

    „Este bine sa ai un detergent care scoate cele mai frecvente 99 de pete, pentru ca nu stii niciodata cand poti da nas in nas cu una dintre ele“, explica agentia conceptul campaniei. Scenariul celui mai recent spot surprinde doua momente, aparent banale, din viata a doua familii vecine la bloc.

     

    In prima scena, o femeie ii povesteste sotului sau avantajele detergentului Dero, capabil sa curete „si petele de ketchup“. In acest timp, sotul neincrezator se pregateste sa fixeze un nou raft pe peretele din baie. Dincolo de zid, vecinii se pregatesc de masa, iar pasiunea lor pentru tot ceea ce este legat de rosii este materializata si printr-un recipient cu Ketchup de marime XXL.

     

    Sotul din prima scena trece cu masina de gaurit prin perete, perforand recipientul care se goleste rapid. Finalul? Este o suma de reactii: uimirea vecinilor, zambetele ironice ale sotiei, indignarea sotului cauzata de petele de ketchup. In primele doua spoturi, rolul hazardului era jucat de o cisterna plina cu ciorba de burta, respectiv de un bunic pierdut in mina de carbuni si adus inapoi de un postas mucalit.

  • La piata

    Pentru artistii autohtoni piata de arta internationala e singura solutie sa-si vanda lucrarile la adevaratul pret. In Romania, fata de arta clasica, cea contemporana e puternic subevaluata.

     

    DIFERENTE: La casa de licitatii Alis lucrarea „Nud vazut din spate“ a lui Nicolae Tonitza s-a vandut cu 62.874 de euro, stabilindu-se astfel un record pentru Romania. In galeriile de arta preturile picturilor contemporane rareori depasesc 1.000 de euro.

     

    NUMARATI PE DEGETE: Numarul artistilor romani contemporani bine cotati pe piata internationala e foarte redus. Printre ei – Mircea Cantor, Paul Neagu, Dan Perjovschi si Ion Grigorescu.

     

    INFLUENT: Unul dintre cele mai influente personaje de pe piata internationala de arta contemporana e Charles Saatchi. Britanicul are obiceiul de a cumpara in cantitati mari lucrari ale artistilor tineri, sperand sa influenteze astfel piata.

  • Modelele eficientei

    Inca o carte de self-help, de data aceasta scrisa de consultantul a mai mult de jumatate dintre companiile care se regasesc in Fortune Top 500. Cititorul roman, satul de noianul de carti self-help care au inundat piata noastra, are toate motivele sa-si manifeste rezervele si incredulitatea in fata volumului „Un abecedar al intelepciunii“, scris de Stephen R. Covey.

     

    Tonul autorului ar fi primul semnal de alarma: uneori are ceva din retorica grandilocventa a unui predicator, alteori pare ca susura sfaturi amicale la urechea cititorului. Sa judecam totusi lucrurile fara sa ne pripim! Trebuie luat in seama, in primul rand, glasul unui barometru care da gres arareori: rata vanzarilor acestui volum (tradus in 28 de limbi) a atins 15 milioane de exemplare. In plus, Covey a fost consilierul a mai mult de jumatate din cele 500 de intreprinderi din topul Fortune.

     

    Mai mult, autorul a fost, ani la rand, sfetnicul de taina al lui Bill Clinton. Despre el, Steve Labunski, director executiv al Societatii Internationale de Radio si Televiziune, spunea: „Covey valideaza adevarurile durabile, asa cum se aplica ele in viata de familie, in afaceri si in societate in general, scutindu-ne de psiho-balbaiala care polueaza o mare parte din literatura curenta despre relatiile interumane“. Sa luam, pe rand, cateva dintre ideile directoare.

     

    Cum se stie, mediul si educatia au contribuit la modelarea decisiva a personalitatii noastre. Acest proces nu este insa incheiat, asa ca ne revine sarcina de a progresa continuu. In acest scop, autorul ofera cateva cai (sugestii) de punere in evidenta a propriilor noastre valori fondatoare, printr-o ampla si sistematica munca de autoanaliza. Numeroase exemple concrete, insotite de exercitii practice si suporturi grafice ingaduie cititorului sa se autoevalueze in permanenta si sa-si puna in acord actele si principiile. Printre cuvintele cheie: Busola.

     

    Legile universului isi au echivalentul in actiunile umane. Exista cateva principii cardinale extrase din istoria noastra colectiva si personala. A naviga in viata profesionala cu o asemenea busola reprezinta secretul dezvoltarii puterii. Increderea. Absenta ei fractureaza comunicarea, blocheaza deciziile, slabeste comunicarea.

     

    A gandi castig/castig. „Prajitura“ este suficient de mare pentru toata lumea, iar aceasta mentalitate a abundentei permite stabilirea unor relatii intemeiate pe cautarea unor avantaje reciproce. Interior / exterior. Principiile eficacitatii se afla in noi insine. Nu aparenta sau comportamentul trebuie schimbate, ci caracterul. Paradigma. Este absolut necesara o alta schema de explicare a realitatii.

     

    Ca sa devii eficace si sa sporesti calitatea actelor tale, trebuie sa adopti o paradigma de management intemeiata pe eficacitatea persoanelor si nu pe performantele si structura organizationala (sau pe stilul si sistemele de management). Calitatea totala.

     

    Aceasta nu se limiteaza la bunuri si la servicii. Depinde de oamenii care le fac. Noi insine suntem cheia calitatii totale. Sunt, toate acestea, lucruri care, la o prima vedere, pot parea banale. Lectura cartii va va demonstra insa ca au un rar potential de profunzime. Nu degeaba „cand vorbeste Stephen Covey, ministrii tac“ (Dun’s Business Month).

  • O piesa nebuna

    Luigi Pirandello, Liviu Ciulei si Marcel Iures: trei motive, mai mult decat suficiente, pentru a vedea Henric al IV-lea, piesa pusa in scena la Teatrul Bulandra.

    Nebunia din Henric al IV-lea o descoperi inca din momentul in care ajungi la teatru. Saptamana trecuta, la premiera piesei Henric al IV-lea, de la Teatrul Bulandra, sala a fost arhiplina. Mai mult, urmatoarele patru spectacole se vor juca cu casa inchisa. Iesirea din cotidian continua pe scena, cortina descoperind o lume a iluziilor, a nebuniei conditionate. Un tanar-batran, sau poate un batran-tanar, traieste intr-o lume a inchipuirii bolnave, a nebuniei, pe care, atunci cand o descopera, prefera sa o pastreze in ciuda lumii reale, care i-a furat femeia iubita. Iures joaca un rol, cel al unui tanar, care joaca un alt rol, cel al lui Henric al IV-lea al Germaniei. E greu de spus care intra in pielea personajului mai bine. Cert e ca maestrul Liviu Ciulei le-a imbinat perfect. Iar decorul, semnat de arhitectul Octavian Neculai, si costumele realizate de Maria Miu nu fac decat sa sustina piesa precum un extrapersonaj.

    Protagonistul isi pierde mintile in timpul unei „mascarade“, cand pica de pe cal. Iluzia ca e regele Henric al IV-lea devine fireasca, in conditiile in care, atunci cand se loveste la ceafa, purta costumul pocaitului de la Canossa. Costumul sau si al celor din jurul sau il inchide, atunci cand se trezeste din lesin, intr-o celula, cea a iluziei unei lumi disparute de cateva secole. Dupa 12 ani, cand vine eliberarea, cand constientizeaza ca se afla sub masca lui Henric al IV-lea, personajul construit de Luigi Pirandello prefera insa sa pastreze continutul, de vreme ce avea si forma. Realitatea il obliga, mai mult ca niciodata, sa-si continue jocul nebun, constient de data aceasta. Ar putea oricand sa scape de mantia si coroana regelui si sa imbrace un frac modern, dar frica de lumea din care a lipsit atati ani il opreste. Isi joaca rolul in continuare. Problema identitatii umane devine centrul piesei lui Pirandello, ridicandu-se ca o intrebare daca, de fapt, fiecare om joaca un rol care te tine la distanta de adevarata ta personalitate. Dincolo de poveste, la suprafata iese linia subtire dintre nebunie si normalite. Sfarsitul e incert, atat pentru Henric cat si pentru public. Aplauzele nebune de la sfarsitul premierei pot fi vazute nu numai ca o apreciere pentru prestatia actorilor, dar si ca un zgomot fortat pentru a te aduce la realitate. Dar realitatea cui? 

  • Atentie! se picteaza

    Se ia un geniu in ale artei si se construieste un film legat de prestatia acestuia in societate, punand accentul cu precadere pe viata intima. Te gandesti la „Frida“ cu „Salma Hayek“ sau la „Surviving Picasso“ cu Anthony Hopkins.

     

    Rezultatul? Inevitabil drama! Situatia din „Modigliani“ parea condamnata sa nu fie diferita. Filmul, o coproductie SUA – Franta – Germania – Italia – Romania – Marea Britanie, realizat in studiourile MediaPro Pictures in vara anului 2003, e regizat de Mick Davis exact pe reteta de mai sus. Cliseu cultural sau reteta de succes? Daca tinem cont de cronicile tarzii ale filmului din 1958 „Amants de Montparnasse“, care prezenta aceeasi poveste tragica a pictorului Modigliani, verdictul ar fi clar cliseu. Evolutia „Fridei“ in box office spune cu totul altceva.

     

    Pe de alta parte, de data aceasta, rezultatul final e conditionat si prestatia unica a lui Andy Garcia, care poate, pe alocuri, ii da si un aer de rock and roll pictorului, imagine care era mai greu de asociat filmului din ‘58. Iar in final, si modul in care spui povestea joaca un rol important. Iar in „Modigliani“ naratiunea isi joaca bine rolul. Pictor marcant al modernismului european astazi, personalitate neconformista in ultimii ani ai vietii, cei surprinsi si in film: Amedeo Modigliani, pictor si sculptor italian, ucenic al lui Brancusi, cu puternice influente in arta sa, are un minus fata de Picasso sau Rivera sau alte personaje romantate in productii hollywoodiene: o crunta situatie financiara.

     

    Aspect care da de altfel si nastere tragediei. In povestea sa de dragoste cu Jeanne (Elsa Zylberstein), o frumoasa tanara catolica in Parisul (a se citi Bucuresti, pentru ca aici au fost facute majoritatea filmarilor) inceputului de secol XX, apare un copil nelegitime pe care parintii Jeannei il trimit la o manastire de maicute pentru a fi crescut.

     

    Dincolo de betia continua, dincolo de droguri, sentimentul patern il apasa suficient de puternic pentru a cauta o solutie sa faca rost de bani pentru a-si recastiga copilul si pentru a-l putea creste. Si nu trebuie sa caute mult pentru ca solutia il intampina: competitia anuala de arta care avea loc in Paris.

    Trece peste principii, renunta sa mai vada competitia sub demnitatea artistilor adevarati si se inscrie in concurs. Prietenul sau Picasso il urmeaza. Parisul e in flacari artistice. Cine va castiga?

  • Trei pe un balansoar

    E sigur de acum: HVB Bank si Banca Tiriac au fuzionat. Dar in toata Europa grupul HVB va fi „inghitit“ de italienii de la Unicredit. Pentru presedintii celor trei banci care se vor uni in Romania, consolidarea inseamna concurenta directa pentru conducerea noii banci. Care dintre ei va avea castig de cauza?

     

    In urma cu un an, Dan Pascariu incerca sa-l recruteze pentru HVB pe Rasvan Radu. Pe atunci vicepresedinte al Raiffeisen Bank si sef al directiei de retail a bancii, Radu i-a refuzat insa oferta. Avea un as in maneca – functia de presedinte  executiv (CEO) la Unicredit, care avea sa ramana libera, pentru ca bancherul turc Selcuk Saldirak se pregatea sa plece de la Unicredit, acceptand pozitia de CEO la Banca Tiriac.

     

    Acum, dupa un an, cei trei bancheri conduc fiecare cate o institutie: Pascariu e in continuare la HVB, Radu a plecat de la Raiffeisen la Unicredit, iar Saldirak de la Unicredit la Tiriac. Cercul s-a refacut insa de curand: doua fuziuni bancare i-au adus iarasi pe cei trei la aceeasi masa. Mai intai, germanii de la HVB au preluat prin fuziune Banca Tiriac, aducandu-i laolalta pe Pascariu si Saldirak ca pretendenti la fotoliul de presedinte al bancii nou create, HVB-Tiriac. Contractul cu omul de afaceri Ion Tiriac lasa conducerea in mainile HVB, iar

    Pascariu se plaseaza astfel in pole position pentru conducerea HVB-Tiriac.

     

    Sau cel putin asa parea pana ce o alta miscare pe piata bancara – de data aceasta nu in Romania, ci la nivel european – avea sa schimbe datele problemei peste noapte. Cu cateva zile inainte de semnarea contractului de fuziune dintre HVB si Banca Tiriac, grupul italian Unicredit incheie un acord de fuziune cu HVB. Miscarea, cea mai mare de acest fel la nivel european, evaluata la 20 de miliarde de euro, schimba total pozitia jucatorilor nostri. Pentru ca acum cel care a preluat fraiele este Unicredit, iar in fotoliul de presedinte al Unicredit Romania se afla Rasvan Radu. Unul din cei mai tineri bancheri romani trece astfel, la doar 39 de ani, in pole position pentru sefia noului grup bancar ce se va forma dupa cele doua fuziuni.    

     

    Din nou, e vorba de un scenariu teoretic. Pentru ca deocamdata nimeni nu poate sa bage mana in foc ca principiul „castigatorul ia totul“ (si stabileste conducerea) se va respecta. Nimic n-a fost inca batut in cuie in privinta bancii create prin fuziunea HVB cu Banca Tiriac. Contractul a fost semnat la finele saptamanii trecute, dar un plan detaliat al integrarii celor doua banci va fi stabilit abia in cursul verii, dupa ce se va finaliza tranzactia. Cu atat mai neclare sunt lucrurile in privinta fuziunii, stabilite printr-un acord preliminar, dintre germanii de la HVB si Unicredit. Discutiile sunt inca la inceput, iar in Romania efectele unificarii se vor simti, cel mai probabil, doar prin toamna.

     

    Chiar si asa insa, pentru presedintii celor trei banci din Romania implicate in acest cadril, pluteste deja in aer intrebarea inevitabila: cine va conduce noua banca? Pentru fotoliul de presedinte de la HVB-Tiriac, asa cum se va numi banca creata prin fuziunea dintre HVB si Banca Tiriac, se lupta romanul Dan Pascariu (55 de ani) si turcul Selcuk Saldirak (50 de ani). Cine are sanse mai mari?

     

    „La intrebarile privind managementul, actionarii si personalul nu putem raspunde pentru moment – este prea devreme. Le vom face publice la incheierea tranzactiei“, a declarat pentru BUSINESS Magazin directoarea de comunicare de la Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), Ildiko Fuerdi-Kolarik.

     

    BA-CA este divizia care se ocupa, de la Viena, de operatiunile central- si est-europene ale grupului financiar german HVB. Potrivit intelegerii dintre BA-CA si omul de afaceri Ion Tiriac, austriecii vor fi actionarii majoritari ai noii banci, cu un pachet de 50,1%. „Contractul s-a semnat, iar incheierea tranzactiei va avea loc undeva in cursul verii“, spune Fuerdi-Kolarik. Actionarii minoritari ai Bancii Tiriac, care in prezent detin 10,11% din Banca Tiriac, vor fi „invitati sa se alature noii banci“, potrivit oficialilor HVB. Ce se va intampla daca acestia vor refuza? Prea devreme de spus, dupa cum lasa sa se inteleaga Fuerdi-Kolarik, fara a comenta daca BA-CA ar fi dispusa sa le cumpere actiunile.

     

    Desi fuziunea imbina „intr-un mod ideal“, dupa cum apreciaza Erich Hampel, Chief Executive Officer al BA-CA, activitatile complementare ale celor doua banci, integrarea lor presupune un proces destul de complex. Produsele si normele interne trebuie armonizate, sistemele informatice si procedurile de lucru la fel, iar eficientizarea activitatilor va presupune, cu siguranta, si disponibilizari de oameni. In privinta nevoii de a concedia personal, de la Viena raspunsul vine destul de evaziv. „Doar o afirmatie generala: vrem sa ne extindem si sa crestem in Romania, nu sa ne limitam“, precizeaza Ildiko Fuerdi-Kolarik. Impreuna, cele doua banci ar avea cam 1.350 de angajati (1.000 – Banca Tiriac, 350 – HVB) fata de 4.500 la Raiffeisen sau 4.600 la BRD. 

     

    HVB-Tiriac va ocupa locul al patrulea in sistemul bancar romanesc, dupa BCR, BRD si Raiffeisen Bank Romania. Noua banca va avea active totale de 2.080 de milioane de euro, 72 de unitati, peste 720.000 de clienti si o cota de piata de 7,5%. Austriecii de la BA-CA sunt cei care, potrivit contractului semnat cu omul de afaceri Ion Tiriac, vor coordona operatiunile bancii HVB-Tiriac in Romania si, implicit, vor decide cine va sta in fotoliul de presedinte al noii banci.

     

    Dan Pascariu este cel care a administrat banca in Romania in perioada in care BA-CA a fuzionat, la nivel global, cu HypoVereinsbank AG (HVB) in 2000. Fuziunea a dat nastere grupului HVB, in cadrul caruia BA-CA a ramas divizia ce administreaza afacerile est-europene. In Romania insa, numele bancii a fost schimbat din Bank Austria in HVB Romania.

     

    Atuul lui Pascariu? Conduce cea mai profitabila sucursala a grupului – in 2004, banca a avut o crestere de peste 70% fata de anul precedent. Mai mult de atat, el este cel care a pledat in fata austriecilor pentru infiintarea sucursalei din Romania. Cooptat in 1996 la presedintia primei afaceri a austriecilor de la BA-CA in Romania, Pascariu lucreaza de peste 20 de ani in sistemul bancar.

     

    Spre deosebire de el, Selcuk Saldirak este presedintele Bancii Tiriac numai de jumatate de an. Pentru acest post, bancherul turc a renuntat la „prima sa dragoste“ din Romania – Demirbank, al carei presedinte a fost inca de la infiintare, in 1997. Saldirak este insa cel care a coordonat procesul de fuziune si integrare, atunci cand banca turca a fost cumparata de italienii de la Unicredit in 2002. „Sa pui bazele unei sucursale straine, sa o dezvolti, sa o mentii pe o pozitie stabila (…) si apoi sa gestionezi vanzarea bancii catre unul dintre cele mai importante grupuri bancare din Italia reprezinta, cred, puncte importante in cariera unui bancher“, spunea recent Saldirak.

     

    Dupa o integrare reusita a afacerilor Unicredit din Romania si jumatate de an la conducerea Bancii Tiriac, Saldirak cunoaste bine activitatea celor doua banci. Care este avantajul lui, daca tinem seama de faptul ca HVB-Tiriac va fi absorbita ulterior de italienii de la Unicredit? Imposibil de raspuns inca. De la Viena, cele doua fuziuni sunt privite distinct. „Posibila combinare a afacerilor grupului HVB cu Unicredit nu ne schimba cu nimic planurile la nivel local“, spune directoarea de comunicare a BA-CA.

     

    De fapt, pentru moment, implicatiile fuziunii dintre Unicredit si HVB in Romania sunt cu atat mai greu de comentat cu cat, chiar si la nivel european, lucrurile sunt abia la inceput. Pe 12 iunie s-a semnat acordul preliminar de fuziune – practic, conducerile de la Unicredit si HVB au anuntat ca au cazut de acord asupra tranzactiei. Oferta finala si termenii definitivi ai tranzactiei, care va da nastere celui mai mare grup financiar din Europa Centrala si de Est, vor fi cunoscuti abia in toamna.

     

    „Europa de Est este principalul obiectiv in aceasta preluare“, aprecia pentru Deutsche Welle analistul Robert Furchtl de la Hauck & Aufhauser. Si intr-adevar, odata incheiata tranzactia, noul grup bancar va fi in zona fostului bloc comunist de doua ori mai mare decat oricare dintre competitorii lui. In Romania, preluarea HVB Bank (HVB-Tiriac, dupa fuziunea cu Banca Tiriac) de catre Unicredit va crea o banca cu o cota de piata de 8,8%, foarte aproape de cele 9,2 procente ale Raiffeisen. In prezent, HVB, Unicredit si Banca Tiriac au impreuna active de 2,5 miliarde de euro si o retea de 108 sucursale.

     

    Despre implicatiile tranzactiei pe piata locala din Romania nu se vorbeste nici de la Milano, unde isi are sediul central Unicredit. „Dupa incheierea tranzactiei, in toamna, managementul va analiza situatia pe pietele individuale din Europa Centrala si de Est si va decide care vor fi miscarile urmatoare, inclusiv posibilele fuziuni locale, chestiunile de personal, implicatiile legale etc.“ – a declarat pentru BUSINESS Magazin Viviana Vestrucci, responsabila cu comunicarea pentru regiunea Europei Centrale si de Est de la Unicredit.

     

    „Pentru noi, preluarea HVB este una dintre cele mai fericite variante din cate se intrezareau in Romania. Impreuna cu Banca Tiriac, HVB completeaza destul de bine harta prezentei noastre in tara“, ne-a declarat un reprezentant al Unicredit Romania, care a preferat sa-si pastreze anonimatul. Unicredit are, in prezent, 36 de sucursale in intreaga tara, dintre care 12 in Bucuresti.

     

    Planurile de dezvoltare prevad insa deschiderea a inca 15 unitati teritoriale pana la finele anului. De altfel, obiectivul Unicredit este ca in 2-3 ani sa ajunga, „printr-o crestere organica, la o retea de circa 100 de sucursale“ – dupa cum spune presedintele executiv al bancii, Rasvan Radu.

     

    Radu este cel de-al treilea pretendent la fotoliul de presedinte al uniunii HVB-Tiriac-Unicredit. Cu ce sanse de reusita? La doar 39 de ani, Rasvan Radu este unul dintre cei mai tineri bancheri intr-o functie de top management din Romania. La carma Unicredit Romania a venit la inceputul acestui an, de la sefia departamentului de retail al Raiffeisen. Nici el nu este strain de implicatiile integrarii a doua afaceri bancare. La Raiffeisen, unde a stat trei ani, Radu a fost membru in consiliul de administratie  desemnat dupa achizitia Bancii Agricole de austrieci.

     

    De profesie inginer, Radu a intrat in sistemul bancar dupa 1990 si a lucrat la BCR, CEC si Raiffeisen. Cooptarea lui la conducerea Unicredit a marcat si o schimbare de strategie a italienilor pe piata romaneasca. Dupa ce timp de ani buni banca s-a concentrat pe segmentul corporatist, italienii s-au decis ca e momentul sa „schimbe macazul“, orientandu-se si spre partea de retail. De altfel, Unicredit este si unul dintre jucatorii cei mai importanti care si-au anuntat interesul pentru BCR, atunci cand banca va fi scoasa la privatizare.

     

    Alaturi de Unicredit, si-au declarat interesul Intesa, Deutsche Bank, Fortis, BNP Paribas – dar si nemtii de la HVB Bank. Chiar si dupa ce au „inghitit“ Banca Tiriac si in pofida schimbarilor pe care le va aduce fuziunea cu Unicredit, directoarea de comunicare de la BA-CA spune ca in privinta BCR, pozitia lor nu s-a modificat: „Asa cum am afirmat in trecut, vom avea in vedere aceasta banca atunci cand procesul oficial de privatizare va incepe“. Pana la inchiderea editiei, reprezentantii Unicredit de la Milano nu au confirmat sau infirmat daca raman interesati de BCR.

     

    Efortul financiar si dificultatile presupuse de integrarea a doua grupuri financiare gigant, cum sunt HVB si Unicredit, ridica insa intrebari privind capacitatea italienilor de a mai asimila inca o banca intr-un timp atat de scurt.