Blog

  • FORD MOTOR COMPANY

    • A avut o fabrica de prezent in Romania in perioada interbelica, dar care a fost nationalizata dupa 1940.
    • Va plati 57 de milioane de euro pentru 72,4% din actiunile Automobile Craiova.
    • A fost interesat doar de productie si nu de terenurile si celelalte proprietati ale Daewoo Craiova.
    • Va investi 675 de milioane de euro si va avea afaceri de un miliard de euro la orizontul anului 2011.
    • Nu este interesat de reteaua de dealeri ai Daewoo Romania, mai ales ca importatorul local al Ford, Romcar, are o retea puternica de dealeri.

  • Cum au ajuns sa produca in Romania doi giganti: Renault si Ford

    Semnarea saptamana trecuta, la Salonul Auto de la Frankfurt,
    a acordului de preluare a fabricii de la Craiova de catre Ford
    trebuia sa dea evenimentului „o dimensiune care sa iasa din spatiul
    european“. BUSINESS Magazin a incercat sa afle cum vad
    viitorul industriei auto romanesti gigantii
    care produc aici (Renault si mai nou Ford), dar si cei care tocmai
    au renuntat la Romania in favoarea Poloniei (General
    Motors).

    Cei care se gandesc ca „s-ar putea sa nu mearga“ sau „ce vom face
    daca nu vom avea succes“ nu au ce le trebuie sa fie oameni de
    afaceri. Daca este doar 1% sansa de succes, un adevarat om de
    afaceri vede acest procent ca pe o scanteie care poate aprinde
    focul. Creditat cu aceste reflectii nu este flamboaiantul Donald
    Trump si nici Richard Branson sau Steve Jobs, doua dintre
    personajele de business ale caror vorbe de duh alimenteaza zi de zi
    visele oricaror studenti management sau marketing. Autorul
    citatului era cel care il convingea la jumatatea anilor ’90 pe
    Nicolae Vacaroiu ca fabrica de la Craiova, alaturi de cea de la
    Varsovia vor reprezenta pilonii pe care se va sustine extinderea
    grupului Daewoo in Europa.

    Aflat acum in inchisoare, Kim Woo Chung,
    fondatorul Daewoo, caci lui ii apartine discursul de mai sus, se
    gandeste poate ca perlele coroanei sale din Europa de Est,
    fabricile din Craiova si Varsovia, au ajuns in mai putin de o
    saptamana pe mana americanilor. Daca pentru 72% din Daewoo Craiova,
    Ford a oferit 57 de milioane de euro, General Motors ar putea plati
    pentru 40% din fabrica FSO din Polonia, potrivit Reuters, mai mult
    de 254 de milioane de dolari (aproximativ 183 de milioane de euro).
    Nu trebuie sa fii un expert in matematica pentru a remarca faptul
    ca sumele obtinute de cele doua state sunt complet diferite,
    polonezii facand o afacere mult mai buna. Dar, dupa mina
    premierului Calin Popescu-Tariceanu la salonul de la Frankfurt
    saptamana trecuta, s-ar spune ca vanzarea fabricii de la Craiova a
    fost mai degraba o corvoada decat o oportunitate de a face bani.

    „Avand in vedere situatia fabricii si mai
    ales cat au durat discutiile, cred ca si daca nu s-ar fi luat
    niciun leu era o afacere buna pentru Romania“, crede Marius Carp,
    analist al pietei auto. El estima in urma cu cateva luni pentru
    BUSINESS Magazin ca statul roman nu va reusi sa incaseze de la Ford
    cu mult peste suma pe care o platise catre Daewoo pentru
    rascumpararea pachetului de 51% din actiuni (mai putin de 50 de
    milioane de euro). „Important este ca Ford are un plan de
    investitii important, si fabrica va putea sa ajunga rapid la
    capacitatea pentru care a fost proiectata initial“, adauga Carp,
    fost membru al echipei care negocia
    la inceputul anilor ’90 vanzarea fabricii catre Daewoo.

    In ziua semnarii contractului, in hala 4 a
    complexului expozitional din Frankfurt, presedintele Ford Europe se
    folosea tot de situatia viitoare a fabricii de la Craiova in
    incercarea de a evita politicos intrebarile legate de suma modica
    platita statului pentru pachetul de actiuni majoritar. „Constructia
    unei fabrici de la zero ar fi durat mult mai mult decat a durat
    achizitia uzinei de la Craiova si modernizarea acesteia“, explica
    John Fleming. Practic, adauga el, costurile unei fabrici de la zero
    ar fi fost similare cu cele legate de achizitia (cu 57 de milioane
    de euro) si modernizarea Automobile Craiova
    (estimate la 675 de milioane de euro).

    Dar de unde are Ford bani de achizitii, in
    conditiile in care pierderile inregistrate in ultimii ani l-au
    determinat pe Bill Ford, stranepotul fondatorului Henry Ford, sa
    demareze cel mai ambitios plan de restructurare din ultimii 100 de
    ani? Ford a vandut in prima parte a anului divizia sa de lux Aston
    Martin pentru o suma apropiata de cea a investitiilor anuntate la
    Craiova si recent a anuntat ca a decis sa vanda si alte doua
    branduri importante – Jaguar si Land Rover. Sa fie oare Romania mai
    atractiva pentru americani decat brandurile de lux? „Este evident
    ca Ford a ajuns la concluzia ca profiturile pe care le-ar putea
    obtine pe termen mediu si lung din Romania sunt mai mari decat
    le-ar putea aduce marcile de lux Aston Martin sau Jaguar“, este de
    parere Marius Carp. Cu alte cuvinte, Ford descopera acum ceea ce
    Louis Schweitzer, fostul presedinte al grupului francez Renault, a
    sesizat inca dinainte de anul 2000 – Romania este o tara unde se
    pot fabrica masini ieftine la un pret care sa asigure o marja de
    profit cu mult peste media industriei. De altfel, foarte putini
    sunt cei care isi amintesc ca Renault a fost unul dintre primii si
    cei mai interesati producatori auto de fabrica de la Craiova, dupa
    ce colaborarea dintre statul roman si Citroën (celebrul
    joint-venture Oltcit) s-a incheiat. Numai ca francezii traversau la
    acea vreme – inceputul anilor ’90 – o perioada mai putin fasta din
    existenta de peste 100 de ani a grupului, iar discutiile cu statul
    roman au cazut.

    Dupa incheierea restructurarii si
    privatizarea sa in a doua jumatate a deceniului trecut, Renault nu
    a uitat Romania, dar cum intre timp Daewoo pusese mana pe fabrica
    de la Craiova (platind in 1994 peste 150 de milioane de dolari
    pentru 51% din actiuni), francezii a trebuit sa se multumeasca cu
    Dacia Pitesti, aflata din punct de vedere tehnologic cu mult sub
    cea de la Craiova.

    Sigur ca si pretul de aproximativ 50 de
    milioane de dolari pentru pachetul majoritar de actiuni, alaturi de
    facilitatile fiscale acordate dupa modelul „Legii Daewoo“
    (destinata investitiilor de peste 50 de milioane de dolari) au avut
    un rol important in venirea Renault la Pitesti. Numai ca intre
    timp, evolutia celor doua fabrici de masini din Romania a fost
    diametral opusa. Daca Daewoo Craiova a inceput cu dreptul – modelul
    Daewoo Cielo produs in Oltenia fiind considerat la fel de bun ca o
    masina de import, comparativ cu Daciile carora le cadeau tot timpul
    piesele -, Renault se confrunta an de an cu vanzari mai mici si
    pierderi cu mult peste estimarile initiale.

    Dupa intrarea in faliment a coreenilor de
    la Daewoo Motor si lansarea pe piata a modelului Solenza – un
    hibrid bazat pe Dacia 1310, care trebuia sa faca trecerea la masina
    de 5.000 de euro, botezata Logan – evolutia celor doua fabrici
    romanesti s-a inversat. „Problema de acum cu fabrica de la Pitesti
    este ca deja lucreaza la capacitate maxima. Am vrea sa putem
    produce mai multe masini, dar din pacate nu avem cum“, se plangea
    saptamana trecuta, tot la Salonul Auto de la Frankfurt, Carlos
    Ghosn, actualul presedinte al grupului Renault.

    Supranumit „cost-killer“ ca urmare a
    succeselor repurtate in redresarea activitatilor din America ale
    grupului Michelin, dar mai ales pentru transformarea Nissan
    dintr-un grup aflat in colaps intr-unul dintre cele mai profitabile
    din lume, Ghosn este unul dintre cei mai in voga directori
    executivi din lume si a venit la conducerea Renault cu obiectivul
    clar de a tripla marja operationala (calculata ca raport intre
    profitul din activitatea de baza si cifra de afaceri) de la 2% anul
    trecut la 6% in 2009.

    Considerat aproape un cosmar pentru
    subalterni, prin obiectivele foarte indraznete pe care le
    stabileste si faptul ca solicita ca orice element legat de
    activitatea firmei, incluzand aici reclama in reviste sau spoturi
    TV, sa fie urmarit cu exactitate si efectul sau sa fie cuantificat,
    Carlos Ghosn schimba tonul cand vorbeste de Dacia sau de fabrica
    grupului din Turcia de la Bursa. „In Romania am ajuns acum cel mai
    mare angajator (din industria auto – n. red.). Avem fabrica Dacia,
    avem un centru de export foarte important in regiune si un centru
    tehnologic (Renault Technologie Roumanie – n. red.). Activitatea
    din Romania se va extinde si pe termen mediu si lung“, sustine
    Ghosn.

    De altfel, Romania si proiectul Logan au
    fost cele mai folosite exemple de catre Ghosn pe parcursul
    discutiei de 45 de minute pe care a avut-o la Frankfurt cu
    jurnalisti din tarile unde Renault are fabrici si la care a
    participat si BUSINESS Magazin.

    Ar fi si normal sa fie multumit seful
    Renault de proiectul Logan si de fabrica de la Pitesti, avand in
    vedere ca numai in 2006 Dacia a contribuit cu mai mult de 100 de
    milioane de euro (aproximativ 10%) la profitul operational al
    grupului. In plus, modelul Logan a insemnat vanzari de aproape
    250.000 de unitati in 2006 (dintr-un total de peste 2 milioane de
    masini realizat de marcile Renault, Dacia si Samsung), valoarea
    urmand sa creasca exponential in urmatoarea perioada, pe fondul
    inceperii productiei in tot mai multe fabrici din lume.

    Tot la Frankfurt, Ghosn a lasat sa se
    inteleaga ca planurile de extindere a productiei din Romania se
    bazeaza pe introducerea de anul viitor pe liniile de la Pitesti, pe
    langa variantele sedan (in trei volume), break, camioneta si
    pick-up bazate pe platforma Logan, si a celui de-al cincilea
    derivat – un model hatchback (in doua volume). „Sandero era dedicat
    initial pietei sud-americane (si produs la fabrica din Curitiba,
    Brazilia –
    n. red.), dar va fi
    comercializat si in Europa sub brandul Dacia. Este normal insa ca
    modelul destinat Europei sa fie produs in Europa, iar Romania era
    singura tara low-cost din regiune, si in plus produce deja variante
    derivate din gama Logan“, a motivat Ghosn.

    Viitorul uzinei Dacia va fi completat de
    intrarea in productie pana in anul 2009 a unui al saselea model
    derivat din platforma Logan, cel mai probabil o masina cu tractiune
    integrala bazata pe varianta in doua volume sau varianta break,
    potrivit analistilor.

    Cu atat mai importante par in acest
    context planurile Ford pentru Craiova, deoarece Romania va avea
    posibilitatea sa se transforme intr-un pol regional al industriei
    auto. „La orizontul anului 2010 ar putea fi produse aici peste
    650.000 de masini“, constata Constantin Stroe, presedintele
    Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM) si
    vicepresedinte al Dacia. Pentru comparatie, anul 2006, cel mai bun
    de pana acum pentru piata locala, a insemnat o productie de 214.000
    de automobile.

    In plus, preluarea Craiova de catre
    americani va fi urmata in conditii normale de o avalansa de
    investitii directe ale unora dintre furnizorii sai traditionali,
    asa cum s-a intamplat la Pitesti. In industria componentelor si
    accesoriilor auto lucreaza in prezent peste 100.000 de oameni,
    investitiile totale realizate fiind de ordinul miliardelor de euro.
    Practic, un loc de munca intr-o uzina de automobile inseamna alte
    patru in industria furnizoare de componente, dupa cum spunea
    prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu la semnarea contractului de
    vanzare.

    Iar daca in cazul Dacia furnizorii au avut
    la dispozitie aproape 5 ani pana la aparitia pe piata a Logan, la
    Craiova lucrurile trebuie sa se miste mult mai repede. Producatorul
    american spune ca anul viitor va iesi de pe liniile de fabricatie
    de la Craiova primul Ford produs in Romania dupa aproape 70 de ani
    de pauza (in perioada interbelica, Ford a detinut in Bucuresti
    prima linie de asamblare din Europa Centrala si de Est).

    Numai ca americanii afirma ca au o reteta
    diferita de cea pe care au aplicat-o cu succes francezii – nu vor
    face un automobil low-cost. Chiar asa sa fie? Ford va incepe sa
    produca un model de clasa mica, potrivit lui John Fleming,
    analistii industriei dand ca sigura noua generatie a modelului
    Fiesta. Numai ca, desi nu e vorba de un model low-cost, Fiesta este
    tot un model de masina ieftina. In prezent, pretul unui model
    Fiesta incepe pe piata europeana la aproximativ 10.000 de euro
    (inclusiv TVA), valoarea fiind comparabila cu cea pe care o au
    versiunile cu echipare superioara ale modelului Logan.

    Dar avantajul fortei de munca ieftine,
    care pentru moment permite atat Renault, cat si Ford sa produca
    masini cu pret mic, dar cu profituri mari, s-ar putea intoarce
    impotriva Romaniei. O analiza recenta a ACEA (Asociatia
    Constructorilor Europeni de Automobile) sustinea ca atractivitatea
    Romaniei in segmentul componentelor auto va scadea treptat in
    urmatorii trei-patru ani, pe masura ce costurile cu forta de munca
    vor creste.

    Acelasi lucru l-a sustinut la Frankfurt si
    seful Renault, care a avertizat ca ar putea aparea alte destinatii
    mai atractive pentru investitii. „Locurile de munca se muta in
    functie de infrastructura low-cost, in functie de facilitati.
    Trebuie sa fii si low-cost, dar si competitiv“, a spus Ghosn.

    Dar Romania mai are inca un atu important,
    potrivit grupurilor auto prezente la Frankfurt. „Toata lumea
    vorbeste de China, Rusia, India, dar exista si Romania si intreaga
    zona din Europa Centrala si de Est, care inregistreaza cresteri
    importante ale vanzarilor si devin tot mai atractive pentru orice
    producator“, considera Andreas Meurer, group communications manager
    la Volkswagen, cel mai mare producator auto european.

    Intr-adevar, afacerile Porsche Romania,
    importatorul grupului german, au ajuns anul trecut la 750 de
    milioane de euro, iar compania pornita de la zero in urma cu
    aproximativ zece ani a generat numai in 2006 un profit net de peste
    62 de milioane de euro. Cu toate acestea, Meurer spune ca
    Volkswagen nu are in vedere deschiderea unei fabrici pe piata
    romaneasca. „Tari care justifica deschiderea unei fabrici fie si
    numai pentru a deservi piata interna raman China, India si Rusia“
    (unde germanii produc sau urmeaza sa produca diferite modele).

    Aceeasi strategie, de a fi prezent pe
    piata romaneasca doar cu activitati de comert, a ales-o si grupul
    General Motors, chiar daca pana in vara acestui an era interesat si
    de fabrica de la Craiova. „Am hotarat sa ne concentram pe pietele
    care inregistreaza un ritm de crestere mai accelerat fata de cel
    din Romania“, explica Rick Wagoner, directorul executiv al General
    Motors, decizia de a renunta la Craiova.

    Cu alte cuvinte, General Motors, aflat in
    puternica ofensiva pe piata central si est-europeana cu marca
    Chevrolet, avea nevoie de o fabrica unde sa poata produce masini
    care sa nu mai poarte taxe vamale de 10%, asa cum se intampla cu
    cele importate din Coreea de Sud. Pe lista scurta erau, alaturi de
    Craiova, si fosta fabrica Daewoo din Polonia (unde americanii
    trebuia sa inceapa productia modelului Chevrolet Aveo in
    parteneriat cu statul polonez) si chiar si investitiile greenfield,
    unul dintre amplasamentele vehiculate fiind Cluj.

    Decizia de a opta pentru fabrica poloneza
    pare in aceste conditii perfect intemeiata, iar dupa inchiderea
    completa si definitiva a afacerilor Aro Campulung, singurele nume
    din industria auto romaneasca vor ramane Dacia-Renault si Ford.
    Fiecare pe drumul lui, dar impreuna pentru export. Iar atunci, un
    volum al productiei de masini si componente auto de opt-noua
    miliarde de euro anual, asa cum estima cu mult optimism fostul sef
    al Dacia, Constantin Stroe, nu mai pare chiar asa de greu de
    atins.

  • Macedonia, amendata la Paris

    Macedonia a fost condamnata de catre Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris la plata unor despagubiri in valoare de 38,3 milioane de euro catre compania greceasca Hellenic Petroleum, pentru incalcarea clauzelor din contractul de privatizare a singurei rafinarii din tara, OKTA, incheiat in 1999.

     

    La acea vreme, tranzactia a fost contestata din cauza lipsei de transparenta. Guvernul din acea perioada a vandut rafinaria pentru 32 de milioane de dolari fara licitatie publica, iar legea privind privatizarea acesteia a fost prezentata in Parlament in forma incompleta, fara anexele-cheie. Conform contractului, Macedonia se obliga sa cumpere anual de la OKTA, in urmatorii 20 de ani, 500.000 de tone de petrol. In plus, Hellenic Petroleum a primit si dreptul de a importa derivate petroliere fara plata taxelor vamale. Purtatorul de cuvant al guvernului de la Skopje a declarat ca decizia Curtii de la Paris nu este finala si ca statul macedonean va face apel.

  • Asalt la Baltica

    Cele doua mari companii petroliere poloneze, PKN Orlen si Lotos, au planuri mari pentru statele baltice. Wojciech Heydel, director executiv adjunct al PKN, citat de agentia Reuters, a spus ca tinta companiei este de a avea cel putin 10 procente sau chiar 15 din pietele din Lituania si Letonia.

     

    Inca nu a fost luata o decizie in privinta Estoniei. Cel mai probabil, actualele statii Ventus – detinute de PKN Orlen – vor trece printr-un proces de rebranding, noua denumire fiind Orlen. In cele doua tari urmeaza sa fie construite aproape 100 de noi statii de benzina. PKN Orlen detine in Lituania rafinaria Mazeikiu Nafta, cumparata in decembrie 2006. In iulie 2007 si-a exprimat interesul pentru preluarea rafinariei Klaipedos Nafta, dar statul lituanian, proprietarul, a dorit sa pastreze controlul acestui obiectiv strategic. Pawel Olechnowicz, CEO al Lotos, a doua companie petroliera poloneza, a declarat ca in iunie 2008 va fi modificata strategia companiei in directia intaririi prezentei in regiunea Marii Baltice.

  • Bani din subteran

    In lupta pentru diminuarea deficitului bugetar, ultima incercare a guvernului de la Budapesta este de a scoate la suprafata un procent cat mai mare din economia subterana.

     

    Premierul Ferenc Gyurcsány a cerut autoritatilor fiscale si vamale sa elaboreze un plan de combatere a economiei subterane, al carei nivel actual este estimat la 18% din PIB. O reducere cu 1-3 procente ar insemna un plus la bugetul statului de aproape 400 de milioane de euro pe an. Unul dintre obiective este reducerea evaziunii la taxa pe valoarea adaugata in constructii, scop in care, conform premierului, autoritatile ar putea sa analizeze mai atent costurile implicate de achizitia materialelor necesare pentru ridicarea cladirilor.

  • Cu oferta mai mare, dar pe locul doi

    Grupul sarb Delta Holding a esuat si in a cincea incercare de a intra pe piata slovena. Oferta companiei pentru preluarea pachetului de actiuni detinut de holdingul sloven Istrabenz la Mercator, cea mai mare retea de magazine din aceasta tara, a esuat.

     

    Oferta inaintata, de 4 euro/actiune, a fost mai mare decat cea a castigatorului, compania slovena Infond Holding. Cu toate acestea, Istrabenz a preferat sa vanda un pachet de 12,56% din actiunile Mercator catre aceasta din urma pentru suma de 174,7 milioane de euro. Dupa aceasta achizitie, Infond detine acum 25% din actiunile retelei Mercator. Igor Bavcar, CEO al Istrabenz, a motivat decizia de a vinde prin dorinta holdingului, care are afaceri in numeroase domenii, de la energie la turism. Bavcar nu a precizat daca Istrabenz si-a vandut intreaga participatie detinuta la Mercator. Dupa anuntarea tranzactiei, actiunile Mercator au pierdut la bursa din Ljubljana aproape 6%.

  • GENERAL MOTORS

    • A cumparat in 2002 o parte dintre activele Daewoo Motor. Pe lista nu s-au aflat si cele doua fabrici din Europa de Est – FSO din Polonia si cea de la Craiova.
    • A declarat permanent ca ar putea cumpara si alte fabrici ale Daewoo, insa doar in masura in care cererea pentru modelele sale va creste sustinut.
    • A fost unul dintre principalii candidati la achizitia fabricii de la Craiova, cumparand chiar si caietul de sarcini, dar in cele din urma a decis sa renunte. Potrivit premierului Tariceanu, GM nu avea o strategie de dezvoltare, ci doar de supravietuire a uzinei.
    • Va cumpara in schimb 40% din actiunile fabricii FSO din Polonia pentru mai mult de
    • 180 de milioane de euro, unde va produce modelul Chevrolet Aveo.

  • Cu oferta mai mare, dar pe locul doi

    Grupul sarb Delta Holding a esuat si in a cincea incercare de a intra pe piata slovena. Oferta companiei pentru preluarea pachetului de actiuni detinut de holdingul sloven Istrabenz la Mercator, cea mai mare retea de magazine din aceasta tara, a esuat.

     

    Oferta inaintata, de 4 euro/actiune, a fost mai mare decat cea a castigatorului, compania slovena Infond Holding. Cu toate acestea, Istrabenz a preferat sa vanda un pachet de 12,56% din actiunile Mercator catre aceasta din urma pentru suma de 174,7 milioane de euro. Dupa aceasta achizitie, Infond detine acum 25% din actiunile retelei Mercator. Igor Bavcar, CEO al Istrabenz, a motivat decizia de a vinde prin dorinta holdingului, care are afaceri in numeroase domenii, de la energie la turism. Bavcar nu a precizat daca Istrabenz si-a vandut intreaga participatie detinuta la Mercator. Dupa anuntarea tranzactiei, actiunile Mercator au pierdut la bursa din Ljubljana aproape 6%.

  • Suprarealism matinal

    In urma cu un an si ceva am publicat in revista un text despre noptile din ce in ce mai albe ale oamenilor, nevoiti, din cauza sarcinilor de la slujba si din cauza presiunii vietii moderne, sa isi traiasca viata dupa ritmuri care strabunicilor le sunt complet straine. Si pentru bunici, si pentru cei de acum, o ora anume a noptii este speciala. Este vorba de 4 dimineata.

     

    Nu am niciun merit in textul care o sa urmeze, pentru ca greul l-a facut un tip pe nume Rives, poet, povestitor, creator pasionat de tehnologie, numit si „primul poet 2.0“, pentru ca foloseste, in reprezentatiile sale, imagini, filme sau texte culese de pe Internet. Intr-o lume a conspiratiilor, cea descoperita de Rives m-a facut sa zambesc si o sa incerc sa v-o propun.

     

    Patru dimineata este o ora suprarealista, mult prea tarziu si mult prea devreme. Doctorii se tem de urgentele de la 4 dimineata, iar mari artisti cum sunt Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon au cantat-o, melancolici. Scenariul filmului „Nasul“, regizat de Francis Ford Coppola, vorbeste de o intalnire a mafiotilor extenuati, la patru dimineata, iar pentru scriitoarea chiliana Isabell Allende ora de care vorbim este de maxima tristete, in „Casa Spiritelor“.

     

    La 4 dimineata a inceput, in Portland, Maine, ultima zi din viata a lui Mohamed Atta, 11 septembrie 2001.


    Cel ce a intuit, primul, se pare, magia orei 4 a fost sculptorul elvetian Alberto Giacometti, care expune, in 1932, „The Palace at 4 A.M.“. Este cea mai veche referire la fatidica ora, ceea ce nu este decat o confirmare a faptului ca la ora respectiva traitorii veacurilor anterioare secolului XX aveau ceva mai bun de facut decat sa se intalneasca tristi, sa cheme medicul, sa isi inceapa ziua sau mai stiu eu ce alte activitati.

     

    Cu Giacometti si cu palatul sau dinaintea zorilor se intersecteaza, in moduri care justifica nu unul, ci un intreg ciclu de filme legate de conspiratia orei patru, existenta cantaretului country Faron Young (nascut in 1932), a actritei Judi Dench si a unei poete poloneze cu nume de nedescifrat; va las sa cautati filmul cu Rives si sa descoperiti, in numai opt minute, ceea ce poetul a denumit „Codul lui Giacometti“, alaturi de toate conexiunile orei patru.

     

    M-a incercat, normal, o curiozitate simpla si am vrut sa identific daca magia orei patru functionaza si in Romania.

     

    In primul rand trebuie spus ca straine ne sunt suparealismul si tristetea. Langa Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon noi il avem pe maestrul Gica Petrescu, care indemna: „Zi una mai saltareata, Ca la patru dimineata, Ca la patru dimineata, Cand se duc olteni la piata“. Cumva insensibili la cantecul maestrului, o sumedenie de cheflii romani incearca, in bancuri, sa se intoarca acasa (exista cel putin patru variante), asta daca nu sunt pescari. Pentru pescari ora este de bun augur – la patru dimineata, pe 4 mai 2005, consilierul local Horea Florea din Cluj a prins un crap de patru kilograme, depasit de cel de 7,4 kilograme prins de Bodo, solistul formatiei Proconsul, pe 5 septembrie 2007 la (desigur) ora 4; ambii participau la concursuri de pescuit, iar captura lui Bodo i-a propulsat acestuia echipa  pe locul 5. Italianul Zenga a fost convins de cei de la Dinamo sa vina si sa antreneze echipa dupa discutii indelungate care s-au incheiat la 4 dimineata.

     

    Si in zona politicului ora sta bine: dam cezarului ce i se cuvine si remarcam ora nasterii presedintelui Traian Basescu – 4 noiembrie 1951, e adevarat ca „in jurul orei“ 4. Tot in jurul aceleiasi ore presedintele s-a ridicat si a plecat de la o petrecere vestita cu Gigi Becali si cu jucatorii echipei Steaua, iar premierul Tariceanu a plecat tot la 4 de la nunta fiului fostului ministru Hardau. Spre deosebire de tenta petrecareata pe care presedintele si premierul o dau orei noastre, un strateg de talia lui Viorel Hrebenciuc a stat treaz pana la 4 dimineata calculand sanse, posibilitati si aliante dupa anuntarea depunerii unei anume motiuni de cenzura de catre PSD.

     

    Si ziua de lucru a primarului Vanghelie se termina la 4, cum la aceeasi ora, pe 13 iunie 1990, politistii i-au atacat pe grevistii foamei din Piata Universitatii.


    Acest text ar fi putut fi despre cat de buni sau de rai sunt unii sau altii, in functie de etnie sau de cine stie ce alte criterii, despre vanzari de companii, despre alegeri de patriarh sau despre evolutii economice. Dar cititi-l si la 4 dimineata, alaturi de alte texte pe temele pomenite si o sa intelegeti de ce mi-a placul jocul propus de poetul american, pe care l-am prelungit. Nu este vorba de niciun cod, ci de exercitii de genul „distanta dintre degetul mijlociu si varful nasului inmultita cu 10 milioane egala cu distanta de la Zimnicea la Buzau“, exercitii numai bune pentru 4 dimineata.


    Este ora la care a inviat Isus.

  • Da, fara obiectii

    Desi exista un standard international privind formatele documentelor digitale destinate programelor de birotica, Microsoft a propus pentru standardizare o noua specificatie. Desi pare o chestiune tehnica, toata lumea stie ca este cu totul altceva.

     

    O stire importanta a trecut aproape neobservata in media din Romania: ISO a respins OOXML. In forma aceasta, este evident ca enuntul este de neinteles pentru majoritatea cititorilor, asa ca se impun cateva clarificari. ISO (International Organization for Standardization) este organismul care instituie cele mai importante standarde cu aplicabilitate internationala, iar OOXML (Office Open XML) este o specificatie care descrie formatul documentelor pe care le foloseste suita de programe de birotica Microsoft Office. Desi preponderent tehnic, procesul de standardizare a implicat si importante aspecte economice si chiar politice, astfel incat comunitatea IT l-a urmarit si comentat cu mult interes, starnind adesea controverse aprinse.

     

    Mai intai se cere schitat contextul. Dominatia programelor de birotica produse de Microsoft – in frunte cu Word, Excel si PowerPoint – este aproape totala, astfel incat formatele de fisiere folosite de acestea s-au impus ca standarde de facto. Problema este ca aceste formate sunt „proprietare“, deci doar Microsoft le cunoaste in toate detaliile, ceea ce aduce avantaje comerciale semnificative producatorului. Daca vrem sa trimitem cuiva un document text, o tabela de calcul sau o prezentare, vom recurge cel mai probabil la formate MS Office, pentru ca sansele ca destinatarul sa le poata vizualiza sau edita in continuare sunt maxime. Reversul este ca Microsoft poate oricand sa modifice aceste formate, ceea ce, pe de-o parte, scoate practic din cursa concurentii de pe piata software, iar pe de alta obliga utilizatorii la noi si noi actualizari. Se ajunge la o situatie ciudata: documentele (mai precis, informatia cuprinsa in ele) ne apartin, insa accesul la ele ne este conditionat de utilizarea programelor unei singure firme. Suntem „clienti captivi“. 

     

    In fata acestei situatii, mai multe tari – in special din Europa de Vest – au cerut dezvoltarea unor formate bazate pe un standard deschis, public si liber de alte conditionari (de exemplu brevete), astfel incat sa se incurajeze competitia pe piata software si sa se evite dependenta de un anumit producator. Mai mult, un format standardizat permite interoperabilitatea, adica posibilitatea programelor de la furnizori diferiti de a conlucra in procesarea acelorasi seturi de date. Organizatia OASIS a elaborat un draft pe baza formatelor utilizate de suita OpenOffice, deoarece acestea erau folosite in practica de mai multi ani, aveau specificatii publice si erau libere de patente. Procesul de standardizare a formatelor ODF (Open Document Format) a durat trei ani si specificatiile au fost adoptate ca standard ISO in 2006. Existenta unui standard a incurajat multe guverne sa impuna – sau macar sa recomande – utilizarea formatelor ODF in sistemele informatice ale administratiei, ceea ce a atras un interes deosebit asupra suitei OpenOffice, care nu doar ca utilizeaza aceste formate, dar este si open source (deci intregul cod este deschis). Dar mai este ceva: spre deosebire de programele Microsoft Office, a caror functionare se bazeaza pe anumite componente ale sistemului Windows, OpenOffice (ca si numeroase alte programe care utilizeaza ODF) este independent de platforma, ruland practic pe orice sistem de operare major (Linux fiind in fruntea listei). In plus, e gratis.

     

    Este foarte clar ca Microsoft pierdea astfel exclusivitatea pe o piata extrem de importanta. Raspunsul nu a fost insa adoptarea formatelor ODF (desi a sustinut proiecte vizand dezvoltarea unor module de import), ci elaborarea unui standard alternativ, numit Office Open XML (pe scurt OOXML). Motivatia oferita de Microsoft se bazeaza pe faptul ca numerosi clienti (inclusiv din domeniul guvernamental) pastreaza un volum important de documente in formate MS Office mai vechi, iar solutia nu este deschiderea vechilor formate binare, ci elaborarea unui standard care sa ofere „compatibilitate inapoi“. Insa specificatia oferita pentru standardizare a fost enorma (circa 6.000 de pagini, fata de 700 pentru ODF), iar expertii au semnalat faptul ca, de fapt, doar Microsoft o poate implementa in conditiile in care cuprinde indicatii de genul „se imita functionalitatea autoSpace din Word 95“. Desi Microsoft si-a folosit influenta pentru a scurta procedurile (varianta „fast track“), procesul de standardizare este laborios si, in cele din urma, raspunsul a fost negativ. De notat ca Romania a fost singura tara care a fost de acord cu specificatia fara sa formuleze niciun comentariu.