BusinessMagazin

Blog

  • Dimensiunea istorică a programului de răscumpărare anunţat de One United Properties, de maximum 840 mil. lei, saltă acţiunile cu 15% în câteva zile. Cum balansează conducerea programul cu planurile de investiţii? “O balanţă delicată, dar avem o echipă foarte bună. Nu se pune problema de delistare a companiei”, spune preşedintele Cisullo

    One United Properties (ONE), cel mai mare dezvoltator imobiliar listat la Bursa de Valori Bucureşti, companie antreprenorială la care fondatorii Victor Căpitanu şi Andrei Diaconescu au cele mai mari deţineri, a anunţat intenţia de a derula o ofertă publică de cumpărare (OPC) pentru până la 20% din capitalul social, în valoare maximă de 884 milioane lei.

    Acesta este cel mai mare program de răscumpărare din istoria bursei locale, la momentul anunţului preţul minim din intervalul de răscumpărare fiind peste cel de tranzacţionare, ceea ce a dus acţiunile companiei la un salt de circa 15% în doar câteva zile, până la 28 lei/unitate. Intervalul este de 25 lei – 40 lei, iar printer metodele de finanţare se numără inclusiv contractile anunţate de ONE ca fiind deja semnate pentru livrate, în valoare de 1,5 mld. euro (7,5 mld. lei pentru următorii ani).

    Decizia Consiliului de Administraţie urmează să fie validată de acţionari pe 15 octombrie, iar acţiunile răscumpărate vor fi anulate, reducând capitalul social şi, implicit, crescând ponderea fiecărui investitor rămas în companie, o măsură apreciată de investitorii unei companii care au avut de îndurat scăderi abrupte în ultimii ani, care însă au transformat ONE într-una din cele mai ieftine acţiuni. Cofondatorii şi membrii boardului au confirmat că nu vor participa la ofertă, menţinându-şi participaţiile.

    Pentru Claudio Cisullo, preşedintele Consiliului de Administraţie, programul nu reprezintă o retragere din piaţă, adică o delistare a companiei, ci dimpotrivă, o folosire inteligentă a mecanismelor pieţei de capital.

    „Este cea mai mare răscumpărare anunţată vreodată la Bursa de Valori Bucureşti şi, de departe, cea mai mare venită din partea unei companii antreprenoriale. Ceea ce facem este, poate, nou pentru piaţa românească, dar pentru pieţele dezvoltate este absolut normal. Aceste instrumente există pentru a ajuta o companie să crească în cel mai bun mod posibil. Nu este o retragere de pe bursă, ci o oportunitate de a folosi mecanismele pe care le avem la dispoziţie pentru a crea valoare viitoare pentru acţionari. Credem că piaţa ne subestimează, iar răscumpărarea este un semnal de încredere în strategia noastră pe termen lung”, a spus el la evenimentul Investors Day al ONE din 11 septembrie, organizat în Bucureşti.

    Un program de maximum 900 milioane lei pentru o companie de 3 mld. lei ar putea ridica întrebări privind capacitatea companiei de a-şi finanţa proiectele de dezvoltare. Claudio Cisullo admite sensibilitatea balanţei, dar spune că echipa are experienţa şi resursele necesare:

    „Este o balanţă foarte delicată. Avem o echipă foarte bună, care ştie foarte bine ce face. Alocările de capital se fac pe baza unor KPI clari. Suntem o companie de creştere, nu una orientată spre dividende, dar încercăm să maximizăm randamentele printr-un mix între investiţii, dividende şi astfel de programe de răscumpărare. Responsabilitatea noastră este să aducem câştiguri investitorilor.”

    Anunţul vine după un trimestru al doilea solid, în care One United Properties şi-a dublat profitul net faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Venituri din vânzări rezidenţiale: 333 mil. lei, +53% an/an şi +7,8% trimestru/trimestru. Profit segment rezidenţial: 120 mil. lei, +78% an/an. Câştiguri nete din reevaluări: 85,3 mil. lei, mai ales din terenul de 21 de hectare pentru proiectul One City District. Venituri din chirii: 27,8 mil. lei, +7,9% an/an.

    Profit operaţional: 215 mil. lei, dublu faţă de 2Q 2024. Profit net atribuibil: 151 mil. lei, mai mult decât dublu faţă de anul precedent.

    Singurul minus: cheltuiala financiară netă, care a urcat de 3,5 ori faţă de trimestrul anterior, pe fondul pierderilor din diferenţe de curs valutar.

    Expansiune regională şi noi proiecte

    Victor Căpitanu, CO-CEO, spune că, pe lângă Bucureşti şi Mamaia, compania vizează Constanţa ca prioritate, iar în câţiva ani va începe o dezvoltare şi la Sibiu, deja anunţată.

    „Prioritizăm Constanţa, unde de câţiva ani avem proiecte în Mamaia, dar în curând vom începe şi în oraş. Ne uităm în principal la primele 10–15 oraşe din România, dar nu vom lua deciziile doar în funcţie de dimensiunea lor, ci de oportunităţile de a ne consolida brandul şi de a câştiga cotă de piaţă şi profitabilitate”.

    Pentru investitori, programul de răscumpărare este dublu: pe de o parte o confirmare că managementul crede în subevaluarea companiei, pe de altă parte o dovadă că One United Properties foloseşte activ instrumentele pieţei de capital, spun brokerii consultaţI de ZF.

    Efectul imediat a fost o creştere a acţiunilor de la 24,2 lei la 28 lei, adică Ă15% într-un interval scurt. Dacă programul va fi derulat integral, compania va repune Bursa de Valori Bucureşti în faţa unui precedent – folosirea răscumpărărilor ca mijloc de creştere a valorii pe termen lung într-o companie antreprenorială din prima ligă bursieră.

    ​

  • 2.000 de dolari pentru un iPhone? Apple ţine sub control preţurile pentru noul model de iPhone 17, însă vrea să îşi obişnuiască clienţii cu realitatea unor telefoane mult mai scumpe

    Când Apple Inc. a lansat iPhone X în 2017, nu a introdus doar recunoaşterea facială şi ecranul edge-to-edge. A stabilit şi un nou reper de preţ: smartphone-ul de 1.000 de dolari. Opt ani mai târziu, acest prag a rămas aproape neschimbat, scrie Bloomberg.

    În prezent, iPhone 17 Pro porneşte de la 1.099 de dolari, doar cu 100 de dolari mai mult decât modelul comparabil de acum opt ani. Varianta standard iPhone începe de la 799 de dolari, de asemenea cu doar 100 de dolari mai scumpă decât modelul din 2017.

    Înaintea lansării iPhone 17, unii analişti anticipau creşteri de preţ semnificative, mai ales în contextul tarifelor impuse de administraţia Trump asupra importurilor din China. Totuşi, Apple a păstrat ajustările moderate: modelele Pro au urcat de la 999 la 1.099 de dolari, dar compania a compensat prin dublarea capacităţii de stocare de bază la 256 GB. Noul iPhone Air, care înlocuieşte iPhone 16 Plus, a crescut cu 100 de dolari, la 999 de dolari.

    Această prudenţă nu va dura însă la nesfârşit. Apple nu va absorbi costurile tarifelor pe termen lung, iar mutarea producţiei din China şi India nu va elimina complet presiunile asupra preţurilor. Semnalul este clar: vine era iPhone-ului de 2.000 de dolari.

    iPhone 17 Pro Max introduce o opţiune de stocare de 2 TB, la preţul de 1.999 de dolari — prima dată când un iPhone atinge aproape pragul de 2.000 de dolari. Apple nu ar fi stabilit acest preţ dacă nu ar fi crezut că o parte semnificativă a clienţilor este dispusă să plătească.

    Privind spre viitor, primul iPhone pliabil este aşteptat anul viitor, cu funcţionalităţi comparabile cu cele ale Samsung şi Google, ale căror modele se vând acum între 1.799 şi 2.419 dolari, în funcţie de configuraţie. Având în vedere că iPhone Air costă 999 de dolari şi va împărţi multe componente cu viitorul model pliabil, noul dispozitiv ar putea depăşi cu uşurinţă 2.000 de dolari, fără a lua în calcul accesoriile sau upgrade-urile de stocare.

    CEO-ul Apple, Tim Cook, a declarat deja că utilizatorii sunt dispuşi să plătească pentru cele mai bune tehnologii.

     “Oamenii sunt gata să facă eforturi pentru a obţine ce e mai bun în categoria lor”, a spus Cook, adăugând că iPhone-ul a devenit “integrat” în viaţa oamenilor, folosit pentru plăţi, controlul locuinţei inteligente, gestionarea sănătăţii şi stocarea datelor bancare.

    Pe termen lung, Apple pregăteşte un iPhone aniversar, iPhone 20, care ar putea revoluţiona din nou segmentul premium, aşa cum a făcut iPhone X în 2017, stabilind standardul de 1.000 de dolari.

     

  • Wizz Air va începe închiderea treptată a bazei sale din Viena, cu termen final martie 2026, decizie care va afecta şi zborurile din România spre capitala Austriei

     

    Compania aeriană ungară Wizz Air va începe închiderea treptată a bazei sale din Viena, cu termen final martie 2026, decizie care va afecta şi zborurile din România spre capitala Austriei.

    „Am sărbătorit recent şapte ani de activitate la Viena, perioadă în care Wizz Air a rămas dedicată oferirii de opţiuni de călătorie accesibile şi convenabile pentru pasagerii austrieci. Din păcate, costurile de operare la aeroportul din Viena, precum şi taxele şi serviciile de handling la sol au crescut semnificativ de la lansare, făcând imposibilă continuarea operaţiunilor. Aceasta a fost o decizie dificilă, dar necesară pentru a proteja competitivitatea pe termen lung a companiei. Vom sprijini colegii noştri din Viena cu oportunităţi de angajare în întreaga noastră reţea aflată în expansiune”, a declarat Mauro Peneda, Director General Wizz Air Malta.

     Procesul se va desfăşura în două etape: două aeronave şi două rute – către Bilbao şi Londra Gatwick – vor fi retrase pe 26 octombrie 2025. Cele trei aeronave rămase şi restul rutelor îşi vor înceta activitatea pe 15 martie 2026.

    Wizz Air a lansat baza din Viena în 2018, iar actuala flotă de cinci aeronave Airbus A321neo, care operează 28 de rute către 20 de ţări.

    ”Având în vedere concentrarea strategică a Wizz Air pe consolidarea pieţelor sale de bază din Europa Centrală şi de Est şi pe menţinerea tarifelor reduse prin disciplină a costurilor, operarea din Viena a devenit incompatibilă cu modelul de afaceri ultra-low-cost al companiei”, se arată în comunicatul comapniei aeriene. 

    Pasagerii care au rezervări pe zboruri afectate după datele de suspendare a rutelor vor fi contactaţi direct de Wizz Air şi vor putea opta pentru o rambursarea banilor în credite WIZZ sau teprogramarea pe un alt zbor Wizz Air.

    Compania va menţine bazele din Bratislava şi Budapesta. 

     

  • Trump, după uciderea lui Charlie Kirk: Este un moment întunecat pentru America

    „Sunt copleşit de durere şi furie în faţa asasinării odioase a lui Charlie Kirk într-un campus universitar din Utah. Charlie a inspirat milioane de oameni şi, în această seară, toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit sunt uniţi în şoc şi groază. Este un moment întunecat pentru America”, a spus Trump.

    Preşedintele l-a descris pe Kirk drept „un martir al adevărului şi libertăţii” şi a transmis condoleanţe familiei sale. El a legat acest atac de propriul atentat din Butler, Pennsylvania, dar şi de alte episoade de violenţă politică, precum împuşcarea unui director United Healthcare în New York, în decembrie, şi atacul armat asupra liderului republican Steve Scalise în 2017.

    Trump a avertizat că „violenţa şi crima sunt consecinţele tragice ale demonizării celor cu care nu eşti de acord” şi a promis măsuri ferme pentru combaterea violenţei politice.

    „Administraţia mea îi va găsi pe toţi cei implicaţi în această atrocitate, dar şi pe cei care finanţează şi sprijină astfel de acte, inclusiv atacurile împotriva judecătorilor şi a forţelor de ordine”, a declarat preşedintele.

  • Persoana reţinută în ancheta privind uciderea lui Charlie Kirk a fost eliberată, confirmă FBI

    „Subiectul aflat în arest a fost eliberat după o interogare de către forţele de ordine. Ancheta noastră continuă şi vom continua să furnizăm informaţii în interesul transparenţei”, a declarat Patel joi, într-o postare pe X.

    Autorităţile nu au oferit detalii suplimentare despre identitatea persoanei sau circumstanţele, subliniind doar că ancheta este în desfăşurare.

    Charlie Kirk, cunoscut activist conservator şi susţinător al preşedintelui american Donald Trump, a fost împuşcat mortal în timpul unui eveniment desfăşurat la Utah Valley University.

  • Peste 15 milioane de videoclipuri de pe YouTube, preluate fără permisiune pentru antrenarea AI

    Printre acestea se numără aproape 1 milion de tutoriale, iar unele dintre companiile implicate sunt Microsoft, Meta, Amazon, Nvidia, ByteDance şi Snap. Videoclipurile sunt adesea anonimizate, dar cercetătorii au putut identifica conţinutul prin coduri unice.

    Procesul presupune împărţirea videoclipurilor în fragmente scurte, fiecare fiind descris în limba engleză pentru ca modelele AI să înveţe să genereze imagini şi clipuri video pe baza textului. Această practică ridică probleme legale, fiind dezbătută în numeroase procese privind drepturile de autor.

    Creatorii de conţinut riscă să fie depăşiţi de videoclipuri generate de AI, care pot concura cu munca lor şi pot reduce motivaţia de a posta materiale originale pe platforme precum YouTube sau Instagram.

    Cazuri recente includ procese ale Disney, Universal şi Meta pentru preluarea ilegală a conţinutului pentru instruirea AI şi incidente de manipulare deepfake, cum a fost un videoclip din seria conferinţelor Ted Talk folosit într-o reclamă fără permisiunea autorului.

  • Suspectul în cazul împuşcării mortale a activistului Charlie Kirk, reţinut de FBI

    „Persoana implicată în împuşcătura de astăzi, care a luat viaţa lui Charlie Kirk, se află acum în arest. Mulţumim autorităţilor locale şi de stat din Utah pentru colaborarea cu FBI”, a transmis Patel într-o postare pe reţeaua X.

    Iniţial, anchetatorii nu identificaseră niciun suspect, iar agenţiile federale se află la faţa locului pentru investigarea incidentului şi colectarea probelor, inclusiv a eventualelor gloanţe şi alte dovezi.

    Charlie Kirk, cunoscut activist conservator, a fost împuşcat mortal în timpul unui eveniment desfăşurat la Utah Valley University. Preşedintele Donald Trump a ordonat coborârea tuturor drapelelor americane în bernă în memoria lui Kirk, până duminică seară.

  • Profesorul serviciilor excelente sau cum să fii simultan filosof, şofer de camion şi bunică

    L-am întrebat, a răspuns, am reacţionat, iar el m-a corectat. Ron Kaufman nu iartă cuvântul „a încerca”, pentru că, spune el, „cuvintele ne ţin fie blocaţi, fie ne împing spre acţiune”. În spatele mustrării amicale se află filosofia unui om care predă, am putea spune, despre modul în care serviciile, educaţia şi tehnologia pot schimba o societate.

    În timpul interviului cu Ron Kaufman, am repetat, de câteva ori, formularea „am să încerc”, ca răspuns la unele dintre îndemnurile lui. Acest lucru nu a trecut neobservat. Interlocutorul meu m-a mustrat ca un profesor, cu blândeţea dar şi fermitatea celui care ştie ce vrea să transmită. „Fă sau nu fă. Nu există «a încerca»”, mi-a spus, citându-l pe Yoda din Star Wars. A fost, poate, unul dintre puţinele momente în care am simţit că cel pe care îl intervievez îmi schimbă pe loc un reflex de limbaj – şi, odată cu el, o stare de gândire. „Cuvintele pe care le folosim ne ţin fie blocaţi, fie ne împing spre acţiune”, a adăugat. Am înţeles atunci şi de ce. Ron Kaufman trăieşte după propriul dicton: „Gândeşte ca un filosof. Vorbeşte ca un şofer de camion. Predă ca o bunică”.

    Descendent dintr-o familie de dascăli – „bunica mea a predat la grădiniţă 40 de ani, mama mea la liceu 20 de ani, iar strămoşii mei erau rabini” –, se consideră la rândul lui un profesor, dar la o altă scară. „Fundamental, ce fac eu? Predau. Sunt profesor. Restul – că sunt speaker, autor sau mentor – sunt doar forme diferite ale aceleiaşi meserii.” Cu alte cuvinte însă, Ron Kaufman este unul dintre cei mai cunoscuţi experţi globali în servicii, cultură organizaţională şi customer experience. Este autorul bestsellerului internaţional Uplifting Service şi fondator al Uplifting Service, companie de training şi consultanţă cu proiecte în peste 60 de ţări. Născut în Statele Unite, dar cu rădăcini familiale în România, Kaufman şi-a construit cariera în jurul ideii că serviciile excepţionale nu sunt un lux, ci fundamentul succesului unei organizaţii şi al unei societăţi sănătoase. De-a lungul anilor, a colaborat cu companii din Fortune 500, cu guverne şi universităţi de top, fiind considerat un „guru al serviciilor” de către Global Gurus (Top 25). A fost invitat ca speaker în conferinţe internaţionale, în peste 40 de ţări, iar trainingurile sale sunt folosite ca modele pentru dezvoltarea culturii organizaţionale în industrii variate, de la aviaţie la tehnologie.

    În prezent, Ron Kaufman trăieşte în Singapore, de unde continuă să susţină organizaţii şi lideri din întreaga lume în transformarea serviciilor şi în construirea unei culturi a responsabilităţii şi acţiunii. L-am avut în faţă prin Zoom, cu câteva săptămâni înainte de evenimentul la care va participa deja, aproape în mod tradiţional, în România. În spatele lui, cel mai interesant studio pe care l-am văzut: pereţi acoperiţi de monitoare, dar ceea ce mi-a atras cel mai mult atenţia a fost biblioteca imensă de cărţi, un fundal care părea să-i ilustreze perfect evoluţia despre care a povestit. Dacă partea personală a conversaţiei a fost condimentată cu mustrări amicale şi analogii din Star Wars, partea de fond a interviului a adus în prim-plan temele care definesc cariera lui Ron Kaufman: cultura serviciilor, impactul tehnologiei, provocările leadershipului şi evoluţia societăţii româneşti. „Nu există client care să nu-şi dorească, la un moment dat, să se adreseze unui alt om”, a spus Kaufman, explicând de ce tehnologiile emergente precum inteligenţa artificială nu pot substitui complet interacţiunea umană. „Poate nu pentru lucrurile simple – programul de livrare, numărul de produse pe stoc – dar când ajungem la decizia finală, vrem un om în faţa noastră. Vrem să ştie ce s-a întâmplat până atunci şi să spună: Am înţeles. Te ajut eu.” 

    România nu a lipsit din discuţie. Kaufman s-a întors la originile sale – „bunicul meu era din Plopana, lângă Bacău” – şi a vorbit despre diferenţele majore dintre oraş şi sat, în special în educaţie. „Cine are responsabilitatea să îmbunătăţească şcoala la sate? Dacă spui guvernul, e parţial adevărat. Dar şi un individ poate face ceva. E nevoie de organizatori, de practicieni, de finanţatori, de oameni generoşi care să meargă să vorbească cu copiii. Avem nevoie ca fiecare să facă ceea ce poate.” În acel sat, a primit şi o lecţie despre memorie şi istorie. „Un bărbat a recunoscut numele meu de familie – Kaufman. Mi-a spus: atunci când evreii au venit, a fost bine. Au deschis prăvălii şi ne-au permis să facem comerţ între sate. Ştii ce înseamnă Kaufman în germană? Negustor. Şi ce face un negustor? Ia ceva de aici, duce acolo, apoi invers. Deschide lumea.”

    De aici, Kaufman a extins reflecţia către comunitatea evreiască din România interbelică. „A fost o vreme când erau 700.000 de evrei români. Apoi a venit războiul, România s-a aliat cu naziştii şi jumătate au dispărut. Cealaltă jumătate a plecat în Israel sau a reuşit să scape. Dar povestea acelui sat mi-a arătat cât de mult poate conta un grup mic de oameni care creează punţi între comunităţi.” De la trecut, conversaţia s-a mutat spre prezent şi provocările României. „Bacăul se dezvoltă, dar satele rămân sate. Şi ştim că România are o problemă serioasă cu sistemul de educaţie. Diferenţa dintre oraş şi sat e uriaşă.” Întrebarea pe care o pune este una incomodă: cine are responsabilitatea să reducă aceste decalaje? „Dacă spui guvernul, e parţial adevărat. Dar poate şi un individ să facă ceva. Am citit despre Teach for America. Au întrebat profesori foarte buni: aţi fi dispuşi să mergeţi un an sau doi într-o zonă defavorizată? Şi mulţi au acceptat. Unii au mers să predea profesorilor, alţii să facă programe intensive cu elevii. Ideea e că există oameni dispuşi să ajute, dar nu toţi pot organiza. De aceea avem nevoie de organizatori. De practicieni. De finanţatori. De oameni generoşi. Avem nevoie de comunităţi care să facă fiecare ce poate.”

    Tema centrală a carierei lui Ron Kaufman este cultura serviciilor. În opinia lui, prea mulţi lideri se rezumă la declaraţii vagi. „Am întâlnit lideri care spun: vreau ca echipa mea să aibă asta în ADN. Dar cum faci asta? Le faci o injecţie? Nu. Trebuie să le dai un set de instrumente. Uneltele potrivite, sprijin, timp, explicaţii, încurajare. Aşa se construieşte un skill set. Şi când oamenii reuşesc, când văd că funcţionează, se schimbă şi mentalitatea.” Pentru a ilustra, a apelat la o metaforă domestică: „Dacă un copil de 11 ani vrea să coacă o prăjitură, nu-i dai doar o carte de bucate. Trebuie să-l înveţi despre ingrediente, temperatură, timp. Şi când face prima pâine bună, e mândru şi vrea să repete. La fel e şi cu serviciile. Succesul mic generează dorinţa de a continua.” Când vine vorba despre inteligenţa artificială, Kaufman are un mesaj clar: „AI este la scară de electricitate.” Şi explică prin comparaţii simple: „Lumina a trecut de la lumânare la bec. Apa caldă, de la lemne pe foc la un întrerupător. AI este la aceeaşi scară. Va schimba lumea, chiar dacă nu ştim cum va arăta exact 2030, 2040 sau 2050.” Dar, avertizează el, tehnologia nu poate elimina complet omul. „Pentru întrebări simple – programul de livrare, câte produse sunt pe stoc – da, AI-ul e suficient. Dar când clientul ia decizia finală, vrea un om. Vrea pe cineva care ştie ce s-a întâmplat până atunci şi care spune: Am înţeles. Te ajut.” Deocamdată, există însă o deconectare: „AI-ul e aici, oamenii sunt aici. Dar încă nu sunt bine integrate. Suntem abia în primii ani”.

    Kaufman a revenit la România, de data aceasta cu un comentariu despre scena politică. „Aţi fost aproape să aveţi alt rezultat la alegerile prezidenţiale. Dar aveţi acum un preşedinte care a câştigat de două ori premiul internaţional la matematică. E un alt nivel de calificare decât să fii doar prietenul cuiva. Mergeţi în direcţia bună.” Însă avertizează că schimbarea nu se face doar de sus în jos. „Primul pas este să încetăm să ne plângem. Dacă te plângi şi spui nu mai accept asta, aşa că fac altceva – bine. Dar dacă doar te plângi, intri în resemnare, resentiment sau cinism. Şi acestea sunt stări extrem de puternice, care te blochează.” A încheiat cu o metaforă simplă şi memorabilă: „La început, trebuie să lupţi cu pietrele şi buruienile. Dar vine un moment când nu mai lupţi, ci ai grijă de sol, de apă, de plante. Atunci nu mai e luptă, e creştere”.

    Întrebat cum se defineşte, Kaufman a rezumat cu o formulă care i-ar putea fi motto:

    „Gândeşte ca un filosof – nu lua niciun cuvânt de bun.

    Scrie ca un şofer de camion – foloseşte un limbaj simplu.

    Predă ca o bunică – cu inimă mare şi răbdare”.

    „Chiar dacă cei mici greşesc, îi iubeşti oricum”, a adăugat, zâmbind.

    În fond, poate tocmai această combinaţie  – explică de ce Ron Kaufman este considerat unul dintre cei mai importanţi gânditori în domeniul serviciilor. Sau, cum preferă el să spună simplu: „Fundamental, eu predau”.    

     

    Cine este Ron Kaufman?

    1.  Expert global în servicii, cultură organizaţională şi customer experience;

    2. Autorul bestsellerului internaţional Uplifting Service;

    3. Fondatorul companiei de training şi consultanţă Uplifting Service, cu proiecte în peste
    60 de ţări;

    4. A lucrat cu companii din Fortune 500, guverne şi universităţi de top;

    5. Considerat un „guru al serviciilor” (Top 25 Global Gurus);

    6. Vorbitor internaţional, invitat în conferinţe din peste 40 de ţări;

    7. Născut în SUA, cu rădăcini familiale în România;

    8. Trăieşte în Singapore şi îşi continuă misiunea de a ajuta liderii şi organizaţiile să construiască o cultură a serviciilor şi a responsabilităţii.

    Câteva idei din interviul cu Ron Kaufman:

    Cuvintele contează: „Fă sau nu fă. Nu există a încerca.”

    Serviciile excepţionale nu vin din lozinci, ci din instrumente concrete.

    AI e o revoluţie comparabilă cu electricitatea, dar omul rămâne indispensabil.

    Schimbarea socială începe când încetăm să ne plângem şi trecem la acţiune.

    Leadershipul autentic înseamnă să creezi o cultură care hrăneşte creşterea, nu lupta permanentă.

  • Piaţa muncii: cine vine, cine pleacă, cine rămâne

    Deficitul de forţă de muncă este în ultimii ani unul dintre cele mai dezbătute subiecte în companii, firme de studii de piaţă şi ministere, în căutarea unor răspunsuri şi soluţii care să mulţumească pe toată lumea. În unele cazuri, situaţia a fost ameliorată prin ”importul” de muncitori necalificaţi din ţări asiatice, apoi sunt companii care au preluat specialişti ucraineni mutaţi în România, altele care au externalizat o parte din operaţiuni. Dar, la fel ca celelalte deficite cu care se luptă economia locală, nici cel de pe piaţa muncii nu se lasă înfrânt aşa uşor. 

     

    În continuare România pierde specialişti, deşi ritmul migraţiei a scăzut în ultimii ani, şi în continuare sistemul de învăţământ nu asigură forţe proaspete peste tot pe unde este nevoie în câmpul muncii.

    „România are un deficit de forţă de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită faţă de nevoile/cerinţele posturilor) persistent şi mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje şi în indicatorii de tensionare ai pieţei muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă. Acest deficit loveşte atât la bază, cât şi la vârf: cel mai acut se manifestă la ocupaţii cu competenţe elementare, dar persistă şi în IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate”, spune Cristian Popa, CFA, membru board BNR.

    Un sondaj realizat de Banca Naţională în perioada septembrie 2024 – februarie 2025 arată că aproximativ 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă (procentul urcă la 54% în cazul corporaţiilor). În acelaşi timp, procentul companiilor care reclamă forţa de muncă drept factor care le limitează activitatea a fost destul de stabil în ultimii patru ani, în jur de 10%. Dar nivelul destul de scăzut în comparaţie cu surse alternative de date sugerează o posibilă subevaluare a fenomenului, sunt de părere chiar analiştii de la BNR.

    „România are un deficit de forţă de muncă persistent şi mai sever decât media UE. 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă.”

    Cristian Popa, CFA, membru în boardul BNR

    Chiar dacă lipsa de personal este resimţită în multe ţări europene, problema pare mai acută în România: companiile româneşti au perceput că lipsa de personal calificat s-a situat, în medie, la 8,1 puncte în intervalul aprilie-septembrie 2024, în timp ce media UE27 s-a plasat la 6,7 puncte. Iar în cel mai recent raport EURES realizat pentru anul 2024, România se află pe locul 5 în UE, din perspectiva deficitului de personal resimţit la nivel de grupe ocupaţionale. Cifrele analizate de Banca Naţională arată că lipsa personalului disponibil se simte cel mai mult, şi constant, în special în zona locurilor de muncă care solicită competenţe elementare: muncitori necalificaţi în construcţii, manipulanţi de marfă, personal de curăţenie sau de ambalare, ajutoare în bucătărie. Dar nu este uşor să găseşti angajaţii doriţi nici în IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate, unde este nevoie de un grad ridicat de specializare.

    Un aer de optimism se simte totuşi în cazul activităţilor tehnice cu un nivel mai scăzut de pregătire, unde deficitul pare a fi mai puţin accentuat, iar în unele regiuni din ţară sunt chiar prea mulţi specialişti: ultimul raport EURES indică excedent de tehnicieni în IT&C pentru partea de nord-vest a ţării, respectiv excedent de tehnicieni în domeniul fizicii şi ingineriei în sud-est şi vest.

    Potrivit celor mai recente date de la Institutul Naţional de Statistică, în trimestrul doi al anului erau la nivel naţional 31.300 de locuri de muncă vacante, cu 1.300 mai puţine decât în ianuarie-martie. Aproape o cincime din ele erau concentrate în industria prelucrătoare (5.900 locuri vacante), în timp ce 21,5% din erau în sectorul bugetar. În administraţia publică erau vacante 3.200 de posturi, sănătate şi asistenţă socială alte 2.600, iar în învăţământ erau disponibile 900 de locuri.

    La polul opus, cele mai puţine locuri de muncă vacante sunt în tranzacţii imobiliare, industria extractivă şi zona de servicii.

    Comparativ cu începutul anului, în perioada aprilie-iunie, cele mai importante creşteri s-au observat în sănătate şi asistenţă socială, construcţii şi în sectorul de distribuţie a apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare.

    Datele INS arată că valorile cele mai mari ale ratei locurilor de muncă vacante sunt în rândul ocupaţiilor de specialişti în diverse domenii de activitate (0,74%), respectiv în cazul funcţionarlor administrativi (0,72%).

     

    Piaţa muncii, între deficit şi potenţial

    Paradoxal, piaţa muncii este simultan şi tensionată, cu deficit de forţă de muncă, şi cu potenţial, având rezerve importante. România are una dintre cele mai mici rate de participare a forţei de muncă din UE (mai ales în rândul tinerilor, al femeilor şi al minorităţii rome) şi una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nici nu participă la activităţi de formare profesională.

    În statisticile biroului european Eurostat, România are cea mai mare pondere a tinerilor de 15-29 de ani care nu sunt încadraţi în muncă şi nici nu urmează o formă de educaţie sau formare profesională – NEET (not in education, employment or training), de 19,4% în 2024. Comparativ, Bulgaria are o pondere a tinerilor NEET de 12,7%, iar Ungaria de 10,9%.

    „România are cea mai mare pondere din UE a tinerilor care nici nu muncesc, nici nu sunt într-o formă de educaţie sau
    formare profesională – de 19,4% în 2024” –     Eurostat

    După România, cele mai mari rate ale tinerilor NEET se înregistrează în Italia (15,2%), Lituania (14,7%), Grecia (14,2%) şi Cipru (12,9%), toate ţări care se confruntă cu dificultăţi legate de integrarea tinerilor pe piaţa muncii şi în sistemul educaţional.

    Cauzele acestei realităţi sunt extrem de complexe, chiar dacă încă mai auzim adeseori prejudecata că tinerii nu vor să muncească pentru că sunt leneşi, o simplificare inutilă a unei situaţii complicate.

    „România nu are doar o pondere mare a tinerilor care nu sunt încadraţi în muncă şi nici nu urmează o formă de învăţământ, ci şi una dintre cele mai ridicate rate de nepotrivire între domeniul studiat şi cel în care ajung să lucreze. Datele noastre arată, totuşi, că segmentul de candidaţi foarte tineri, respectiv cei cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani aplică masiv şi sunt foarte aproape de categoria care, în mod tradiţional aplică cel mai mult, respectiv 25 – 35 de ani. Astfel, de la începutul anului şi până acum, din 6,9 milioane de aplicări, 2 milioane au venit de la candidaţii care au între 18 şi 24 de ani”, spune Ana Călugăru, head of communications în cadrul eJobs. Dar, de la aplicare până la angajare, drumul presupune mai multe etape şi sunt o serie de motive pentru care, în cazul multor tineri, procesul nu se finalizează cu obţinerea unui job. „Unul dintre motive este că aplică la joburi pentru care nu îndeplinesc criteriile de eligibiltate, altul că nu reuşesc să convingă recrutorii în cadrul interviului, dar şi faptul că este o piaţă în care angajatorii au nevoie de oameni care să aibă un nivel măcar minimal de experienţă, astfel încât să reducă pe cât posibil timpii de învăţare necesari unui tânăr cu experienţă zero”, adaugă Ana Călugăru.

    O altă explicaţie a datelor BNR este că România în continuare nu este familiarizată cu ideea de a munci încă din timpul şcolii, pe perioada vacanţelor sau în internshipuri, astfel încât tinerii să acumuleze experienţă şi să îşi asigure o intrare cât mai lină şi aproblematică pe piaţa muncii, explică reprezentanta eJobs.

    Ce ar putea face statul pentru a reuşi o ameliorare a deficitului de forţă de muncă într-un timp cât mai scurt? O măsură pe care specialiştii în resurse umane o promovează intens este încurajarea sistemului de învăţământ dual, mai ales în contextul în care România are un deficit mare (deficit resimţit şi în multe alte state europene, de altfel) de muncitori calificaţi. „Ne lipsesc cu desăvârşire personalul calificat din construcţii, instalatorii, electricienii, mecanicii auto. Aceasta poate fi o variantă foarte bună pentru tinerii care nu vor să urmeze studii universitare şi care i-ar ajuta să se integreze rapid şi sigur pe piaţa muncii”, mai spune reprezentanta eJobs. O altă direcţie ar putea fi legată de o stimulare fiscală pentru cei care angajează tineri  sau care oferă stagii de practică.

    Un alt subiect sensibil este nivelul de salarizare pe anumite munci sezoniere, care este considerat insuficient de mulţi tineri în zona rurală de exemplu.

     

    O nouă direcţie 

    În ceea ce priveşte migraţia, după mai bine de două decenii de migraţie net negativă, România a trecut pe plus în 2022–2023. „Asta nu înseamnă că toţi românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai şi revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii zece ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranţi (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea şi menţinerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 şi revenirea unei părţi a diasporei după pandemie”, explică Cristian Popa.

    „În medie, au emigrat peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. – BNR

    Problemele de pe piaţa muncii sunt însă doar parţial rezolvate prin intrările de muncitori străini. Numărul imigranţilor a crescut în special datorită lucrătorilor proveniţi din Nepal, Sri Lanka, Vietnam şi alte state non-UE (în general, muncitori necalificaţi care aparţin ţărilor în curs de dezvoltare sau cei plecaţi din Ucraina), în timp ce emigrarea îi priveşte adesea pe lucrătorii calificaţi.

    „Ideal era să putem reţine muncitorii calificaţi, susţinând productivitatea, însă chiar şi aşa cum este, migraţia net pozitivă este de preferat migraţiei net negative”, adaugă reprezentantul BNR.

    Privind la bază, la anii de şcoală, România se confruntă în continuare cu probleme majore. Deşi ponderea liceelor vocaţionale este mai mare decât a celor teoretice, acest segment înregistrează o rată mai ridicată a abandonului şcolar şi o rată mai scăzută de promovare a examenului de bacalaureat (uşor sub 60% faţă de circa 86% în cazul orientării generale), ceea ce afectează implicit oferta de lucrători calificaţi.

    În plus, România înregistrează de departe cea mai mare pondere a elevilor care nu sunt înscrişi în învăţământul secundar superior, deşi ar fi trebuit, ţinând cont de vârstă – aproape 27% în 2023, cu mult peste media UE (circa 7%), arată analiza realizată de BNR.

    „Tinerii aplică adeseori la joburi pentru care nu îndeplinesc criteriile de eligibiltate sau nu reuşesc să convingă recrutorii în cadrul interviului.”

    Ana Călugăru, head of communications, eJobs

    Dar, pe lângă calitatea scăzută a actului educaţional, în spatele acestor cifre se află o realitate socială îngrijorătoare. O parte semnificativă a populaţiei din zona rurală are posibilităţi limitate (sau se află chiar în imposibilitatea) de a beneficia de educaţie, date fiind expunerea ridicată la riscul de sărăcie (42% în anul 2024).

    În 2025, pe lângă probleme create de lipsa candidaţilor, piaţa muncii trebuie să se adapteze şi schimbărilor majore aduse de noile tehnologii bazate pe inteligenţa artificială, manipulării bazelor mari de date, robotizării şi automatizării procesului de producţie. De aceea, calitatea educaţiei, a formării şi politicile de ţară care să ajute la păstrarea forţei de muncă înalt calificate sunt factori esenţiali pentru a avea o piaţă a muncii sănătoasă şi stabilă, cu impact direct asupra evoluţiei economiei, de la potenţial de creştere şi competitivitate la stabilitatea preţurilor.   

  • Roboţii au început deja să facă ravagii: un gigant mondial lasă mii de oameni fără loc de muncă, după ce a descoperit cum să îi inlocuiască cu AI

    Salesforce, unul dintre liderii globali în domeniul soluţiilor CRM (Customer Relationship Management – managementul relaţiilor cu clienţii), a redus 4.000 de posturi din departamentul de suport clienţi. Soluţiile CRM ajută companiile să gestioneze interacţiunile cu clienţii, să centralizeze date şi să automatizeze procesele de vânzări şi suport, scrie CNBC.

    „Am redus numărul de angajaţi de la 9.000 la aproximativ 5.000, pentru că am nevoie de mai puţini oameni”, a explicat Benioff, evidenţiind rolul inteligenţei artificiale (AI) în eficientizarea operaţiunilor Salesforce.

    Compania a investit masiv în tehnologie şi a dezvoltat ceea ce numeşte „Agentforce”, un sistem de roboţi care preiau o parte semnificativă din activitatea serviciului clienţi.

    „Datorită beneficiilor şi eficienţei oferite de Agentforce, am observat o scădere a numărului de cazuri de suport gestionate, astfel că nu mai este nevoie să completăm activ rolurile de inginer suport”, a transmis Salesforce într-un comunicat către NBC Bay Area.

    Reducerea de personal intervine după ce Benioff a anunţat în vară că AI realizează până la 50% din activitatea companiei, care are sediul central în San Francisco.

    Experţi în resurse umane atrag atenţia că schimbarea nu este izolată. Laurie Ruettimann, consultant HR, spune că AI afectează locuri de muncă în mai multe industrii şi recomandă angajaţilor să îşi dezvolte competenţe noi: „Dacă reţeaua ta profesională putea să-ţi ofere un loc de muncă, ar fi făcut-o deja. Este responsabilitatea fiecăruia să-şi extindă orizonturile şi să întâlnească oameni noi.”

    Analistul Ed Zitron consideră însă că AI este adesea folosit ca pretext de companiile tech care au angajat excesiv în timpul pandemiei.

    „Este vorba de o mentalitate ‘creştere cu orice preţ’. Singurul lucru care contează este creşterea, chiar dacă asta afectează vieţile oamenilor sau calitatea produsului”, a spus Zitron.

    Această mişcare marchează un punct de cotitură pentru Salesforce, care, pe măsură ce integrează tot mai mult AI în operaţiunile sale, trebuie să echilibreze eficienţa tehnologică cu impactul asupra angajaţilor.