BusinessMagazin

Blog

  • Rebeli cu cauza

    Din analiza interviurilor date de 80.000 de conducatori de organizatii, doi consultanti de la Gallup au identificat trasaturile unui manager perfect.

    Titlul original al cartii este „First Break All the Rules“. Cartea e o instigare stiintific articulata la nesocotirea bunelor si batranelor cutume manageriale care, iata, in epoca noului mileniu, incep sa-si faca transparente neajunsurile. Marcus Buckingham si Curt Coffman (consultanti pe probleme de ma-nagement ai Gallup Organization) au compilat rezultatele interviurilor realizate cu circa 80.000 de manageri din mai mult de 400 de societati – plecand de la o baza de date construita prin consultarea unui milion de salariati – intr-un studiu de gen care, prin dimensiunea sa informativa este, pana la ora actuala, cel mai amplu realizat vreodata.

    Managerii selectati, desi aflati intr-o mare diversitate de situatii (unii se situau in pozitii de top, altii erau simpli supervizori, unii lucrau in companii aflate pe lista Fortune 500, altii detineau functii cheie in mici companii), au toti o importanta trasatura comuna: sunt cei mai buni. Cum poate un cercetator sa se impace cu superlativele absolute si, mai ales, cum poate sa afle intruparea unui superlativ in infinitezimalele nuante pe care le  imbraca viata reala? Autorii se asaza, de la bun inceput, intr-o confortabila certitudine (dar vai!, cat de anevoios obtinuta, in 25 de ani de analize efectuate de Gallup), rezultata din compararea indicatorilor de performanta ai companiilor asupra carora s-au aplecat: vanzari, profit, nivel de satisfactie al clientilor, date despre fluctuatia personalului, opinii ale angajatilor. Ei bine, dialogurile cu acesti „manageri intre manageri“ au conturat niste concluzii surprinzatoare: nici unul dintre ei nu s-a ferit sa incalce regulile sacre ale managementului, nici unul nu crede ca un om, chiar beneficiind de o pregatire corespunzatoare, poate realiza orice isi propune, nici unul nu ii ajuta pe angajati sa-si depaseasca slabiciunile.

    Mai mult, fiecare dintre ei are angajati favoriti. Buckingham si Coffman afirma ca talentul primordial al marilor conducatori de intreprinderi este acela ca stiu sa faca diferenta intre competente si calitati. O competenta, cum ar fi programarea informatica, poate sa fie invatata. Calitatile sunt innascute si pot fi clasificate in trei categorii: combativitate, functionare intelectuala si mod relational. Autorii sugereaza ca cei mai buni manageri identifica insusirile necesare, pentru a controla cum se cuvine posturile din cadrul organizatiei, si ca isi recruteaza personalul atat pe criterii de competenta cat si pe baza calitatilor. Liderii talentati isi petrec majoritatea timpului cu cei mai buni angajati, nu cu cei mai putin performanti, iar actiunea lor este focalizata pe folosirea punctelor tari ale colaboratorilor si pe ocolirea slabiciunilor (care sunt luate in calcul dar asupra carora nu se incearca nici o modificare).

    Managementul devine astfel o cale de optimizare a calitatilor personale si specifice si nu o largire siste-matica a sarcinilor devenite stereotipe. Dupa atatea studii de caz, exprimate limpede, cu trimiteri si parabole plastice la indemana, autorii isi avertizeaza cititorii, in spiritul sensului final al cartii: „Nu va incurajam sa inlocuiti stilul vostru managerial obisnuit cu o versiune standardizata. Mai degraba, scopul nostru este de a va ajuta sa folositi propriul stil in avantajul vostru, aratandu-va cum sa adaptati viziunea revolutionara a marilor manageri de pretutindeni“.

     Marcus Buckingham si Curt Coffman,  Manager contra curentului, Editura Allfa, Bucuresti, 2004

  • Enciclopedie pentru tineri

    • Enciclopedie pentru tineri

    Un adevarat regal de imagini si de comentarii succinte privind istoria cartii si a literaturii ne ofera editura RAO in aceasta enciclopedie Larousse, destinata, potrivit inscriptiei de pe coperta, tinerilor. Ceea ce nu inseamna ca este puerila, facila in clasificari si in sinteze, sau expediata, in planul general al informatiei. Poate, prin urmare, sa fie un subiect de delectare si pentru adulti, iar pentru aceia care ar stramba din nas va constitui, cu siguranta, o sugestie fericita de cadou. Lucrarea este structurata in trei capitole – literaturile antice, marii clasici si timpurile moderne, si beneficiaza, pentru fiecare segment, de adnotari terminologice utile (ce este un roman, ce este o epopee, ce reprezinta evangheliile, ce este un vodevil, ce inseamna marivodaj, care este sensul „spleen-ului“ in lirica poetilor blestemati etc.), incursiuni etimologice,  precizari sumare de teorie a literaturii. Sunt integrate, in ansamblul celui din urma capitol, comentarii pline de interes despre asa-zisele genuri de frontiera: literatura SF si benzile desenate. 

    Aventura cartii, RAO, Bucuresti, 2004  

    • Business Blues

    Acest amuzant si plin de intelepciune manual de supravietuire la birou este scris de un talentat expert al vietii in intreprindere, francezul Pierre Blanc-Sahnoun, jurnalist care isi delecteaza saptamanal cititorii fideli cu cronici ce apar in paginile celor mai prestigioase ziare si reviste din Hexagon. „Performantele din intreprinderi,“ spune autorul, „se construiesc pe umerii nostri, pe inimile noastre, pe coloanele noastre vertebrale epuizate. Noi suntem sarea economiei, conducem echipe de mii de oameni, ziarele ne ridica, uneori, in slavi performantele. Unde ne este, insa, libertatea? Nu suntem noi oare precum gladiatorii, gata sa invingem sau sa murim?“ Cartea este un tezaur de sfaturi practice privind gestionarea reusitei profesionale a managerilor dar si a angajatilor, un ghid care dezvaluie surazand strategiile de dezvoltare a carierei si de pastrare, in acelasi timp, a echilibrului vietii personale.

    Pierre Blanc-Sahnoun, Business Blues, Manuel de survie  au bureau, Editions d’Organisation, Paris, 2004

  • Aviatorul

    Martin Scorsese reuseste sa reconstituie viata lui Howard Hughes, miliardarul american care a inceput ca un tanar usor excentric si a sfarsit ca un batran nebun

    „Aviatorul“ ar fi putut intra in categoria acelor filme lacrimogene, construite pe o reteta de succes a unui alt american care nu se multumeste sa viseze la viitor si incepe sa-l construiasca singur. In acelasi timp productia ar fi putut sa cada foarte usor in zona documentarelor cu fir epic. Dar nu se intampla, dintr-un singur motiv: Martin Scorsese. Regizorul reuseste sa aduca la lumina viata lui Howard Hughes, miliardarul american care a inceput ca un tanar usor excentric si a sfarsit ca un batran nebun. Obsesia pentru detaliu a lui Scorsese este evidenta si in „Aviatorul“, de la perso-nalitatea atent reconstruita a lui Hughes (interpretat de un Leonardo Di Caprio care s-a maturizat, in sfarsit), pana la modul in care regizorul reconstruieste intr-un mod original, dar respectand realitatea, freamatul anilor ‘30 si ‘40. 

    La vremea respectiva, inainte de instalarea obsesiilor si crizelor care i-au guvernat ultima parte a vietii, Howard Hughes era un tanar si sarmant miliardar, un impatimit al avioanelor, filmelor si femeilor – nu neaparat in aceasta ordine. Scorsese tese povestea in jurul celei mai prolifice etape din viata sa, intre jumatatea anilor ‘20 si anii ‘40, cand Hughes se decide sa cheltuiasca averea mostenita de la tatal sau pentru a calca pe un nou drum, cel al cinematografiei. Realizarea unui film, cu un buget ce a batut toate recordurile acelor vremuri, limitat la redarea unei batalii aeriene din primul razboi mondial, „Hell’s Angels“, il propulseaza pe tanarul producator direct in celebritate. Dupa ce infiinteaza Hughes Aircraft Company si doboara cateva recorduri de viteza, Hughes devine si cel mai renumit aviator de la Charles Lindbergh. Planurile indraznete pentru a construi cel mai mare avion din lume, incercarea spargerii monopolului Pan American pe zborurile transatlantice reusesc sa-l propulseze pe culmile societatii. 

    Pe de alta parte, viata sa personala zbuciumata, conflictul  public cu senatorul Owen Brewster (Alan Alda), un devastator accident aviatic, inclusiv aventurile sale amoroase cu doua figuri hollywoodiene le-gendare: Katharine Hepburn (Cate Blanchett) si Ava Gardner (Kate Beckinsale), ii prefigureaza picajul. Intr-un final, temerile interioare il determina pe barbatul respectat pentru averea sa, pentru temerara lui stralucire si inclinatia de a privi mereu spre viitor, sa se retraga de lume. Totusi, Scorsese reuseste mai mult decat sa construiasca o poveste pe morala, previzibila de altfel, ca tot ce urca trebuie si sa coboare. 

    R: Martin Scorsese  Cu: Leonardo di Caprio, Cate Blanchett, Kate Beckinsale, Alan Alda.  Durata: 170 de minute.  In Romania din 25 februarie.

  • Evenimentele Evenimentului

    Evenimentul Zilei, cota 4.000: o aniversare frumos ambalata intr-o campanie de imagine cu ingrediente de istorie, promisiuni si detalii retrospective interesante. Si, totusi, ce se afla dincolo de toate acestea?

    Hai sa nu ne ascundem dupa o aniversare! De la taximetristii nervosi si pana la analistii media, in frizerii si in agentii de publicitate, oamenii curiosi din Romania se intreaba ce se va intampla cu Evenimentul“, declara, la 11 februarie 2005, pentru editia aniversara a Evenimentului Zilei, jurnalistul Catalin Tolontan – actual redactor-sef la „Gazeta Sporturilor“.

    „Va redeveni numarul 1 printre ziarele de calitate? Isi va conserva enormul prestigiu? Nimeni nu cunoaste acum raspunsul“, a adaugat ziaristul, surprinzand astfel o importanta dilema a industriei media romanesti (asta chiar daca Tolontan nu este, poate, persoana cea mai potrivita pentru a da o opinie „la rece“ despre Ringier, trust de care s-a despartit pe picior de razboi, in urma cu doi ani, si care detine acum Evenimentul Zilei). 

    Dincolo de faptul ca avem de-a face cu un brand-simbol pentru media romanesti ale ultimilor ani, „cazul“ Evenimentul Zilei e relevant pentru zbaterile unui segment de piata aflat in suferinta, in Romania: cel al cotidienelor generale de informatie, al ziarelor „sobre“. Practic, pe acest sector activeaza acum doar Adevarul, Romania Libera, Ziua (chiar daca, paradoxal, un rol tot mai important il joaca si Ziarul Financiar). Apoi, in zona mai exista doar Evenimentul si Jurnalul National (doua ziare care imprumuta insa si elemente din zona presei tabloidale – semne clare ale cautarilor de identitate). S-ar mai adauga Cotidianul, preluat recent de trustul celor de la Academia Catavencu, dar care nu are inca rezultate comerciale certe. Dupa un razboi redactie – patronat, din care ima-ginea Evenimentului Zilei a iesit destul de sifonata, dupa ce PSD a pierdut alegerile (lasand ziarul fara tinta predilecta din ultimii ani), fostul tabloid devenit ziar serios pare amenintat acum, din nou, de „tabloidizare“. De fapt, la peste 4.000 de aparitii, Evenimentul Zilei isi cauta, inca, drumul, pe o piata deloc facila.

    Scaderea de tiraj a cotidianului exista, dar nu este alarmanta: conform BRAT, vanzarile au scazut in ianuarie 2005 fata de aceeasi luna din 2004 cu 5.095 de exemplare, adica peste 5%.  Insa cum criza de pozitionare a ziarului este deja fapt cunoscut pe piata, zvonurile nu au intarziat sa apara. Unul ar fi ca Ringier intentioneaza sa transforme ziarul in tabloid. Desi elementele tabloidale continua sa apara in ziar tot mai frecvent, argumentul e putin sustenabil, totusi, avand in vedere ca trustul elvetian detine deja pe acest segment liderul detasat al pietei, Libertatea. 

    Desi chestiunea suporta multe nuante, alta varianta vehiculata, probabil cu sanse ceva mai mari de a se apropia de adevar, este ca Ringier va mentine Evenimentul pe segmentul in care ziarul a intrat cu greu (dupa perioada „gainii care naste pui vii“), acela al cotidienelor de interes general, denumite de breasla „ziare de calitate“. Aici s-ar afla in in competitie cu Adevarul, Romania Libera, Jurnalul National sau Ziua. 

    Va reusi ziarul acest lucru, in conditiile in care mai mult de jumatate din fosta echipa redactionala a plecat? Raspunsul la aceasta intrebare este crucial si trebuie sa fie rapid, in contextul in care pe piata ziarelor de interes general exista in prezent multa confuzie: Adevarul este pe un trend de scadere de audienta in ultimii ani, Jurnalul National, desi in crestere, isi cauta inca identitatea iar Romania Libera are propriile sale probleme interne (trustul german WAZ, actionar la RL, nereusind inca sa-si exprime un punct de vedere coerent). 

    Acesta confuzie de pe segmentul ziarelor de calitate, sobre, de informatie, a adus deja un rezultat interesant: Ziarul Financiar, teoretic un cotidian specializat, a urcat constant in ultimii ani, ajungand sa se bata pe segmente importante de cititori cu Adevarul si sa depaseasca Romania Libera. Deocamdata, conducerea Evenimentului Zilei este optimista si confirma strategia de mentinere a ziarului pe segmentul sau traditional. De unde si campania aniversara din ultimele saptamani, menita sa consolideze, nu sa schimbe, imaginea publicatiei.

    „Si asta nu pentru ca asa a cerut echipa redactionala, ci din motive de business. Primul ar fi acela ca Evenimentul are o pozitie bine consolidata ca ziar de atitudine. Al doilea motiv este ca Ringier are deja in portofoliu un tabloid de succes – Libertatea. 

    S-ar fi creat concurenta in-house“, spune Cosmina Noaghea, director executiv Expres Division, parte a grupului elvetian. 

    „Ringier si-a propus sa faca din Evenimentul Zilei ziarul cu cel mai mare numar de cititori din Romania. De aici, noile proceduri de lucru, deadline-uri mai stranse, noi responsabilitati. Toate pentru un ziar care isi propune sa fie numarul unu ca numar de cititori“, a spus Noaghea. 

    Va reusi Evenimentul Zilei acest lucru, dupa un scandal care i-a zguduit credibilitatea si dupa o scadere brusca de tiraj? 

    Ca raspuns la toate aceste intrebari, Evenimentul de Ringier isi reafirma statutul de ziar independent, influent si neaservit politic. Care „nu sta cu pumnul in gura“. Vorbind despre campania de imagine derulata recent, prin care Ringier a transmis acest mesaj pietei, Cosmina Noaghea spune ca „a fost o campanie scurta, o comunicare de  moment, prin care am vrut sa marcam aparitia celor 4.000 de numere. In acelasi timp, am vrut sa subliniem continuitatea Evenimentului ca ziar influent“. 

    Despre Evenimentul Zilei, specialistii media spun ca a adus in Romania post-decembrista ceea ce in termeni de specialitate se numeste „yellow journalism“. Adica jurnalismul popular. Aparitia ziarului in iunie 1992 poate fi comparata cu inceputurile presei americane moderne, la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand Pulitzer si Hearst au inaugurat primele ziare populare in Statele Unite. Ziarul marcat cu cele doua buline in editia de dimineata, respectiv cea de dupa-amiaza a aparut luni, 22 iunie 1992 si costa 20 de lei. Avea 8 pagini si un tiraj zilnic de 50.000 de exemplare. Sloganul de lansare a Evenimentului Zilei a fost: „Primul razboi al stirilor exacte impotriva zvonurilor de tot felul“. 

    In noua luni, ziarul care scria despre gaina care face pui vii, contrabanda cu pisici fara cap si femei violate fericite avea sa isi creasca tirajul de 13 ori. O cifra cu noroc, un record de vanzari prin care depasea tirajul liderului consacrat, Adevarul. Evenimentul mai avea sa inregistreze un record in 2001, dupa evenimentele din 11 septembrie din SUA: editia electronica a ziarului a inregistrat 30.000 de vizitatori unici in 24 de ore. 

    Revenind de la editia online a ziarului la tarabele din martie 1993, timp de aproape doua saptamani ziarul edita 675.000 de exemplare zilnic si avea un retur de sub 5%. 675.000 de exemplare si doar o singura pagina de reclame. Nu era nevoie de mai multe, ziarul se vindea de la sine. „Pentru ca Romania era o tara nevorbita, si necitita, si neuitata la televizor“, spune Cornel Nistorescu in editia aniversara a ziarului, din 11 februarie a.c. „Si avea nevoie sa le traiasca pe toate acestea in exces. Sa vada sex si violenta, sa citeasca inclusiv lucruri in care nici ea nu credea“, spune Nistorescu.

    In cativa ani, Romania avea sa devina o tara vorbita, auzita, din ce in ce mai citita si, mai ales, vazuta. Televiziunile au furat din audienta presei scrise, luandu-i de langa tarabe si adunandu-i in fata sticlei. Aparitia televiziunii private in Romania avea sa influenteze de fapt toata evolutia ulterioara a presei scrise in particular si a celei audio-vizuale in general. Am asistat la diversificare, achizitii, fuziuni, segmentare, specializare, super-specializare, electronizare s.a.m.d. 

    Cum va face fata Evenimentul Zilei in peisajul mediatic actual? Va reusi sa indeparteze imaginea de publicatie in care jurnalisti buni au fost nevoiti sa isi dea demisia dupa un scandal cu puternic iz politic?

    La sfarsitul anului trecut, la etajul al doilea din Casa Presei Libere a izbucnit o disputa care mocnea de mai bine de 5 luni intre jurnalisti si patronat – intens mediatizat la vremea respectiva. Originile acestuia au fost pe larg acoperite in presa, scandalul culminand cu demisia in bloc a 39 de jurnalisti, in frunte cu redactorul-sef Dan Turturica (ianuarie a.c.). A fost cel de-al treilea si cel mai consistent val de demisii de la Evenimentul din septembrie 2004 incoace, dupa plecarea lui Cornel Nistorescu de la conducerea ziarului.  In prezent, Nistorescu scrie sporadic editoriale in ziarul cu a carui conducere a semnat un contract de noncurenta, la sfarsitul lui septembrie a anului trecut. 

    „Contractul este valabil un an de zile si, sub incidenta lui, nu pot desfasura nici o activitate de business in mass-media. In mod direct sau indirect. Ce voi face dupa aceea, nu stiu acum. Poate, un ziar“, spune Nistorescu. 

    Printre cele mai aprinse capete de acuzare aduse de jurnalistii demisionari se afla ingerinta editoriala si presiunea politica asupra echipei redactionale in demersurile jurnalistice, vizavi de fosta putere in special. Aceste imixtiuni, spun ei, sunt in stransa legatura cu achizitia Ringier a trustului Expres de la Gruner und Jahr – divizia de presa a Bertelsmann.

    „Incidentele si, ulterior, conflictele iscate la Evenimentul Zilei au inceput prin vara anului trecut“, povesteste unul dintre jurnalistii plecati de la Evenimentul la sfarsitul anului trecut, care a refuzat sa isi faca public numele. „Printre acestea, se numara momentul in care Thomas Landolt (director general Ringier Romania) a batut cu pumnul in masa si a zis: «Nu mai scrieti de PSD»“. 

    Referitor la intentia trustului de a „pesediza“ un ziar care a excelat prin a critica fosta putere, Cosmina Noaghea spune ca nu au existat ingerinte politice, fiind vorba doar despre suspiciuni ale jurnalistilor. 

    „Au fost niste diferente destul de mari referitoare la stilul de lucru, termenul de predare a materialelor si fluxul de activitati in cadrul redactiei. Se confunda notiunea de politica editoriala cu cea de organizare editoriala“, spune Noaghea. „Este adevarat, a avut loc o intalnire intre partea elvetiana si echipa manageriala a ziarului cand s-au stabilit noi directii. Acolo s-a vorbit despre deadline-uri inclusiv“, spune acelasi jurna-list plecat de la Evenimentul. 

    „Dar nu asta ne-a deranjat, ci altceva. Imixtiunea in activitatea noastra editoriala. Pe la inceputul verii a venit un consilier editorial german, Uwe Dulias, care a inceput sa se implice activ si la nivel de continut. In conditiile in care, atunci cand s-a facut preluarea ziarului, intelegerea a fost clara: de partea editoriala raspunde Nistorescu si echipa lui, in timp ce Ringier gestioneaza partea admi-nistrativa. Asadar, aceasta intelegere a fost incalcata. Dupa nasterea conflictului, la scurt timp, neamtul a plecat si nu s-a mai intors.“ 

    Fostul jurnalist al Evenimentului  spune ca povestea a continuat cu scandalurile in jurul numelui Tiriac. „Ziarul a publicat o ancheta despre afacerile lui, iar a doua zi Dan Turturica, redactorul-sef, a fost chemat la Landolt in birou si i-a cerut sa dea o declaratie scrisa ca tot ce fusese publicat este adevarat. Ceea ce Turturica nu a facut“, spune el. Un alt incident a fost provocat de un material despre sora lui Adrian Nastase, Dana Barb – o ancheta la care se lucrase mai mult de sase luni. Materialul a fost promovat si anuntat cu cateva zile bune inainte de a fi publicat si era asteptat cu mare interes. „Spre surprinderea noastra, cu o zi inainte de aparitia acestei anchete, Libertatea a publicat un interviu cu Dana Barb, prin care se dezvinovatea de niste acuze pe care nici nu le primise inca. De fapt, preluarea ziarului a avut ca principal scop domolirea tonului Evenimentului in an electoral“.

    Este opinia unui jurnalist demisionar care, fie ca este adevarata fie ca nu, a fost promovata deja ca teorie verificata de o parte a media romanesti. Daca prin campania recenta de imagine Ringier a vrut sa inchida gurile rele sau sa-si indulceasca audienta, nu este clar. Oficialii ziarului spun ca indiferent ce s-ar fi intamplat in perioada decembrie-ianuarie, ziarul ar fi avut acest demers de imagine oricum. „Managementul ziarului a luat hotararea sa deruleze aceasta campanie de imagine in luna ianuarie, echipa avand aproximativ o luna la dispozitie sa o pregateasca“, spune Noaghea.

    Ce vor spune taximetristii nervosi, fri-zerii, specialistii media si oamenii de pu-blicitate cand Evenimentul Zilei va ajunge la cota 5.000? 10.000? Cum vor privi toti curiosii din Romania Evenimentul Zilei, atunci? Dar, mai ales, ce se intampla cu adevarat la cota 4.000, acum?

    Nimeni nu cunoaste acum raspunsul. Dar Evenimentul Zilei ar putea reprezenta, pentru grupul Ringier, examenul de maturitate pe piata romaneasca. 

    In lupta pentru Evenimentul, actualul detinator al pozitiei de lider in publishingul romanesc va dovedi daca este „o masina elvetiana de facut bani“ sau o companie creativa, eficienta si moderna.

  • EV.Z. – COTA 4.000

    CEA MAI RECENTA CAMPANIE: Derulata sub sloganul „Evenimentul Zilei – cota 4000“, campania a debutat cu 50.000 SMS-uri catre o baza de date compusa din oameni care consuma mult TV – in special stiri, cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani. 

    PERIOADA: Perioada campaniei a fost 10-18 februarie si a rulat in-house in publicatiile trustului si pe siturile Evenimentul Zilei, ProSport si TVmania. 

    BARTER: In afara trustului, campania a fost comunicata – in sistem barter – in publicatiile Academia Catavencu, Biz si Business Review si pe posturile de radio Kiss FM, Radio Star, Radio 21, Radio Total si Europa FM.


  • MOMENTE IMPORTANTE

    1992 Se lanseaza Evenimentul Zilei, la initiativa lui Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu si Mihai Carciog.

    1993 Tirajul atinge un record de 675.000 de exemplare. 

    1997 Ion Cristoiu pleaca de la conducerea ziarului, fiind inlocuit de Cornel Nistorescu.

    1998 Bertelsmann, parte a grupului german Gruner und Jahr, cumpara Evenimentul Zilei.

    2004 Ziarul intra in portofoliul Ringier, ca urmare a achizitiei trustului Expres de la Gruner und Jahr.

    2004 Cornel Nistorescu paraseste functia de director al ziarului.

    2005 Dan Turturica renunta la functia de redactor-sef.

  • Ion Cristoiu: „Ca stire de proza, cea cu gaina e excelenta“

    Cand se vorbeste despre Evenimentul Zilei de la mijlocul anilor ‘90, e invocata frecvent stirea despre gaina care a nascut pui vii si care caracterizeaza un anume tip de presa. Catalin Mihuleac, fost corespondent al Evenimentului Zilei la Iasi, spune ca ziaristii erau chiar incurajati sa inventeze stiri in acea perioada. „Ceea ce am facut este incalificabil. Din pacate, sunt unul dintre putinii care imi exprim public regretul, ori de cate ori am prilejul. Alti colegi de-ai mei chiar sunt mandri de acele timpuri“, declara Mihuleac pentru saptamanalul Ieseanul, in 2003.  

    Ce crede insa Ion Cristoiu, care a condus ziarul in acea perioada? Iata un fragment, spicuit tot din presa locala – de aceasta data din saptamanalul Clujeanul (iunie 2003).

    Cum ati caracteriza perioada in care ziarele din Romania abundau de stiri inventate?

    Cererea pentru astfel de stiri era mare, corespondentii intrecandu-se in inventii. Oricum, cei din Iasi, din Moldova in general, erau cei mai tari. Credibilitatea era mare. Acolo se poate intampla orice…

    Unul dintre fostii corespondenti de Iasi spune ca ii e rusine de acea perioada. Ce parere aveti?

    Mie, in locul lui, nu mi-ar fi. Ca stire de proza, cea cu gaina e excelenta. Mai stiu eu una cu un cetatean care zicea ca are un radio implantat in masea cu care prinde Europa Libera… In fond, prin astfel de stiri, autorii sunt un fel de Marquez, si spatiul creat de ei, un Macondo romanesc. Aceste stiri nu fac rau nimanui, nu calomniaza. Care e problema?

    Considerati ca aveti, ca si gazetar, vreo responsabilitate in cultivarea acestui gen de presa in Romania?

    As face diferenta intre senzationalul creat, mai ales pe TV, de stirile despre violenta, multe dintre ele inventate, si stirile gen „gaina cu pui vii“, care sunt, pur si simplu, stiri dintr-o Romanie tembela, stiri gogoliene in care cineva poate fura curcubeul si asta sa devina credibil. Eu as publica in continuare acest al doilea gen de stiri…

  • Retail Magazin, pe piata

    Prin continutul sau, revista Retail Magazin isi propune sa prezinte atent evolutia sectoarelor agroalimentar si FMCG, dar sa le si analizeze dintr-o perspectiva practica.  Cele 32 de pagini ale revistei vor include ana-lize si studii comparative ale pietei de retail si a subdomeniilor conexe; interviuri cu liderii celor mai importante companii de pe piata; modificari le-gislative, precum si previziuni si solutii din domeniul financiar-bancar.  Segmentele de cititori vizate de Retail Magazin sunt top-managementul companiilor active din sectoarele vizate, antreprenori si oameni de afa-ceri interesati sa demareze afaceri pe aceste piete, investitori straini, patronate si asociatii din domeniu, institutii guvernamentale, ambasade si camerele de comert.

    „Avand in vedere ca ne adresam in principal companiilor de retail, vom incerca sa ne organizam dupa structura unui magazin. Vom prezenta articole de stricta necesitate, de consum, de folosinta indelungata – indispensabile in viata de zi cu zi“, spune Teodora Iuga, redactor-sef Retail Magazin. 

    Revista va prezenta si tendintele de dezvoltare a pietei locale si regionale, precum si oportunitatile de afaceri generate de contextul aderarii la Uniunea Europeana. „Cei care urmaresc evolutia pietei de retail sunt informati din multe puncte de vedere. Acest sector economic reflecta nivelul de trai al populatiei, mersul economiei, imaginea pe care tara respectiva o are in fata investitorilor“, a spus Teodora Iuga.

    Prin lansarea Retail Magazin, agentia Mediafax isi propune sa completeze portofoliul buletinelor informationale specializate pe care le editeaza electronic de cinci ani de zile. Retail Magazin va aparea in format tiparit – cu un tiraj de 5.000 de exemplare – si va avea distributie nationala, pe baza de abonament. Tariful unei pagini de publicitate color este de 590 EUR (rate-card). Retail Magazin este a doua publicatie editata de Mediafax, cealalta fiind saptamanalul Media & Advertising, specializata in domeniile publicitate si mass-media.

  • ISTORIA ZIARULUI IN SLOGANE

    “EVENIMENTUL ZILEI, COTA 4.000”

    • PERIOADA: februarie 2005
    • AGENTIE: Headvertising
    • BUGET: 125.000 de euro (rate-card) 

    “ZILNIC, IESIT DIN TIPARE”

    • PERIOADA: 2003-2004
    • AGENTIE: Friends
    • BUGET: 700.000 (rate-card)

    “SIGURA CA DA!”

    • PERIOADA: 1998-2001 
    • AGENTIE: McCann Erickson
    • BUGET: 0 (sistem barter)

    “PRIMUL RAZBOI AL STIRILOR EXACTE IMPOTRIVA ZVONURILOR DE TOT FELUL”

    • PERIOADA: 1992 – 3 zile
    • AGENTIE: – 
    • BUGET: –

  • AVAS: Viata-i grea? Indulceste-o cu Biborteni! Produsul cel mai vandut al Bibco este apa minerala Biborteni, mentionata pentru prima data in documentele Curtii imperial de la Viena in 1897

    Euro Group, actionarul majoritar al Murfatlar, a preluat discret Bibco-Biborteni, dar preluarea mai trebuie avizata de AVAS. Afacerea e insa incurcata, la mijloc fiind o datorie de 26 de milioane de dolari pe care statul trebuie sa o recupereze de la Bibco. Si alti potentiali cumparatori.

    Preluarea Bibco s-a facut pe fondul predarii de stafeta de la AVAS, care detine la compania de ape minerale o creanta de 26 de milioane de dolari si trebuie, implicit, sa-si dea acordul pentru o eventuala vanzare. Iar schimbarea conducerii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a insemnat nu doar numirea in functia de presedinte a unui avocat – Gabriel Zbarcea – dar si incetinirea activitatii institutiei. Chestiune normala, dat fiind faptul ca noua echipa a fost nevoita sa preia mii de dosare, incepand de la privatizari, litigii si terminand cu recuperarea unor creante de zeci de milioane de dolari. 

    In tot acest timp, dosarele „pe rol“, negocierile cu investitori interesati de activele statului au continuat – cu pauzele de rigoare – fiind preluate din mers de noii sefi, cei care au fost deja numiti. Iar statul s-a trezit ca a reusit sa-si mai recupereze din creante, aparent fara prea multe batai de cap. Cum?

    De exemplu, actiunile societatii de ape minerale si bauturi racoritoare Bibco-Biborteni au fost preluate de compania Signus Distributions Romania SA, parte a grupului Eurocafe, detinuta la randul sau de cativa oameni de afaceri romani. 

    Signus a preluat Bibco de la compania Contransimex, fostul actionar majoritar. Nimic neobisnuit pana aici, insa Bibco are datorii de 26 de milioane de dolari catre AVAS.  Datoriile Bibco erau „mostenite“ de AVAS de la fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB). Bibco a fost co-debitor la un credit de 97 de milioane de dolari, luat, in perioada 1992-1994, de compania Contransimex, cu garantia statului. Cum Contransimex nu si-a platit ratele, Ministerul Finantelor a preluat creanta, care, apoi, a ajuns la AVAB. Bibco avea de returnat circa 26 de milioane de dolari, bani utilizati pentru achizitionarea unor echipamente. 

    De ce a fost nevoie ca societatea de comert exterior Contransimex sa ia credite pentru alte firme?

    AVAB explica, anul trecut, aceasta decizie. „Pentru ca societatea Contransimex S.A. avea un bun renume pe piata internationala si putea beneficia de facilitati financiare pe aceasta piata, a fost nominalizata si imputernicita de guvernul Romaniei sa contracteze credite externe cu garantia statului pentru tehnologizarea unor agenti economici.“ Destinatarii creditelor (noua la numar, printre care si Bibco) au fost nominalizati prin hotarari de guvern. 

    Aceasta este istoria indatorarii societatii de ape minerale Bibco-Biborteni. Ce putea face AVAB si, acum AVAS, cu datoriile societatii? Existau doua variante: fie executarea silita, tradusa prin vanzarea activelor, fie esalonarea. „AVAS este interesata de recuperarea intregii creante. 

    De aceea s-a acceptat va-rianta esalonarii la plata a datoriilor pe care Contransimex le avea la stat“, explica Mioara Iordache, directorul Directiei Informare si Relatii Publice al AVAS. Iar compania Signus Distributions Romania a avut un asemenea plan de esalonare a datoriilor Bibco, o data cu pre-luarea companiei de la Contransimex. Care a fost acesta si in ce a constat esalonarea? 

    Aici lucrurile se complica. AVAS, prin Mioara Iordache, neaga ca institutia ar fi implicata in vanzarea actiunilor Bibco, spunand ca „pachetul majoritar de actiuni la SC Bibco SA este detinut de SC Contransimex SA“ si ca informatiile privind „cesiunea actiunilor detinute de SC Contransimex SA la SC Bibco SA, alte oferte de preluare a pachetului majoritar de actiuni si sumele oferite pentru acesta sunt detinute de SC Contransimex SA“. Asa suna raspunsul oficial al AVAS. 

    Este adevarat, Bibco este doar co-debitor alaturi de SC Contransimex SA pentru creanta preluata de AVAS de la Ministerul Finantelor. Si la fel de adevarat este si faptul ca societatea Contransimex a incheiat cu AVAS un acord de esalonare a datoriilor.  Atunci, de ce s-a implicat AVAS in negocierile pentru vanzarea Bibco, cata vreme nu avea control asupra actiunilor firmei? Conform informatiilor de pe piata, la AVAS au venit o serie de investitori interesati de preluarea producatorului de ape minerale. Ba mai mult, AVAS a purtat o corespondenta indelungata cu acestia si si-a dat „acordul de principiu“ pentru vanzarea activelor – adica a bunurilor Bibco, cu scopul de a recupera cele 26 de milioane de dolari. AVAS a ajuns chiar, potrivit unor surse, sa redacteze drafturi de contract cu unii dintre investitori. 

    In fata argumentelor BUSINESS Magazin, pozitia AVAS s-a nuantat. AVAS a recunoscut ca „au existat mai multi investitori interesati de Bibco, dar nu ca afacere, ci doar pentru active“, a precizat Mioara Iordache. Asa se face ca acesti potentiali investitori au fost refuzati, pentru ca, motiveaza Mioara Iordache, oferta lor nu ar fi acoperit datoria pe care Bibco o avea la stat. „Au fost discutii, dar investitorii au semnat acte de confidentialitate“, mai spune Iordache. Iar aceste discutii s-au purtat pe parcursul intregului an 2004. Prin urmare, AVAS a negociat vanzarea Bibco, desi, conform declaratiilor oficiale, nu era rolul institutiei sa faca acest lucru, agentia nefiind actionar al companiei. Daca societatea Contransimex se ocupa de o eventuala vanzare de active sau societati „codebitoare“, atunci ce rol a mai avut AVAS? 

    Un raspuns clar la aceste intrebari este greu de dat. Cert este ca investitorul care a preluat Bibco este agreat de AVAS. „AVAS este de acord cu vanzarea de catre Contransimex a actiunilor Bibco, in conditiile in care cel care a preluat cunoaste situatia societatii si accepta sa faca platile. Iar planul de esalonare este bunicel, suma de returnat fiind foarte mare“, spune Mioara Iordache.

    Dar ce plan de esalonare a propus Signus Distributions? Societatea refuza sa dea detalii despre aceasta afacere. „Pachetul majoritar de actiuni a fost achizitionat, insa suntem in asteptarea avizului Consiliului Concurentei. Abia dupa primirea acestui aviz vom putea da publicitatii aceasta informatie si atunci va voi putea da toate detaliile de care aveti nevoie“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Gabriela Darie, reprezentant al departamentului de relatii publice al grupului Euro, companie din care face parte societatea Signus Distributions. 

    Euro Group este format din societatile Euro Trade Invest SA, Euroavipo si Signus Distributions Romania SA. Euroavipo este parte a Eurocafe Group, actionarul principal al Murfatlar Romania. 

    Potrivit unor surse apropiate tranzactiei, planul de esalonare propus de Signus Distributions ar consta in plata a 125.000 de dolari, intr-o prima etapa. Apoi, sumele ar urma sa fie esalonate astfel: cate 500.000 de dolari, in rate anuale, in primii doi ani, iar in al treilea, opt milioane de dolari. In al patrulea an, ar urma sa fie achitat restul datoriei pe care Bibco o are la stat.

    Ce urmeaza?

    Potrivit AVAS, dupa ce Consiliul de Supraveghere al institutiei accepta planul de esalonare propus de Signus Distributions, societatea va putea prelua Bibco si va urma sa achite si sumele de bani aferente. 

    „Pana nu se indeplinesc aceste proceduri, noii proprietari nu au cum sa-si inceapa activitatea la Biborteni“, explica Mioara Iordache. Surse apropiate companiei spun insa ca reprezentantii Signus sunt deja „la lucru“.  Radu Preda, directorul general al Bibco, nu a dorit sa comenteze situatia. „Domnul director este in discutii cu noii proprietari“, ne-a spus asistenta lui Preda. In 2003 (ultimul an cu date disponibile), Bibco a avut o cifra de afaceri de circa 6 milioane de euro si un profit net de 35.800 de euro.