BusinessMagazin

Blog

  • Noua limită a bogăţiei

    Eventual orez în valoare de 100.000 de euro, noua limită a bogăţiei impusă de autorităţile europene. Dacă ai sub 100.000 de euro, eşti fericit, spargi seminţe în dinţi, bei berici şi râzi în faţa televizorului de ruşii cei fraieri care au pierdut bani în Cipru, asta dacă îţi alunecă degetul pe telecomandă şi prinzi vreo zece secunde din programul de ştiri.

    Şi, eventual, iei în serios oficiali care te sfătuiesc să îţi faci vreo 40 de depozite în care să îţi ţii banii, asta dacă rezişti la ştiri 30 de secunde. Şi, desigur, poţi să fii de acord cu devalizarea conturilor de peste 100.000 de euro, mama lor de hoţi!, că cum poţi câştiga 100.000 de euro dacă nu din furt!?

    Păi din muncă, caz în care poţi simţi fizic, în vintre, orice devalizare sau orice devalorizare, orice modificare de dobândă, iar orice declaraţie a vreunui oficial îţi va reţine atenţia mai mult de 30 de secunde. Despre premisele stabilite de ceea ce s-a întâmplat în Cipru şi despre cum chestiuni care pot părea inimaginabile acum pot deveni realitate – de exemplu “tunderea” conturilor tuturor europenilor pentru însănătoşirea preţiosului sistem bancar european.

    Serenitatea cu care cei mai mulţi români privesc ceea ce se întâmplă în Europa vine, cred, din două mari motive. Primul a fost impus de comunism, era pur şi simplu interdicţia de a deţine lucruri, mai mult decât ceva mobilă într-o casă închiriată, primită prin sindicat; oricine avea maşină sau casă pe pământ era, pe vremea lui Ceauşescu, un dubios care avea ceva de ascuns; mentalitatea s-a răspândit şi s-a păstrat în timp, iar oamenii au fost lipsiţi de bucuria de a avea o bucată de teren pe care să pui o floare şi trei fire de iarbă.

    Ciudat, o astfel de mentalitate s-a păstrat şi în perioada postrevoluţionară, când era bine, şi acesta este al doilea motiv, să fii “sărac şi cinstit”. Şi atât de tare a plăcut ideea asta, încât am rămas săraci, iar cinstea ne-am risipit-o în compromisuri politice.

    Europa îşi pierde acum o bucată zdravănă din coloana vertebrală, adică din clasa de mijloc. Nu este vorba de oligarhii ruşi, asta a fost o prostie şi o intoxicare, ci de antreprenori, de micile afaceri care au încercat să reziste, de slujbaşi care au tras din greu de dimineaţă până seara, de medici, funcţionari sau profesori.

    Este vorba de încredere în autorităţile care aprobă confiscarea banilor din conturi şi încrederea în băncile care acceptă asta, încălcând principii. Într-un fel sau altul, fiecare va resimţi “tunderea” conturilor, oriunde va fi fiind aceasta, oricând va fi şi orice sumă va fi fost în joc.

    Imaginea pe care o vedeţi este o caricatură din 1787 a unui ins pe nume James Gillray. Se cheamă “A March to the Bank” şi prezintă detaşamentul militar trimis să apere Banca Angliei în 1780, în timpul unei revolte pe fond religios, cunoscută drept “Gordon Riots”. Au fost atunci o sumă din ceea ce astăzi am numi victime colaterale; privind imaginea, ne dăm seama că grija pentru sistemul bancar nu este o noutate, diferă numai modalităţile în care aceasta este pusă în aplicare.

  • Lecţia verde şi fragedă

    Zilele trecute (pentru mine înseamnă azi) majoritatea surselor de ştiri anunţau că ministrul educaţiei, dl. Pricopie, a lansat primul manual digital interactiv. Au fost însă şi unele ştiri care spuneau că, de fapt, Holcim România l-a lansat şi că ministrul a fost doar invitat. Nu spun că ar fi important, dar trebuie totuşi să remarc că iniţiativa a pornit de la o companie.

    Manualul se numeşte „Lecţia Verde – Creează-ţi mediul!„ şi trebuie să admit că arată bine, deşi deja s-au găsit unii care să lanseze o teorie a conspiraţiei pe motiv că în grafică se pot identifica o mulţime de „simboluri masonice„. Conţinutul manualului a fost creat în urmă cu mai mulţi ani din iniţiativa companiei Holcim, care a dorit probabil să-şi evidenţieze atitudinea ecologistă şi grija faţă de mediu. Manualul a fost apoi avizat de minister, astfel încât este suportul pentru un curs opţional în şcolile româneşti. Ediţia digitală a fost realizată de firma Read Forward.

    Este foarte probabil că „Lecţia Verde„ a fost un cadou pentru Ministerul Educaţiei. Se pare că ministrul a fost încântat de e-manualul interactiv, pentru că în cadrul lansării a anunţat că Ministerul Educaţiei va dezvolta o bibliotecă online unde vor fi încărcate toate manualele avizate de instituţie (pe măsură ce vor fi digitizate, bănuiesc) astfel încât acestea să fie disponibile pentru elevii români din toată lumea. Se speră (mult prea optimist, după părerea mea) că platforma va putea fi pusă în funcţiune în această toamnă. Pasul următor va fi lansarea licitaţiilor pentru realizarea manualelor electronice.

    Numai că ministrul a atras atenţia că trebuie adusă la zi programa şcolară şi ar trebui publicate manuale noi, pentru că cele existente sunt vechi de 10-12 ani. N-am reuşit să înţeleg dacă prin „publicare„ se înţelege elaborarea unor noi manuale (ceea ce ar fi excelent) sau e vorba de a le retipări pe cele existente. Dacă este vorba de varianta elaborării (plauzibilă prin remarca privind programa), atunci mă întreb pentru care manuale se lansează licitaţiile…

    N-aş vrea să par cârcotaş, mai ales că am pledat mereu pentru varianta manualelor în format digital, fie şi în variante statice – ultima dată în articolul „Ghiozdanul şi tableta„. Este foarte bine că acest manual digital a fost lansat: oricât de lung ar fi
    drumul, începe cu un prim pas. Ce mă deranjează însă este impresia de improvizaţie, dacă nu chiar de inspiraţie de moment. N-am reuşit să găsesc vreo strategie pe termen măcar mediu privind introducerea manualelor digitale. Nici măcar o schiţă pe situl ministerului. În lipsa unei astfel de strategii mi-e greu să-mi imaginez că se poate trece la treabă fără riscul de investi, încă o dată, o căruţă de bani pentru a merge într-o direcţie greşită.

    Cea mai simplă chestiune se leagă de formatul în care vor fi transpuse manualele digitale. Lecţia Verde este o aplicaţie iOS, care poate fi descărcată doar pe device-uri de la Apple. Desigur, cei de la Read Forward au pus şi o variantă web, dar care nu are facilităţile cele mai utile pe care le are aplicaţia pentru iPad, începând cu semnele de carte şi terminând cu posibilitatea de a introduce sublinieri şi notiţe, care se pot aduna apoi la un loc.

    Iar tabletele de la Apple sunt scumpe şi vor rămâne mereu aşa. În plus, platforma Apple este „foarte„ proprietară, în vreme ce o iniţiativă a unei instituţii publice n-ar trebui să avantajeze un furnizor. Probabil că se poate merge pe formatul ePub, pentru care există programe de vizualizare pe toate platformele (mai puţin pe Kindle e-book reader), însă s-ar pierde o serie de posibilităţi pe care le oferă aplicaţiile propriu-zise. O variantă promiţătoare este combinaţia HTML5 cu CSS şi JavaScript, care are avantajul că este bazată pe standarde publice şi permite înglobarea de resurse multimedia şi interactivitate.

    Mai e apoi problema instruirii dascălilor (pentru copii nu-mi fac probleme) şi cea a drepturilor de autor. Dar şi gândirea întregului demers într-un context social media. În joc nu e doar greutatea ghiozdanului, ci schimbarea unei paradigme educaţionale. Pentru asta e nevoie de un plan, iar la treaba asta ne pricepem de minune.
     

  • Povestea româncei care i-a scos pe chinezi de pe piaţă

    “În ziua în care am scos Integrata din faliment am fost sunată de preşedintele unei companii din Lyon care mă invita acolo pentru o discuţie. Mai aveam doar 500 de euro după plata tuturor datoriilor, iar la hotelul la care m-au cazat îmi ceruseră 498 de euro pentru o noapte”, îşi aminteşte antreprenoarea Doina Cepalis un moment esenţial în dezvoltarea companiei Te-Rox Prod, când rămăsese cu doi euro în buzunar într-unul dintre cele mai scumpe oraşe din Franţa. Preşedintele companiei Team Tex, una dintre cele mai importante în industria producătoare de scaune auto pentru copii, o chemase atunci pentru negocierea unui posibil contract pentru a salva fabrica de textile din Paşcani de la faliment. Nu a fost primită de preşedintele companiei, răspunsul a fost: “Îmi pare rău, nu te pot primi”. Motivul invocat de preşedinte a fost un parteneriat al companiei cu un fond de investiţii al unei bănci. Totuşi, după ce a fost plimbată prin fabrica din Lyon, Cepalis a obţinut întâlnirea care avea să îi ghideze afacerea: “…eu nu sunt croitoreasă, am venit pentru business şi dacă preşedintele companiei nu mă primeşte în clipa asta, plec, dar va rata o afacere în România”. Doina Cepalis a primit astfel ocazia de a pune pe tapet argumentele unei asocieri cu Integrata Paşcani, recent ieşită din faliment. După ce preşedintele a observat că antreprenoarea “are caracter” şi că “e normală, arată ca o italiancă”, a acceptat discuţia cu ea, dar i-a dat un răspuns evaziv: “Încercăm”.

    Încercarea s-a concretizat în contracte şi în zece utilaje cu care la uzina din Paşcani, care producea iniţial produse din in şi cânepă, a început să facă centuri de siguranţă şi huse pentru scaunele auto pentru copii. Cu utilajele franţuzeşti şi în sistem lohn cu Team Tex, Te-Rox Prod a ajuns, în 2007, la o cifră de afaceri de 230.000 de euro, dar în numai cinci ani, în 2012, încasările au urcat ameţitor la circa 25 de milioane de euro. Cinci unităţi de producţie, toate răspândite în nordul Moldovei, exporturi în 50 de ţări şi circa 1.000 de angajaţi sunt cifrele concrete de pe cartea de vizită a companiei care pe piaţa locală vinde doar o jumătate de procent din producţie, exclusiv prin magazinul online pe care îl are.

    Discuţiile corporatiste şi şedinţele foto nu sunt nici pe departe o rutină în activitatea Doinei Cepalis, care îşi petrece mai mult timpul în fabricile din zona Moldovei sau negociind cu clienţii contractele din afara ţării, răspunzând încontinuu la telefoane şi noaptea la e-mail-uri în franceză şi engleză. Totuşi, la gala Business Magazin “Woman in Power”, organizată în luna martie, ea a fost printre personajele care au ieşit în evidenţă, chiar dacă pe scenă îi făceau concurenţă o actriţă, o prezentatoare, o gimnastă, o femeie politician şi alte două doamne din mediul de afaceri românesc.

    “Am fost sinceră”, spune ea, referindu-se la povestea legată de cumpărarea fabricii din Paş-cani, care a stârnit zâmbetele celor aflaţi la eveniment: “I-am spus soţului meu: «Vreau o fabrică», iar a doua zi m-am dus la licitaţie cu buletinul”. Dar lucrurile nu au fost atât de simple pe cât a reieşit din discuţia de pe scenă. “Nu mai vreau să vând gumă de mestecat, pot mai mult”, glumeşte antreprenoarea, care a intrat în lumea afacerilor conducând un lanţ de 37 de magazine alimentare în Roman.

    După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice din Iaşi şi experienţa unor locuri de muncă în contabilitate, a devenit directorul economic al retailerului Moldova SA, care avea circa 200 de angajaţi. Lanţul de magazine a fost privatizat prin metoda MEBO – revoluţionară în acea perioadă, mai ales pentru că avea o procedură complicată – “mi se cerea astăzi la ora şapte un act, iar a doua zi trebuia să îl am”. Privatizarea a fost îngreunată şi de diverse interese referitoare la creşterea valorii imobiliarelor, preţurile pentru proprietăţi urcând în 1993 de peste opt ori. Boomul imobiliar din acea perioadă i-a adus câştiguri antreprenoarei, dar îşi aminteşte că nu se simţea împlinită şi era pregătită să facă mai mult. Provenind dintr-o familie de profesori, Doina Cepalis era fascinată de industria interbelică şi anticipa momentul venirii “patronilor industriaşi”, dar şi intrarea lanţurilor străine de magazine din ţară, care ar fi afectat activitatea din domeniul retailului. În timp ce alţi directori se întrebau dacă se mai întorc comuniştii, ea aştepta trecerea spre o societate capitalistă normală, mai ales că “aveam şi vârsta potrivită, aveam deja o funcţie şi eram pe o poziţie în care să pot să implementez sisteme noi de transfer de proprietate”.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 1-7 aprilie

    1.04
    Eurostat publică statistica şomajului în UE şi zona euro pentru ianuarie şi estimarea privind inflaţia în zona euro pentru februarie

    3.04
    INSSE publică a doua estimare privind datele provizorii pentru PIB în T4 2012

    4-7.04
    Târgul “Baby Boom Show” (Romaero, Bucureşti)

    4.04-4.05
    PR&Ad Fair, târg de joburi şi internship-uri pentru industria de PR (BCU, Bucureşti)

    4.04
    Reuniunea Consiliului BCE (Frankfurt)

    5.04
    INSSE anunţă indicii valorici ai comenzilor noi şi ai cifrei de afaceri din industrie pe primele două luni

    6.04
    Eurostat publică a doua estimare privind PIB în UE şi zona euro în T4 2012

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Punctele nevralgice ale Europei

    “În prezent, Italia este ca şi neguvernabilă, conflictele politice din Spania şi Franţa sunt permanente, iar la nivel pan-european, perspectiva alegerilor din octombrie din Germania încetineşte reformele”, arată analiştii francezi. Zona euro va rămâne aproape de pragul recesiunii pentru cea mai mare parte a anului, ceea ce măreşte tensiunile sociale. Şomajul în rândul tinerilor sub 25 de ani ajunge la 60% în Spania şi Grecia sau 37% în Italia. În asemenea condiţii, “tentaţia populismului politic va rămâne o ameninţare serioasă, iar pieţele financiare va trebui să se deprindă cu ea”.

  • ŞCOALA ALTFEL: Elevii vor afla de la poliţişti şi pompieri cum “Să ştii mai multe, să fii mai bun!”

     Cunoscută în 2012 ca “Şcoala altfel”, săptămâna “Să ştii mai multe, să fii mai bun!” le oferă elevilor şi anul acesta, în perioada 1-5 aprilie, ocazia de a vizita instituţii publice şi de a cunoaşte activitatea angajaţilor acestora.

    Astfel, după ce peste 10.000 de copii s-au întâlnit, anul trecut, cu lucrători din structurile Ministerului Afacerilor Interne (MAI), instituţia anunţă că sprijină şi acum programul iniţiat de Ministerul Educaţiei, pentru a le prezenta elevilor munca de zi cu zi a poliţiştilor, jandarmilor şi pompierilor. Întâlnirile vor avea loc în şcoli şi grădiniţe sau chiar la sediile structurilor MAI.

    Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, va prezenta celor mici teme legate de prevenirea delincvenţei juvenile, recomandări de prevenire a criminalităţii, precum şi o demonstraţie cu câini poliţişti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţinte mişcătoare pe drumul spre Schengen şi zona euro

    Traian Băsescu a promis însă, în context, că nu ar accepta niciodată pentru România măsuri de genul celor luate în Cipru (afirmaţie fără sens, de altfel, întrucât sistemul bancar din România nu are nicio trăsătură comună cu cel din Cipru).

    În ce priveşte Guvernul, acesta măcar s-a limitat la lucruri pe care le ştie mai bine: premierul Ponta a pregătit pentru Comisia Europeană o scrisoare unde cere ţinte concrete pentru eliberarea de MCV, pe motiv că România nu poate îndeplini “ţinte generale şi în mişcare”.

    Cum unul dintre punctele nevralgice ale MCV este sistemul judiciar din România, lupta pentru desemnarea îndelung amânată a procurorilor-şefi de parchete continuă. Mona Pivniceru, Valer Dorneanu şi Daniel Morar au fost numiţi judecători la CCR, astfel încât premierul Victor Ponta a ajuns ministru interimar al justiţiei. Ponta a cerut ca şi Morar să demisioneze de la şefia Parchetului General, unde interimatul lui Morar a fost proaspăt prelungit, însă preşedintele Traian Băsescu l-a muştruluit rapid pe premier, recomandându-i să nu “se bage”.

    Dincolo de acest schimb de idei între cei doi, având în vedere că prioritatea pentru perioada următoare este numirea şefilor de la Parchet şi DNA, teoriile conspiraţiei au explodat, online şi offline. O parte dintre comentatori suspectează, ca de obicei, că preşedintele şi premierul s-au înţeles asupra numirii viitorilor şefi de parchete, caz în care Pivniceru (PNL) ar rămâne ţap ispăşitor pentru că n-a fost în stare să facă din vreme nişte propuneri mai bune pentru aceste funcţii. Alţii susţin că, dimpotrivă, Ponta şi Crin Antonescu s-au înţeles ca, prin aceeaşi Mona Pivniceru, să-l propună (tot) pe Tiberiu Niţu pentru Parchetul General, drept ghimpe în coasta băsesciană a justiţiei.

    Mona Pivniceru l-a desemnat pe Tiberiu Niţu pentru postul de procuror general şi pe Ioan Irimie pentru şefia DNA, însă ambii au primit aviz negativ de la CSM în noiembrie trecut şi au fost respinşi oficial de preşedintele Traian Băsescu în luna ianuarie.

  • În luptă cu oceanul dezlănţuit (VIDEO)

    Jay Moriarty (Jonny Weston), în vârstă de doar 15 ani, îşi descoperă pasiunea pentru surfing şi apelează la ajutorul legendarului sportiv Frosty Hesson (Gerard Butler) pentru a-l ajuta să devină cel mai bun surfer.

    Cei doi leagă o prietenie strânsă care le va transforma complet vieţile, dar care îi va pune la grele încercări în drumul spre îndeplinirea visurilor lor.

  • Ce înseamnă exact criza cipriotă pentru finanţele României

    Activele băncilor cu capital cipriot din România reprezintă 1,3% din totalul activelor din sistemul bancar. Marfin Bank, deţinută de Cyprus Popular Bank/Laiki (care va fi lichidată), are depozitele garantate complet. Michalis Sarris, ministrul de finanţe cipriot, a declarat că filialele din străinătate (Marea Britanie, Rusia, Ucraina sau România) ale celor mai mari două bănci, Bank of Cyprus şi Laiki, vor fi în cele din urmă vândute, a relatat AP.

    Mugur Isărescu a atras atenţia că persoanele cu economii sub 100.000 de euro n-au motive să se sperie, întrucât sumele respective sunt garantate, în timp ce pentru persoanele cu depozite de peste 100.000 de euro – cca 11.000 de clienţi – “ar fi penibil să dăm sfaturi”, din moment ce mânuitorii de astfel de sume sunt deja obişnuiţi cu riscul şi ştiu să-şi administreze banii. În acelaşi timp, guvernarorul a subliniat că nu au avut loc ieşiri de capital sau tranzacţii neobişnuite pe piaţă.

    De notat că, după deprecierea leului din săptămâna precedentă, leul şi-a revenit foarte repede, apreciindu-se cu 0,3% la 25 martie, prima zi după anunţul acordului de salvare a Ciprului. Situaţia din Cipru exercită însă o influenţă indirectă în România, şi anume în aria politicii monetare, unde marja de acţiune a BNR în sensul reducerii dobânzii sau a ratelor minime obligatorii rămâne limitată de “perspectiva incertă a inflaţiei şi potenţialele efecte adverse ale crizei din zona euro”, conform analiştilor Citi.

    BNR a menţinut neschimbată în această săptămână rata dobânzii de politică monetară, la 5,25%, ca şi nivelul rezervelor minime obligatorii ale băncilor, aşa după cum era de aşteptat. “Suntem încă în recesiune, sau ieşim din ea, dar avem încă anticipaţii inflaţioniste”, şi-a explicat guvernatorul Mugur Isărescu prudenţa.

    În februarie, inflaţia s-a situat la 5,7%, raportat la o ţintă de inflaţie de 1,5-3,5%. Analiştii BCR estimează că situaţia nu se va schimba prea curând în favoarea unor şanse de relaxare a politicii monetare, estimând că prima reducere a dobânzii de către BNR, cu 0,25%, ar putea avea loc abia în T1 2014, urmată de o reducere a nivelului rezervelor minime în lei.

  • Mişcarea Populară se întoarce ca să salveze Dreapta

    E stare fiindcă stă – după declaraţiile (plauzibile) de până acum ale Elenei Udrea şi ale Monicăi Macovei, PDL va rămâne unit şi nu se va sparge într-un PDL-Blaga aflat în drum spre contopirea cu PNL şi “noua construcţie politică” cerută rapid de preşedintele Băsescu în seara când Vasile Blaga a fost reales şef al pedeliştilor. Desigur, Elena Udrea şi Monica Macovei ar putea alege tactica opoziţiei din interior faţă de echipa lui Vasile Blaga; preventiv, acesta a avertizat că oricine crede că va sabota PDL în interior “va zbura din partid”.

    În acelaşi timp, Mişcarea e populară fiindcă îndrăgeşte PPE, la fel ca suratele ei politice, fiindcă se reclamă de la vechea filozofie “de la firul ierbii/mesajului pe Facebook”, deja încercată de Noua Republică, şi fiindcă se presupune că poporul român neangajat politic se va înghesui în rândurile ei, producând astfel o clasă politică nouă şi pură. Cristian Diaconescu a spus că MP se adresează mai ales românilor care nu au făcut politică, iar preşedintele Băsescu a spus că liderul ei trebuie să fie un om care să fie “expresie a neangajamentului politic”. Problema e că până acum, poporul neangajat politic a tot stat, în timp ce politicienii s-au mişcat continuu pe deasupră-i. Dar nu-i nimic, încercarea moarte n-are.