BusinessMagazin

Blog

  • Cinci ani pe cont propriu

    PSV Company, cum se va numi compania care va ramane din Petromservice dupa ce Petrom va intra in posesia diviziei de servicii petroliere pe care a cumparat-o saptamana trecuta, va porni la drum cu afaceri aproximativ egale cu cele de la care a pornit Petromservice in 2002. Diferenta va fi in contul bancar al actionarilor, care va fi alimentat de Petrom cu 328 de milioane de euro.

     

    Elbahold Limited, actionarul majoritar al Petromservice, si Liviu Luca, actionar si lider sindical al salariatilor de la Petrom, vor sa investeasca o parte din banii pe care ii vor lua de la Petrom in diverse afaceri, precum un proiect in sistemul bancar din Republica Moldova si afaceri imobiliare. „O parte importanta din investitii va merge in dezvoltarea diviziilor de constructii si transporturi pe care compania le-a dezvoltat adiacent obiectului principal de baza, reprezentat de serviciile petroliere“, spune Liviu Luca, directorul general al companiei.

     

    Actionarii Petromservice (Elbahold Limited, cu 49%, Asociatia Salariatilor de la Petrom, cu 25%, precum si mai multe persoane fizice, printre care Liviu Luca si Sorin Marin) au vandut saptamana trecuta catre Petrom cu 328 de milioane de euro divizia de servicii petroliere a Petromservice, la care statul roman renuntase in 2002.

     

    In cei cinci ani de existenta, compania controlata de Liviu Luca si-a crescut de aproape patru ori cifra de afaceri. Astfel, activitatea de baza, cea de servicii petroliere – care s-a desprins din Petrom in 2002 si a fost acum rascumparata de Petrom –  avea in 2002 o cifra de afaceri de aproximativ 100 de milioane de euro, iar anul trecut a derulat afaceri de 248 de milioane de euro (75% din afacerile Petromservice fiind reprezentate de serviciile de baza ale companiei).

     

    Cifra de afaceri de anul trecut, de 331 de milioane de euro, a fost astfel completata de celelalte afaceri – constructii de drumuri, constructii civile si industriale, instalatii electrice, productie de module containerizate si transporturi -, care acum vor reprezenta principalul obiect de activitate al PSV Company. 

     

    PSV Company nu este un nume la care vanzatorii Petromservice s-au gandit dupa tranzactia cu Petrom pentru a-si numi afacerile ramase in portofoliu. Este un nume asupra caruia au convenit inca din 2005, deoarece Petromservice trebuia sa renunte la orice legatura cu identitatea vizuala a Petrom. Astfel, pe langa nume, Petromservice urma sa isi schimbe si logoul, profilul de lup care de asemenea amintea de sigla Petrom. Pe langa aceste schimbari, Petromservice avea obligatia sa atraga in actionariat un partener international reputat, care sa se potriveasca prestigiului cu care OMV incerca sa investeasca Petrom, sau sa devina companie certificata Det Norske Veritas (companie norvegiana de consultanta si management de risc, specializata in domeniul energiei si al industriei navale). Toate aceste cerinte apareau in 2005, la un an dupa ce OMV a devenit actionarul majoritar al Petrom si a renegociat contractul cu Petromservice.

     

    In acelasi contract din 2005, OMV a scazut nivelul minim de lucrari cu Petromservice: daca in 2004 Petromservice avusese afaceri asigurate la Petrom de 243 de milioane de euro, in 2006 acestea au ajuns la 180 de milioane de euro, urmand sa scada cu 10% pe an. De asemenea, Petrom urma sa plateasca orice plati compensato-rii pentru disponibilizarile Petromservice. Toate acestea aveau ca termen-limita data de 31 decembrie 2007, cand platile compensatorii de la Petrom incetau, cand trebuia adusa certificare Norske, cand trebuia schimbat numele si asa mai departe.

     

    In acest context, decizia OMV de a cumpara divizia de servicii petroliere din Petromservice suna si pare oarecum una protectoare. Companiei ii scazuse dramatic profitul in ultimul an, cu 97%, din cauza unor restructurari si modernizari decise de actionari atat la divizia de servicii petroliere, cat si la celelalte, iar numarul de angajati nu mai putea fi scazut din acest an fara ca Petromservice sa plateasca din surse proprii (si nu ale Petrom, ca pana acum) salariile compensatorii. Astfel, cei aproape 10.000 de angajati ai diviziei cumparate de Petrom vor intra in randurile angajatilor acestei companii, care de la privatizare si-a redus aproape la jumatate numarul de angajati. Cei 10.000 vor fi angajatii unei noi divizii din cadrul Petrom, Servicii pentru Explorare si Productie, in care se vor investi 90 de milioane de euro in urmatorii ani si care va fi condusa de unul dintre directorii actuali din cadrul diviziei. Numele lui va fi cunoscut peste trei luni, cand Petrom il va anunta odata cu rezultatul studiului Consiliului Concurentei, care studiaza cat de mult se concentreaza piata de profil odata cu aceasta achizitie.

     

    Tranzactia este pentru Petrom a doua de la preluarea acesteia de catre OMV. Prima a fost achizitia, anul trecut, a lantului de benzinarii pe care OMV il detinea in Romania, Serbia si Bulgaria. Cele 256 de milioane de euro platite atunci pe reteaua de benzinarii a OMV din zona, plus cele 328 de milioane de euro pe care Petrom se pregateste sa le plateasca actionarilor Petromservice reprezinta aproximativ suma pe care OMV a platit-o in 2004 pentru Petrom.

  • Pe seama Petrom

    In cei cinci ani cat a fost companie de sine statatoare, Petromservice a crescut constant ca nivel al afacerilor, tinand cont de faptul ca banii care veneau din contractele cu Petrom au reprezentat aproximativ 70% din afacere.

     

    An

    Cifra afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

    2002

    100

    20

    2003

    178

    12,7

    2004

    271

    17,6

    2005

    338

    31

    2006

    331

    0,8

    2007*

    360

    5

     

    * estimare Petromservice         

    Sursa: Ministerul Finantelor

  • Fostul Petromservice

    Petromservice este o companie care a fost infiintata in 2002 prin externalizarea fostei sucursale Petromserv, care facea parte din Petrom.

     

    ACTIONARIAT. Actionarul principal al Petromservice era, inainte de achizitia de acum realizata de Petrom, compania Elbahold Ltd., un offshore infiintat in Cipru si despre care presa a scris ca este afacerea controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu. Elbahold controla 49,35% din capitalul social al Petromservice, iar salariatii Petrom detin 25%.

     

    EXTINDERE. Serviciile petroliere au ramas obiectul principal de activitate al Petromservice, dar inca din 2003 obiectul de activitate s-a extins spre constructii, servicii de transport si activitati de extractie.

     

    DATORII. In administrare privata, companiei de servicii i-au crescut datoriile de 4,3 ori, la 121,4 milioane de euro anul trecut.

  • Romanii de la Adobe

    Despre Alexandru Costin, directorul general al Adobe Romania, s-ar putea spune ca paseste pe urmele lui Radu Georgescu. Softurile create in era sa antreprenoriala au reusit sa atraga atentia Adobe, asa cum antivirusul RAV al Gecad l-a determinat pe Bill Gates sa treaca tehnologia romaneasca in portofoliul Microsoft.


    Comparatia cu seful Gecad nu este intamplatoare. Ba chiar ar putea merge si mai departe, catre Florin Talpes, presedintele grupului Softwin, al carui antivirus BitDefender aproape ca a facut inconjurul lumii. Ceea ce ii leaga pe acesti manageri romani este faptul ca ei au creat o parte dintre putinele aplicatii software romanesti cunoscute la nivel mondial. Dar daca tehnologia RAV, dezvoltata de Gecad, sta acum la baza tehnologiei antivirus proprii Microsoft, iar BitDefender este renumit nu numai in Europa, dar si in SUA, povestea Adobe in Romania, inceputa acum un an ca urmare a achizitiei InterAKT, este mai putin cunoscuta la nivel mondial. Ceea ce nu schimba insa faptul ca aplicatiile software dezvoltate de echipa de 55 de programatori romani sunt incluse in portofoliul Adobe sau adaugate softurilor deja existente si deci utilizate de milioane de clienti din toata lumea ai companiei, care va incheia anul acesta cu o cifra de afaceri de aproximativ 3 miliarde de dolari, potrivit estimarilor proprii.


    „Romania este un centru de cercetare si dezvoltare pentru Adobe. Lucram la tehnologii viitoare ale companiei, atat independent, cat si in colaborare cu echipe de programatori din alte divizii“, explica Alexandru Costin. Pentru o privire de ansamblu, trebuie mentionat ca Adobe are 34 de birouri peste tot in lume, dintre care numai 9 sunt centre de cercetare si dezvoltare – 5 in SUA, unul in India, doua in Europa, in Germania si Romania, si unul in China.


    Adobe a intrat pe piata locala in 2006 prin achizitia InterAKT, o tranzactie estimata la mai putin de 20 mil. dolari. Ideea a fost ca Adobe sa aiba un centru de cercetare si dezvoltare in Romania, dar fara a porni de la zero. Rolul centrului din Bucuresti este sa dezvolte diferite aplicatii web si, treptat, softuri pentru telefoanele mobile, proiect pentru care deja colaboreaza cu filiala din Germania. „Deocamdata suntem in faza de inceput in ceea ce priveste divizia de soft pe telefoane. Dar avem deja mai multe tehnologii instalate pe mobil“, spune Alexandru Costin, dand ca exemplu Flash Lite, aplicatia care permite rularea animatiilor pe ecranul telefonului mobil si care este instalata pe circa 700.000 de terminale la nivel mondial.


    Divizia locala are in desfasurare sapte proiecte, dintre care majoritatea inseamna lucrul la produse deja existente in portofoliul Adobe si urmeaza sa treaca si la suita Master Collection, in care sunt incluse cunoscutele aplicatii Photoshop, Acrobat sau Illustrator. Exista si un departament care se ocupa de adaptarea tuturor celor aproximativ 70 de produse ale Adobe pentru Europa de Est – Cehia, Polonia, Romania sau Rusia, iar pentru Dreamweaver, aplicatia pentru care lucra InterAKT inainte de venirea Adobe, echipa continua si acum sa dezvolte diferite functii care vor fi integrate in versiunea urmatoare a softului. „In functie de segmentele unde avem competente, vom alege proiecte noi la care sa lucram. Surprinzator, dar avem libertatea sa alegem la ce aplicatii lucram si asa am reusit sa evitam anumite proiecte mai putin interesante“, spune Costin.


    Trecerea de la o gandire antreprenoriala la una corporatista, lucrul cu proiecte de o mai mare anvergura si faptul ca numele companiei s-a schimbat din InterAKT in Adobe n-a modificat fundamental viziunea despre afacere a lui Alexandru Costin sau a lui Bogdan Ripa, cofondatorul InterAKT si director tehnic la Adobe Romania. „Cu toate ca am putea trai linistiti cu banii incasati din vanzare, fara sa mai muncim nicio zi de acum inainte, noi continuam sa ne implicam cel putin la fel de mult cum o faceam atunci cand aveam compania noastra si trebuia sa o crestem“, marturiseste Costin. „Cat despre viitor, planul meu este sa raman la Adobe mai mult decat cei doi ani prevazuti in contract“, cu toate ca nu a renuntat complet la pasiunea pentru compania pe care a fondat-o. „Exista un test pentru spiritul InterAKT, care chiar asa se numeste si prin care urmarim sa gasim o minte curioasa, care iubeste tehnologia si vrea sa invete lucruri noi.“


    In schimb, compania a trecut printr-o serie intreaga de schimbari. Daca inainte „jucam fotbal in spatele blocului, acum jucam cu una dintre echipele din liga profesionista“, spune directorul general. Cultura corporatista introdusa de Adobe este cea tipica pentru o mare firma de IT. In birourile de la ultimele doua etaje ale cladirii Anchor Plaza, care apartin acum Adobe, chiar daca unul dintre ele nu este inca ocupat de programatori, atmosfera e relaxata, iar angajatii pot sa ia cate o pauza la un meci de ping-pong, un joc de biliard sau la vreo confruntare din jocurile de pe consola Wii de la Nintendo, pe care o au in sala de recreere. Adobe Romania a avut la inceput 29 de angajati, in prezent numara 60 si urmareste sa incheie anul cu un total de 75, dupa care planuieste sa extinda echipa cu inca 50 anual.


    Schimbari au avut loc si in politica salariala. Pe vremea InterAKT, o parte dintre angajati erau rasplatiti cu actiuni, singurul beneficiu care pe atunci era suficient pentru a compensa salariile mici. Acum, Adobe a aliniat salariile la nivelul pietei si ofera si un pachet intreg de beneficii suplimentare. Spre exemplu, pe langa salariu exista si „profit sharing“ – la fiecare trei luni, Adobe plateste tuturor angajatilor un procent variabil, cuprins intre 8 si 15% din salariul lor trimestrial, in functie de profitul companiei. Pe de alta parte, programatorii pot primi optiuni de cumparare de actiuni la Adobe, iar cei interesati pot cumpara direct actiuni cu reducere de 15% fata de pretul pietei. „Numai ca avem probleme cu legislatia putin gri in acest domeniu, pentru ca nu prea exista precedente in Romania, iar Ministerul de Finante si CNVM nu prea stiu sa ne spuna cum se impoziteaza aceste venituri brute ale angajatilor“, comenteaza Alexandru Costin.


    Venirea Adobe n-a insemnat insa numai schimbari pozitive. Un lucru pe care il regreta este faptul ca, spre deosebire de era antreprenoriala, acum se confrunta cu foarte multa birocratie. Daca inainte o decizie putea fi luata pe moment si se trecea imediat la aplicarea ei, in Adobe Romania exista un intreg proces prin care decizia trebuie evaluata si aprobata de zece oameni din companie inainte de a fi aplicata. „Noi eram ceva mai spartani inainte, luam decizii rapid si mai mult cu implicatii pe termen scurt. Mediul corporatist de acum impune decizii luate in context mai larg si cu bataie mai lunga.“

  • Tara mancatorilor de paine

    De la o mica brutarie in spatele casei, producatorul ungar de patiserie Fornetti a ajuns in zece ani la o franciza prezenta in 20 de piete, din Marea Britanie pana in Kuweit. Dintre toate, Romania este cea mai importanta piata, afacerea de aici inregistrand cele mai mari vanzari din tot grupul. Care este explicatia?


    Undeva la aproximativ 20 de kilometri langa Timisoara, dupa un lung drum pe o sosea prin campul dintre fostele ferme agricole ale combinatului Comtim, se afla fabrica Fornetti, una din cele sapte ale companiei. In cele trei hale de aici sunt produse pateurile pentru piata din Romania, care concentreaza cele mai mari vanzari dintre toate tarile unde compania maghiara este prezenta.


    Compania Fornetti Romania s-a infiintat in 2001 ca partener local al Fornetti Kft, in 2002 fiind construita si prima hala a fabricii de langa Timisoara. Dupa cinci ani, compania a ajuns sa reprezinte bastionul afacerii Fornetti, aici fiind testate produse noi si luandu-se in discutie extinderea pe alte linii de business decat cea de baza – fabricarea si distribuirea produselor din foietaj. „Intotdeauna am crezut in Romania“, spune József Palásti, fondatorul si proprietarul Fornetti Kft. O afirmatie pe care brutarul care punea in 1997 bazele Fornetti a repetat-o de mai multe ori in timpul discutiei cu BUSINESS Magazin. „Cand am facut aici prima serbare de Craciun pentru muncitori, era o inflatie de 27% (rata inflatiei in 2001 a fost de 30,3% – n.r.) si am spus atunci ca daca vor munci si vor invata, romanii vor atinge in sapte ani nivelul Ungariei. Au trecut sase ani de atunci si aceasta s-a intamplat, cel putin in cazul nostru: pasii facuti de Fornetti Ungaria in 10 ani de zile s-au facut aici in cinci.“


    O perioada de timp relativ scurta, in care Fornetti Romania a ajuns la o valoare de piata de minim 30 de milioane de euro, dupa cum estimeaza directorul general al companiei, Zoltán Pánczél. „Avand in vedere ca fiecare avem planurile noastre secundare de business, daca cineva simte o dorinta aproape nebuna de a cumpara Fornetti, ne-am aseza la masa tratativelor“, admite Panczel. Calculul lui e simplu: folosind un multiplicator uzual pentru evaluarea afacerilor din industria alimentara, de 5-6 pentru profitul net, rezulta o valoare de piata a companiei din Romania de 30-35 de milioane de euro. Astfel incat, daca ar vinde, fondatorului Jozsef Palasti i-ar reveni peste 17 milioane de euro, conform participatiei sale de 56% din actiunile companiei, in timp ce Zoltan Panczel ar obtine aproximativ 8 milioane de euro, aferente cotei sale de 24% din actiunile Fornetti Romania. Restul de 20 de procente este impartit in mod egal intre ceilalti actionari – doi cetateni maghiari, din care unul este László Palásti, fratele fondatorului Fornetti.


    Valoarea Fornetti Romania este insa greu de cuantificat si probabil mai mica decat cea avansata de Palasti, spune Sorin Minea, presedintele grupului Angst si al Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara (Romalimenta). „Indicele acesta poate fi folosit in industria alimentara pentru un producator de carne, unde o rata normala de profitabilitate este de 3%. Pentru o companie gen Fornetti, care functioneaza in sistem de franciza si pentru care rata de profitabilitate poate urca la 20%, indicele     s-ar putea sa fie mai mic, mai ales ca ei se bazeaza foarte mult pe comert“, declara Minea. In plus, apreciaza el, inmultirea profitului net cu acest indice poate fi doar punctul de plecare, celelalte variabile fiind mijloacele fixe, brandul companiei, rata profitabilitatii si evolutia indicatorilor financiari in timp.


    Marile companii din industria alimentara, cum ar fi Cristim, au fost evaluate la valori de aproximativ 120-140 de milioane de euro, valoare in raport cu care Minea considera ca estimarea lui Palasti „ar fi un pic cam mare“. Directorul general adjunct al companiei, Réka Boér, sustine insa ca numai valoarea activelor Fornetti Romania la 30 iunie 2007 se ridica la 16,5 milioane de euro si ca profitul generat in urmatorii trei ani ar putea urca la 13,5 milioane de euro, acoperind astfel suma estimata. Bogdan Belciu, director general al filialei din Romania a firmei de consultanta A.T. Kearney, considera ca aplicarea unui indice mediu al industriei alimentare nu ar fi metoda cea mai potrivita, acesta fiind prea mic: „Pentru o firma cu o crestere de peste 20% in ultimii trei ani, presupunand ca aceasta crestere este sustenabila si pe urmatorii ani, cred ca un multiplu de 5-6 este foarte mic si probabil un multiplu intre 10 si 20 ar fi mai potrivit“, apreciaza Bogdan Belciu. El adauga insa ca pentru o evaluare corecta conteaza multi alti factori, de la evolutia financiara din anii trecuti, perspectivele pentru urmatorii ani, creditele contractate pana la calitatea managementului, reputatia brandului sau pozitia pe piata. 


    Furnizorul de produse de patiserie are la ora actuala o retea de aproape 600 de magazine, vinde lunar aproape 1.500 de tone de produse – aproximativ un sfert din cat vinde Fornetti in total – si estimeaza pentru 2007 o cifra de afaceri de 35 de milioane de euro.     Anul acesta va deschide un nou depozit langa Bucuresti, zona care aduce cele mai mari vanzari, iar la anul inca un depozit la Bacau. Investitiile din Romania vor creste astfel la aproximativ 16 milioane de euro, finantate inclusiv din reinvestirea profitului („anul trecut am acordat dividende foarte, foarte mici“, afirma Zoltan Paczel).


    Ideea cu micile magazine de patiserie a pornit dintr-un atelier situat in orasul maghiar Kecskemet, la 90 de kilometri de Budapesta, unde Jozsef Palasti a inceput acum zece ani productia unor pateuri foarte mici, pe care le-a denumit Fornetti si a inceput sa le vanda nu la bucata, ci la kilogram. Solutia de extindere a venit pe urma din francizarea marcii si a sistemului de fabricatie si vanzare. „Cand am facut franciza, am avut ca scop in primul rand sa ma extind in tarile vecine. Am inceput cu Slovacia, am facut un prim inel si in 2001 a urmat si Romania“, spune Jozsef Palasti, care detine participatia majoritara in toate companiile infiintate la momentul intrarii pe noile piete, companii care reprezinta practic master-francizori ai Fornetti Kft.


    Pentru Romania s-a urmat, cel putin la inceput, acelasi traseu ca si in celelalte piete. S-a constituit initial o retea de magazine deschise in sistem de franciza, aprovizionate cu pateuri produse la una din cele doua fabrici din Ungaria. Distributia a fost asigurata in primele luni de catre compania-mama, iar la inceputul lui 2001 s-a renuntat la acest model, prin constituirea Fornetti Romania. Dupa un an in care compania a facut doar distributie, a inceput productia la fabrica de langa Timisoara, in locul unei foste ferme Comtim, cu o investitie initiala de 2 milioane de euro.     Inainte de construirea fabricii a fost selectionata echipa manageriala, selectie de care s-a ocupat Panczel. „Interviurile le-am facut chiar eu si am selectionat numai proaspat absolventi de facultate. Directorii de aprovizionare, cei financiari, tot managementul a fost format din tineri veniti de pe bancile facultatii“; acum, media actuala de varsta a echipei de conducere este de 27 de ani. „Toti au urmat cursuri interne de instruire, in Ungaria. La inceput, controlul actionarilor era mult mai strans, o dictatura desavarsita“, glumeste directorul Panczel, care inainte de a prelua conducerea afacerii din Romania a Fornetti a fost organizatorul Festivalului Saltimbancilor din Timisoara – eveniment cu ocazia caruia l-a cunoscut pe Jozsef Palasti.


    Prima hala a fost proiectata pentru o productie de 160 de tone de pateuri pe luna, cu posibilitatea de extindere la 320 de tone. Cererea a fost insa atat de mare, incat s-au construit inca doua hale; piata interna absoarbe in acest moment peste 1.500 de tone de produse lunar, mai mult chiar si decat Ungaria, unde numarul magazinelor este de peste patru ori mai mare. „Am patit ce li s-a intamplat si operatorilor GSM. Am crezut ca tara permite un anumit ritm de crestere, dar s-a dovedit a fi in timp de trei ori mai mare decat estimam. Este incredibila piata romaneasca“, comenteaza Panczel.


    Dupa el, explicatia cererii mari de pateuri sta in inclinatia romanilor pentru consumul de produse de panificatie: „La nemti, daca cineva cere paine in plus intr-un restaurant, se uita ospatarul la el sa vada daca a patit ceva. Noi suntem mancatori de paine, ne place painea“. Conform statisticilor Euromonitor, romanii consuma 110 kg de paine anual, fata de 45 kg in cazul britanicilor sau al austriecilor, un consum mare de paine fiind considerat de obicei un indicator al nivelului mai scazut de trai; aceleasi statistici arata ca in tarile occidentale consumul mediu este de 66 kg anual, pe cand in cele estice de 83 kg. In plus, cea mai importanta decizie a fost aceea de a crea produse special adaptate gusturilor romanesti. „Acesta este si motivul principal pentru care l-am ales pe Zoltan Panczel, care e nascut la Satu Mare“, explica Palasti. Sortimentele de pateuri cu telemea reprezinta in acest moment 23,5% din vanzari, fiind introduse intre timp la vanzare si in alte tari.


    Extinderea retelei prin francize – cel care doreste sa deschida un magazin Fornetti trebuie sa detina un spatiu pozitionat intr-o zona intens circulata si sa plateasca o garantie de 1.500 de euro pentru fiecare cuptor de coacere – a permis recuperarea pierderilor din 2002, primul an de productie.     Urmatorii doi ani au adus majorari ale cifrei de afaceri si ale profitului de peste 100%, iar anul trecut s-a incheiat cu o crestere de aproximativ 25% a afacerii. Zoltan Panczel spune ca estimeaza pentru urmatorii ani o dublare a vanzarilor, la 32.000 de tone anual. Potrivit lui Aurel Popescu, directorul Patronatului Roman din Industria de Morarit, Panificatie si Produse Fainoase (Rompan), consumul de produse de patiserie in Romania este de aproximativ 7 kilograme pe cap de locuitor pe an, de unde ar rezulta o piata cu un potential de peste 140.000 de tone anual.


    Potentialul pietei a determinat si alte companii sa intre cu afaceri de patiserie. Compania israeliana ISAR 2000 Kft, care a pus bazele lantului de patiserii Princess din Ungaria, a decis in 2005 sa vina in Romania, prin partenerul Princess Distribution. Reteaua de patiserii Princess numara in acest moment sapte unitati, toate in statiile de metrou din Bucuresti, produsele congelate fiind livrate direct de la fabrica din Ungaria. „Deocamdata ne vom extinde doar in statiile de metrou, dupa care vom iesi si la suprafata“, spune directorul comercial al Princess Distribution, Mihai Nemeti. Compania vinde si prin intermediul a peste 110 benzinarii OMV, Petrom si Lukoil, pentru finalul anului viitor fiind estimat sa opereze o retea de 25 de magazine proprii. Princess Distribution a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 1,8 mil. euro si un profit de 340.000 de euro.


    Produsele de patiserie detin o cota importanta si in veniturile Tip Top Food Industry, care produce si comercializeaza si produse de cofetarie si biscuiti. Compania detine doua fabrici si va construi anul viitor o a treia, in urma unei investitii de 10 milioane de euro, fabrica prin care isi va face intrarea pe segmentul de catering. „Dorim sa ne extindem pe segmentul de cofetarie-patiserie si in tarile vecine, atat direct, cat si in sistem de franciza, sistem care va fi dezvoltat si pe plan intern“, spune coordonatorul de marketing al companiei, Eduard Lichi. In acest moment, un sfert din cifra de afaceri a companiei, care s-a ridicat anul trecut la aproximativ 9 milioane de euro, este reprezentata de exportul de biscuiti ambalati in tarile Uniunii Europene. Ca si ceilalti competitori, Tip Top Food Industry si-a propus sa isi extinda reteaua de unitati – la 30 de cofetarii, de la 18 in prezent.


    Extinderea nu mai este insa un obiectiv principal pentru Fornetti Romania. „Pe noi ne intereseaza profitabilitatea magazinelor pentru partenerii nostri. Avem depuse peste 2.800 de cereri pentru noi magazine, dar dorim ca acestea sa fie profitabile si pentru parteneri, care trebuie sa fie cointeresati de afacerea noastra pe termen lung, sa nu se retraga dupa primul an“, declara Zoltan Panczel. Rata profitabilitatii magazinelor deschise in regim de franciza poate sa depaseasca 30%, dupa cum spune unul din partenerii Fornetti, Cristian Straton. „Un mic intreprinzator poate obtine un profit bun cu o investitie minima, atat timp cat afacerea este condusa cum trebuie“, spune Straton, care opereaza sase magazine, toate in zona centrala din Bucuresti.


    Concurenta este insa mult mai larga decat intre patiserii specializati. Hipermarketurile si unele supermarketuri vand croissante, briose, foietaje, produse in propriile laboratoare sau congelate, pentru preparat acasa. „Produsele de patiserie castiga teren pe masura ce timpul pe care clientii il au la dispozitie se reduce. Sunt o alternativa pentru micul dejun“, spune directorul de marketing al Carrefour Romania, Andreea Mihai. Compania si-a majorat vanzarile in primele sapte luni cu 5% fata de aceeasi perioada a anului trecut, pe segmentul produselor de patiserie proaspat coapte, si cu 1% pe cel al produselor congelate.


    „Putem spune ca desi initial consumul de produse proaspete de patiserie sau congelate era mic, iar cel de patiserie frantuzeasca (spre exemplu, croissant sau melci cu stafide) lipsea cu desavarsire, situatia s-a schimbat, volumul vanzarilor dublandu-se“, spune Andreea Pita, PR manager al Real Hypermarket Romania. Lantul german a dezvoltat chiar retete speciale in functie de zona, la Constanta fiind oferite placinte dobrogene si sarailii, in timp ce in Timisoara se pot cumpara covrigi bavarezi. Concomitent cu majorarea vanzarilor pe segmentul de produse proaspete, marile retele comerciale constata ca si segmentul de produse congelate devine tot mai promitator, in ciuda sezonalitatii sale (produsele congelate pentru gatit acasa se vand preponderent in perioada sarbatorilor).


    Pateurile congelate ar putea fi si pentru Fornetti o varianta. „Poate vom aparea pe segmentul produselor congelate pentru acasa, analizam si segmentul HoReCa (hoteluri, restaurante si catering) – planuri sunt destule“, spune directorul Panczel. „Noi am fi prima filiala Fornetti care ar dezvolta noi linii de business. Ne gandim chiar sa cumparam o fabrica de inghetata“, spune directorul Fornetti Romania, fara a dezvalui si suma ce ar putea fi angajata pentru aceasta mutare. In plus, compania are in vedere dotarea magazinelor cu automate de cafea si introducerea la vanzare a produselor lactate, planul fiind de incheiere a unui parteneriat cu unul din marii producatori din sector. „Vrem sa accentuam caracterul de fast food al magazinelor noastre“, explica Zoltan Panczel. O tinta ar putea fi scolile sau fabricile unde, potrivit unor declaratii recente ale reprezentantilor Fornetti, ar putea fi dezvoltat un nou model de servire care sa semene cu un mic fast food.


    Compania detine si o licenta de exploatare a unui zacamant de apa minerala in Covasna, in ultimii trei ani fiind facute mai multe analize de testare a calitatii apelor. Panczel spune ca testele vor mai continua inca un an, pentru a se obtine certitudinea ca apa minerala nu-si schimba calitatile in timp. Iar daca totul merge bine, e posibil chiar sa lanseze o noua marca de apa minerala.

  • Cine vinde pateuri

    Valoarea totala a pietei de patiserie este greu de cuantificat. Presedintele asociatiei patronale din industria de panificatie, Rompan, spune doar ca aproximativ 144.000 de tone de produse de patiserie sunt consumate anual in Romania.

     

    PATISERIILE: Companiile de profil cu venituri care provin doar din producerea si comercializarea produselor de patiserie sunt extrem de numeroase, majoritatea mici si foarte mici. Potrivit Rompan economia neagra reprezinta peste 60% din afacerile de profil.

     

    BRUTARIILE: Potentialul segmentului de patiserie a fost observat de catre companiile cu afaceri in industria de panificatie, precum Dobrogea care produce aluaturi congelate pentru gatit acasa, dar si de cele cu afaceri si in segmentul cofetariilor, precum Tip Top Food Industry, care fabrica si comercializeaza in magazinele proprii si produse de patiserie, pe langa cele de cofetarie.

     

    RETAILERII: Lanturile de supermarketuri si cele de hipermarketuri ofera de ani buni produse de patiserie, congelate si proaspete. In cazul celor proaspete, aprovizionarea se face de la o companie de profil sau, cum este cazul Carrefour, produsele sunt realizate chiar in laboratoarele proprii.

     

    BENZINARIILE: Produsele de patiserie se gasesc si in benzinarii, care in toate cazurile nu fac decat sa realizeze coacerea pateurilor congelate primite de la un producator de profil.

  • Glasul rotilor de marfar

    Grup Feroviar Roman a intrat in luna iulie pe lista scurta pentru privatizarea operatorului national de transport feroviar din Ungaria, MAV Cargo, oferind statului maghiar peste 220 de milioane de euro – una dintre cele mai bune oferte financiare din acest proces de privatizare.

    MAV nu este insa singura varianta pe care GFR o are pentru a patrunde pe piata ungara; si-a pregatit varianta de  rezerva, cum a facut si in Bulgaria si Serbia si cum are de gand sa faca si pe alte piete din regiune.


    Cu zece ani in urma, Remar Pascani era una dintre multele companii din Romania care abia avea contracte atat cat sa fie mentinuta de statul roman pe linia de plutire. Dezvoltarea pietei transporturilor din 2000 incoace si in special a operatorilor privati de transport a incurajat  autoritatile sa scoata compania la privatizare. In urma cu trei ani, compania a fost cumparata de unul dintre noii operatori de pe piata de transporturi feroviare – Grupul Feroviar Roman (GFR), parte a grupului Grampet, companie infiintata in 2001 de cativa oameni de afaceri. In 2006, Remar Pascani a intrat pe profit, ba, mai mult, in 2007 a fost desemnat castigatorul unei licitatii pentru achizitia concurentului sarb Zelvoz Smederevo.


    Bineinteles, a fost mai mult un artificiu de imagine actionarii principali ai Grampet (oamenii de afaceri Gruia Stoica, cu 31%, si Vasile Didila, cu 29%) vrand sa faca mai vizibila uzina de la Pascani. „De fapt, punand in fata numele Remar, am intrat in procesul de privatizare a companiei sarbe ca investitor strategic“, explica Vasile Garoseanu, director general adjunct al Grampet. Asadar, a fost o varianta buna pentru ambele parti: Remar a devenit investitor regional, iar compania-mama si-a facut intrarea pe piata din Serbia, o piata nu foarte prietenoasa din punctul de vedere al legislatiei feroviare.


    Insa intrarea pe piata Serbiei printr-o privatizare strategica (Grampet fiind deocamdata singura companie romaneasca declarata castigatoare intr-o privatizare in afara tarii) a permis grupului sa infiinteze acolo si o companie de transporturi feroviare. Aceasta este inregistrata si se numeste Euro Rail, dar nu este inca functionala, asteptand ca piata sa se liberalizeze – proces care ar mai putea dura poate si doi-patru ani.


    „Intre timp insa, prezenta acolo conteaza“, precizeaza Sorin Chinde, directorul general al Grup Feroviar Roman (GFR), principala companie din grupul Grampet si cel mai important operator privat de transporturi feroviare de marfa de pe piata romaneasca. GFR are ca tinta pe termen mediu sa devina unul dintre primii operatori feroviati privati din regiune, prin toate mijloacele: achizitii, privatizari sau greenfield-uri, spune directorul. 


    Planul ca GFR sa aiba in doi-trei ani logistica necesara „pentru a putea efectua un transport de marfa din Grecia pana in Turcia“, dupa cum spune strategia de afaceri a companiei, s-a conturat imediat dupa aparitia pe piata. „Pe o piata ca a transporturilor feroviare trebuie sa oferi servicii cat mai integrate si pe un teritoriu cat mai extins – este singurul mod de a supravietui si apoi de a creste“, spune Sorin Chinde. Astfel, imediat dupa inceperea operatiunilor GFR in Romania, in 2002 grupul feroviar a intrat ca actionar majoritar la infiintarea unei companii de profil in Bulgaria: Bulgarian Railway Company, care a avut anul trecut afaceri de 2,9 milioane de euro (cu 450 de tone de marfa transportate si 73 de angajati), este acum cel mai mare operator privat local, dupa cum spune Sorin Chinde.  Compania isi va dubla in acest an cifra de afaceri, dupa cum spune Vasile Garoseanu: „La inceputul acestui an, BRC a obtinut niste contracte mari, cu OMV si Lukoil, si va avea in acest an afaceri de 6 milioane de euro“. In Ungaria, Grampet a cumparat anul trecut cel de-al cincilea operator privat de pe piata, Train Hungary, intr-o tranzactie de 4 milioane de euro. Si compania din Ungaria va avea o crestere de 70% a afacerilor in acest an si, conform contractelor existente, Grampet estimeaza ca va incheia 2007 cu afaceri de 5 milioane de euro. 


    „Aceasta este insa prima etapa“, spune Sorin Chinde. Urmeaza Polonia, Slovacia, Cehia si tot spatiul ex-iugoslav. Sau, mai precis, in orice tara unde exista cerere de transport si unde cererile clientilor pot fi onorate cu conexiuni la parteneriatele existente. Prin parteneriate, reprezentantii Grampet inteleg companii la care sunt actionari majoritari (BRC, respectiv Train Hungary). „Asta deoarece deocamdata toate companiile la care Grampet este actionar lucreaza in parteneriate unele cu altele, avand si alti clienti din piata, iar deocamdata nu exista un proiect de unificare a afacerilor“, spune Garoseanu.


    Toate companiile din grupul Grampet graviteaza insa deocamdata in jurul companiei-pilon GFR, care are acum 12% din piata de transporturi feroviare de marfa din Romania, iar planurile pe termen mediu sunt de crestere a cifrei de afaceri cu 15-20% pe an incepand din 2008 incolo, deoarece 2007 se anunta un an mult mai bun. Vasile Garoseanu estimeaza ca in 2007 cifra de afaceri a GFR va creste cu 35% si va ajunge la 81 de milioane de euro. „La sase luni, GFR a avut crestere de 27% fata de anul trecut“, spune directorul adjunct al Grampet.


    Cota de piata nu este satisfacatoare pentru directorul Sorin Chinde: „12% este putin dintr-o piata care se apropie de 1 miliard de euro“. Cu toate acestea, Chinde accepta ca piata este suficient de concurentiala incat sa ii permita cresterea de 15% pe an. „In mare parte, cresterea cifrei de afaceri nu va reflecta neaparat si o crestere a cotei de piata, deoarece vrem sa luam cat mai mult din cresterea pietei (pe care o estimez la 5% pe an), sa castigam cat mai multe licitatii si pe termen cat mai lung, dar si sa capatam mai multa putere in fata principalului nostru competitor“, spune directorul GFR.


    Iar cel mai mare competitor nu este neaparat CFR Marfa, care detine 70% din aceasta piata si are afaceri de 560 de milioane de euro bugetate pentru acest an. Dupa Chinde, n-ar fi nici Servtrans, Unifer, Rompetrol, Compania de Transport Feroviar si Cargo Trans Vagon, care sunt ceilalti „A class railroads“ (transportatori clasa 1), cum spune in gluma directorul; cele cinci companii sunt insa principalii competitori ai GFR la licitatiile pentru marile contracte de transport si detin impreuna cam 13% din piata privata de transporturi feroviare.


    Concurenta cea mai mare vine insa din partea transportului rutier, explica Sorin Chinde. Mai precis, camioanele, care au avantajul de a lasa marfa la poarta fabricii. Si cum exista putine fabrici care au terminal de cale ferata, iar noile parcuri industriale nu au creat aceasta facilitate, transportul feroviar ramane predominant un mod de lucru al colosilor industriali existenti si inainte de 1989 – care sunt, in mare parte, si principalii clienti ai GFR: Compania Nationala a Huilei, Petrom, Conpet, Mittal Steel sau Rafo Onesti.


    GFR nu este pilonul central al grupului Grampet doar tinand cont de nivelul cifrei de afaceri: la 145 de milioane de euro cifra de afaceri a Grampet pentru acest an, GFR va contribui cu aproximativ 80 de milioane de euro, estimeaza Vasile Garoseanu.


    GFR este insa pilonul central, deoarece majoritatea celorlalte afaceri din grupul Grampet au fost gandite pentru a ajuta GFR sa se dezvolte cat mai bine, cu costuri cat mai mici si cu cat mai putina nevoie de a apela la companii din afara pentru diverse nevoi interne. Astfel, Grampet a achizitionat pe rand doi constructori/reparatori de material rulant: Remar Pascani si Reva Simeria (companii privatizate in 2004, respectiv 2005, cu 683.000 de euro, respectiv 780.000 de euro), apoi Transbordare Vagoane Marfa (companie care se ocupa cu transferul marfurilor dintr-un tren in altul si cu schimbarea ecartamentului de cale ferata la granita cu Ucraina si Republica Moldova, tari cu ecartament mai ingust – cumparata de la statul roman in 2003, cu 310.000 de euro).


    Pe parcurs insa, actionarii Grampet au achizitionat de la stat sau au infiintat si alte companii, ajungand in 2006 sa aiba afaceri de 120 de milioane de euro. Toate sunt administrate in regim de holding de catre Grampet SA, compania-mama care se ocupa de strategia celorlalte. Ultima companie intrata in portofoliul Grampet in acest an este Geamuri Scaieni, companie din industria sticlei. Garoseanu spune ca atat Geamuri Scaieni, cat si celelalte companii din grup, in special cele care se ocupa de constructii si reparatii de vagoane (Remar Pascani si Reva Simeria), vor avea anul acesta cresteri de 20% ale afacerilor.


    Stefan Roseanu, secretar general la Asociatia Feroviara din Romania, crede ca firmele din domeniul feroviar ale grupului Grampet valoreaza dublu fata de cifra lor de afaceri, iar valoarea intregului grup poate atinge 200 de milioane de euro. „Bineinteles, greutatea grupului o dau GFR si companiile de reparatii si constructii de vagoane, dar parcul propriu de vagoane si locomotive si gandirea unei structuri care cuprinde si turism, si alte afaceri mai mici inseamna valoare adaugata“, spune Stefan Roseanu.


    Deocamdata, oficialii Grampet spun ca nu au primit o oferta „serioasa“ de cumparare. „Oricum, peste aproximativ trei ani vor veni multe oferte, deoarece atunci putem avea un cuvant mai greu de spus“, crede Sorin Chinde, care considera ca acum GFR este abia la jumatatea drumului spre cota de piata si profitul net pe care doreste sa le obtina.

  • Afacerea GFR

    Grup Feroviar Roman este cea mai importanta companie din grupul Grampet, nuceleul in jurul caruia au crescut si celelalte afaceri.

     

    COTA DE PIATA. GFR are in acest moment 12% din piata de transport feroviar de marfa si estimeaza o crestere de 15% pentru acest an.

     

    PARC. Compania are in administrare un parc de 3.500 de vagoane de marfa, dintre care 1.500 sunt in proprietate si celelalte sunt in leasing operational, precum si 80 de locomotive proprii.

     

    EXTINDERE. GFR este prezent pe piata de transporturi feroviare romaneasca, dar si in Bulgaria, Ungaria si Serbia.

     

    INTEGRARE. Prin privatizari, GFR a devenit un operator integrat, avand atat parc propriu de vagoane si locomotive pentru transporturi, cat si doua fabrici pentru constructii si reparatii de vagoane si o companie care se ocupa de manipulare de marfa.

  • Cifrele Grampet

    Cele 9 companii din grupul Grampet au avut anul trecut afaceri de 121 de milioane de euro si un profit de peste 13 milioane de euro.

     

    Nume companie

    Domeniu activitate

    Cifra afaceri 2006 (mil. euro)

    Profit 2006 (mil. euro)

    Numar angajati

    Grampet

    management

    9,20

    1,20

    8

    GFR

    transporturi feroviare

    63,00

    8,10

    1.126

    Remar Pascani

    constructii si reparatii material rulant

    14,00

    0,77

    956

    Reva Simeria

    constructii si reparatii material rulant

    8,40

    0,77

    715

    Transbordare Vagoane Marfa

    manipulari

    4,00

    1,30

    158

    Turist Semenic

    3 complexuri turistice M-tii Semenic

    0,58

    0,06

    500

    Rovit SA

    podgorie si livada Valea Calugareasca

    2,00

    0,47

    242

    PRevolution

    organizare evenimente

    0,03

    0,02

    1

    Grampet Buituri

    producator agregate zgura

    20,00

    0,04

    29

     

    Sursa: Ministerul de Finante, companiile

  • In loc de gadget, click pe o fusta?

    Hainele, pantofii si accesoriile nu ajung acum nici la 1% din totalul vanzarilor online din Romania. Peste doi-trei ani insa, oamenii din piata sustin ca imbracamintea are sanse sa ajunga mai populara printre cumparatorii online decat gadget-urile, computerele sau aplicatiile software, adica produsele care la ora actuala se vand cel mai bine prin Internet.

    Numele meu este Liana si sunt dependenta de shopping-ul online. Acesta este primul gand care imi trece prin minte atunci cand trebuie sa spun ceva despre mine”, se prezinta una dintre vizitatoarele blogului de fashion Einvest. Dependenta se explica prin faptul ca, scrie ea, „jumatate din bugetul meu lunar il cheltuiesc online si nu exista luna fara sa fac macar o achizitie din magazinele virtuale“. In general, tanara cumpara online haine, pantofi si bijuterii, insa tot de pe Internet si-a luat telefonul mobil (cu 50% mai ieftin decat oferta cu abonament existenta pe piata), playerul iPod si laptopul. „Pana si cutiile de cadouri pentru Craciun le-am gasit mai ieftine online. Si pe deasupra mi-au fost livrate acasa.“

    Intr-adevar, statisticile comertului online in Romania n-arata rau. Exista la ora actuala aproape 1.500 de site-uri romanesti de unde se poate cumpara teoretic orice, de la mancare, jucarii sau cosmetice pana la electronice si electrocasnice, filme sau cel mai recent roman al lui Paulo Coelho. Dintre acestea, conform estimarilor Gecad ePayment, aproximativ 600-700 permit plata prin card bancar. Conform statisticilor procesatorului de carduri Romcard, totalul platilor online cu card facute anul trecut a insumat aproape 10 milioane de euro, adica 10-15% din totalul tranzactiilor initiate pe Internetul romanesc.

    Daca Liana ar cauta insa ultima colectie de lenjerie Jolidon, de exemplu, nu o va gasi pe site-ul jolidon.ro, ci ar trebui sa dea o fuga pana la cel mai apropiat magazin al companiei. Desi multe din brandurile vestimentare romanesti au propriul site, nici unul nu vinde pe Internet, ci ofera cel mult directionare catre magazinele lor „offline“. Unele incep sa ia insa in considerare posibilitatea de a vinde haine sau pantofi pe Internet.

    Pe agenda retailerului de imbracaminte Tina R se afla deja un proiect de dezvoltare a unui site de vanzari, care va implica in total costuri in jur de 50.000 de euro, conform Ramonei Julean, directorul de marketing al Tina R. Prezenta online, spera Julean, va consolida si brandul, marind vizibilitatea acestuia in randul consumatorilor. O anumita reticenta ramane insa in comentariul ei despre perspectiva comertului online autohton: „Romanii vor folosi tot mai mult cardul pentru plati online, dar intrebarea cea mare este daca magazinele noastre online sunt pregatite sa raspunda prin seriozitate“. Reteaua Tina R numara 12 magazine „offline“, iar pana in 2008 intentioneaza sa mai deschida inca zece. Compania si-a schimbat recent actionariatul, dupa ce a vandut 49% din actiuni fondului olandez de investitii Middle Europe Opportunity Fund II, administrat de Middle Europe Investment (MEI). O alta companie care studiaza perspectiva unor vanzari prin Internet este Mondostar din Sibiu, care a lansat recent inca un site, separat de cel de prezentare. Deocamdata nu vinde nimic pe boulevardtailormade.com, dar prezinta stofele, serviciul in sine si datele de contact, astfel incat clientul sa-si comande costumul dupa masurile proprii. In doua saptamani de la comanda, costumul este livrat. Compania, care exporta peste 80% din productie in Germania si Elvetia, are doua marci proprii – Boulevard si Status – si sapte magazine. „Am inceput sa exportam brandul Boulevard in Slovenia si Croatia. Este mai mult o tatonare a pietei, rezultata din colaborarea cu un partener“, spune Mircea Vasiu, brand manager al firmei.

    Producatorul clujean de lenjerie Jolidon se arata pentru moment destul de reticent: „Am tot cochetat cu ideea de a vinde online, dar inca n-am luat nicio decizie. Site-ul companiei este insa facut astfel incat sa fie completat cu o varianta de comert online“, spune Olga Stanciu de la Jolidon. Compania are deocamdata alte obiective mai importante – deschiderea in tara a 16 magazine proprii pana la sfarsitul anului, care sa completeze reteaua de 60. In afara de acestea, Jolidon mai vinde in 5 magazine in Ungaria, 35 in Italia si in 25 de boutique-uri din Franta.

    Dinasty, firma specializata pe productia de articole pentru barbati, are un plan de colaborare cu un site specializat de comert online pentru cravate, camasi si alte accesorii. „E un prim pas pe care l-am face in domeniul comertului online, ocazie cu care vom putea testa posibilitatea extinderii pe acest sector“, spune Gabriel Muraru, directorul general al Dinasty. Pentru costume insa, Muraru considera ca vanzarile online nu sunt cele mai potrivite, mai ales ca e vorba de achizitii de valoare mare: „Este foarte posibil ca deranjul clientului sa fie mai mare in cazul achizitiei prin Internet, daca  produsul nu ii vine corespunzator si ar trebui sa-l restituie“, spune el. Ce poate vinde online un producator de imbracaminte? Produsele care se vand cel mai bine sunt cele de lenjerie, dar numarul de tranzactii lunare este scazut in comparatie cu alte tipuri de produse, cand vine vorba de plata online prin card, constata Sorana Kunst, director de marketing in cadrul integratorului de plati online Gecad ePayment. „Deocamdata sunt destul de putine magazine virtuale de haine, iar numarul de tranzactii este mic. Din totalul celor care tranzactioneaza prin ePayment, sub 1% vand confectii online“, precizeaza Sorana Kunst. Cei care se ocupa cu vanzarea de haine pe site-uri raporteaza drept incasari anuale sume de ordinul catorva zeci de mii de euro. Or, piata totala de comert online ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 200 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 400% fata de anul trecut, conform unor estimari anterioare ale lui Marius Ghenea, presedintele FitDistribution, detinatoarea platformei de comert online PCFun.

    Viitorul pare insa promitator. In vreme ce majoritatea estimarilor sustin ca piata de fashion clasica, estimata la 2,2 miliarde de euro, nu va avea cresteri mai mari de 30% fata de anul trecut, cea online ar putea creste cu mult mai mult. „E greu de facut acum o estimare a piatei de comert online de haine in Romania, dar cu siguranta peste doi ani va fi de cel putin trei ori mai mare decat acum si va creste mult mai rapid decat segmentul IT&C“, crede Marius Ciocan, directorul general al FunGift, companie ce a deschis luna trecuta un magazin online de haine casual pentru femei, barbati si copii, importate din UE. Magazinul, denumit CasualWear, promite sa livreze marfa in 24 de ore oriunde in tara.

    De ce multe dintre brandurile locale evita comertul online? „Pentru ca se multumesc cu productia si distributia. Vanzarea cu amanuntul presupune pentru multi un raport negativ intre efort si profit“, afirma Ciocan, increzator insa ca lucrurile vor evolua si in Romania la fel ca in SUA, unde anul trecut, valoarea vanzarilor online de haine si accesorii a depasit-o pentru prima data pe cea a computerelor – 18,3 miliarde de euro, fata de 17,2 miliarde de euro, conform eMarketer. „Acest lucru se va intampla probabil si in Romania urmatorilor ani. Si vreau ca atunci sa am cel mai cunoscut magazin online de haine casual“, adauga Ciocan. Cu un magazin online de cadouri si unul de flori, FunGift a vandut anul trecut de 40.000 de euro. Adaugand acum si unul de haine, Ciocan spera sa aiba la sfarsitul acestui an vanzari de peste 100.000 de euro. Pentru 2008, o estimare optimista ar tinde chiar spre jumatate de milion de euro, avand in vedere ca FunGift are in plan sa mai lanseze inca trei magazine virtuale. La aproape o luna de la lansare, CasualWear.ro numara 33 de comenzi. E mult sau e putin? Pentru un magazin nou, fara istoric, este incurajator, considera Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al integratorului de plati online DotCommerce. Tinta vizata de directorul FunGift este de 1.000 de comenzi in primul an de functionare si o contributie de 30% a comertului cu haine la cifra de afaceri a FunGift. „Nu este o tinta imposibil de atins. Vectorul de crestere la capitolul haine si accesorii online este oricum foarte mare, avand in vedere ca in alte industrii cresterea este de 15-10% pe an“, este de parere Madalin Matica.

    CasualWear.ro nu este deocamdata un proiect care aduce profit, tine sa precizeze Ciocan, iar cei peste 5.000 de euro cheltuiti aproape in totalitate pe stocul de marfa nu vor fi amortizati prea curand. La aceasta suma se adauga cei 2.000 de euro – costul proiectului. „Avem avantajul ca ne lucram singuri proiectele prin Creative-Design.ro, care este firma noastra de dezvoltare web“, spune Ciocan. Legat de administrarea magazinului, in aceasta faza un singur om se ocupa de el, platforma fiind astfel conceputa incat ii permite administratorului de magazin procesarea unei comenzi in doua sau trei minute, incluzand aici facturile fiscale si chitantele, documentul de expediere, etichetele de livrare. Avantajul cumparaturilor pe Internet fata de o expeditie prin magazine consta in posibilitatea de a compara in timp real produsele pentru a alege cea mai buna oferta de pret sau cea mai la indemana modalitate de livrare. In schimb, in cazul achizitiilor pe Internet exista o intarziere intre momentul in care cumperi si livrarea propriu-zisa. Principala problema a acestei industrii ar fi insa ca in Romania nu sunt inca prea multi utilizatori de Internet – in jur de 5 milioane dupa o estimare pesimista, peste 6 intr-o estimare optimista (ministrul comunicatiilor considera ca anul acesta vom ajunge la 7 milioane). Dar din aceasta cifra, considerata ca indicator al unei piete potentiale, oricum trebuie taiat, pentru ca multi nu au incredere in sistemele de comanda sau plata online. Iar cei care cumpara cheltuiesc in general sume mici, care depasesc cu greu nivelul de 100 de euro. Pe zona de fashion, valoarea medie a unui cos de cumparaturi ajunge la 120 de euro pe comanda, estimeaza Madalin Matica de la DotCommerce – dar cifra are relevanta relativa, pentru ca achizitiile nu se fac neaparat pe Internetul romanesc. In plus, comertul electronic, mai ales cu haine, are handicapul ca nu permite clientului sa incerce marfa, sa vada daca i se potriveste.

    Si exista, intr-adevar, companii care recunosc deschis ca nu sunt interesate de Internet, pentru ca nu-l considera viabil ca teren pentru afacerile lor. Directorul general al companiei Staff Collection, care detine marca House of Art si opereaza lantul de magazine cu acelasi nume, nu crede ca magazinele virtuale le pot inlocui pe cele clasice. Olivera Mihet adauga ca nici nu are timp sa se gandeasca la vanzarile online, pentru ca urmeaza ca pana la sfarsitul anului sa fie deschise sase magazine „reale“, cu suprafete intre 200 si 500 de metri patrati – la Targu-Mures, Alba-Iulia, Bacau (doua), Constanta si la Bucuresti, in Cotroceni Park (acesta din urma va avea 600 mp). In total, reteaua House of Art numara acum 50 de magazine, iar obiectivul fixat pentru anul viitor este sa ajunga la 100. 

    Asadar, nu pentru toti producatorii si retailerii locali de fashion exista argumente pentru deschiderea unui magazin virtual. Daca e sa-l credem insa pe Marius Ciocan de la FunGift, pe o piata in crestere, pionierii vor avea un atu, deoarece clientela pe care si-o vor forma acum va fi decisiva pentru confruntarea cu concurenta. Iar cine vrea sa stie incotro merge piata nu trebuie decat sa studieze comportamentul adolescentilor si al tinerilor si febrilele lor discutii online despre cum, cat si de unde isi cumpara haine de pe Internet.