BusinessMagazin

Blog

  • Dreptul la o iarna blanda

    Compania rusa Gazprom a acceptat, saptamana trecuta, ca Ucraina
    sa cumpere mai putin gaz decat s-a angajat initial pentru 2010 si
    sa renunte la penalitatile pentru reducerea cantitatilor de gaze
    cumparate in 2009 in raport cu contractul semnat initial. Ca atare,
    firma ucraineana de stat Naftogaz va achizitiona 33,75 miliarde mc
    gaze de la Gazprom anul viitor, acord care urmeaza compromisului
    initiat de premierul rus Vladimir Putin si de omologul sau de la
    Kiev, Iulia Timosenko.

    Compromisul dintre cele doua parti “anuleaza riscul platii de
    penalitati pentru neutilizarea gazului contractat”, a declarat
    Aleksei Miller, directorul executiv al Gazprom, citat de Reuters.
    Ca efect al crizei economice, Ucraina a cumparat 18,85 miliarde mc
    de gaze din Rusia in primele 10 luni ale anului, reprezentand doar
    59% din volumul contractat de 31,7 miliarde mc. Mai important insa,
    compromisul inlatura spectrul incapacitatii de plata a unei Ucraine
    mult slabite economic de un an de criza. Economia Ucrainei a scazut
    cu 15,9% in trimestrul al treilea, dupa un declin de 17,8% in
    trimestrul al doilea, conform datelor oficiale.

    Inflatia a ajuns in octombrie la 14,1%, in scadere de la 15% in
    septembrie. FMI a amanat acordarea urmatoarei transe din creditul
    FMI prevazute initial pentru aceasta luna, in valoare de 3,4
    miliarde de dolari, dupa ce parlamentul a aprobat legea de majorare
    a salariului si a pensiei minime pe economie cu peste 20%,
    dezechilibrand astfel perspectiva fiscala pentru 2010. Conform
    Financial Times, masura va majora cheltuielile bugetare cu un
    miliard de dolari anul acesta si cu inca 10 la anul, ducand
    deficitul fiscal la aproape 8% din PIB, de la un nivel in jur de 5%
    anul acesta. Valoarea totala a creditului este de 16,4 miliarde de
    dolari (11 miliarde de euro), din care pana acum Ucraina a primit
    11 miliarde.

    Premierul Iulia Timosenko, candidat la alegerile prezidentiale, a
    avertizat deja ca o amanare a urmatoarei transe din creditul FMI ar
    face “extrem de dificila” viata pentru Ucraina, iar alti ministri
    ai cabinetului s-au referit deschis la posibilitatea ca in aceste
    conditii sa nu mai poata fi onorate platile pentru gazele din
    Rusia. Astfel de avertismente, noteaza Reuters, au alertat
    oficialii de la Bruxelles, care vor sa evite o noua criza a
    gazelor, de natura sa afecteze din nou toata Europa.

    Urmand logica electorala, Timosenko il considera vinovat de
    situatie pe actualul presedinte, Viktor Iuscenko, adversarul ei la
    scrutinul din ianuarie, pe motiv ca el a aprobat, din ratiuni
    populiste, cresterea salariilor si a pensiilor careia FMI i s-a
    opus. Agentia Fitch apreciaza ca deficitul bugetar ar putea ajunge
    in acest an la 11% din PIB, iar daca FMI nu va elibera urmatoarea
    transa, guvernul ar fi tentat pur si simplu sa-si asigure necesarul
    de bani tiparind moneda fara acoperire.

    Paradoxal, comentatorii si-au pus sperantele – corect, dupa cum o
    dovedeste acordul de saptamana trecuta – in faptul ca Rusia nu
    doreste sa creasca sansele pro-occidentalului Iuscenko la alegerile
    prezidentiale si de aceea nu va recurge din nou la taierea gazelor.
    Premierul Vladimir Putin avertizase lunile trecute Europa ca
    Ucraina ar putea iarasi sa ajunga in incapacitate de a plati gazele
    si l-a acuzat pe presedintele Iuscenko ca saboteaza intentia
    guvernului Timosenko de a onora la timp platile catre Gazprom, insa
    analistii considera ca razboiul verbal va ramane la acest stadiu,
    cel putin pana dupa alegeri.

    In plus, Rusia si-a imbunatatit sensibil relatiile cu cele mai
    importante tari din UE in ultimul an, astfel incat nu va dori sa
    tensioneze din nou situatia printr-o intrerupere a gazelor. Cum
    dificultatile economice ale Ucrainei sunt insa foarte reale,
    indiferent de jocurile politice, analistii au apreciat ca o solutie
    a problemei va sta intr-o coordonare mai buna intre Moscova si
    Bruxelles, fie sub forma unui credit de la UE, fie in forma
    continuarii finantarii de la FMI in ciuda situatiei fiscale din
    Ucraina, fie pur si simplu (asa cum deja s-a intamplat) a unui
    compromis facut de Moscova daca Kievul nu va mai fi in masura sa
    achite gazele.

  • Doi la unu

    Cinic, virulenta atacurilor poate fi inteleasa, intrucat cei doi
    candidati sunt aproape la egalitate, fiecare avand interesul sa
    mobilizeze cat mai bine un electorat care s-a dovedit doar pe
    jumatate sensibil la exercitiul electoral.

    Alianta PSD cu PNL pentru sprijinirea lui Mircea Geoana in lupta
    electorala a fost citita ca o arma cu doua taisuri. De altfel, unul
    dintre ele a fost speculat instantaneu de celalalt candidat, Traian
    Basescu, care nu a scapat prilejul sa aminteasca de experienta
    coalitiei celor “322” de la referendumul pentru demiterea sa,
    invalidat din cauza slabei prezente la vot, dar prezentat de tabara
    prezidentiala drept o victorie la scor impotriva adversarilor
    politici. La randul sau, Mircea Geoana, desi nu poate fi sigur ca
    va aduna toate cele 20% obtinute de Crin Antonescu in primul tur, a
    reusit sa-si subordoneze activul PNL, care are misiunea de a-l
    sprijini impotriva lui Traian Basescu. Iar aceasta conteaza, cel
    putin la nivel rural – unde, la prezidentiale, electoratul este mai
    disciplinat si prezenta la vot mai ridicata decat in mediul
    urban.

    Oricum ar fi, dupa 6 decembrie cabinetul Negoita are foarte putine
    sanse sa fie aprobat in Parlament, Mircea Geoana anuntand chiar ca
    – in cazul in care va castiga – ar putea retrage decretul de
    desemnare semnat de Traian Basescu, pentru a scuti efortul
    parlamentarilor. Guvernul Boc insa avea la sfarsitul saptamanii
    trecute probleme mai mari decat succesiunea: Curtea de Apel
    Bucuresti l-a lasat in aer pe Vasile Blaga dupa ce a decis sa
    suspende decretul prin care acesta l-a inlocuit pe Dan Nica la
    conducerea Ministerului de Interne. Astfel, turul al doilea se
    poate desfasura fara un ministru in functie, situatie semnalata si
    de presedintele in exercitiu.

    PE SCURT:

    • REPUBLICA MOLDOVA
      Lupu sau anticipatele. Saptamana viitoare va incepe cu un vot
      decisiv pentru Republica Moldova, parlamentarii fiind chemati din
      nou sa valideze candidatura democratului (fost comunist) Marian
      Lupu pentru functia de sef al statului. Daca Alianta pentru
      Integrare Europeana se declara dispusa sa modifice inclusiv
      meto¬dologia de alegere inainte de scrutinul din 7 decembrie,
      comunistii – care se opun lui Lupu – au puterea de a evita
      alegerile antici¬pate din 2010, obligatorii daca la Chisinau nu va
      exista un presedinte de saptamana viitoare. Analistii politici
      moldoveni sustin ca, dat fiind comportamentul PCRM din ultima
      perioada, anticipatele sunt aproape certe, in lipsa unei tradari la
      votul secret din Parlament.
    • DIPLOMATIE
      Uraniul iranian sta in Iran. Iranul a respins o propunere a
      Agentiei pentru Energie Atomica (AIEA) de a preda trei sferturi din
      uraniul imbogatit pe care il detine pentru ca acesta sa fie
      prelucrat in exteriorul tarii. AIEA ceruse aceasta concesie
      Teheranului pentru a elimina speculatiile cu privire la folosirea
      materialu¬lui in realizarea de focoase nucleare, desi iranienii
      sustin ca uraniul imbogatit este folosit intr-un institut pentru
      cercetarea cancerului. Refuzul Teheranului, daca nu va fi revizuit
      pana la sfarsitul acestui an, deschide calea unor noi sanctiuni ale
      Consiliului de Securitate, acceptate si de Rusia si China – aliate
      traditionale ale statului presedintelui Mahmoud Ahmadinejad.

  • Criza oualor

    Este o glumita nevinovata; miliardul acela si jumatate de oua
    reprezinta a mia parte din productia lumii, asa ca probabil vom
    depasi momentul. Dar nu-i bine sa fii prea serios in vremuri asa de
    aiurite, inconjurat de oameni care par angajati in vreo zece
    milioane de razboaie mai mici sau mai mari.
    Sa nu ne preocupam de alegeri, subiectul campaniei, disputele si
    mijloacele folosite au devenit obositoare cel putin, penibile si
    desprinse total de realitate. Sa ne preocupam, de exemplu, de un
    razboi mai micut. Implica niste publicitari, o firma si ceva
    lume.

    O firma vrea sa vanda un produs. Patronul merge la un publicitar.
    Publicitarul face un spot. Spotul se difuzeaza la TV. Spotul este
    adus in discutie de o persoana publica, care il socoate impropriu
    vizionarii de catre copii. Un jurnalist consemneaza faptul; el
    scrie pe site-ul sau, asa ca alege o exprimare ceva mai lejera.
    Reactioneaza toata lumea: publicitarii, patronul, vulgul. Se
    folosesc termeni precum target, USP, model cultural, pleistocenul
    advertisingului si altele asemenea. O suma de insi gasesc tot soiul
    de interpretari si explicatii, au opinii pro sau contra, citeaza
    sau sunt citati. In conflict o sumedenie de i-uri, e-uri si cratime
    cad victime. Victoria pare sa fie a patronului, care constata o
    crestere a vanzarilor cu 24 de procente, ceea ce chiar este o
    victorie in criza economica. Pe de alta parte, clipul este mutat
    mai spre noapte. Conflictul pare sa se incheie aici.

    Nu am dat nume pentru ca nu sunt importante; importante sunt
    mentalitatile, modul de exprimare, starea conflictuala absurda,
    lucruri care se ragasesc si in furtuna din paharul cu apa a
    spotului buclucas, dar si in campania electorala. In cotidianul
    romaneasc imbecil-razboinic si inutil consumator de energii.
    Vedeti dumneavoastra, in Romania se fetisizeaza niste lucruri in
    detrimentul altora.

    Prima greseala o face Patronul, care cuantifica absolut tot in
    cifre si cresteri. Eu zic ca, in starea in care e Romania acum,
    vanzarile ii puteau creste cu ceva mai putin, dar nu cu mult mai
    putin, daca se multumea cu un spot de zece secunde cu un carton pe
    care sa scrie marca produsului in cauza si una sau doua calitati
    esentiale. Nici abordarea publicitarilor nu este cea corecta, cred.
    Din noianul de vorbe eu inteleg ca spotul a iesit de “pleistocen”
    pentru ca a fost buget de criza. Clientul s-a declarat multumit.
    Asta ai platit, asta ai. Dar relatia dintre bani si cantitatea de
    inteligenta, umor si stiinta dintr-un spot nu este si nu ar trebui
    sa fie niciodata directa. Nu-mi discreditez “targetul”,
    presupunandu-l misogin-animalic pentru ca are o meserie mai
    nu-stiu-cum. Ar trebui sa dau cel mai bun rezultat indiferent de
    pret, nu spun asa manualele?

    Spotul acela speculeaza realitatea societatii romanesti intr-un mod
    grosolan, ca sa emit si eu o parere. El lasa urme si dupa ce nu va
    mai fi difuzat – nu de anvergura, nu impune fapte si manifestari
    directe si violente, dar sapa la fundamente. Cam in felul in care
    spun unii ca ii influenteaza pe tineri jocurile video violente.
    Alaturi de o presa colorata si tembel lipsita de pudoare, alaturi
    de fauna de pe ecranele televizoarelor, alaturi de starea strazii.
    Patronul va considera ca nu a gresit; el a dat banul, a obtinut o
    crestere a vanzarilor, ii apreciaza pe publicitari. Ii considera
    niste specialisti adevarati. Dar somnul specialistilor naste
    monstri, ca sa fac o parafraza.

    Si o paranteza: profesorul Michael Norton de la Harvard Business
    School si-a pus studentii sa “marketeze” cel mai bun restaurant din
    lume, elBulli. Si studentii au conchis: restaurantul are prea multi
    angajati, trebuie sa foloseasca ingrediente mai ieftine, sa isi
    imbunatateasca modul de aprovizionare, iar programul sa fie
    prelungit (elBulli este deschis sase luni pe an, consumatorii sunt
    selectati, o masa dureaza cateva ore, are peste 30 de feluri si
    costa in jur de 230 de euro). Studentii au mai propus cataloage
    specializate, colaborarea cu mari fabricanti de alimente, lansarea
    unui lant de hoteluri si a unor fast-food-uri elBulli; viitorii
    specialisti in marketing s-au impartit in doua tabere – a celor ce
    optau pentru monetizarea numelui elBulli si a celor ce credeau
    opusul, ca regulile comune ale businessului ar fi distrus ceea ce a
    creat Ferran Adria, proprietarul si bucatarul-sef al
    restaurantului.
    Ferran Adria a ridicat din umeri in fata propunerilor studentilor
    si a spus, simplu, ca banii nu-l intereseaza prea mult si ca o masa
    ar trebui sa coste 600 de euro, dar el gateste nu pentru milionari,
    ci pentru oameni rafinati, sensibili.

    Este o lectie buna pentru viitorii specialisti, care din primul an
    de scoala se gandesc, iata, cum sa-si maximizeze castigurile. Sigur
    ca nu putem pune sub aceeasi palarie toate produsele, mancarea lui
    Adria si materialele pentru constructii si nu le putem marketa la
    fel. Dar putem imprumuta din principiile lui Adria: respect pentru
    clienti, eleganta, bun-simt. O revolutie a bunului-simt tocmai a
    esuat in Romania si, orice va fi insemnand aceasta, cred ca avem
    de-a face si cu o criza a oualor.

  • Veriga care lipsea

    Poate sa para o chestiune minora. Cate cuvinte pe minut puteti
    introduce folosind o tastatura obisnuita? Eu sunt foarte slab la
    acest capitol si inca ma intreb de ce in liceele de la noi nu se
    face un cat de firav curs de dactilografie. Dar sa trecem la ceva
    mai dificil: care e performanta la crearea unor mesaje SMS? In
    cazul meu e undeva pe la trei-patru cuvinte pe minut (motiv pentru
    care nu trimit mesaje nici de Craciun). Pasul urmator: tastatura
    virtuala, tot mai adesea intalnita pe telefoanele din noua
    generatie. Am observat ca mesajele care poarta mentiunea “Sent from
    my iPhone” tind sa fie laconice si cred ca intuiesc motivul.

    Insa lucrurile s-ar putea ameliora. In urma cu un an a fost
    prezentat un nou sistem de introducere a textului prin tastaturi
    virtuale numit Swype, iar zilele acestea a fost anuntat si primul
    telefon care-l va folosi – Samsung Omnia II. E vorba de o metoda
    predictiva care permite introducerea a circa 50 de cuvinte pe minut
    si, in plus, este foarte usor de invatat. Inventatorii metodei –
    printre care si Cliff Kushler, co-autor al metodei T9 – pretind ca
    in doar doua zile un utilizator obisnuit trece cu usurinta de 30 de
    cuvinte, ceea ce deja se apropie de performanta medie pe o
    tastatura traditionala. In principiu, utilizatorul plimba un creion
    (sau degetul) pe ecranul tactil trecand peste literele care compun
    textul, ridicandu-l doar intre cuvinte. De restul se ocupa
    algoritmii care aleg cuvintele, eventual afisand o lista in caz de
    dubiu. Numarul de potentiali utilizatori ai tehnologiei este de
    ordinul miliardelor, pentru ca metoda are toate sansele sa devina
    un standard greu de evitat de producatorii de dispozitive cu
    interfata tactila, incepand cu telefoanele.

    Care ar fi implicatiile? In primul rand, la 50 de cuvinte pe minut
    internetul mobil devine extrem de atractiv, pentru ca mai toate
    serviciile pe care le ofera devin mult mai usor de utilizat. Nu mai
    e vorba doar de e-mail, ci si de bloguri, de forumuri, de retele de
    socializare si chiar de birotica elementara. In al doilea rand,
    computerele de tip “tablet” au sansa sa intre in mainstream. Dar
    cel mai important mi se pare faptul ca, deoarece telefoanele vor fi
    principalele beneficiare ale tehnologiei, conectarea la internet
    prin retele de telefonie mobila va deveni cea mai populara, ceea ce
    va scadea tarifele de date pana la niveluri comparabile cu cele
    uzuale in cazul conexiunilor cablate. Altfel spus: acoperire maxima
    si acces permanent, la tarife modice. Desigur, aceasta era tendinta
    de mai multa vreme, insa cei care si-au orientat primii afacerile
    pe aceasta evolutie vor fi cei care vor avea cel mai mult de
    castigat. Ca de obicei, lista incepe cu Google si Apple.

    In primul caz, se poate incepe cu un zvon care, dupa toate
    aparentele, se va confirma cat de curand: Google Phone – un aparat
    adevarat, palpabil, echipat cu Android si manufacturat de un
    producator asiatic (probabil LG). Ar putea sa para incorect ca
    Google sa-si concureze partenerii care folosesc Android, incepand
    cu HTC si terminand cu Motorola (care face furori cu noul Droid),
    numai ca prezumtivul Google Phone va folosi exclusiv VoIP (Voice
    over IP). Daca in acest caz e vorba inca de speculatii, navigatorul
    auto bazat pe Google Maps este un serviciu real, care a produs un
    seism in lumea producatorilor de sisteme GPS. Nu doar ca serviciul
    este gratuit, nu doar ca ofera si imagini satelitare plus Street
    View, dar este primul care va furniza informatiile prin internet,
    in timp real, ceea ce va dubla imediat valoarea de intrebuintare a
    aparatelor echipate cu Android. In fine, este vorba de Chrome OS,
    ale caror surse au inceput deja sa circule prin internet. Un
    netbook ieftin, care e conectat la internet in cateva secunde (se
    estimeaza cam 7) dupa pornire, devine o oferta valabila macar ca al
    doilea (sau al treilea) computer. Inutil de precizat ca aceasta
    inseamna trafic multiplicat la serviciile furnizate de Google si
    clicuri pe reclama contextuala. Adica bani.

    Apple va castiga cu viitorul iTablet (sau iSlate, nu se stie),
    despre care se spune ca a fost amanat pentru jumatatea anului
    viitor. Probabil pentru ca preturile componentelor esentiale –
    memorie “solid state” si afisaj OLED – n-au scazut in ritmul
    sperat. Este insa cert ca metoda rapida de introducere a textului
    va compensa absenta tastaturii si infirma speculatiile conform
    carora va fi dedicat doar divertismentului. Combinat cu acces
    wireless ieftin la internet, devine o optiune atractiva pentru
    domeniul educatiei.

  • O carte cat o biblioteca

    Pentru cei nefamiliarizati cu domeniul enciclopedisticii se
    cuvine precizat ca Enciclopedia Britannica este o lucrare
    generalista de limba engleza, editata de compania privata
    Encyclopedia Britannica Inc., ale carei articole sunt scrise de
    circa 100 de editori cu norma intreaga si de aproximativ 4.000
    (sic!) de colaboratori-experti. Este unanim considerata, chiar si
    de catre concurenti, cea mai academica enciclopedie a momentului si
    se mai poate mandri cu titlul de cea mai veche enciclopedie de
    limba engleza aflata inca in publicare.

    A aparut, pentru intaia oara, intre 1768 si 1771, la Edinburgh, in
    Scotia (editori: Adam si Charles Black) si a crescut, atat in
    popularitate, cat si in volum, intr-un interval destul de scurt.
    Cea de-a treia editie, datand din 1801, ajunsese la 21 de volume,
    iar statutul sau (in termeni de prestigiu) a progresat remarcabil,
    prin recrutarea de colaboratori eminenti, asa incat editiile cu
    numerele 9 (1875-1889) si 11 (1911) au ajuns repere universale atat
    in privinta eruditiei, cat si a calitatii in redactarea
    articolelor. Aceasta ultima versiune a inceput sa-si simplifice
    articolele, astfel incat sa-si poata largi piata in America de
    Nord. In 2004, versiunea cea mai completa a Enciclopediei totaliza
    120.000 de articole. Din 1993, fiecare articol este adus la zi in
    privinta informatiei in momentul retiparirii.

    Despre aparitia monumentalei lucrari in versiune romaneasca,
    Cornelia Marinescu, coordonatoarea editiei, afirma: “Este o dubla
    premiera. Pe de o parte, este prima lucrare apartinand
    prestigioasei companii Encyclopedia Britannica Inc., dar si prima
    enciclopedie straina de renume care este editata si in limba
    romana. In al doilea rand, zestrei de informatii oferite de
    original editorii romani i-au adaugat aproape 1.000 de articole
    care acopera spatiul geografic, istoric si cultural romanesc”.

    “Enciclopedia concisa Britannica” Editura Litera,
    Bucuresti, 2009

    Aparitii noi

    • Filozofie, stiinta si literatura
      Atunci cand vorbesti despre Nicholas Mosley, laureat al premiului
      Whitbread pe 1990 (chiar pentru volumul pe care vi-l prezentam),
      exista o paranteza biografica ce nu poate fi ocolita: scriitorul cu
      o minte atat de deschisa si sensibila, erou in cel de-al Doilea
      Razboi Mondial, este fiul lui Sir Oswald Mosley, lider al
      fascistilor britanici in anii ’30 ai secolului trecut, unul dintre
      cei mai aprigi sustinatori al lui Hitler si Mussolini din
      Occidentul european. Romanul “Monstri plini de speranta”, comparat
      adesea cu opera lui Joyce, din unghiul complexitatii constructiei
      si al multiplicitatii planurilor narative, povesteste relatia
      dintre Max Ackerman, un student britanic in fizica si biologie, si
      Eleanor Anders, antropolog cu origini evreiesti, a carei mama
      fusese discipola a Rosei Luxemburg. Pe fundalul istoriei lor de
      amor se deseneaza o intreaga panorama a veacului XX, privit din
      perspectiva istorica, dar, mai ales intelectuala, prilej de
      intalnire cu personaje precum Albert Einstein sau Ludwig
      Wittgenstein.
      Nicholas Mosley “Monstri plini de speranta”, Editura
      Vellant, 2009

    • Minunatele romance
      Fie ca este vorba despre doamna Marica Brancoveanu, despre Zoe
      Golescu sau despre o darza militanta ca Alexandrina Cantacuzino,
      fie ca reflectam la destinele femeii-activist sau urmarim
      ascensiunea politica a femeii contemporane, volumul ne invita la
      reflectie si la o suita intreaga de reevaluari. Domeniile de
      ilustrare sunt dintre cele mai variate, de la viata politica la
      stiinte, arta, sport sau mass-media. Intr-o masura insemnata sunt
      evocate destinele marilor figuri ale scenei romanesti datorita
      contributiei lor notabile la educatia publicului romanesc.
      “Dictionarul” reinventeaza la persoana a treia feminin atmosfera
      unui indepartat Ev Mediu, a unei epoci moderne dominate de nevoia
      de innoire a corpului social, a unei perioade comuniste marcate de
      o falsa afirmare a spiritului feminist si apoi a unei
      contemporaneitati in care femeia isi redefineste statutul
      public.
      George Marcu, Rodica Ilinca “Dictionarul personalitatilor
      feminine”, Editura Meronia, Bucuresti, 2009

  • Genetica iubirii

    Alegerea unui partener pe criterii de compatibilitate biologica
    determinata pe baza unor teste genetice imbunatateste calitatea
    relatiei, face dragostea mai durabila, iar cuplurile astfel
    intemeiate au sansa de a avea copii mai sanatosi decat altele,
    sustin site-urile matrimoniale care promoveaza testele genetice ca
    pe o metoda de selectie pentru cei care-si cauta jumatatea.

    Utilizarea testelor genetice pentru determinarea partenerului
    potrivit pleaca de la ideea ca oamenii au tendinta de a fi atrasi
    de persoane cu care nu se aseamana in materie de gene, mai precis
    in materie de gene HLA, care, pe langa alte functii, determina si
    mirosul specific al corpului fiecarui individ. Studiile in domeniu
    au relevat tendinta oamenilor de a fi atrasi de mirosul celor care
    sunt diferiti de ei la capitolul HLA.

    Desi numarul de utilizatori inre¬gistrati pe site-urile
    matrimoniale care ofera si posibilitatea alegerii partenerului pe
    criterii genetice nu este cunoscut, o companie elvetiana
    specializata in teste genetice, GenePartner, sustine ca la
    serviciile sale au apelat mai mult de o mie de persoane, printre
    care si cupluri deja formate, curioase sa afle cat de bine se
    potrivesc din acest punct de vedere.

    De cealalta parte, diversi experti sustin ca problema atractiei
    dintre oameni este mult prea complexa pentru a fi redusa la gene,
    aducand ca argument studii care arata ca factori precum aspectul
    persoanei, daca aceasta fumeaza sau nu, daca isi doreste copii sau
    nu primeaza in multe cazuri asupra compatibilitatii
    biologice.

    Cu toate ca exista site-uri ce ofera teste genetice GenePartner
    care nu au avut succesul scontat, precum Scientificmatch.com, alte
    site-uri matrimoniale (Sense2love.com) nu se descurajeaza,
    considerand in continuare ca astfel de servicii ar trebui sa fie o
    optiune pentru utilizatorii lor.

  • Cine sunt piratii de pe internet

    “Stiu la ce ma expun cand urc fisiere pe DC si pe site-urile de
    torrente, stiu ca incalc drepturile de autor, si m-am interesat si
    care este pedeapsa”, spune un tanar de 18 ani care le ofera
    celorlalti utilizatori, prin intermediul hub-ului Cosmopolitan de
    pe DC, 25 de gigabiti de filme, programe, muzica si jocuri. “Nu am
    nimic de castigat, doar ca nu mai platesc filmele, muzica si
    programele pe care le descarc”, adauga el. Un altul, care are o
    oferta de 70 de gigabiti, spune ca apeleaza la DC pentru ca nu-si
    permite sa cumpere filme sau programe. “In plus, platesc lunar
    internetul, de ce n-as profita de oportunitatile pe care mi le
    ofera?”

    Aceasta este mentalitatea multora, insa cea mai mare parte
    dintre ei nu stiu sau nu sunt interesati de riscurile la care se
    expun cand pun la dispozitie continut video sau audio piratat –
    conform legii 8/1996 privind drepturile de autor, punerea la
    dispozitia publicului a unor produse purtatoare de drepturi de
    autor, fara acordul autorilor, se pedepseste cu inchisoare de la 1
    la 4 ani; pentru companiile care fac piraterie, pedepsele sunt mai
    mari.

    “Cresterea ofertei de continut piratat este cea mai mare
    problema pe care o avem in prezent”, spune Florin Ciuica,
    directorul executiv al Asociatiei Industriei Muzicale din Romania
    (AIMR), care reprezinta interesele principalelor case de discuri
    din Romania. Mai exact, persoanele care intra pe DC o fac atunci
    cand cauta sa ia ceva, insa vor sa puna si la dispozitia altora
    softul, jocurile, muzica sau filmele pe care le au ei. “Si in
    general, toata muzica de pe hardul lor, care nu este obtinuta in
    mod corect, o pun la dispozitia tuturor celor ce se conecteaza la
    calculator prin intermediul DC.”

    Aceeasi problema este intalnita si pe asa-numitele site-uri de
    “torenti”. La ora actuala, din tot continutul care exista pe
    internetul romanesc, peste 95% este piratat, sustine AIMR.
    Pirateria este semnificativ in legatura directa cu infrastructura
    de internet de care dispun utilizatorii. Pe DC, pana nu demult,
    eram primii, iar in alte segmente ale pirateriei digitale suntem pe
    locuri mai joase, dar tot “in top”, din pacate, potrivit lui
    Ciuica. Nici la capitolul software lucrurile nu stau mai bine, rata
    pirateriei in 2008 fiind de 66%, cu 2% mai mica fata de anul
    anterior. Pierderile pe care le-a suferit piata romaneasca de pe
    urma traficului ilegal de soft au fost de 249 de miliarde de dolari
    (168,9 miliarde de euro), conform raportului Business Software
    Alliance (BSA).

    Cititi intregul material in editia tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Filozofia israelianului care a adus Pepsi in Romania

    E foarte greu sa legi numele Eli Davidai de oricare dintre
    afacerile in care sunt implicat. “Daca incercati sa cautati
    actionarii, veti pleca din Romania, veti ajunge in Cipru, apoi in
    Insulele Virgine Britanice, de acolo in Bahamas si asa mai departe,
    dar tot nu veti putea face conexiunea”, sustine cu o oarecare
    mandrie Eli Davidai (55 de ani), omul de afaceri israelian cunoscut
    pe piata din Romania pentru doua nume de companii carara le-a
    facilitat intrarea – Pepsi si Burger King. De misterul ce invaluie
    viata profesionala a lui Davidai este responsabila compania
    PricewaterhouseCoopers (PwC), care a gandit structura extrem de
    bine protejata a grupului de companii in urma cu mai multi ani, asa
    incat putini stiu exact unde si cat de implicat este
    milionarul.


    Eli Davidai si-a inceput cariera de om de afaceri in 1979, cand
    impreuna cu alti cativa antreprenori, a infiintat o companie IT
    numita Scitex, care le permitea jurnalistilor sa scrie articolele
    pe un soi de computer si sa le trimita in tipografie mult mai usor.
    Tot Scitex a prilejuit si primul sau exit, firma fiind cumparata
    cativa ani mai tarziu de Kodak, pentru cateva sute de milioane de
    dolari. De atunci, omul de afaceri israelian a construit sau s-a
    implicat in mai bine de 30 de companii, dintre care in jur de 11
    sunt in Romania, iar restul sunt imprastiate pe piete precum SUA,
    Marea Britanie, India, China, Cipru, Israel, Elvetia, Bulgaria,
    Turcia, Ucraina si Slovacia. “Si in somn pot spune care este cifra
    de afaceri totala a tuturor companiilor din grup, insa nu e o cifra
    publica”, spunea Davidai, cu ocazia rara a unei conferinte de
    presa.

    In 18 ani, de cand este in Romania, nu a iesit la rampa decat de
    trei ori (incluzand si aparitia de saptamana trecuta), nu a acordat
    interviuri jurnalistilor, a fost rareori citat si, ca sa fie
    tabloul complet, nu a fost fotografiat decat o data, in urma cu
    cinci ani, tot la o conferinta. “Intotdeauna mi-a placut sa pot
    iesi in locuri publice fara sa fiu recunoscut. Imi este greu sa ies
    in fata si sa ma las fotografiat. Pentru mine e ca o operatie pe
    cord”, marturiseste Eli Davidai, care, dincolo de averea si
    afacerile sale, este un om destul de simplu, fara pasiuni
    extravagante – locuieste in Pipera, desi are case si in Franta,
    unde petrece doua weekend-uri pe luna, si in Israel, conduce un
    Hyundai Tucson “de pe vremea cand a inceput Tiriac sa vanda pentru
    prima data modelul”, nu merge decat foarte rar la petreceri si
    cocteiluri, iar din cand in cand, mai scoate in larg mica
    ambarcatiune pe care o are de cativa ani. In aceste conditii,
    momentul ales pentru aceasta aparitie in ochii presei ridica
    anumite semne de intrebare cu privire la motiv, cel mai plauzibil
    raspuns fiind probabil ca omul de afaceri a facut astfel un prim
    pas care pregateste terenul pentru ceva mai important.

  • Business Magazin face retrospectiva a 20 de ani de capitalism

    In iarna anului 1989, un arhitect se afla in Abu Dhabi si tocmai se hotarase sa nu se mai intoarca in Romania, in timp ce cauta o solutie de umbrire a unei tribune oficiale. Un inginer la Intreprinderea de Avioane Bucuresti simtea ca, spre deosebire de restul tarilor din blocul comunist, in Romania nu se poate schimba nimic; poate omul era influentat de faptul ca refuzase, ce ceva timp in urma, sa intre in Partidul Comunist, fapt in masura sa blocheze orice cariera, daca de cariere putem vorbi in Romania comunista. Un student in anul II la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti remarca raceala, la propriu si la figurat, a salilor de curs. Un pusti tocmai se pregatea sa intre la liceu si era marcat de inghesuiala la cozile pentru alimente. Un tanar inginer stagiar lucra in subteran, la mina Livezi a Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice Hunedoara, responsabil de utilaje si aeraj, condus fiind de un maistru, secretar de partid al minei.

    Doua decenii mai tarziu, arhitectul, pe numele sau Dinu Patriciu, este desemnat de cititorii Ziarului Financiar cel mai mare capitalist al Romaniei, inginerul de avioane Mihail Valeanu preda Kaizen, filozofia de management ce propulseaza companiile japoneze, fostul student Doru Bostina conduce un cabinet situat in primele cinci din topul cabinetelor de avocatura de business din Romania, pustiul licean Stefan Liute a devenit un specialist in identitate corporatista, director si actionar la agentia de specialitate Grapefruit, iar inginerul Tudor Furir a iesit din mina si vinde bauturi de la Pernod Ricard.

    Sunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.

    Ne amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.

  • Un plan pentru hotelul meu

    In mentalul colectiv, un proprietar de ferma de pasari poate ca
    e bogat, dar un proprietar de hotel e cu siguranta bogat, iar multi
    dintre oamenii de afaceri isi doresc asta pentru imaginea lor.” Era
    comentariul unui sociolog chestionat de BUSINESS Magazin in 2007,
    pentru articolul “Am hotelul meu”. Articolul incerca la momentul
    respectiv sa raspunda la intrebarea de ce foarte multi oameni de
    afaceri locali, venind din domenii fara legatura cu industria
    ospitalitatii, alegeau sa investeasca intr-un hotel.

    Inca de la momentul respectiv, consultantii hotelieri atrageau
    atentia ca 70% dintre aceste proiecte sunt facute “dupa ureche” si
    ca asta se va vedea la un moment dat in faptul ca afacerea nu va
    rezista intr-o piata competitiva sau intr-un context mai dificil al
    pietei. Paul Marasoiu, director al companiei de consultanta Peacock
    Hotel Management, povestea inca din urma cu trei – patru ani ca
    intalnise numeroase cazuri in care proprietarii au venit sa ceara
    consultanta pentru constructia unui hotel, in conditiile in care
    structura era deja ridicata si definita, dar fara posibilitatea de
    a acoperi functiunile necesare unui hotel. In toamna lui 2009,
    Marasoiu considera ca semnalele de alarma trase in urma cu cativa
    ani s-au simtit prea tarziu si ca deciziile gresite de investitii
    abia acum se vad.

    Ionut Negoita a decis in luna iulie a acestui an sa treaca in
    conservare 300 de camere din cele 1.500 ale hotelului Rin Grand. La
    Iasi, hotelul Europa al omului de afaceri George Ionescu lucreaza
    la 15% din capacitate. Mohamad Murad intentiona sa lanseze doua
    hoteluri de mici dimensiuni in 2009 si pana la urma le-a facut
    aparthoteluri. Aproape toate hotelurile au renuntat la o parte din
    angajati, pana la 50%, dupa cum spun proprietarii. Multi
    investitori, atat straini, cat si romani, au blocat in dezvoltare
    zeci de proiecte hoteliere in Bucuresti si in tara, cautand
    parteneri, in special financiari, pentru continuarea lor – este
    cazul hotelului Calderon din Bucuresti sau al hotelului Neptun din
    statiunea omonima, detinut de omul de afaceri Gabriel
    Popoviciu.

    Alin Burcea, proprietarul agentiei de turism Paralela45, nu
    reuseste de mai bine de jumatate de an sa vanda hotelul Stil din
    Bucuresti, pe care abia l-a cumparat anul trecut cu 3,5 milioane de
    euro. La fel si proprietarul Unita Turism, Josef Goschy, care a
    scos la vanzare sase hoteluri si cea mai buna oferta pe care a
    primit-o a fost de 5 milioane de euro pentru un pachet care
    cuprindea patru hoteluri (in total, peste 500 de camere). “Nu pot
    sa vand pe mai putin decat am cumparat”, spune Goschy, care a
    apelat pentru prima data in viata lui la un consultant, pentru a-l
    pune la curent cu valoarea actuala a proprietatilor sale.