BusinessMagazin

Blog

  • Un spectacol de milioane

    Mase de spectatori, trupe faimoase, sponsori, organizatori. Toti depind unii de altii si contribuie la succesul evenimentului construit in jurul unui concert – presupunand ca acest succes exista. Care sunt criteriile dupa care este evaluata reusita unui concert?

     

    Pana in 2005 puteau fi numarate pe degete formatiile mari care in drumul lor prin Europa se oprisera si in Romania. Metallica, Michael Jackson, Prodigy, Moby si Faithless erau cele mai importante nume intr-o perioada de 15 ani. Ultimii doi ani au adus insa o adevarata revolutie in industria organizarii de concerte, o serie de trupe si artisti in voga incluzand rand pe rand Romania in itinerarul lor, de la Depeche Mode, Nightwish, Shakira, 50 Cent, Placebo si pana la invitatii la recent incheiatele festivaluri CokeLive si B’Estival.

     

    Daca pentru artistii de pe scena sau pentru spectatori, succesul poate fi analizat in functie de atmosfera sau de conditii tehnice, organizatorii si sponsorii evenimentelor muzicale au un set de criterii diferit. „Succesul unui eveniment de acest gen se constituie din mai multe componente. Componenta financiara – am iesit in pierdere ca organizator sau nu, modul in care s-a simtit publicul si gradul de satisfactie a sponsorilor sunt principalele elemente dupa care se poate analiza succesul unui concert“, explica Laura Coroianu, managing partner la Emag!c Entertainment, organizatorul concertelor Depeche Mode, Shakira si al festivalului B’Estival, care a adus in Romania nume ca Marylin Manson, Pink, Alice Cooper si Morcheeba.

     

    Aceleasi elemente sunt mentionate de catre toti interlocutorii BUSINESS Magazin, din partea organizatorilor sau a sponsorilor de astfel de evenimente. „Are prioritate insa, credem noi, feedback-ul publicului, urmat la scurta distanta de feedback-ul sponsorilor. Conteaza, desigur, si numarul de bilete vandute si cum iese din punct de vedere financiar“, spune managerul general al firmei Events, Sorina Burlacu.

     

    Emag!c Entertainment a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 3,45 milioane de euro, profitul organizatorului de evenimente muzicale fiind de aproximativ 376.000 de euro, potrivit datelor comunicate de catre oficialii companiei. „Pentru acest an nu dorim sa facem nicio estimare. Avem insa ca obiectiv sa ajungem la break-even cu festivalul B’Estival, desi initial ne stabilisem acest obiectiv pentru editiile viitoare. Vrem sa repetam festivalul an de an, sa ajunga  pe termen mediu un eveniment cu care Bucurestiul sa fie asociat pe harta muzicala a Europei“, spune Laura Coroianu.

     

    B’Estival a avut un buget de 2,3 mil. euro, 1,5 milioane reprezentand onorariile artistilor. Un procent asemanator al onorariilor din bugetul total a fost inregistrat si in cazul festivalului CokeLive, de a carui organizare s-a ocupat principalul concurent al Emag!c Entertainment, compania Events. CokeLive, care a reunit nume ca Prodigy, Pussycat Dolls, Incubus si The Rasmus, a avut un buget de 2 mil. euro. Aproximativ 1,2 mil. euro au fost destinati  artistilor, potrivit datelor comunicate de Events – companie care este si organizatorul apropiatului concert Rolling Stones din 17 iulie.

     

    Dincolo de dorinta organizatorilor de a aduce nume cat mai importante de pe scena muzicala internationala, seria de mari concerte a fost si este posibila prin contributia financiara a sponsorilor, care poarta practic o lupta de la distanta prin intermediul evenimentelor muzicale. Vodafone si-a asociat numele cu Depeche Mode si Rolling Stones, Orange a sustinut concertele Placebo si Bob Sinclair, iar Coca-Cola a ales sa fie principalul sponsor al festivalului CokeLive, care i-a purtat numele. „In momentul de fata, organizarea de concerte depinde in Romania de implicarea sponsorilor. Un eveniment reusit se reflecta pozitiv in imaginea marcii care-l sustine, asa ca reusitele ne ajuta sa continuam in businessul acesta“, spune Cristian Busuioc, director al One Event, coorganizator al concertului Bob Sinclair.

     

    Cum arata insa succesul unui concert pentru o companie care alege sa isi promoveze brandul printr-un astfel de eveniment? „Pe termen scurt exista diverse metode de evaluare a succesului, mai mult sau mai putin eficiente, dar care pot ajuta intr-o evaluare imediata. Printre aceste metode se inscriu rata de participare, acoperirea mass-media, dar si calitatea articolelor scrise, discutiile de pe Internet, feedback-ul participantilor si interesul aratat de catre consumatori pentru eveniment“, spune Cristina Biciila, public affairs & communication coordinator al Coca-Cola Romania, care pe langa sustinerea ca sponsor principal al CokeLive, s-a implicat si ca partener in sustinerea B’Estival, alaturi de ClickNet si Heineken.

     

    „Obiectivul oricarei sponsorizari este, inainte de toate, ca evenimentul sustinut sa fie relevant pentru grupul-tinta. Fiind un mod concret de a trai experienta marcii, evaluam cu atentie intreaga gama de sentimente si trairi generate in randul participantilor. Al doilea criteriu luat in considerare, la fel de important, este congruenta manifestarii cu valorile brandului“, explica Paul Markovits, senior director brand & marketing communication al Vodafone Romania. Markovits adauga ca toate concertele sponsorizate sunt incadrate sub numele Vodafone Best Music, „o platforma de relationare intre operator si public“, unde relatiile sunt create, pe langa concertul propriu-zis, si prin intermediul continutului muzical special oferit pentru utilizatorii serviciilor Vodafone.

     

    Exista o serie intreaga de procedee de marketing care trebuie puse in practica pentru ca brandul sa beneficieze de o promovare cat mai buna. „Trebuie avute in vedere cateva elemente esentiale, precum prezenta brandingului de locatie, interactiuni directe cu publicul, sampling si/sau teste de produs, materiale promotionale. In plus, promovarea inaintea evenimentului si exploatarea «buzz»-ului post-eveniment sunt de asemenea importante“, explica la randul sau Costas Kapetanopoulos, director de marketing si comunicare in cadrul Cosmote, care si-a lansat recent serviciul i-mode pe piata romaneasca printr-un eveniment muzical care l-a avut in centru pe DJ Tiesto.

     

    Bugetele destinate unui astfel de eveniment sunt in general de ordinul sutelor de mii de euro sau chiar al milioanelor, daca este vorba de mai multe formatii ale momentului sau de o trupa legendara, de talia Rolling Stones. Organizatorii ca Emag!c Entertainment si Events s-au limitat doar la anuntarea bugetului total al evenimentelor organizate, in timp ce procentul cu care o companie contribuie la bugetul total pentru a se numara printre sponsori sau pentru a fi unicul brand asociat cu evenimentul respectiv ramane o clauza contractuala confidentiala. Principalii jucatori din industria de profil au precizat doar ca intotdeauna exista o negociere intre sponsor si organizator, procentul final fiind variabil. Laura Coroianu de la Emag!c a dat exemplul evenimentului Depeche Mode, cand Vodafone a contribuit cu 40% la bugetul total, in timp ce Costas Kapetanopoulos spune ca un eveniment de talia concertului lui DJ Tiesto, care a fost organizat in colaborare cu BTL Skepsis Advertising, responsabila de intreaga logistica, are un buget de cateva sute de mii de euro.

     

    Desi nu a avansat cifre exacte privind onorariile cerute de artisti, Cristian Busuioc de la One Event spune ca sumele variaza de la cateva sute de mii la cateva milioane de euro, Sorina Burlacu de la Events pomenind de un plafon de trei milioane de dolari pentru formatiile din categoria A (dintre cei neajunsi inca in Romania, un exemplu ar fi aici Red Hot Chili Peppers). Onorariile sunt printre factorii principali luati in considerare de catre organizatori, dar si de catre sponsori, atunci cand vine vorba de alegerea unei trupe sau a unui artist care sa concerteze in Romania. Alti factori luati in calcul sunt existenta unui turneu mondial sau european care poate reduce astfel din costurile de deplasare, posibilitatea de negociere a tarifului si estimarile privind vanzarile de bilete.

     

    Din partea cui vine ideea organizarii unui concert? Reprezentantii Vodafone si Coca-Cola spun ca propunerea poate veni atat din partea organizatorului, cat si din partea companiei care doreste sa fie sustinator al evenimentului. „De regula insa, evenimentele de amploare sunt planificate din timp, fac parte dintr-o strategie si au un buget prestabilit. De indata ce ne-am hotarat ce vrem sa facem, cautam cea mai buna solutie. Cu toate acestea, sunt si situatii in care nu refuzam propunerile de sponsorizare si oportunitatile noi care apar“, spune reprezentantul Coca-Cola, Cristina Biciila. Acelasi model de lucru este prezentat si de catre directorul One Event. „Intr-o relatie de parteneriat exista consultari, asa ca decizia privind aducerea unui anumit artist ajunge sa fie pana la urma luata in comun“, spune Cristian Busuioc.

     

    Emag!c Entertainment practica insa si un alt model, discutiile cu potentialii sponsori fiind initiate dupa incheierea contractelor cu artistii. „Ne asumam acest risc, deoarece credem in puterea noastra de a oferi evenimente relevante si de a ne acoperi costurile. Evident, atragerea unui sponsor este benefica mai ales pentru public, care va plati astfel bilete mai ieftine“, spune Laura Coroianu. Compania nu refuza insa propunerile venite din partea sponsorilor care doresc organizarea unui concert, Emag!c fiind organizatorul evenimentului Groove Armada, care a facut parte dintr-o campanie internationala a producatorului de bere Heineken.

     

    Cat despre rentabilitatea unei afaceri in industria organizarii de concerte, managerul general al Events spune ca unele evenimente muzicale aduc pierderi, mai ales la primele editii, dar ca in timp apare si profitul. „Cateodata este un lucru pe care-l facem din pura pasiune, fara castiguri extraordinare“, spune Sorina Burlacu. Managing partnerul Emag!c sustine insa ca organizarea de concerte in Romania este o afacere riscanta, bazata foarte mult pe intuitia unui organizator asupra succesului pe care un concert al unei trupe il poate avea, in ecuatie fiind incluse si elemente neprevazute, cum ar fi o perioada de cateva zile cu conditii meteo nefavorabile. „Industria de profil incepe sa se formeze acum, dar profiturile pot fi bune“, considera Laura Coroianu. In ceea ce-l priveste pe Cristian Busuioc de la One Event, acesta spune la randul sau ca organizarea de evenimente muzicale nu este foarte profitabila in acest moment, „in conditiile in care nu reusim sa acoperim intotdeauna costurile de productie din sponsorizari si din vanzarea biletelor. Este insa o afacere cu perspective frumoase“.

  • Un telefon asa de frumos

    A fost cel mai asteptat telefon de la lansarea aparatului lui Alexander Graham Bell. Si nici Hitler n-a avut parte de atatea articole in presa, cand a invadat Polonia, cat a avut acum iPhone, ultimul produs al Apple. Vazut la rece, iPhone pare insa mai mult un test dat de Steve Jobs utilizatorilor, ca sa vada ce conteaza mai mult pentru ei – brandul sau functionalitatea.

     

    Cu trei zile inainte de lansarea oficiala a iPhone de vinerea trecuta, grupuri de oameni erau deja asezati la coada in fata magazinului Apple de pe Fifth Avenue din Manhattan, pentru a putea fi printre primii care intra in posesia telefonului lui Steve Jobs. Si probabil pentru a confirma zvonurile care circulau deja in piata privind livrarea insotita de paznici inarmati a iPhone in magazin. Jessica Rodriguez (24 de ani), studenta la Boricua College in New York City, a fost a patra persoana la coada marti dimineata, la ora 10. „Vreau sa cumpar un iPhone pentru sora mea mai mica, dar daca ma lasa sa cumpar doua, am sa-mi iau si eu unul“, spunea ea. Cat despre cele cateva zeci de utilizatori care au pus mana ceva mai devreme pe iPhone, pentru a-l testa, fericitii au fost urmariti pe strazile New Yorkului cu saptamani inainte si fotografiati, pozele fiind publicate pe bloguri, de parca ar fi fost vorba de vedete de la Hollywood.

     

    Acestea ar fi doar ultimele exemple ale „buzz“-ului creat in jurul lansarii celui mai nou echipament din portofoliul Apple, care a ajuns pe rafturile din magazinul Apple si in magazinele operatorului de servicii de telefonie mobila AT&T incepand din 29 iunie. Dar, ca de obicei, cand publicitatea abunda pentru un produs si entuziasmul da pe-afara, reactia critica nu intarzie, atat din partea specialistilor, cat si a simplilor utilizatori. Are „telefonul perfect“ imperfectiuni? Isi merita pretul?

     

    Kate Rockwood (24 de ani), absolventa a Northwestern University, a inceput acum cateva saptamani sa-si caute un nou telefon, dorind sa-si schimbe operatorul, in conditiile in care urmeaza sa-i expire contractul cu Verizon. „Pusesem ochii pe iPhone tare, tare de tot“, zice ea, incantata mai ales de modul spectaculos cum vazuse ca se poate naviga pe Internet de pe noul telefon. Dar lipsa unei viteze mari de transfer si durata scurta de viata a bateriei au facut-o sa astepte o versiune  imbunatatita: „E un pariu riscant pentru mine sa dau acum 600 de dolari“.

     

    Prima problema a lui Kate vine din faptul ca telefonul, disponibil exclusiv in reteaua operatorului AT &T (contract despre care se speculeaza ca ar fi incheiat pe o perioada de cinci ani), nu are 3G, ci EDGE sau altfel spus 2,5G, o tehnologie invechita deja mai ales cand vorbim de telefoane mobile de ultima generatie. Astfel, transferul maxim permis in retea este de 100 Kbps, in timp ce o retea 3G permite o viteza superioara de transfer de 384 Kbps, ca sa nu mai vorbim de HSDPA (3,5G), in care transferul de date se poate face cu pana la 1,8 Mbps. Avantajul este ca telefonul are in schimb Wi-Fi, putand astfel sa se conecteze automat la Internet wireless atunci cand detecteaza un hotspot, viteza fiind astfel mult mai mare. Insa, in conditiile unei viteze de transfer in cea mai mare parte a timpului scazuta, din punctul de vedere al anumitor utilizatori, pretul unui iPhone, de 500 de dolari pentru versiunea cu memorie de 4GB si 600 de dolari pentru cel cu 8GB, la care se  mai adauga si costurile serviciilor de telefonie cuprinse intre 60 si 100 de dolari pe luna, este considerat de multi cam prea piperat.

     

    Cea de-a doua problema, a bateriei, porneste de la faptul ca iPhone functioneaza pe acelasi principiu ca si playerele iPod, adica are bateria incorporata, fiind astfel primul telefon din lume de acest gen. Tocmai de aceea, la fel ca playerele de melodii digitale care nu rezista decat intre 8 si 12 ore departe de priza, nici durata de viata a bateriei telefonului nu este foarte mare – 8 ore pentru convorbiri si 6 ore pentru navigarea pe Internet. Oficialii Apple au precizat ca bateria va functiona timp de 300-400 de incarcari, dupa care utilizatorii au posibilitatea sa trimita telefonul companiei, care va schimba bateria pentru o taxa.

     

    Phillip Kaplan (29 de ani), care are experienta in domeniul designului grafic si lucreaza pe computere Mac, priveste in schimb cu oarecare neincredere tastatura virtuala de pe ecranul tactil al telefonului, cu taste virtuale mici si inevitabil apropiate intre ele, despre care spune ca ar putea face dificila scrierea de mesaje text. Aceasta ar contrabalansa avantajul ca ecranul tactil (pana la urma, de sticla rezistenta la zgariere, nu de plastic, cum s-a anuntat initial) este capabil sa recunoasca gesturi facute cu mai multe degete deodata – patent al Apple (multipoint touchscreen). „Nici nu ma gandesc sa cumpar prima versiune. Cu siguranta vor exista versiuni imbunatatite, pe masura ce utilizatorii vor reclama probleme, iar Apple le va lua la cunostinta“, spune Kaplan.

     

    Ideea ca ar trebui asteptate versiunile ulterioare ale iPhone pare sa fie raspandita printre comentatori, chiar si printre cei ce apreciaza noul telefon. „Asa cum exista o reticenta la cumpararea primului model al unui automobil si se asteapta versiunea imbunatatita, la fel s-ar putea intampla si in cazul telefoanelor iPhone“, considera si Todd Dagres, partener in cadrul Spark Capital, companie specializata in media digitala si tehnologie. Dagres este convins ca evolutia telefonului lansat de compania lui Steve Jobs va urma aceeasi traiectorie ca si popularele playere digitale iPod, care au facut valuri la lansare si care au fost apoi imbunatatite in versiunile ulterioare.

     

    „Mai intervine si argumentul pretului destul de ridicat, pret care cred insa ca va scadea cu timpul. In acest moment nu prea multi tineri, segment caruia se adreseaza in principal telefonul iPhone, isi permit un telefon de 500 sau 600 de dolari, dar multi pot scoate din buzunar 200 de dolari pentru un astfel de echipament“, mai spune Dagres.

     

    Alti potentiali utilizatori se asteptau la o camera foto mai performanta, cu toate ca cea incorporata in iPhone are 2 megapixeli, comparabila cu majoritatea telefoanelor de ultima generatie. Iar lista lipsurilor telefonului intocmita de critici continua cu faptul ca sistemul de operare ocupa 700 MB din spatiul telefonului, nu exista posibilitatea sa se copieze fragmente de text sau sa se faca modificari in documente Word, Excel sau PDF, nu pot fi trimise mesaje multimedia (MMS-uri), ci doar SMS-uri, iar telefonul nu poate fi folosit ca reportofon. Exista inclusiv nemultumirea ca iPhone nu are GPS incorporat, chiar daca numarul telefoanelor mobile din lume care dispun de asa ceva este extrem de redus, iar telefonul poate fi conectat oricand, in fond, la serviciul preinstalat Google Maps. Si inca multe altele, unele uimitoare pentru posesorii de terminale banale, de la lipsa cardului de memorie pana la imposibilitatea de a filma cu camera telefonului (ceea ce pare ciudat, in conditiile promovarii facute asocierii cu YouTube – iPhone va fi primul telefon care va permite rularea de filme de pe YouTube) sau absenta functiei de recunoastere a vocii.

     

    In asemenea conditii, popularitatea dobandita cu atata vreme inainte de lansare de iPhone n-ar fi altceva decat o operatiune de marketing a sefului Apple, Steve Jobs, considera criticii. Desigur, eficienta operatiunii este in sine demna de admirat. Conform estimarilor analistilor de la Wall Street, aproximativ doua treimi din populatia SUA, de peste 300 de milioane de oameni, e deja familiarizata cu caracteristicile telefonului mobil al Apple. Aceleasi estimari sustin ca in primele cateva saptamani, numarul telefoanelor iPhone vandute va sari de 3 milioane, peste estimarea ceva mai modesta a lui Jobs, care vrea sa vanda in tot anul 2008 in jur de 10 milioane de telefoane mobile.

     

    „E genial, daca stai sa te gandesti“, spune Jeremy Horowitz, director in cadrul iLounge, publicatie online extrem de populara in randul utilizatorilor de playere iPod. „Cate companii care anunta lansarea unui produs cu sase luni inainte reusesc sa pastreze interesul oamenilor si chiar sa creeze isterie cu asta?“ Deja multi s-au pregatit in avans pentru achizitionarea unui iPhone, schimbandu-si operatorul telecom in favoarea AT&T. Ismail Elshareef (31 de ani), un programator de software din Los Angeles care a trecut la AT&T cu o saptamana  inaintea lansarii iPhone, si-a pregatit sacul de dormit, un scaun, tricou si pantaloni de schimb si guma de mestecat, iar joi dimineata s-a asezat la coada in fata unui magazin Apple dintr-un mall mai apropiat de casa.

     

    Pentru Elshareef, nici bateria, nici faptul ca reteaua in care functioneaza telefonul nu este 3G nu par a fi probleme, ca si pentru destui analisti din domeniu. „Atat reteaua, cat si durata de viata a bateriei sunt competitive comparativ cu alte oferte din piata“, spune Shaw Wu, analist in cadrul American Technology Research. „Pana la urma, ce daca nu are 3G? Multe telefoane de ultima generatie nu au. Cu cat este mai performanta reteaua, cu atat cresc si costurile“, apreciaza Wu.

     

    Exista insa utilizatori de telefoane mobile care n-au chef sa-si schimbe operatorul numai ca sa poata folosi iPhone. E adevarat, o serie de operatori spera ca vor putea intra si ei pe iPhone, alaturi de AT&T, care este cel mai mare operator de servicii de telefonie mobila din SUA. Numai ca, avand in vedere contractul exclusiv al Apple cu acest operator, telefonul nu va putea fi cucerit de alti jucatori pe piata americana, ceea ce va insemna si ca, in anumite zone unde AT&T are o acoperite mai slaba, iPhone-ul ar putea deveni inutilizabil. In schimb, pentru piata europeana deja se poarta discutii intre Apple si Vodafone, cel mai mare operator de servicii de telefonie mobila din lume dupa cifra de afaceri. Vodafone ar avea sansa sa devina operatorul exclusiv pe telefoanele iPhone in Europa, insa pentru a semna contractul, Apple cere companiei sa asigure un anumit volum de vanzari, promisiune pe care operatorul britanic nu pare a fi dispus sa o faca. Alte variante pentru a aduce iPhone in  Europa, care se vehiculau saptamana trecuta, erau prin Deutsche Telekom sau France Telecom.

     

    Ce i-ar atrage insa pe utilizatori sa cumpere un telefon care, dupa cum am vazut, nu ofera multe din functiile unor aparate obisnuite? Secretul atractiei iPhone ar sta, dupa unii comentatori, in frumusetea aproape ireala a designului, interfata extrem de eleganta si, de ce nu, aerul de exclusivitate degajat de aplicatiile proprietare Apple, propuse aproape cu ostentatie: sistemul de operare OS X, browserul Safari si playerul iTunes. Stilul si brandul, deci, ar trebui sa conteze mai mult decat niste caracteristici tehnice pe care multe alte telefoane obisnuite le pot oferi. Ar urma deci sa se repete istoria iPod, care in ciuda formatului exclusiv al inregistrarilor muzicale, a fost acceptat si a ajuns o poveste de succes incredibila, iTunes sfidand o lume intreaga de ascultatori de mp3-uri (ca sa nu mai spunem ca iPod Shuffle nici macar nu are ecran, o caracteristica socotita esentiala pentru orice player de fisiere audio). Lansat in octombrie 2001, iPod a ajuns in aprilie 2007 la vanzari de peste 100 de milioane de bucati, ceea ce l-a facut cel mai bine vandut player audio din istorie. Are sanse iPhone sa reediteze performanta ciudata a iPod? Acesta e noul pariu al lui Steve Jobs. Vom vedea daca va reusi sa-l castige.

  • iPhone sau PDA?

    Comparat cu trei modele de PDA (personal digital assistant), iPhone este cert mai performant, dar nu cu foarte mult. In schimb, cand vine vorba de pret, „performanta“ se dubleaza.

     

    Companie

    Apple

    Samsung

    RIM

    Palm

    Telefon

    iPhone

    Samsung BlackJack

    BlackBerry 8800

    Treo 700p

    Pret

    500 sau 600 $

    200 $

    300 $

    300 $

    Dimensiuni (cm)

    4,5 x 2,4 x 0,46

    4,5 x 2,3 x 0,5

    4,5 x 2,6 x 0,55

    4,4 x 2,3 x 0,9

    Baterie

    8h convorbire, 250h standby

    5,5h convorbire, 264h standby

    5h convorbire, 528h standby

    4,5h convorbire, 300h standby

    Ecran (inci)

    3,5

    2,2

    2,5

    2,6

    Rezolutie (pixeli)

    320 x 480

    320 x 240

    320 x 240

    320 x 320

    Memorie

    4 sau 8Gb

    64MB

    64MB

    128MB

    Card de memorie

    –

    MicroSD

    MicroSD

    SD

    Camera foto

    2 megapixeli

    1,3 megapixeli

    –

    1,3 megapixeli

    Retea

    EDGE sau Wi-Fi

    HSDPA

    EDGE

    EVDO

    Tastatura

    virtuala

    fizica

    fizica

    fizica

    Sistem de operare

    OS X

    Windows Mobile

    BlackBerry

    Palm

    Operator de servicii

    AT&T

    AT&T

    AT&T si T-Mobile

    Sprint si Verizon Wireless

     

    Sursa: Wall Street Journal

  • Germeni de sociologie virtuala

    Concentrarea unor populatii de ordinul zecilor de milioane in jurul retelelor de socializare online de genul MySpace a creat un camp de cercetare extrem de atractiv pentru sociologi si etnografi, mai ales acolo unde accesul la tehnologie nu mai constituie o problema.

     

    Istoria asa-numitelor „retele de socializare“ din Internet este deja lunga. De obicei se considera ca a inceput cu Friendster (care s-a folosit de caracterul viral al cercurilor de prieteni), insa adevarul este ca LiveJournal a fost primul care a integrat in aceeasi structura bloguri, forumuri tematice si comunicarea directa intre membri, stabilind astfel un standard pentru serviciile asemanatoare care au urmat. Este interesant cum varsta medie a utilizatorilor acestor retele a scazut de-a lungul timpului: in vreme ce prima generatie de utilizatori Friendster era dominata de oameni maturi (in jur de 30 de ani), astazi MySpace este un spatiu populat aproape exclusiv de adolescenti. O alta evolutie in acest domeniu o reprezinta valoarea mereu crescatoare a acestor servicii: de la cele 30 de milioane de dolari oferite de Google pentru Friendster in 2003 (oferta refuzata) s-a ajuns la cele 580 de milioane platite de News Corporation pentru MySpace, care a devenit in scurt timp cel mai popular serviciu de socializare online – un veritabil fenomen sociocultural, reunind aproape 110 milioane de utilizatori si atingand in repetate randuri prima pozitie in topul celor mai vizitate situri monitorizate de Alexa Internet.

     

    Este evident ca o astfel de populatie a suscitat si interesul sociologilor si al etnografilor, care au avut pentru prima data sansa sa studieze „pe viu“ cultura unei intregi generatii de americani. Majoritatea studiilor au pornit de la premisa unei anume omogenitati a populatiei din MySpace, bazandu-se pe accesul generalizat la Internet si pe faptul ca – dupa unele estimari – peste 50% dintre adolescentii americani au un cont in imensa retea. Aparitia unei retele concurente numite Facebook a declansat de curand o migratie dinspre MySpace, mai ales din randul elevilor de liceu. Ce anume determina aceasta miscare si, mai ales, cine sunt cei care se muta? Danah Boyd – cercetatoare la Universitatea Berkeley, cunoscuta pentru studiile sale privind sociologia Internetului – a urmarit vreme de noua luni acest fenomen, iar rezultatele, recent publicate, s-au dovedit surprinzatoare. In esenta, cercetarea releva faptul ca omogenitatea este o iluzie si ca se distinge o scindare pe baza de clase sociale.

     

    Inainte de a detalia putin aceasta afirmatie, merita amintit ca Facebook a fost pana de curand o retea aproape exclusiv studenteasca, creata de un student de la Harvard si care si-a cladit initial popularitatea in cele mai prestigioase universitati americane (Ivy League). Abia la inceputul lui 2006 studentilor li s-a permis sa aduca in cercul de prieteni elevi de liceu, accesul liber (pe baza unei adrese e-mail valide) fiind instituit abia din septembrie anul trecut. Caracterul elitist al retelei transpare si in valoarea de piata, zvonurile vorbind despre oferte de la Yahoo! si Google depasind cu mult suma platita pentru MySpace, in ciuda unei comunitati de circa patru ori mai mici.

     

    E usor de dedus ca Facebook a atras cu precadere liceenii din MySpace interesati de a urma studii universitare, deci cu un nivel mai inalt de aspiratii, dar acest fapt inca nu releva „caracterul de clasa“. Abia corelarea cu datele sociodemografice face diferenta, evidentiind statutul diferit al celor care au ales sa plece sau sa ramana. De o parte tineri preponderent albi si anglosaxoni, provenind din familii middle class din marile orase, pe de alta parte mai mult tineri hispanici, afroamericani sau din familii de imigranti, putin sau deloc atrasi de studii superioare, nu neaparat marginali sau marginalizati, ci mai degraba refractari la conventiile sociale. De fapt, nu e vorba de nivelul veniturilor, ci mai curand de culturi, valori si, implicit, stiluri de viata diferite. Interesanta remarca unui cititor care nota ca Facebook pune accentul pe „reteaua de prieteni“, reflectand astfel o conceptie tipica familiilor din clasa mijlocie. Studiul mai mentioneaza faptul ca armata americana a interzis personalului sa utilizeze MySpace, dar nu si Facebook, autoarea observand ca scindarea functioneaza si in mediile militare: soldatii sunt in MySpace, ofiterii in Facebook.

     

    De fapt, studiul pune in evidenta o radiografie a societatii americane, noutatea fiind doar ca s-a cercetat reflexia ei in spatiul retelei. Boyd aminteste ca atunci cand reteaua Orkut a devenit populara in India, utilizatorii au replicat online sistemul castelor. Insa segregarea in randul adolescentilor americani, fie si doar in mediul virtual, este considerata un semnal de alarma, cat se poate de real.

  • Google Life

    S-a spus despre fiecare din cele doua businessuri online in parte, Google si Second Life, ca ar urma sa influenteze realitatea fara drept de apel. Ce s-ar intampla daca cele doua servicii ar fi combinate?

     

    Second Life a aparut acum patru ani, initial ca o bucata de teren virtual de 1 kilometru patrat, pe care cei 500 de oameni care intrau in aceasta realitate isi puteau construi case, obiecte, puteau cheltui si castiga bani. Lucrurile au evoluat si acum cei aproape 7 milioane de locuitori populeaza un teritoriu de 600 de kilometri patrati, impartiti intre trei minicontinente. In orice moment din zi sau noapte pot fi gasiti aici mai mult de 30.000 de avataruri controlate de oameni din toata lumea. Noi platforme software au reusit sa aduca in virtual si mai multa realitate, iar acum despre putine lucruri se poate spune ca sunt absolut imposibil de replicat. Mai putin realitatea insasi. Cum ar arata o lume virtuala realizata de Google sau un Second Life peste care sunt suprapuse informatiile colectate de Google de la fiecare dintre noi? Cu siguranta, foarte realist. Avatarurile care vor maximul de adecvare la realitate ar putea la un moment dat sa nu mai zboare deasupra strazilor din Second Life, ci sa mearga la pas prin cartierele de locuinte pe care Google Earth deja le afiseaza tridimensional, surprinse din satelit.

     

    Ambele platforme software permit realizarea de „mashups“, termen in limba engleza care defineste aplicatiile software care pot fi ulterior prelucrate prin adaugarea de noi functionalitati, din surse diferite (un fel de bricolaj al softurilor). Un Second Life cu un mashup Google Earth si un altul care afiseaza starea meteo ar putea da utilizatorilor puterea de a calatori instantaneu in statiunea unde urmeaza sa-si petreaca weekend-ul, pentru a vedea cu siguranta maxima ce haine ar trebui sa puna in geanta de voiaj. Desigur, o astfel de varianta nu ar fi pe placul tuturor. Multi dintre cei ce vin sa populeze spatiul Second Life o fac pentru ca totul este posibil, pot avea orice avatar si pot construi orice casa ar dori pe terenul lor. Pe o harta 3D preluata din satelit s-ar putea construi doar daca si in realitate se construieste un imobil, iar termenul de livrare ar fi cel avansat de constructorul din viata reala. Dar si avantajele aduse de o atare schimbare sunt de netagaduit. Sa ne gandim doar la faptul ca orice magazin din realitate ar avea un corespondent in lumea virtuala.    

  • Coada la mere

    Saptamana aceasta, eBay sau Amazon nu mai conteaza. Cel mai popular magazin online e cel cu sigla marului. Vinde telefonul mobil si alte cateva electronice.

     

    Vineri, 29 iunie, ora 18:00. Este imposibil de realizat un studiu care sa spuna cate persoane si-au fixat alerte pe telefonul mobil cu aceste coordonate temporale, dar e de banuit ca un numar foarte mare. Spre dezamagirea a cinci continente, lansarea iPhone, revolutionarul telefon de la Apple, mai inseamna insa si cateva coordonate geografice cu caracter exclusiv: Statele Unite, 180 de magazine Apple, 1.800 de magazine AT&T. Pentru ca lansarea in Europa va fi amanata pentru finalul acestui an, iar cea pentru Romania se va intampla cel mai probabil la inceputul lui 2008, europenii cel mai aproape de noul mobil vor fi cei care intra in magazinul virtual al Apple. Nu pentru a cumpara, pentru ca iPhone functioneaza doar in reteaua de telefonie mobila AT&T prezenta in Statele Unite, dar macar pentru a arunca o privire la rafturi. In ciuda pretului care porneste de la 499 de dolari, in fata magazinelor Apple si AT&T s-au format cozi interminabile de persoane care aflasera de regula dupa care vor fi vandute telefoanele: primul venit – primul servit. De aici avantajul de a alege varianta online a magazinului.

     

    Agitatia din jurul iPhone a crescut si dupa ce mai multi jurnalisti americani primisera cu cateva zile inainte de lansare telefonul mobil pentru teste. Recenziile facute confirmau in mare parte ca noul produs Apple se ridica la inaltimea asteptarilor. Faptul ca are un meniu asemanator unui iPod, ca are un ecran de sticla sensibil la atingere, ca este aproape complet lipsit de butoane, dar in acelasi timp este foarte ergonomic au fost motivele care i-au convins pe cei ce au intrat primii sub vraja aparatului.

     

    In ultimele sase luni, telefonul lui Steve Jobs a fost subiectul a 11.000 de articole de presa, iar motorul de cautare al Google gaseste deja mai mult de 70 de milioane de rezultate. Pe Wikipedia, iPhone se bucura deja de un spatiu generos, ce include si o sectiune de critici la adresa telefonului. Dar cele mai multe critici sunt legate tot de (in)disponibilitatea lui in Europa.

  • Turul Europei in 12 ore

    Imaginati-va o calatorie in jurul Europei cu zece opriri intr-o singura noapte, o expeditie prin Ungaria, Cehia, Germania, Anglia sau Franta, cu ghizi precum Edith Piaf, Federico Fellini sau Cervantes, aromata cu croissante si tarte frantuzesti si udata cu sangría.

     

    Intr-o singura noapte, in Bucuresti, cultura a starnit mai multa forfota ca niciodata. Motivul – prima „Noapte a Institutelor Culturale“, o adevarata aventura a plimbarii printre culturile tarilor europene. Incepand cu ora 18,00 a zilei de 22 iunie si pana spre dimineata zilei urmatoare, zece institute culturale si-au etalat punctele forte in materie de concerte, filme, expozitii sau spectacole de dans, insotite pe alocuri de gastronomie si povesti specifice.

     

    Ideea nu este neaparat noua, venind dupa Noaptea Muzeelor, care a ajuns anul acesta la cea de-a doua editie, sau dupa Noaptea Galeriilor, evenimente care au reusit sa aduca publicul in institutiile de cultura dupa apusul soarelui.

     

    Conceptul unei nopti in care cultura se joaca in nocturna a aparut cu trei luni in urma, din partea Institutului Cultural Maghiar, care a fost organizatorul intregului eveniment, alaturi de Institutul Cultural Roman. Reprezentantii celor 10 institute implicate in eveniment au marsat pe un mesaj comun, cel al diversitatii culturale; au aplicat aceeasi strategie, insa fiecare a vorbit pe limba proprie despre arta si societatea pe care o reprezinta.

     

    Unul dintre cele mai variate programe a fost cel imaginat de British Council, care a adus in prim-plan „o frantura din Marea Britanie contemporana, diversa si vibranta“, dupa cum spune Catalina Ochesila, reprezentantul British Council. Programul a fost structurat pe doua segmente orare diferite, in functie de publicul-tinta. „Pana la ora 22:00 au fost activitati diverse pentru public divers, unele pentru copii, iar dupa ora 22:00, la petrecere, am asteptat public tanar in spirit, dispus sa experimenteze“, afirma Ochesila.

     

    British Council a speculat activitati reprezentantive pentru stilul britanic de viata. De exemplu, faimosul Speaker’s Corner din Hyde Park-ul londonez, unul dintre cele mai cunoscute locuri din lume unde fiecare vine sa isi spuna parerea. In „coltul vorbitorilor“ din Bucuresti s-a vorbit despre subiecte la ordinea zilei, precum incalzirea globala, starea educatiei sau raportul dintre traditie si modernitate in arta. „British quiz“ este o alta activitate populara in pub-urile din Marea Britanie, un concurs de cultura generala pentru echipe, adaptat acum pentru noaptea bucuresteana.

     

    La British Council participantii s-au distrat cu un concept nou de petrecere, „silent party“, care implica prezenta unui DJ si mai multe seturi de casti pentru participanti. In loc sa asculte muzica in boxe, acestia au fost dotati cu cate un set de casti wireless si au dansat in liniste pe muzica DJ-ului britanic Tom Wilson si a autohtonului DJ Rock. In completarea petrecerii a rulat si filmul „24 Hour Party People – Manchester 1976“, despre infiintarea unuia dintre cele mai faimoase cluburi de dans din lume, The Hacienda, un fel de Mecca pentru clubberi, asemanator cu newyorkezul Studio 54.

     

    La doar cinci minute distanta de British Council, pe Bulevardul Dacia, Institutul Francez i-a primit pe insomniacii amatori de cultura cu croissante si branzeturi frantuzesti. Miki Braniste, asistent cultural, spune ca in eveniment s-au implicat toate departamentele institutului. La sala „Elvira Popescu“ a rulat filmul „La vie en rose“, productie 2007, despre destinul unuia dintre simbolurile Frantei, Edith Piaf. A urmat o proiectie cu 22 de videoclipuri muzicale realizate de Michel Goundry, un regizor care a lucrat cu nume precum Bjork, Daft Punk sau Massive Attack. Tot la Institutul Francez a avut con-cert Alexis Djoshkounian, alias Alexis HK – omul cu chitara, un fel de Ada Milea masculin. Alexis este un artist nonconformist, original, iar personajele cantecelelor sale sunt cate un bebelus rautacios, un pitic zburator sau un ciclist indignat.

     

    Institutul Cultural Roman (ICR) a ales sa tina publicul treaz cu filme prezentate la festivalul de scurtmetraje NexT, precum „Dimineata“, in regia lui Radu Jude, „Acasa“ de Paul Negoescu sau „Happiness“ in regia Lilah Vandenburgh. Dupa colajul de scurtmetraje a urmat o expozitie de fotografie „Atmosfera de jazz“ si un concert de jazz al cvartetului Cristian Soleanu.

     

    Gazduita tot de cladirea ICR, delegatia Valonia-Bruxelles a adus in noapte o expozitie de banda desenata, „Aventurile lui Tintin“ (este vorba despre reporterul care de peste 50 de ani ramane unul dintre cele mai cunoscute personaje de desene animate), pentru a marca centenarul lui Georges Remi, alias Hergé, creatorul lui Tintin.

     

    Daca delegatia de la Bruxelles a conceput o noapte cu „amintiri din copilarie“, cei ce au participat la evenimentele realizate de Institutul Ceh au pasit cu frica in curtea acestuia. Cehii au optat pentru o noapte de groaza denumita „Freaka“ – un colaj de videoclipuri si arta vizuala intr-o epoca a fricii. Speculand apetitul publicului pentru spectacolul unor viziuni terifiante (muzeele groazei sunt la mare cautare in toata lumea), organizatorii au oferit o selectie de scurtmetraje romanesti si cehe, o proiectie de videouri cu continut interzis (de exemplu, filmari medicale di-rect de pe masa de operatie) si o expozitie de jucarii si papusi in stil Chucky, despre care ei spun ca ar trebui sa exorcizeze orice trauma din copilarie.

     

    O alta abordare a avut Institutul Cultural Maghiar, care a mers pe ideea de petrecere cu muzica: incepand cu ora 18 a organizat un concert de flaut (Fülep Márk), respectiv un happening cu blues si muzica maghiara contemporana. Cea mai buna pereche a campionatului de dans sportiv din Ungaria, Zsigmond Emoke si Cseresznyék Dávid, a fost prezenta si ea la Bucuresti.

     

    Tot la sediul Institutului Cultural Maghiar s-a intamplat si evenimentul organizat de Institutul Polonez din Bucuresti. Vizitatorii insomniaci au fost intampinati cu un meniu traditional polonez, cu varza calita, carnati, rosii, miere si ciuperci, un fel de varza r la Cluj cu arome lesesti. Portia de cultura a insemnat o expozitie a artistului Stanislaw Baj si filme de la scoala de film din Lódz, aceeasi unde a studiat si regizorul Roman Polanski.

     

    La Institutul Cervantes, aroma latina plutea in aer, pentru ca vizitatorii au avut parte de tortilla si sangría, pe care le puteau savura urmarind un film. In curtea interioara au rulat productii precum „Intacto“, regizat de Juan Carlos Fresnadillo, distins in 2002 cu un premiu Goya. In salonul institutului au fost proiectate materiale video care ilustreaza creatia spaniola contemporana, urmate de o sesiune de scurtmetraje produse in 2006, care au rulat si la festivalul de profil „Madrid en Corto“. La miezul noptii, publicul a asistat la o proiectie video a spectacolului „Haberos quedado en casa, capullo“, semnat de regizorul Rodrigo Garcia.

    Tot cu film s-a pregatit pentru acest eveniment si Institutul Italian de Cultura „Vito Grasso“, care a prezentat filmul „Glasul lunii“ (1989), in regia lui Federico Fellini. In fine, de la noaptea multiculturala nu a lipsit nici Institutul Goethe, care la galeria UNA a vernisat expozitia retrospectiva „40 de ani de arta video in Germania“. Organizatorii estimeaza ca intre 500 si 1.000 de insomniaci au participat la evenimentele din noaptea institutelor culturale, fie ca au ales sa danseze in liniste la petrecerea britanicilor, fie ca au preferat sa petreaca in stil spaniol, cu sangría si filme. Iar aceasta inseamna ca anul viitor organizatorii pot promite amatorilor de cultura portii si mai  mari de arta si civilizatie europeana.

  • Liniste, se transforma!

    Aveam vreo zece ani cand am vazut la un prieten un robotel Tahara din seria „Transformers“. Lighioana arata ca o masina si, dupa cateva miscari indemanatice ale posesorului, devenea ditamai robotul echipat cu de toate. Suficient de interesant pentru ca ideea celor de la Tahara sa fie transformata intr-un film. Pentru a doua oara.

     

    Ce poate fi mai ofertant pentru un batalion de specialisti in efecte speciale decat o banda de roboti in stare sa se transforme, in cateva secunde, dintr-o inofensiva masina (care nici macar nu poate depasi 200 km/h) intr-un robot care face sa se cutremure pamantul sub pasii sai? Michael Bay, regizor familiarizat cu filmele de actiune, a intuit perfect potentialul povestii si s-a apucat numaidecat de treaba.

     

    Cu sloganul „Razboiul lor in lumea noastra“ (ca fapt divers, acesta a apartinut initial lui „Alien vs. Predator“, dar producatorii au renuntat la el dupa ce au gasit mai inspiratul „Oricine ar castiga, noi pierdem“, care se potriveste perfect si in cazul „Transformers“), Bay descrie actiunea. Doua rase de roboti isi duc de secole batalia interstelara inainte de a-si alege Terra drept teren de „joaca“. Unii sunt buni, altii sunt rai. Unii sunt albastri, ceilalti rosii. Unii se transforma in masini, ceilalti in arme si aeronave.

     

    Un singur lucru il au in comun: cu totii au in componenta atat de multe elemente care se misca atat de rapid, incat realizarea unui singur cadru cu roboti pe puternicele calculatoare de la DreamWorks a durat nu mai putin de 38 de ore, record absolut in lumea filmului. Stiind acest amanunt, aproape nu mai conteaza ca scenariul filmului urmareste atatea piste, incat are toate sansele sa-si epuizeze spectatorul, amenintand cu atacuri de apoplexie pe toti profesorii de scenaristica din lume. Dar sa nu anticipam.

     

    Intre Autoboti si Decepticoni (adica bunii, respectiv raii), oamenii par ca nu au nicio sansa, dar are Michael Bay grija sa nu fie chiar asa – doar este vorba de blockbuster-ul verii. Asa ca intra in scena Sam (Shia LaBeouf), un pustan care nu stie ca, atunci cand cumpara un simpatic Chevrolet Camaro galben, tocmai l-a achizitionat pe puternicul autobot Bumblebee, a carui sarcina este sa-l apere pe Sam. Acesta poseda, fara sa stie, harta spre Allspark, o misterioasa sursa de energie ascunsa undeva pe Terra si motivul indelungatului razboi dintre cele doua rase de roboti.

     

    Cat despre Shia LaBeouf, al carui nume cu siguranta se inscrie in seria celor mai putin iubite si greu pronuntabile de catre americanul de rand (avandu-l drept principal concurent pe Schwarzenegger, simplificat urgent sub forma Arnie sau „Conan the Republican“), acesta este cu siguranta noul actor de filme de actiune pe care nu ti l-ai putea imagina niciodata intr-un rol de gen.

     

    Urmas al lui Tobey Maguire (cine si l-ar fi imaginat vreodata pe uratelul din „Cider House Rules“ imbracand costumul rosu al lui Spider-Man?), LaBoeuf este noul preferat al lui Steven Spielberg, pentru ca, dupa rolul pustiului cu importanta participare intru salvarea omenirii in „Transformers“, regizorul l-a distribuit intr-un rol important in ultimul „Indiana Jones“, la care filmarile au inceput acum nici doua saptamani. Spielberg nu vrea sa spuna despre ce rol e vorba, dar specialistii de la Hollywood, cu antenele lor, au stabilit: Shia joaca rolul fiului celebrului arheolog. Pana atunci, baiatul, pe care l-ati vazut in multe filme cunoscute („Constantine“, „I, Robot“, „Charlie’s Angels“), executa indicatiile pretioase ale lui Michael Bay in „Transformers“. Filmul va rula din 6 iulie pe marile ecrane din intreaga lume.

     

    Initial, Bay a refuzat sa regizeze acest film, desi i-ar fi continuat cat se poate de nimerit seria de blockbustere inceputa cu „Bad Boys“ si „Armageddon“ si continuata cu „Pearl Harbour“ sau „Insula“. Motivul refuzului sau a fost destul de surprinzator pentru producatori: „Nu vreau sa fac un film inspirat de niste jucarii tampite!“, ar fi vociferat regizorul, uitand ca un comentariu asemanator facuse cu mai bine de 25 de ani in urma, cand i s-a oferit sa intre in echipa „Indiana Jones si cautatorii arcei pierdute“. Bay si-a dat seama probabil ca nu e bine sa refuzi de doua ori in viata o colaborare cu Spielberg, asa ca a revenit asupra deciziei. Plus ca regizorul voia si sa-si implineasca un vis mai vechi, acela de a face un film de familie. Desi ne intrebam si noi ce film de familie este cel in care doua treimi din personaje sunt niste roboti gigantici. Daca acesta este un amanunt irelevant, cu siguranta conteaza ca bugetul filmului se ridica la 150 mil. $. Dar, chiar daca nu se va intampla asa, ei cu siguranta nu au auzit celebra replica a lui Steven Spielberg, care a obligat acum cativa ani o intreaga echipa de efecte speciale sa ia totul de la zero, pe motiv ca ceea ce creasera „nu arata suficient de scump“.

     

    „TRANSFORMERS“. R: MICHAEL BAY. D: SHIA LABEOUF, MEGAN FOX, JOSH DUHAMEL, RACHAEL TAYLOR, TYRESE GIBSON, JON VOIGHT, ANTHONY ANDERSON, JOHN TURTURRO. DIN 6 IULIE

  • Cinci feluri de a gandi

    Atunci cand a aparut, cu doua decenii in urma, conceptul de inteligenta multipla, introdus de Howard Gardner, a facut valuri nu doar in spatiul academic. Perspectiva lui incerca sa introduca un nou fel de a intelege inteligenta copiilor care sufereau esecuri scolare in SUA.

     

    Vizionarul Gardner a intrat in topul celor mai importanti 100 de intelectuali ai lumii, unde, potrivit revistei Prospect, a fost plasat mai sus decat, bunaoara, Robert Putnam. Ideile sale au fost entuziast intampinate si de comunitatea de afaceri, care incepuse sa recunoasca faptul ca IQ-ul in sine nu mai reprezenta o garantie ca un angajat este productiv sau creativ. Tipurile de inteligenta, potrivit teoriei lui Gardner erau: logico-matematica, spatiala, interpersonala, corporal-kinestezica (prezenta la oamenii care isi folosesc trupul sau o parte din el, pentru a exprima o idee sau un sentiment), verbal-lingvistica, intrapersonala (care ingaduie sa-ti anticipezi, printr-o buna cunoastere de sine, propriile comportamente), muzical-ritmica si, in fine, inteligenta naturalista. La 23 de ani dupa impactul acestei categorisiri, Gardner revine in atentia lumii intelectuale cu o noua teorie, descrisa intr-o noua carte, „Cinci tipuri de minte pentru viitor“, in care demonstreaza ca secolul XXI va apartine oamenilor ce pot sa-si dezvolte cinci feluri de a gandi sau cinci tipuri de minte). Cei care nu se dovedesc in stare sa faca asta se vor trezi sub imperiul unor forte pe care nu le vor putea pricepe, vor fi coplesiti de informatii, se vor vedea incapabili sa reuseasca la locul de munca si complet neputinciosi cand va fi vorba sa ia decizii corecte in probleme personale sau profesionale. Gardner identifica cinci tipuri cognitive: mintea disciplinata, priceputa (si cu o educatie adecvata) la subiecte precum istoria, stiinta si arta, dar care, in mod esential, exceleaza intr-o anumita profesie sau vocatie; mintea sintetizatoare, care poate pune laolalta bucati disparate de informatie (autorul considera ca aceasta este trasatura-cheie a bunilor manageri si subliniaza importanta ei in epoca Internetului); mintea creatoare, capabila sa puna noi intrebari si sa ofere raspunsuri pline de imaginatie; mintea respectuoasa, care stie sa aprecieze diferitele culturi, si mintea etica, adica acea minte care ingaduie unei anumite persoane sa se poarte responsabil, in calitate de cetatean si de membru al unei organizatii. Trebuie inteles ca acestea nu sunt niste tipuri de personalitate, ci niste moduri de gandire la care oricine poate ajunge, cu conditia sa investeasca timp si efort in invatarea lor.

     

    Howard Gardner, „Five Minds for the Future“,

    Harvard Business School Press, Boston, 2006

  • Noutati

    Dansul cu viata

     

    Este povestea unui om insingurat care ciocaneste la usa unei psihanaliste de origine evreiasca din New York. Personajul vine cu intreaga sa nebunie, cu creierul sau locuit de fantome si de prezente terifiante, si le pune inaintea acestei tehniciene a sufletului, in speranta ca isi va gasi salvarea. Naratiunea aventurii interioare se desfasoara pe panza de fundal a intregului secol XX si urmeaza cararile sinuoase care il conduc pe Doriel de la casa parinteasca din Tomaszow (Polonia), printre umbrele crimelor de la Auschwitz si apoi in nebunia strazilor din Big Apple. Etapele vietii sale deseneaza de fapt parcursul unui exil, ca in textele sacre evreiesti. Desi este analizat cu instrumentarul freudian, Doriel isi releva adevarata constructie interioara prin intermediul punctelor sale luminoase (iubirea, intelegerea, vocatia binelui), iar nu ca la Freud, prin etalarea tenebrelor launtrice. Elie Wiesel, autorul acestui roman-marturie, s-a nascut in Romania, este supravietuitor al lagarului descris in carte si a fost recompensat, in 1986, cu premiul Nobel pentru pace.


    Elie Wiesel, „Nebuna dorinta de a dansa“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Viata si moarte la Bangkok Hilton

     

    Infernul despre care vorbeste Colin Martin apartine uneia dintre cele mai teribile inchisori ale lumii. Cu atat mai teribila cu cat cel intemnitat a ajuns aici complet nevinovat. Cartea de fata este suta la suta autobiografica (poate ca autenticitatea ei a si facut-o sa devina bestseller international) si reprezinta cronica unui om care se lupta sa supravietuiasca in spatele gratiilor din celebra, prin ororile sale, puscarie thailandeza. Martin descrie ce i s-a intamplat vreme de opt ani, aratand torturile la care a fost supus, gradul inalt de coruptie a politiei, procesele nedrepte si situatiile sordide pe care a fost silit sa le indure. In cele din urma, fara niciun sprijin intr-o lume complet ostila, victima se vede fortata sa-l gaseasca singura pe cel de la care i s-a tras cosmarul. 

     

    Colin Martin, „Bun venit in Infern“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007