Patrick Desbiens s-a alaturat pentru prima oara industriei
farmaceutice in Canada, dupa ce a lucrat in companii din alte
domenii. “Ce m-a atras catre acest sector a fost atat faptul ca
industria se bazeaza pe principii inovatoare, cat si ca solutiile
noastre aduc schimbari palpabile in sanatatea si vietile
oamenilor.” El marturiseste ca a ales tara noastra pentru
oportunitatile pe care i le ofera. “Este o tara in plina
dezvoltare, iar munca mea poate avea un impact benefic asupra
oamenilor”, spune managerul.
Mai exact, provocarea consta in a respecta standardele vestice,
adica modul in care GSK opereaza si codul strict de conduita a
companiei, chiar si atunci cand interactionezi cu un mediu in care
exista in continuare multa ambiguitate si unde regulile si
obiceiurile pot fi diferite. “GSK este in Romania de peste 20 de
ani si avem aici un mandat pe termen lung. Intelegem ca uneori
trebuie sa renuntam la anumite oportunitati de afaceri, pe fondul
regulilor noastre interne mai stricte, dar consideram ca acest
punct de vedere ne ajuta pe termen lung.”
Inainte de a ajunge in fruntea GSK Romania, Desbiens a fost
Business Unit Director pentru GSK in Québec (Canada). Anterior a
detinut diverse pozitii in marketing, management de produs si
comunicare corporatista la GSK. Licentiat in Business
Administration (Marketing) la Université du Québec (din Montréal,
in 1990), si-a completat studiile cu un program de Strategic
Marketing Management (in 2003, la Ivey School of Business, Canada)
si cu un program de Critical Thinking in 2004, la Wharton School of
Business, Philadelphia. In 2008, Patrick Desbiens a absolvit un
program de sase luni de Leadership Development la Harvard Business
School din Boston.
“In noul sau rol, Patrick Desbiens va fi responsabil de
implementarea noului model de business in Franta si va pune accent
pe cresterea business-ului Primary Care in cadrul GSK Franta. De
asemenea, el va fi responsabil de toate teritoriile de peste mari
ale GSK Franta (DOM – departamente de peste mari, TOM – teritorii
de peste mari)”, se arata in comunicatul remis BUSINESS
Magazin.
“Divizia Primary Care reprezinta o parte semnificativa a
business-ului si o mare oportunitate pentru GSK Franta. Aceasta
divizie reprezinta aproape jumatate din business-ul din Franta,
ceea ce pentru mine, ca lider, inseamna o provocare imensa.
Experienta din Romania a fost o oportunitate fantastica de a
invata. Aceasta experienta din Romania ma va ajuta in mandatul
provocator pe care l-am acceptat”, a declarat Patrick Desbiens.
In functia de General Manager al GSK Romania, Patrick a fost
responsabil de cresterea si dezvoltarea diviziei farmaceutice a GSK
si de Europharm Distributie, in total un business in valoare de
peste 270 de milioane de euro in 2009. Patrick Desbiens este
convins ca dezvoltarea business-ului nu poate fi separata de
dezvoltarea profesionala a angajatilor si de implicarea acestora in
evolutia companiei. Sub conducerea sa in Romania, Patrick Desbiens
si-a pus amprenta asupra modelului de business astfel incat GSK sa
atinga un nivel cat mai ridicat de performanta. De asemenea, el a
sustinut dezvoltarea unei culturi de comunicare interna, ceea ce a
dus la un nivel ridicat de implicare a angajatilor. De altfel,
implicarea angajatilor si practicile de management au fost masurate
si evaluate de agentia de consultanta in resurse umane AON Hewitt,
ceea ce a dus la numirea recenta a GSK Romania ca “Cel mai bun
angajator”, in cadrul studiului “Best employer 2009-2010”. “Am
lucrat cu o echipa minunata, cu profesionisti motivati sa puna
binele pacientilor in centrul activitatii lor zilnice, ajutandu-i
astfel pe oameni sa se bucure de fiecare moment al vietii lor.
Acest premiu este o recunostere a culturii dezvoltate local de GSK,
o cultura in care toti angajatii nostri contribuie activ la
indeplinirea misiunii companiei”, a mai adaugat Patrick
Desbiens.
Patrick Desbiens s-a alaturat GSK in anul 1996, in Canada, in
functia de Corporate Communications Manager. Ulterior, Patrick
Desbiens a ocupat diferite functii de management in cadrul
departamentelor de marketing si vanzari si a condus Regiunea
Québec, unde a fost responsabil pentru toate operatiunile
comerciale si afaceri guvernamentale.
Impozitul forfetar urma sa fie introdus incepand cu anul viitor
ca masura compensatorie la impozitul minim, care a fost eliminat de
la 1 octombrie.Pentru a realiza tinta de deficit stabilita pentru
2011 si pentru a compensa eliminarea impozitului minim, Guvernul
s-a angajat in scrisoarea catre FMI sa continue reformele in
sectorul sanatate pentru a imbunatati veniturile si sa controleze
mai bine cheltuielile, sa reduca subventiile totale destinate
bunastarii animalelor pentru 2011, dupa confirmarea introducerii
finantarii acestor programe din Programul National European de
Dezvoltare Rurala, sa rationalizeze in continuare ajutorul de stat
si sa continue reducerea de angajati in sectorul public, intre
altele prin mentinerea politicii de inlocuire a unui singur angajat
din 7 care parasesc sistemul.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Dom’le, master-planul ala al lui Agathon, <Superschi in
Carpati>, era foarte bun, sa fim cinstiti, ar fi fost pacat sa
nu-l folosim”, argumenteaza edilul pedelist al Brasovului, George
Scripcaru, resuscitarea proiectului pesedist de dezvoltare a
infrastructurii de turism montan. “Da, dar daca nu era FOTE, tot
degeaba, pe criza asta nu pupam noi nici un sfant pentru
investitii”, il “nuanteaza” colegul sau de partid si de functie de
la Busteni, Emanoil Savin. “De-asta am si vrut sa facem FOTE, ca
altfel nu ni s-ar fi alocat nici un ban”, ii tine isonul si
liberalul Vlad Oprea, edilul din Sinaia.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Arestarea omului de afaceri Catalin Chelu si a celorlalti trei
inculpati nu a reusit sa elucideze inca toate neclaritatile din
dosarul “mita la Ministerul de Interne”, al carui principal
protagonist este secretarul de stat Dan Valentin Fatuloiu. Fostul
ministru de Interne Vasile Blaga a comentat intr-un interviu
acordat ziarului gandul dosarul aflat acum in lucru la procurorii
DNA. Blaga sustine ca avea cunostinta de acest dosar chiar de la
Fatuloiu si a precizat ca i se pare nepotrivit locul ales pentru
flagrant.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Redactorul-sef de la TechRepublic, Jason Hiner, l-a intrebat pe
un om de la Google daca Gmail ar putea prezenta corespondenta
intr-o maniera bazata pe fire de discutie (asa cum multe aplicatii
de posta electronica o pot face). Raspunsul a fost ca ar putea, dar
ca Google nu va introduce o asemenea facilitate, pentru ca nu vor
sa adauge complexitate si sa genereze confuzie printre utilizatori.
Daca ne gandim si la alte produse si servicii de la Google, in
frunte cu motorul de cautare, putem constata ca aceasta simplitate
este o strategie in constructia interfetei cu utilizatorul. Este
unul dintre motivele pentru care, de exemplu, prefer Google Docs
altor servicii similare, care ofera mai multe facilitati, dar au o
interfata mai complicata.
De fapt, este vorba de o noua tendinta in ceea ce priveste
domeniul care se cheama de multa vreme “user experience”. Vechea
abordare era ca o aplicatie sau un serviciu sa cuprinda cat mai
multe functionalitati, daca se poate toate care ar putea fi de
folos unui utilizator, oricat de special sau excentric. Daca ma uit
in meniurile editorului de text cu care scriu aceste randuri,
constat ca n-am folosit niciodata mai mult de 5% dintre comenzile
sau optiunile disponibile. N-am avut nevoie de ele si probabil nu
voi avea nevoie niciodata, dar ele sunt acolo “pentru orice
eventualitate”, desi este evident ca daca as fi pus in situatia de
a realiza o prezentare extrem de complexa, as recurge la un program
de tehnoredactare. Jason Hinter este de parere ca aceasta abordare
reflecta o lipsa de disciplina in elaborarea produsului, deoarece o
multime de facilitati (cu interfetele corespunzatoare) sunt
adaugate la cererea unor utilizatori. Rezulta nu doar complicarea
suplimentara a interfetei, ci si “carpeli” in implementare.
Aplicatia devine supraponderala.
O noua tendinta care se afirma este cea a interfetelor cat mai
simple si mai intuitive – nu am gasit inca o traducere convenabila
pentru “self evident”. Deviza acestei tendinte pare sa fie “Moarte
manualului”: utilizatorul trebuie sa poata folosi produsul (fie el
software sau hardware) din prima clipa, fara training sau ghiduri
de utilizare. Interfata trebuie sa spuna totul. Pare usor, dar de
fapt este extrem de complicat. Exemplele cele mai clare vin de la
Apple – incepand cu celebra rotita a iPod-ului primordial, trecand
prin iPhone si ajungand la iPad – si nu este deloc intamplator.
Nu doar pentru ca Apple a acordat mereu o importanta speciala
interfetei cu utilizatorul, nu doar pentru ca dispune de designeri
excelenti, ci si pentru ca toate aceste produse au fost primele
semnificative in categoria lor. Ele au impus un standard si nu au
avut nevoie sa pastreze compatibilitatea cu produse mai vechi.
Microsoft a urmat tendinta (vizibila in Bing sau in Windows Phone
7), dar pentru produsele cele mai consacrate, Windows si Office,
misiunea este mult mai grea, daca nu chiar imposibila, pentru ca
imensa baza de utilizatori va accepta cu greu un downgrade. Tot
Apple este exemplul de strategie si in materie de downgrade.
Urmatoarea versiune a sistemului de operare MacOS X, Lion, aduce ca
principale noutati tocmai variante de prezentare care sa-l apropie
de interfata simpla din iPad, cum ar fi Launchpad si aplicatii
full-screen.
Insa avantajele interfetelor “evidente” trec mult dincolo de
comoditate si se concretizeaza in reducerea sau eliminarea
costurilor instruirii si ale suportului tehnic, care pot fi
importante. Un argument in plus aduce demografia: tendinta de
imbatranire a populatie din Europa si Statele Unite va determina o
crestere a duratei vietii active, asa ca inevitabil o buna parte
din cei care se vor lovi de noile tehnologii IT vor fi persoane mai
in varsta si mai putin dispuse sa invete interfete complicate si
manuale stufoase. Din nou, aici exemplul iPod poate fi
semnificativ, pentru ca o parte nu tocmai neglijabila din public o
reprezinta persoanele mai in varsta care nu au experienta in
utilizarea calculatoarelor.
Pe de alta parte, pe masura ce utilizatorii – tineri sau
varstnici – se obisnuiesc cu astfel de interfete, vor incepe sa le
pretinda – ceea ce deja se intampla si se concretizeaza in tendinta
de utiliza tablete de genul iPad in medii institutionale, acolo
unde un laptop veritabil nu se justifica sau este incomod. Un
recent studiu de la Forrester arata ca adoptia a inceput cu
lucratorii mobili, cum sunt agentii de asigurari. Urmeaza medicii,
care pentru prima data vor avea acces comod la informatii chiar la
patul bolnavului. Eu sper ca vor inlocui si ghiozdanele nepotilor
nostri.
“Daca tu crezi ca poti sau daca tu crezi ca nu poti, ai
dreptate”, spunea Henry Ford in urma cu atat de multi ani incat
nici nu mai conteaza ca a spus-o el sau nu. Imi place sa imi
amintesc fraza asta cand stau fata in fata cu oameni care se
considera subevaluati in Romania si imi argumenteaza cum nu reusesc
sa plece de aici, desi si-ar dori asta foarte mult. Nu ii
dezamagesc atunci cand discut cu ei. Nu le spun ca au ramas in
Romania pentru ca poate nu sunt destul de competenti. Nu le spun
nici ca au ramas aici pentru ca de fapt nu aveau chef sa munceasca
din greu. Sa porneasca de jos. Sa transpire.
Statistica nu stie sa imi spuna exact cati romani mai traiesc
acum in Romania. Acte romanesti mai au un pic peste 20 de milioane,
dar datele arata ca maximum 18 milioane mai sunt aici. Suntem inca
destul de multi si da, celor mai multi nu le place in Romania. Va
rog sa ma contraziceti daca nu am dreptate.
Cu toate acestea, sunt destul de multi si cei carora le place.
Celor care au considerat ca, asa cum spunea Liliana Solomon (fostul
CEO local al Vodafone), in Romania se intampla lucruri, ai loc sa
cresti si sa te dezvolti, sa demonstrezi ca esti in stare. Mai mult
de atat, aici e distractiv: traim intr-o tara care s-a transformat
de la a fi complet pesimista la definitiv optimista si de curand a
luat-o de la capat.
De aceea cred acum ca ultimii 20 de ani traiti in Romania vor
semana destul de mult cu urmatorii 20 de ani. Desigur, multe
lucruri s-au schimbat si se vor mai schimba, dar in esenta va fi la
fel. Nu ca e comod sa stii cum arata planul? Pe de alta parte, nu
stau cei mai multi oameni in relatii care nu le plac, in joburi
care nu le plac, in tari care nu le plac? Doar pentru ca e caldut
si cunosc cum merge treaba?
Ce daca stim ca Romania e datoare pana peste cap si ne va fi cel
putin la fel de greu sa trecem de urmatoarea decada cum ne-a fost
sa trecem de anii ’90? Conteaza ca am trecut, ca fiecare a facut-o
in felul lui, mergand inainte doar pentru el, poate fara a plati
taxele, poate facand lucruri la limita legalitatii, cei mai multi
fara a se implica. Exact ca intr-o casnicie in care, cumva, fiecare
il insala pe celalalt, dar nimeni nu are curaj sa discute cu
cartile pe masa. De aceea am ajuns in 2010 sa fim mai datori decat
am fost vreodata.
2010 nu a fost usor: TVA a ajuns sa fie un sfert din
pretul-a-orice, au fost taiate salariile, nu au fost bani de
medicamente, tara s-a dezorganizat din ce in ce mai mult. Dar noi
ce am facut? Cumva nu am mai mancat copios din cauza ca rosiile
erau prea scumpe? Nu am mai mers la petreceri din cauza ca ne-au
fost taiate salariile si nu am avut bani sa ne luam un costum nou?
Sa fim seriosi. Ne-am “descurcat” – cum ne place noua sa spunem. Nu
am vazut niciun cetatean de rand sau CEO de companie sa se duca la
Guvern la inceputul anului si sa intrebe: ok, ce ar trebui sa facem
noi, ca oameni si firme, ca Romania sa nu se mai imprumute de la
FMI? Ca si noi, Guvernul s-a descurcat.
Partea care imi displace mie cel mai mult in discutiile astea
este ca stiu ca cei mai multi dintre cei care ar vrea sa plece vor
ramane in Romania, se vor plange toata ziua, nu isi vor plati
taxele, vor incalca regulile si vor fi totusi multumiti. Cei care
au avut curaj sa plece au plecat. Dupa multi dintre ei imi pare
rau, erau oameni determinati, pe care Vestul i-a disciplinat.
De aceea as vrea sa stiu cati dintre cei care au ramas sunt
multumiti si vor cu adevarat sa traiasca in Romania. Doar pe
romanii care vor sa traiasca in Romania ne putem baza. Ceilalti nu
vor face decat sa ne puna bete in roate. Asa ca eu i-as ruga pe
toti cei care la recensamant ar spune ca vor sa traiasca in alta
tara sa plece chiar acum. Macar sa incerce. Daca le va iesi, bine,
le doresc sa fie fericiti in Canada, Noua Zeelanda, Danemarca sau
oriunde in alta parte. Daca nu le va reusi, as vrea sa dea un test
de redobandire a cetateniei pentru a se intoarce. Pentru ca, intre
timp, in Romania nu vor vrea sa traiasca doar chinezi sau cetateni
ai unor popoare oropsite la ele acasa, ci si alti oameni, mai de la
vest, satui de transformarile care vor avea loc in tara lor.
Fiecare are dreptul la o sansa. Pentru a doua, ar trebui sa
demonstreze ca merita.
Cititi cu atentie fragmentul de mai sus; cine este autorul si cu
ce ocazie spune ce spune? Ar putea fi, veti spune, vreun profesor
batran in dialog cu Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web,
sau poate reprosul unui bibliotecar catre Jimmy Wales, creatorul
enciclopediei online Wikipedia. Sau poate fi un jurnalist dedicat
printului, uite asa, ca mine, in discutie cu Arianna Huffington de
la Huffington Post, site-ul de stiri si opinii care demoleaza
ansamblul presei tiparite.
Gresiti, desigur. Autorul este Platon, in dialogul Phaidros;
filozoful grec, ajuns la maturitate, considera scrisul, alfabetul,
comunicarea prin cuvant scris drept revolutii distructive si pleda
pentru singurul mod de transmitere a cunostintelor, singurul mod de
invatatura pe care il cunostea, pe cale orala (in mod ironic,
cuvantul lui Platon a ajuns la mine/noi scris).
Fragmentul citat a fost deseori invocat chiar de catre Marshall
McLuhan, creatorul Galaxiei Gutenberg, profetul ziarelor si al
televiziunii, ganditorul sprintar care ar putea parea astazi
depasit, aruncat in uitare de catre revolutia tehnica indusa de
aparitia internetului. L-am regasit pe McLuhan dupa 20 de ani (cum
altfel?) si, recitindu-l, am zambit: oamenii sunt aceiasi, spaimele
sunt aceleasi, nimic nu s-a schimbat, nimic nu se schimba, doar
oamenii cred asta.
Nu mai este mult pana la aparitia raspunsului la intrebarea din
acest an a publicatiei The Edge: “Cum influenteaza internetul modul
in care tu gandesti?”. The Edge este o revista online care isi
asuma analiza celei de-a treia culturi; conceptul vine in
continuarea ideilor americanului CP Snow, care vorbea la inceputul
anilor ’60 de “cele doua culturi”, cea a stiintei si cea a artei si
literaturii. A treia cultura este rezultatul unificarii celor doua,
iar mediul electronic s-ar putea dovedi, cred cei de la Edge,
propice pentru cumulul de idei si culturi. In fiecare an pun cate o
intrebare, iar noianul de raspunsuri primite de la oameni de
stiinta, artisti si ganditori incheaga un posibil raspuns. La
intrebarea acestui an s-au adunat deja 132.000 de documente de la
peste 170 de specialisti. Rasfoiti-le, veti gasi o sumedenie de
idei sclipitoare dar , va avertizez, si multe platitudini.
Unde vreau sa ajung? Rezum, pornind de la recenta poveste
cinematografica a creatorului Facebook: multi insi din lumea asta
cred, impun, certifica internetul drept mediul viitorului pentru
comunicare, informare, socializare. Internetul asemeni unui soi de
minister orwellian al adevarului isi scrie si rescrie o istorie
contemporana, de multe ori “in timp ce” sau “in avans”. Altii,
folosind argumente asemanatoare batranului filozof grec, clameaza
diluarea intelighentiei si instaurarea terorii gloatei
clampanitoare din tastaturi.
Daca e sa stam si sa judecam, intrebarea fundamentala in acest
caz este “cum influenteaza internetul modul in care gandeste
Platon?”. Dom’ne, cine va intui asta va fi al doilea Gutenberg si
va isca adevaratul model de business, schimband societatea umana
din temelii; sa zicem ca Mark Zuckerberg a intuit ceva, dar l-a
luat succesul pe dinainte, in aceeasi masura in care l-a atins pe
Shawn Fanning, cel de la Napster.
Daca tot am pomenit de Napster si de Marshall McLuhan, trebuie
sa aduc un argument in favoarea perenitatii ideilor umane:
teoreticianul media a spus ca “mediul este mesajul”, undeva in anii
’60, cucerit de mesajul golit de continut al luminii si
electricitatii. Un mesaj filozofic intr-un concept accesibil, iar
Napster, aparut la ani buni dupa ce filozoful nu a mai fost, il
exemplifica cat se poate de corect. Concret, Napster a furnizat
doritorilor posibilitatea de a avea muzica, gratuit. Dar dorinta de
a descarca cat mai multe cantece i-a facut pe utilizatori sa
plateasca oricat de mult pentru o conexiune cat mai buna la
internet si pentru latime de banda. Muzica, continutul adica, nu
mai conta, iar mediul, conexiunea si latimea de banda adica, facea
toti banii.
Cat de corect a fost asta din punctul de vedere al afacerilor,
muzicienilor, consumatorilor sau al lui Fanning insusi tine deja de
un acelasi mod de gandire al lui Platon – supararea celor de la
Metallica pe afacerea lui Fanning ar fi disparut daca furnizorii de
banda si de echipament hardware ar fi facut echipa comuna cu
publisherul muzicienilor si cu cei de la Napster.
Antreprenorii internetului vor descoperi curand, cred,
necesitatea unui model de business asemanator, bazat pe
specializare si integrare puternica; problema este ca un astfel de
model devine la un moment dat fie enervant – iar Facebook chiar
este enervant in prezent -, fie va degenera dupa modelul economiei
socialiste, in care unii se faceau ca fac, iar altii se faceau ca
gandesc.