Blog

  • Cui ii pasa de somaj

    Am o presimtire rea referitoare la viitorul muncitorilor
    americani – dar nu din motivele care v-ar putea veni acum in minte,
    sau nu in totalitate. Da, cresterea incetineste si sunt destule
    sanse ca somajul sa creasca, nu sa scada, in lunile care vin. Asta
    e de rau. Dar ce e mai rau e ca sunt tot mai multele dovezi ca
    elita noastra guvernamentala nu e interesata de faptul ca un nivel
    de disfunctionalitate economica odinioara de neimaginat este pe
    cale sa devina noua stare de normalitate.

    Si mi-e teama ca cei de la putere, in loc sa-si asume
    responsabilitatea pentru crearea de locuri de munca, vor declara in
    curand somajul ridicat drept “structural”, o componenta permanenta
    a peisajului economic, si ca prin condamnarea unei mari parti
    dintre americani la somaj pe termen lung vor transforma aceasta
    scuza intr-o trista realitate.
    Nu cu mult timp in urma, oricine ar fi estimat ca unul din sase
    angajati americani va ajunge in curand in somaj sau i se vor reduce
    norma si salariul, si ca perioada medie de somaj va ajunge la 35 de
    saptamani, era trimis la plimbare drept un pesimist incurabil, in
    parte si pentru ca daca s-ar fi intamplat ceva din cele de mai sus,
    se presupunea ca autoritatile ar fi tras de toate parghiile crearii
    de locuri de munca. Dar iata ca aceste previziuni s-au adeverit, si
    ce vedem in schimb?

    In primul rand, vedem Congresul care refuza sa actioneze, atat
    republicanii cat si democratii conservatori refuzand sa mai dea
    veun ban pentru crearea de locuri de munca si nedorind nici macar
    sa aline suferinta celor fara un loc de munca.
    Ni se spune ca nu ne permitem sa ii ajutam pe someri – ca trebuie
    sa ne coboram grabnic deficitele bugetare, fiindca altfel
    “gardienii obligatiunilor” (speculatorii de pe pietele financiare)
    vor urca pana la cer costul la care se imprumuta Statele Unite.
    Sunt plasmuiri ale imaginatiei vulturilor deficitului, caci departe
    de a fugi de datoriile SUA, investitorii le cumpara si mai abitir,
    ducand dobanzile de fapt la minime istorice. Dar apostolii fricii
    sunt de neclintit: lupta cu deficitele, insista ei, trebuie sa aiba
    prioritate – dar nu si inaintea reducerilor de impozite pentru cei
    bogati, care trebuie extinse, indiferent ce minusuri bugetare se
    vor genera astfel. Ideea e ca o mare parte din Congres – suficient
    de mare incat sa poata bloca orice actiune in privinta locurilor de
    munca – e foarte interesata de impozitele pentru cei mai bogati
    americani, adica 1% din populatie, dar foarte putin de necazul
    americanilor de rand care nu-si pot gasi de lucru.

    Bun, daca nu face nimic Congresul, de ce nu actioneaza atunci
    Rezerva Federala? La urma urmei, se presupune ca ea are doua tinte:
    eliminarea somajului si stabilitatea preturilor, de obicei definita
    in practica drept o inflatie sub 2%. De vreme ce somajul e foarte
    mare, iar inflatia e mult sub pragul maxim, te-ai astepta ca Fed sa
    ia masuri agresive care sa stimuleze economia. Dar n-o face. E
    adevarat ca Rezerva Federala a apasat deja una dintre pedale pana
    la podea: dobanzile pe termen scurt, parghia sa obisnuita de
    interventie, sunt aproape de zero. Totusi, presedintele Fed, Ben
    Bernanke, ne-a asigurat ca are si alte optiuni, cum ar fi sa-si
    mareasca detinerea de obligatiuni ipotecare, si a promis ca va
    pastra dobanzile pe termen scurt la un nivel minim. Si un mare
    institut de cercetare sugereaza ca Rezerva Federala ar putea
    impulsiona economia daca si-ar fixa o tinta de inflatie mai mare de
    2%. Dar Fed nu a facut nimic din acestea. In loc de asa ceva, unii
    oficiali coboara mizele pentru ea. Spre exemplu, Richard Fischer,
    presedintele Rezervei Federale din Dallas, a sustinut luna trecuta
    ca Fed nu are nicio responsabilitate pentru slabiciunea economiei,
    pe care el a pus-o pe seama incertitudinii cu privire la viitoarele
    reglementari legale – o viziune populara in cercurile
    conservatoare, dar fundamental opusa realitatii. De fapt, el a
    reactionat la esecul Fed de a-si atinge una din cele doua
    principale tinte prin mutarea tintei.
    A trecut apoi la cealalta tinta, explicand ca scopul Fed nu e
    maximum 2% pentru inflatie, ci mai degraba “a pastra inflatia
    extrem de joasa si de stabila”.

    Pe scurt, toate-s bune. Si estimez – dupa ce am mai vazut filmul
    asta odata in Japonia – ca daca si cand preturile vor incepe sa
    scada, cand inflatia deja mult sub tinta va deveni deflatie, unii
    oficiali Fed ne vor explica atunci ca si asta e in regula. Ce ne
    asteapta urmand aceasta cale? Iata ce consider eu foarte probabil:
    doi ani de acum inainte, somajul va fi foarte ridicat, foarte
    posibil mai mare decat e acum. Dar in loc sa-si asume
    responsabilitatea pentru a rezolva situatia, politicienii si
    oficialii Fed vor declara laolalta ca somajul ridicat e structural,
    dincolo de controlul lor. Si dupa cum am mai spus, cu timpul aceste
    scuze se pot transforma intr-o filozofie de viata, pe masura ce
    somerii pe termen lung isi pierd abilitatile de munca si
    conexiunile cu piata muncii si devin de neangajat.

    As vrea sa-mi imaginez ca mania publica va preveni acest
    deznodamant. Dar desi americanii sunt cu adevarat nervosi,
    supararea lor nu are o tinta anume. Asa ca mi-e teama ca elita
    noastra guvernamentala, care nu e cine stie ce interesata de somaj,
    va permite ca distrugerea locurilor de munca sa se perpetueze si de
    acum inainte.

  • Spectrul anticipatelor

    “In vara asta ne odihnim, sa ne incarcam bateriile si sa ne
    pregatim de alegeri”, a spus Berlusconi. Aceste declaratii au fost
    facute dupa ce Camera Deputatilor a respins o motiune prin care se
    cerea demisia unui membru al guvernului Berlusconi, gratie
    abtinerii disidentilor condusi de Gianfranco Fini, ceea ce a evitat
    provizoriu riscul caderii guvernului si organizarea unor alegeri
    anticipate.

    Motiunea de cenzura a fost respinsa cu 299 de voturi (ale PDL si
    aliatului sau, Liga Nordului) si 75 de abtineri (disidenti PDL si
    deputati de centru), fiind sustinuta, in schimb, de 229 de deputati
    din opozitia de stanga, in principal din Partidul Democrat.

  • Seicul stie adevarul

    “Intr-o conferinta de presa, la 9 august, voi prezenta elemente
    care vor dezvalui piste importante la nivelul anchetei in vederea
    aflarii adevarului”, a spus Nasrallah. Liderul Hezbollah a criticat
    frecvent faptul ca ancheta internationala efectuata de Tribunalul
    special pentru Liban (TSL, sub egida ONU) nu a abordat niciodata,
    in opinia sa, o pista israeliana in asasinarea lui Hariri, fost
    premier si milionar, ucis intr-un atentat cu o
    camioneta-capcana.

  • “Fostii” au probleme mari

    Acuzatiile va trebui sa fie transmise Parlamentului, care va
    decide daca acestia vor comparea sau nu in fata tribunalului
    statului, instanta abilitata sa judece inalti demnitari. Documente
    recente ale politiei de frontiera poloneze, publicate de Helsinki
    Foundation, au relevat debarcarea a 20 de “pasageri” din avioane
    inchiriate de CIA pe aeroportul militar Szymany in perioada
    decembrie 2002-septembrie 2003.

    Dintre acestia, 16 nu au mai plecat din Polonia si ar putea fi
    prizonieri ai CIA. In 2005, Human Rights Watch si Washington Post
    au acuzat si Romania ca ar gazdui inchisori secrete ale CIA, insa
    oficialii de la Bucuresti au negat constant acuzatiile.

    Cu toate acestea, in vara anului 2009, cotidianul New York Times
    scria, citandu-l pe fostul sef al principalei baze de aprovizionare
    a CIA din Europa, Kyle D. Foggo, ca o cladire de pe o strada
    aglomerata din Bucuresti a servit drept inchisoare secreta a
    CIA.

  • Toamna se numara cei ramasi

    Zvonurile referitoare la acest subiect au fost insistent
    vehiculate de ministrul Elena Udrea, spre iritarea sefului ei
    direct, prim-vicepresedintele PDL Adriean Videanu, care a opinat ca
    “nici Elena Udrea si nici eu” nu ar avea de unde sa aiba informatii
    despre un act care este prerogativa presedintelui si a premierului
    Emil Boc.

    Etapa finala de testare a coeziunii arcului guvernamental inaintea
    remanierii incepe la 16 august, cand Camera Deputatilor incepe
    sesiunea extraordinara convocata la solicitarea presedintelui; e
    foarte posibil ca si Senatul sa decida in 10 august sa inceapa
    lucrarile in aceeasi perioada, pentru a putea rezolva restantele
    din justitie semnalate in raportul de profil al Comisiei Europene
    de luna trecuta.

    Opozitia a anuntat ca ramane in picioare varianta motiunii de
    cenzura, probabil in septembrie, pe care PSD a decis sa o
    introduca, desi nu va obtine de la inceput cele 236 de semnaturi
    necesare pentru ca ea sa duca sigur la caderea Guvernului.

    Zvonurile privitoare la fragilitatea coalitiei PDL-UDMR-UNPR s-au
    tot intetit, alimentate de declaratiile liderilor liberali si
    social-democrati, increzatori ca noile masuri de austeritate care
    trebuie puse in aplicare vor determina parlamentarii puterii sa se
    alieze cu PNL si PSD la votul pe motiunea de cenzura.

    Despre celalalt deziderat, suspendarea presedintelui – impartasit
    public doar de liberali si conservatori ñ sansele ca el sa se
    intrupeze sunt destule de firave. Ion Iliescu a spus clar ca nu
    exista sustinere parlamentara pentru suspendare, iar liderul PSD,
    Victor Ponta, vrea sa evite ca prin acest gest sa vitaminizeze doua
    personaje de a caror pasa proasta profita acum – presedintele
    Traian Basescu si cel care l-ar suplini, presedintele Senatului,
    Mircea Geoana.

    Aceasta nu-l impiedica insa pe seful PSD sa fie in continuare
    extrem de activ in a vorbi despre alegeri anticipate, declarandu-se
    convins ca ele vor avea loc in urmatoarele luni si insistand ca PSD
    face tot posibilul ca (macar) Emil Boc sa cada.

  • A aterizat Naor

    Naor a fost pus in urmarire internationala pentru a-si executa
    restul de pedeapsa cu inchisoarea (10 ani, sase luni si 20 de zile)
    ramas de executat, la care a fost condamnat de catre Tribunalul
    Bucuresti pentru trafic de armament. Shimon Naor este acuzat ca a
    falsificat mai multe documente de transport in care a trecut o alta
    destinatie decat cea reala, obtinand, licenta de export de armament
    in tari supuse embargoului.

  • Liberali care spun lucruri trasnite

    Potrivit acestuia, opt senatori si patru deputati
    democrat-liberali, “mai ales din judetele din Moldova si
    Transilvania” au avut deja “discutii exploratorii” cu liberalii
    pentru intrarea in grupul parlamentar PNL.

  • Televizoarele 3D, deocamdata un moft pentru elite

    Candva la inceputul acestui an, seful unui producator de
    electronice de talie mondiala prevedea o ascensiune fulminanta
    pentru televizoarele cu tehnologie 3D, dar numai cu conditia sa
    existe suficient continut care sa fie furnizat in acest format.
    Dintr-un anumit punct de vedere a avut dreptate, insa continutul
    n-a fost un element esential. Mai multe companii au epuizat stocul
    – destul de mic, ce-i drept, data fiind precautia comerciantilor –
    inca din prima zi cand au adus televizoarele 3D in magazinele
    romanesti, desi in afara de cateva filme si programe de stiri,
    continutul era practic inexistent. Iar odata ce tehnologia de
    conversie – prin care orice post de televiziune, clip video sau
    film poate fi redat in format 3D, chiar daca nu a fost realizat in
    acest format – a fost adoptata pe unele modele de televizoare,
    problema continutului a fost complet inlaturata.


    Pana la sfarsitul acestui an, cei cativa producatori care au
    lansat pe piata din Romania televizoarele 3D vor vinde probabil in
    jur de 3.000 de bucati, potrivit unor estimari din piata, in
    conditiile in care numarul de filme nou lansate in format
    tridimensional va ajunge la aproximativ 50. “In lunile mai si
    iunie, cota noastra de piata pe segmentul televizoarelor 3D a fost
    foarte mare, aproape spre 100%”, sustine Raul Filip, directorul
    diviziei audio-video a Samsung Electronics Romania, producatorul
    care a incorporat in televizoarele de ultima generatie tehnologia
    de conversie a continutului si care detine in total o cota de peste
    30% din intreaga piata TV.

    Cele 3.000 de televizoare ar insemna sub 1% din numarul de
    televizoare cu ecran plat comercializate pe piata, estimeaza
    managerul, totalul ar ajunge la circa 400.000-450.000 de
    televizoare cu plasma, LCD si LED. Cifra ar fi in scadere prin
    comparatie cu anul trecut, cand a fost de aproximativ 423.000 de
    bucati, la care s-au adaugat 376.000 de televizoare cu tub catodic,
    potrivit datelor companiei de cercetare de piata Gfk Romania,
    determinand o piata cifrata la aproximativ 200 de milioane de euro.
    Televizoarele 3D vor insemna totodata si o mica parte din vanzari;
    la un pret mediu de 2.000 de euro, piata lor ar ajunge la
    aproximativ 6 milioane de euro.



    “Gradul de penetrare a televizoarelor a depasit deja 90% in
    Romania”, apreciaza Raul Filip. Nu inseamna insa ca fiecare
    gospodarie are un televizor, avand in vedere ca exista case dotate
    cu doua sau mai multe televizoare, situatie in care, de cele mai
    multe ori, unul dintre ele este cu ecran plat. Din punctul de
    vedere al tehnologiei, elemente precum compatibilitatea
    procesorului 3D cu toate tipurile de semnal tridimensional sau
    tehnologia de conversie sunt factori care conteaza in decizia de
    cumparare a consumatorului. Mare parte a productiei se face in
    Asia, desi Europa de Est livreaza si ea: compania sud-coreeana
    Samsung, spre exemplu, are fabrici de productie atat in Coreea si
    China, cat si in Europa.

    Pentru cea mai mare parte a consumatorilor insa, criteriile de
    selectie a televizorului sunt deocamdata pretul si diagonala. “Se
    face de multe ori o selectie naturala, pentru ca aceia care cumpara
    un televizor scump si cu diagonala de 50 de inci au si o casa
    spatioasa”, apreciaza Raul Filip. In ceea ce priveste televizoarele
    3D, preturile pornesc de la 1.250 de euro si pot ajunge chiar si la
    6.000 de euro, gama fiind foarte variata si din punctul de vedere
    al diagonalelor.

    Televizoarele LCD sunt in general alegerea consumatorilor cu
    venituri mici si medii, care cauta sa inlocuiasca televizorul cu
    tub catodic cu unul cu ecran plat. De altfel, CRT-urile au fost
    anul trecut devansate de televizoarele cu ecran plat ca numar de
    unitati vandute: primele au avut aproape o injumatatire a
    vanzarilor, pana la 376.000 de bucati, in timp ce acestea din urma
    au scazut usor, de la 492.000 de unitati vandute in 2008 la 423.000
    anul trecut, potrivit datelor GfK Romania. Cei ce au deja un LCD in
    casa, dar vor sa-l inlocuiasca sau au nevoie de un al doilea
    televizor opteaza in general pentru un televizor LED. Iar modelele
    cu plasma au segmentul de cumparatori bine definit – de obicei
    oameni pasionati de tehnologie si cu venituri medii sau peste
    medie. Pe masura ce televizoarele cu ecran plat devin tot mai
    populare, printre criteriile de alegere vor figura si
    conectivitatea echipamentului la internet, capacitatea de a se
    conecta cu toate celelalte dispozitive din sufragerie. Designul sau
    sistemul de prindere pe perete sunt si acum criterii de selectie,
    mai ales pentru cei mai pretentiosi.

    In conditii de scadere a consumului si cu efectul majorarii TVA,
    singurele motoare ale pietei au ramas varful de vanzari cu ocazia
    Campionatului Mondial de Fotbal si lansarea televizoarelor 3D.
    “Vanzarile de televizoare 3D din Romania au fost pana acum peste
    asteptari. Toata lumea a subestimat puterea de cumparare a
    romanului pentru tehnologii noi”, conchide Raul Filip.

  • Recorduri de vara la cinema

    In 2010 se implinesc 35 de ani de la lansarea fimului “Falci”,
    productia lui Steven Spielberg care a schimbat modul cum se fac
    afacerile in industria cinematografica. In vara lui 1975, pentru
    prima data in istorie, un numar record de oameni renuntau la o zi
    de plaja ca sa poata vedea un film la cinematograf. Era pentru
    prima data cand o superproductie hollywoodiana se lansa vara si
    dupa o campanie de promovare agresiva si distributie
    internationala, “Falci” atingea recordul de incasari, cu 100 de
    milioane de dolari la box office numai in Statele Unite.


    De atunci, industria cinematografica a uitat de prejudecata ca
    lunile iunie, iulie si august sunt cele mai slabe pentru business
    si a reusit sa determine publicul sa uite de plaja si de terase
    pentru cateva ore. Daca la inceput lansarile au fost mai timide si
    bugetele mai mici, in ultimii cinci ani 42% din incasarile la box
    office au fost obtinute in timpul verii, care pentru industria
    cinematografica incepe in luna mai.
    Dincolo de succesul “Falci”, cercetarile de marketing au avut un
    rol decisiv. Atunci cand studiourile au observat ca varsta medie a
    publicului de cinema este tot mai scazuta (in Statele Unite, de
    exemplu, exista mai multi adolescenti ca oricand, iar timpul liber
    de vacanta abia asteapta sa fie umplut cu ceva), programarea
    lansarilor s-a schimbat.


    In aceasta vara, studiourile incearca sa depaseasca recordul de
    incasari de 10 miliarde de dolari de anul trecut. Armele, unele
    vechi, altele mai noi, merg direct la tinta si urmeaza in mare
    reteta “Falci”. Filmul, ecranizare a bestsellerului lui Peter
    Benchley, era exact ceea ce trebuia pentru ca publicul sa aleaga
    salile de cinema in defavoarea statului la soare, mai ales ca
    imaginea rechinului care vana turistii era cat se poate de
    impresionanta. Publicul a trait drama alaturi de personajele jucate
    de Roy Schneider, Richard Dreyfuss si Robert Shaw.


    Producatorul David Brown recunostea atunci ca lansarea a fost
    special programata in sezonul de vara, cand oamenii isi petrec
    timpul la plaja si in apa, si printr-o strategie bine pusa la punct
    au reusit sa atraga de trei ori mai multa presa la interviurile de
    lansare. La vizionarea de la Long Beach, mogulii Universal, Lew
    Wasserman si Sidney Sheinberg, au lansat o campanie publicitara
    fara precedent la acel moment – au investit 700.000 de dolari in
    spoturi care sa ajunga in 211 milioane de camine. Produsele
    asociate erau in acelasi spirit – inghetata Jaws (“falci”) cu arome
    speciale inspirate de film – Jawberry, Sharkalate (“shark” –
    rechin) – iar dupa 11 saptamani pe marele ecran, “Falci” devenea
    cel mai profitabil film din istoria industriei.

    Si, ca si Spielberg, care a repetat succesul cu multa actiune si
    personaje fioroase ce atrag publicul, precum nazistii din seria
    Indiana Jones sau dinozaurii din seria Jurassic Park, productiile
    de anul acesta mizeaza pe actiune si personaje
    puternice.

  • Vreau sa am succes in Romania

    Dar subiectul acestui text nu este brandul de tara ales de
    Ministerul Turismului sau de Consiliul de brand (simpatica
    gaselnita, trebuie sa recunoastem), ci imaginea noastra despre
    noi.
    Am inceput in urma cu mai multe luni o campanie pe site – botezata
    dezbaterile BM – prin care incercam sa aratam ca injuraturile,
    bascalia si violenta de limbaj nu sunt singurele “creatii” ale
    cititorilor de pe site-urile romanesti. In ciuda recomandarilor, am
    preferat sa lasam libere toate comentariile, fara o preaprobare,
    chiar daca asta insemna mai multa munca ulterior pentru scoaterea
    celor inadecvate.
    Sigur, nici temele serioase, de la suprataxarea bogatilor si pana
    la rolul pedepsei cu moartea sau a impozitarii progresive, nu au
    scapat de comentarii “off-topic”, insa treptat acestea s-au redus
    si subiectele abordate au atras tot mai multe comentarii pozitive
    si negative, dar intr-o forma civilizata si argumentata. Semn ca se
    poate.
    Poate aici ar trebui investit mai degraba milionul de euro sau cat
    va fi alocat pentru promovarea brandului de tara in exterior. In
    intelegerea, comunicarea si constientizarea imaginii noastre despre
    noi si, mai ales, despre cum credem ca am putea fi pentru a avea
    succes in Romania, cum scria Florin Mihai, unul dintre cei care au
    comentat la dezbaterile noastre de pe site. O sa reiau o parte din
    comentariul lui si al altor cititori, poate, totusi, serviciile de
    monitorizare ale presedintelui Basescu, Guvernului sau doamnei
    ministru Udrea, foarte atenta la imaginea Domniei sale, vor retine,
    fie si cateva franturi, ce le-ar fi cu siguranta foarte
    utile.

    “Cum naiba sa fac sa am succes? Pentru ca eu (o majoritate formata
    din cetateni) ma straduiesc sa muncesc alea 8 ore la serviciu. Si
    mereu ma uit la ceas sa treaca alea 8 ore mai repede ca sa merg
    acasa, unde mananc si ma uit la televizor, ca asta ma face fericit.
    Si mereu sunt nemultumit ca nu merge nimic in tara asta si dau vina
    pe toti: pe Guvern, pe iubita/sotie, pe copii (daca am), pe vecini,
    pe tara, etc. Si a doua zi, o repet pe prima. Si asa mai departe.
    Dar eu vreau sa am succes in tot. Ati intalnit oameni care gandesc
    asa? Trebuie sa le dau o veste: este nevoie de munca multa pentru a
    reusi. In fiecare zi trebuie sa faci ceva pentru obiectivele tale.
    Si la serviciu: fii extraordinar. Zambeste, fa glume si munceste
    pentru ca rezultatele muncii tale trebuie sa se vada. Trebuie sa
    muncesti chiar si cand altii nu muncesc. Tu meriti sa fii apreciat.
    Meriti sa ai succes, chiar si aici in Romania.Ce te costa sa
    muncesti in alea 8 ore cu placere? Ca doar tu ai ales locul de
    munca unde esti acum. Tu l-ai vrut. Dupa serviciu si in week-end
    ocupa-te de obiectivele tale. Distreaza-te la maxim. Oamenii de
    succes se distreaza. De ce naiba sa te tot plangi ca un depresiv,
    sa tot spui ca nu stii, nu poti, nu ai chef? Oamenii mici fac
    lucruri mici. Oamenii mari…te-ai prins… fac lucruri mari. Fii un om
    mare”.

    Sau, dupa cum scrie un alt cititor, “nu Romania scoate ce-i mai rau
    din noi, ci noi insine, prin schimbarea valorilor, prin acceptare
    si lipsa de reactie, prin lasitate si umilire pe banuti, prin
    construirea unei realitati bazate pe cotidianul negativ nu pozitiv,
    prin blazare fata de ce numim prezent si nepasare fata de viitor.
    Ne comportam ca si cum lumea s-ar sfarsi maine, ca si cum ne-ar
    apartine noua, nu copiilor nostri, ca si cum ne-ar fi permis orice,
    ca si cum libertatea n-ar presupune responsabilitate, ci numai
    drepturi. Noi am schimbat mediul si el ne schimba pe noi. Imi vin
    in minte bunicii de la tara, dusi demult, oameni simpli, cu putina
    carte, dar cu mult bun-simt, care mi-au insuflat mandria de a trai
    intr-un sat de razesi, pe pamantul daruit inaintasilor de insusi
    Stefan cel Mare, drept rasplata pentru credinta si vitejia lor.
    Timpurile astea au existat, la fel cum exista si prezentul de azi.
    Putem schimba ceva doar incepand schimbarea cu noi insine, abia
    apoi cerand altora sa se schimbe. Putem schimba ceva doar definind
    valori si (re)invatand ce inseamna bun-simt, implicare,
    responsabilitate si unire”.

    Sau, daca aceste doua comentarii nu v-au convins sa ramaneti in
    tara, probabil ca in scurt timp veti ajunge la aceeasi concluzie ca
    Victor, un alt cititor. “Am 34 de ani si am facut o mutare de care,
    in urma cu 3-4 ani, nu ma credeam in stare: am parasit tara. Nu am
    plecat in Spania sau Germania, ci intr-o fosta tara comunista,
    Cehia, care ca si Romania, acum 21 de ani trecea printr-o
    revolutie, de catifea, dar totusi revolutie. Nu incetez sa ma
    minunez de diferenta care s-a depus intre aceste doua tari, surori
    intr-o vreme apusa. Si aici exista criza economica, dar culmea, se
    incurajeaza angajarile pentru a spori numarul celor impozitati, se
    aduce forta de munca, pana si din India. Important este sa vina
    bani la buget. Este o prima impresie sumara despre o tara care in
    acelasi moment ca Romania a schimbat un regim cu altul, un stil de
    viata cu altul. Aici, economia chiar este in crestere, pe cand in
    tara unii doar au promis acest lucru”.
    Invitandu-va sa descoperiti mai multe opinii si, mai ales, sa ne
    spuneti care sunt solutiile voastre pentru Romania pe site-ul
    nostru inchei cu o intrebare. Cum ar suna oare sloganul unei
    campanii pentru un brand de tara destinat romanilor, nu turistilor
    straini?