BusinessMagazin

Tag: yuan

  • Yuanul chinezesc a depăşit euro în finanţarea schimburilor comerciale

    Yuanul chinezesc, cunoscut şi ca renminbi, a avut o cotă de 8,66% în luna octombrie în scrisorile de credit şi plata schimburilor comerciale, în urcare de la 1,89% în ianuarie 2012, potrivit unui comunicat al Swift – Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Globale, care operează cea mai mare reţea electronică interbancară de transmitere de informaţii privind tranzacţii financiare.

    În acelaşi interval, cota monedei euro a scăzut de la 7,87% la 6,64%.

    “Renminbi este fără îndoială o monedă de top pentru finanţarea comerţului global, cu atât mai mult în Asia”, a declarat Franck de Praetere, director de plăţi şi comerţ Asia Pacific în cadrul Swift.

    China vrea să creacă influenţa monedei naţionale în comerţul global şi în mediu investiţional, iar guvernul relaxează treptat controlul asupra ratei de schimb valutar şi costurilor de finanţare. China este a doua mare economie a lumii, cu un produs intern brut de peste 8.000 miliarde de dolari în 2012.

    Viceguvernatorul Băncii Populare a Chinei, Yi Gang, a declarat săptămâna trecută că acumularea de rezerve valutare nu mai este în interesul Chinei. Rezervele valutare ale Beijingului totalizau 3.660 miliard de dolari la finele lunii septembrie, nivel record.

    Yuanul chinezesc s-a plasat în octombrie pe locul 12 în topul celor mai utilizate monede în sistemul global de plăţi, în stagnare faţă de septembrie, potrivit datelor Swift.

    Tranzacţiile zilnice în yuani au crescut la o medie 120 miliarde de dolari în luna aprilie, faţă de 34 miliarde de dolari în 2010, moneda chineză urcând astfel pe locul 9 în lume, potrivit unui raport publicat în luna septembrie de Banca pentru Reglemente Internaţionale.

    Gradul de utilizare a yuanului la nivel internaţional este creşte odată cu deschiderea pieţei chineze de capital. În primele nouă luni ale acestui an, aproximativ 17% din comerţul global al Chinei a fost reglementat în renminbi, faţă de mai puţin de 1% în 2009, potrivit datelor Deutsche Bank.

  • Cum construiesc comunismul capitaliştii din Beijing

    Indicele Shanghai Composite Index (SHCOMP) a ajuns miercuri la 2.206,61 puncte, cel mai mare nivel din octombrie încoace, iar indicele Hang Seng China Enterprises Index (HSCEI) a ajuns la 11.437,44 puncte, câştigând în doar câteva zile 11%, cea mai mare creştere de acest fel din octombrie 2011 încoace.

    Guvernatorul Zhou Xiaochuan a anunţat că accelerarea convertibilităţii yuanului este printre priorităţile decise la recenta plenară a Partidului Comunist, care intenţionează să realizeze acest obiectiv până în 2020, alături de alte reforme cu bătaie lungă, precum relaxarea restricţiilor în domeniul rezidenţei şi măsuri de modernizare a agriculturii. Pieţele au salutat ideea, considerând că dereglementarea pieţei valutare va atrage investiţii la bursă şi va stimula lichiditatea.

    Nu e singura veste bună de la Beijing – economia chineză a crescut cu 7,8% în al treilea trimestru faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce ar trebui să permită atingerea ţintei de 7,5% fixate de partid pentru 2013.

  • Mizaţi pe yuan: moneda Chinei câştigă teren

    Tranzacţiile valutare globale reprezintă la ora actuală 5.300 mld. dolari pe zi, faţă de 4.000 mld. dolari în 2010, iar yuanul a urcat în acest interval de pe locul 17 pe locul 9 în topul monedelor preferate în comerţul, investiţiile şi speculaţiile mondiale, cu tranzacţii de 120 mld. dolari pe zi.

    În top a reintrat, de asemenea, pesoul mexican pentru prima dată din 1998, pe locul 10, susţinând ideea analiştilor că economiile emergente câştigă teren în comerţul şi investiţiile mondiale. Intrarea yuanului şi a pesoului a dus la ieşirea din top a coroanei suedeze şi a dolarului Hong Kong.

  • De ce vrea Asia un FMI al ei

    Statele asiatice trebuie să creeze mai multă cerere locală în loc să se bazeze pe exporturi ca motor de creştere economică, a spus săptămâna trecută Bahk Jae-wan, ministrul de finanţe sud-coreean, într-un discurs cu ocazia unui forum la Seul. El a cerut crearea unei plase financiare de siguranţă puternice pentru Asia, care să contracareze posibilele ieşiri de capital ca urmare a crizei din zona euro, şi a adăugat că va lua măsuri de stabilizare a pieţelor financiare dacă va fi cazul, în condiţiile incertitudinilor apărute după alegerile din Franţa şi Grecia. La începutul lunii mai, acelaşi Bahk Jae-wan vorbea despre riscurile pe care reducerea expunerii băncilor europene le creează pentru Asia şi spunea că “volatilitatea fluxurilor globale de capital ameninţă stabilitatea financiară în toată lumea”.

    Diverşi reprezentanţi ai unor bănci occidentale ca HSCB şi Credit Suisse, prezenţi alături de Bahk Jae-wan la reuniunea anuală a guvernatorilor Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB) de la Manila, au încercat să combată astfel de temeri, afirmând că băncile europene, care acopereau circa 10% din nevoile de finanţare ale pieţelor asiatice la sfârşitul lui martie, au de fapt tot interesul să-şi menţină prezenţa şi să dea credite în continuare în Asia, cu toate constrângerile de pe urma crizei şi a cerinţelor noi de adecvare a capitalului impuse de UE. Însuşi economistul-şef al ADB, Changyong Rhee, a fost de părere că reducerea expunerii băncilor europene nu e chiar aşa de semnificativă şi că nu sunt motive ca previziunile de creştere pentru pieţele din Asia-Pacific să fie înrăutăţite. Dar fapt e că, după un calcul al ING, valoarea creditelor bancare sindicalizate către pieţele emergente a scăzut brusc în primul trimestru, cu 51% faţă de precedentul, la 105 mld. dolari. Ritesh Maheshwari, analist la Standard & Poor’s, a declarat pentru publicaţia Emerging Markets că o retragere a capitalurilor bancare europene va afecta deopotrivă creditarea pe pieţele de trade finance, produse financiare derivate şi împrumuturi sindicalizate, reducând oferta de credit în special în Hong Kong, Singapore şi Japonia.

    Plasa de siguranţă de care vorbea ministrul sud-coreean a fost vedeta reuniunii de la Manila. Denumit Chiang Mai Initiative Multilateralization (CMIM, după Chiang Mai, mare centru cultural şi al doilea oraş ca mărime din Thailanda), fondul de protecţie contra crizei a fost lansat în urmă cu 10 ani, dar până acum importanţa lui a rămas mai mult simbolică. Miniştrii de finanţe din 13 ţări participante la reuniune – China, Japonia, Coreea de Sud şi Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN – Indonezia, Thailanda, Singapore, Filipine, Cambodgia, Laos, Brunei, Malaezia, Myanmar şi Vietnam) – au convenit să dubleze capacitatea fondului, de la 120 la 240 mld. dolari, prin contribuţia ţărilor membre, pentru ca această parte a lumii să se poată proteja mai eficient de o eventuală criză regională. “Sigur, noi avem încredere în judecata FMI, însă a aştepta o decizie de finanţare a FMI ne ajută mai puţin decât dacă am mobiliza noi înşine resurse financiare pentru a ajuta rapid ţările care au nevoie”, a declarat Kittiratt Na-Ranong, ministrul de finanţe thailandez.

    Oficialii asiatici admit că nu e iminentă vreo criză de lichiditate care să facă necesară folosirea banilor CMIM, însă creşterea importanţei fondului are un scop pe alt plan: eliberarea ţărilor de povara economică a menţinerii unor rezerve valutare cât mai mari – o povară care le-a scos peri albi în epoca teribilului “război mondial al valutelor” din 2010, când tiparniţa de bani a Rezervei Federale americane a inundat pieţele emergente cu capitaluri speculative care au apreciat excesiv monedele naţionale, din Brazilia până în Asia, deteriorând competitivitatea economiilor locale şi silind băncile centrale să cheltuiască miliarde de dolari ca să readucă în limite normale cursul valutar.

  • Yuan sau dolar? Cine a castigat din vizita lui Hu Jintao la Washington

    Inainte de vizita la Washington, Hu Jintao declarase pur si
    simplu ca sistemul valutar actual, bazat pe dolar ca principala
    moneda de rezerva si comerciala, “este de domeniul trecutului”,
    vrand sa sanctioneze astfel ceea ce el considera o politica nefasta
    de aruncare a poverii crizei de la SUA la restul lumii, prin
    alimentarea inflatiei la nivel global prin tiparnita de bani a
    Rezervei Federale. Iar conflictul mocnit il stim: daca SUA cer ca
    Beijingul sa deschida mai mult supapa de apreciere a yuanului, dupa
    ce spre jumatatea anului trecut chinezii au inceput sa lase
    valoarea monedei sa creasca, prioritatea economistilor din China
    pare sa fie acum temperarea presiunilor inflationiste prin alte
    mijloace decat aprecierea yuanului – majorari treptate ale
    dobanzilor, suficient de prudent incat sa nu atraga capitaluri
    speculative, si restrictionarea creditarii interne.

    Tacerea in chestiunile monetare a fost compensata de anunturi
    spectaculoase in alte privinte. Beijingul a parafat un acord de
    achizitie a 200 de aeronave Boeing, in valoare de 19 miliarde de
    dolari si a facut promisiuni de pana la 45 de miliarde de dolari
    sub forma de alte contracte economice bilaterale. Hu Jintao a avut
    si politetea sa admita in fata jurnalistilor americani ca Beijingul
    mai are de lucrat la respectarea drepturilor omului, insa intr-o
    fraza astfel mestesugita incat la nevoie sa poata fi reinterpretata
    conform cu deziderate sociale si nu neaparat politice: “Mai sunt
    multe de facut in China in ce priveste drepturile omului. Ne vom
    continua eforturile de a imbunatati viata poporului chinez si de a
    promova democratia si domnia legii”.

    Un prim test pentru a confirma atasamentul fata de domnia legii
    ar fi, potrivit analistilor, pozitia mai dura pe care China e
    asteptata sa o adopte – la presiune americana – in problema Coreei
    de Nord, ale carei gesturi de sfidare a comunitatii internationale
    au iritat suficient in ultima perioada.

  • Cine castiga si cine pierde in razboiul mondial al valutelor

    Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
    Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
    fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
    deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
    monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
    competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
    deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
    pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
    dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
    Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
    trecand de 1,40 dolari/euro.

    Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
    care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
    inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
    expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
    cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
    devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
    Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
    reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
    sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
    de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
    de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
    devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
    SUA sau Germania.

    Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
    respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
    dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
    dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
    saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
    noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
    titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
    deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
    iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
    aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
    va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
    desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
    de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
    a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
    decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
    punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
    adica pentru China.

    Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
    in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
    scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
    mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
    cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
    din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
    o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
    in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
    centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
    de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
    reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
    guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).

    Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
    brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
    de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
    2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
    si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
    competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
    aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
    bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
    monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
    descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
    desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
    rentabile in care sa-si plaseze banii.

    Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
    sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
    unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
    dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
    Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
    de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
    care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
    Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
    ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
    crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
    contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
    numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
    sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
    implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
    bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
    conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
    economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.

  • Congresul SUA vrea sa faca prin lege ce n-a reusit sa faca piata: aprecierea monedei chineze

    Exporturile ieftine ale Chinei ar putea suferi astfel, dupa ce
    demnitarii americani, atat ai puterii, cat si cei ai opozitiei au
    lansat un proiect de rezolutie care apreciaza ca yuanul chinezesc
    este subventionat de stat, ceea ce ar impune introducerea de catre
    SUA a unor noi taxe vamale asupra marfurilor provenite din
    China.

    Cititi mai multe despre deprecierea yuan-ului
    pe www.zf.ro.

  • Picatura chinezeasca: Beijingul schimba regimul valutar, dar nu cum vrea Washingtonul

    Banca Populara a Chinei a anuntat sambata, printr-un comunicat
    difuzat si in chineza, si in engleza, ca de luni, 21 iunie, revine
    la practica dinainte de 2008, de a stabili valoarea yuanului in
    raport cu un cos de valute, nu numai in raport cu dolarul. A fost
    clar o cedare fata de presiunile SUA, tinand cont ca in Congres
    exista planuri de a impune limitari la importurile din China daca
    Beijingul nu renunta la legarea yuanului de dolar, considerata
    cauza de baza a excedentului comercial de ani de zile al SUA in
    raport cu China.

    Presedintele Obama, oficialii Bancii Centrale Europene si cei ai
    FMI au salutat cu entuziasm comunicatul, sperand probabil ca el
    semnaleaza disponibilitatea Chinei de a lasa yuanul sa se aprecieze
    rapid si substantial, adica asa cum isi doresc americanii. Numai ca
    duminica, aceeasi Banca Populara a Chinei a precizat, intr-un

    alt comunicat     difuzat numai in chineza, ca “nu exista nici o
    baza pentru o apreciere substantiala a renminbi (yuanul)” si ca
    banca “este decisa sa imbunatateasca administrarea cursului valutar
    si sa mentina cursul renminbi la un nivel rezonabil de stabilitate,
    pentru a mentine stabilitatea macroeconomica si financiara”.

    Cu alte cuvinte, eliberarea yuanului urmeaza sa fie mai curand
    simbolica, iar Beijingul n-are in nici un caz de gand sa-si puna in
    pericol economia printr-un curs de schimb volatil. Unii
    analist    i au vazut si partea buna, temandu-se ca daca yuanul ar
    deveni prea flexibil, China ar inceta sa mai cumpere obligatiuni de
    trezorerie americane (instrument prin care pana acum a mentinut
    raportul stabil intre yuan si dolar).

    Cat despre analistii chinezi, ei prevad ca toate companiile
    importante ale bursei chinezesti, de la companii aeriene la firme
    financiare si banci, vor avea de castigat, fiindca activele lor se
    vor scumpi odata cu eventuala apreciere a monedei. In ce ii
    priveste pe exportatori, care evident ar fi afectati de o crestere
    de valoare a yuanului, “scumpirea mainii de lucru si slabiciunea
    pietelor de export inseamna ca nu ne vom mai putea baza pe
    exporturi ca motor al cresterii, asa incat companiile concentrate
    spre piata interna, ca bancile si firmele de investitii, vor avea
    de castigat”, sustine
    Cao Xuefeng    , analist la Western Securities din Chengdu.

    DAR DACA YUANUL SCADE?

    Altii, intre care economistul Nouriel
    Roubin    i sau Li Daokui, consilier al comitetului de politica
    monetara al bancii centrale chineze, au atras atentia ca
    liberalizarea cursului de schimb ar putea duce, dimpotriva, la
    deprecierea yuanului, in lumina ingrijorarilor privind starea
    economiei asiatice si a somajului intern, asa incat flexibilitatea
    yuanului s-ar putea intoarce exact contra sperantelor SUA.

    Intre 2005 si 2008, Beijingul a decis sa treaca de la cursul fix
    la un regim de flotare controlata in care valoarea yuanului era
    calculata in raport cu un cos de valute ce includea dolari, euro,
    yeni, woni coreeni, dolari Singapore, ringgiti malaezieni, ruble
    rusesti, dolari australieni, bahti thailandezi si dolari canadieni.
    In iulie 2008 insa, China a legat yuanul de dolar (in raport cu
    care putea varia zilnic cu pana la 0,5%), motivand prin necesitatea
    de a apara economia de turbulentele pietei si prin efectele
    negative ale influxurilor de capital din anii precedenti, care au
    creat bule ale activelor pe piata chineza si au distorsionat
    economia.

    De atunci, autoritatea monetara a mentinut aproape neschimbata
    valoarea monedei, in jur de 6,83 yuani/dolar, prin cumparari anuale
    de miliarde de dolari si de euro. Finantarea acestor achizitii s-a
    facut prin sistemul de banci de stat, care a devenit astfel foarte
    greu accesibil pentru necesitatile de fonduri ale afacerilor mici
    si mijlocii din tara.

    Intre 2005 si 2008, yuanul
    s-a apreciat cu 21%     fata de dolar. Acum, economistii nu prevad
    o miscare in sus sau in jos fata de dolar mai mare de 2-3% pana la
    sfarsitul anului si 3-4% la anul, mai ales ca in compozitia cosului
    de valute intra si euro, fata de care yuanul deja s-a apreciat cu
    15% in ultimele doua luni. Daca euro va continua sa scada fata de
    dolar, atunci si yuanul va fi lasat sa se deprecieze, a sugerat
    Li
    Daokui    .