BusinessMagazin

Tag: umilire

  • Elev umilit de învăţător în faţa clasei: “Uitaţi cât de urât e acest copil”

    “Uitaţi cât de urât e acest copil negru! Copii, nu-i aşa că este chiar foarte urât?”, sunt cuvintele pe care învăţătorul le-ar fi spus în timpul unei ore de curs, cerându-i apoi elevului să întoarcă spatele la clasă ca să nu-l mai vadă, informează La Repubblica.
     
    Incidentul s-a petrecut în şcoala primară din Monte Corvino, cartier din Foligno, în urmă cu câteva zile, iar elevul a povestit totul acasă.
     
    Băiatul le-a spus părinţilor că învăţătorul a desenat pe fereastră un semn cu degetul şi i-a cerut să se întoarcă cu spatele la colegii săi şi să privească doar acel semn de pe fereastră.
     
    Povestea a fost confirmată şi de directorul instituţiei şcolare. “Am informat Inspectoratul şcolar pentru că este vorba despre un incident foarte grav”, a declarat directorul.
     
    Explicaţia halucinantă a învăţătorului
    Confruntat de părinţii copilului şi de şefii săi, cadrul didactic a declarat că, de fapt, a fost vorba despre un experiment şcolar.
     
    Învăţătorul a susţinut că a vrut să le arate copiilor cât de nedrept este un comportament rasist.
     
    Autorităţile au declanşat o anchetă, dar, pentru moment, învăţătorul îşi continua activitatea în mod normal, scrie stirileprotv.ro

  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.

  • Marian Drăgulescu, multiplu campion mondial, UMILIT DE MINISTERUL SPORTULUI! Au chemat poliţia să scape de el!

    Multiplul campion mondial a precizat însă că se simte foarte bine, cardiologii şi-au dat acordul pentru a intra în competiţii, iar dacă este nevoie poate concura pe propria semnătură, aşa cum au procedat în trecut ”Nadia Comăneci şi Marius Urzică”!
     

    Declaraţii Marian Drăgulescu în faţa MTS

    ”Voi fi aici în fiecare zi până voi primi un răspuns favorabil. Sunt dator să lupt pentru a participa la Campionatul European”

    ”Andreea Răducan a participat la rândul ei pe propria semnătură. Propria răspundere este propria răspundere. Am avut o problemă cervicală şi în 2007. În România nu i-a dat nimeni de cap, astfel că m-am dus în Statele Unite şi totul a fost în regulă”

    ”Mă simt umilit, eu m-am antrenat din a patra zi după operaţie, sunt pregătit să particip”

    ”Nu este vorba despre partea financiară, dacă era pentru bani, m-aş fi lăsat de mult de gimnastică. Este vorba despre pasiune, e microbul pentru gimnastică. Mai am 2 ani de activitate şi îmi doresc foarte mult să ajung la Europene”

    Cătălina Ponor a avut două intervenţii pe inima, una mai complicată, iar cea de a doua, ablaţie, cum am avut şi eu, iar federaţia a înscris-o la două luni distanţă la Campionatul Mondial”

    ”Marius Urzică nu ar fi ieşit niciodată campion olimpic dacă nu ar fi participat pe propria semnătură”

  • Ziua pe care Cristi Borcea spera să nu o trăiască vreodată! Cum a fost UMILIT de judecători, chiar când avea cele mai mari speranţe că va fi eliberat

    “În acord cu reprezentantul Ministerului Public, profilul moral şi comportamental al infractorilor ce comit astfel de fapte de tip ‘white collar’ este unul de obicei bun în mediul carceral, însă aceasta nu poate să releve în mod automat şi o reeducare pe măsură, reţinându-se doar acest aspect în mod singular şi fără a-l corobora cu nici măcar o singură altă împrejurare personală. Or, pericolul faţă de ordinea de drept pe care-l reprezintă astfel de infractori care nu au comis simple infracţiuni de drept comun pentru a-şi asigura un produs infracţional ocazional nu poate fi, în mod evident, ignorat de către prezenta instanţă. (…) Pericolul are o natură diferită de cel reprezentat de faptele comise cu violenţă, fiind de asemenea unul extrem de ridicat şi, prin urmare, instanţa nu-şi poate forma convingerea privind o reală reeducare doar prin afişarea unui comportament lipsit de sancţiuni”, se arată în motivarea magistraţilor Judecătoriei Sectorului 4.

    Atunci când şi-a susţinut cererea de liberare condiţionată, în luna mai, Cristian Borcea a menţionat şi faptul că cei şapte copii ai săi au nevoie de el, însă judecătorii spun, în motivare, că nu au fost convinşi de această situaţie.

    “Privitor la situaţia familială a deţinutului (şapte copii în întreţinere, din care şase minori) instanţa constată că aceasta nu se circumscrie nici unui criteriu de analizat la aprecierea oportunităţii acordării liberării condiţionate unui condamnat. Chiar şi aşa, aceasta ar trebui privită ca o cauză de agravare a situaţiei sale deoarece condamnatul, la data comiterii faptelor, a acţionat cu extrem de mare uşurinţă, nesocotind posibilitatea de a fi sancţionat pentru faptele reprobabile pe care le comite şi acceptând totuşi producerea rezultatului vătămător, fără a-şi lua în considerare câtuşi de puţin copiii. În plus, chiar şi în perioada detenţiei, şi-a asumat imposibilitatea prezenţei în viaţa unora dintre copiii concepuţi şi născuţi în această perioadă. Analizând declaraţiile notariale depuse la dosar în apărarea deţinutului, prin apărătorul ales, declaraţii date de persoanele de sex feminin cu care deţinutul are copii, dar şi declaraţia mamei acestuia, se reţine că ulterior liberării deţinutul va locui cu mama sa şi nu cu vreunul dintre copii”, mai spune instanţa, în documentul menţionat.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Răspunsul jignitor primit de o tânără, după ce a aplicat pentru un job. ”E dezgustător”

    Paige Bond a găsit anunţul într-un ziar local şi a trimis CV-ul printr-un mail, prin care îşi descria întreaga activitate şi experienţă. Când a primit răspunsul, femeia în vârstă de 48 de ani a avut parte de un şoc.

    Angajaţii firmei respective au început să comenteze prin email profilul de Facebook al acesteia, fără să-şi dea seama că va primi şi ea răspunsurile.

    ”Probabil merită un interviu dacă tu crezi că poţi face faţă cu cineva ca ea în jurul tău”, a fost răspunsul unui angajat, care i-a judecat culoarea unghiilor şi a spus că prezenţa ei în firmă ar putea fi ”iritantă”. Replicile au mers şi mai departe: ”Ştergeţi acest email în cazul în care o angajaţi, să nu găsească conversaţia”.

    După ce şi-a dat seama de greşeală, angajatul i-a trimis un mesaj vocal prin care îşi cerea scuze.

    ”Sunt o femeie aranjată şi da, am sânii mari, dar cum mă poţi judeca după asta? Sunt orice, dar nu o piţipoancă. Îmi analizezi profilul de Facebook şi te uiţi la pozele mele, este dezgustător. Este umilitor şi total greşit”, susţine femeia, potrivit metro.co.uk.

    Paige a primit în urma acestui scandal nenumărate scuze din partea firmei.

  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.

  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.

  • Un scriitor de Nobel, UMILIT pe un aeroport din România

    Prozatorul şi dramaturgul Nurrudin Farah a povestit că pur şi simplu a fost umilit pe Aeroportul Otopeni în timp ce se deplasa spre Iaşi pentru a participa la FILIT.

    Nurrudin Farah a arătat că a fost luat drept imigrant şi din acest motiv un funcţionar român l-a ţinut inutil timp de 25 de minute pe Aeroportul Otopeni supunându-l unui tratament umilitor.

    “Am fost oprit pe Aeroportul Internaţional din Bucureşti imediat ce am vrut să intru În România. A venit un funcţionar de la imigrări şi m-a ţinut inutil 25 de minute fără Aeroport, punându-mi tot felul de Întrebări fără noimă. Mi-a văzut paşaportul şi a crezut că sunt imigrant. M-a Întrebat dacă am bani să trăiesc la Iaşi şi mi-a cerut să-i arăt. I-am spus că nu am bani dar am cărţi de credit şi că la Iaşi, cazarea şi masa sunt asigurate. Nu m-a crezut deşi i-am arătat cărţile de credit. Voia să vă apare pe voi românii de sălbaticul de mine”, a povestit Nuruddin Farah, scrie realitatea.net

  • Un scriitor de Nobel, UMILIT pe un aeroport din România

    Prozatorul şi dramaturgul Nurrudin Farah a povestit că pur şi simplu a fost umilit pe Aeroportul Otopeni în timp ce se deplasa spre Iaşi pentru a participa la FILIT.

    Nurrudin Farah a arătat că a fost luat drept imigrant şi din acest motiv un funcţionar român l-a ţinut inutil timp de 25 de minute pe Aeroportul Otopeni supunându-l unui tratament umilitor.

    “Am fost oprit pe Aeroportul Internaţional din Bucureşti imediat ce am vrut să intru În România. A venit un funcţionar de la imigrări şi m-a ţinut inutil 25 de minute fără Aeroport, punându-mi tot felul de Întrebări fără noimă. Mi-a văzut paşaportul şi a crezut că sunt imigrant. M-a Întrebat dacă am bani să trăiesc la Iaşi şi mi-a cerut să-i arăt. I-am spus că nu am bani dar am cărţi de credit şi că la Iaşi, cazarea şi masa sunt asigurate. Nu m-a crezut deşi i-am arătat cărţile de credit. Voia să vă apare pe voi românii de sălbaticul de mine”, a povestit Nuruddin Farah, scrie realitatea.net

  • O statistică ce ar trebui să ne pună pe gânduri: bullying-ul, un fenomen în creştere în şcoala românească

    De asemenea, studiul Fundaţiei „Salvaţi Copiii” România arată cu unul din patru copii a fost umilit în faţa colegilor.

    Cercetarea făcută de către organizaţie a urmărit modul de reacţie al copiilor şi al părinţilor cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică, potrivit csid.ro

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro