Rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), prof. univ. dr. Remus Pricopie, a transmis mesajul imediat după ce Comisia de Etică a adoptat hotărârea după analizarea „cazului Bulai”.
„Am primit astăzi hotărârea Comisiei de Etică a SNSPA privind reclamaţiile de hărţuire sexuală, aduse profesorului Alfred Bulai. Am informat decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu, preşedintele Senatului SNSPA, prof. univ. dr. Iordan Bărbulescu, şi Consiliul de Administraţie că, în calitate de rector SNSPA şi în conformitate cu Art. 172 din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, pun în aplicare această hotărâre, cu efect imediat. Prin urmare, am semnat dispoziţia de desfacere a contractului individual de muncă al lui Alfred Bulai, începând de azi, 6 august 2024. Am semnat cu gândul la victimele ştiute şi neştiute ale celui care, în loc să fie profesor, un mentor pentru tinerele generaţii, a ales să încalce principiile de bază ale oricărei comunităţi civilizate şi să supună mai multe persoane unui tratament nedemn şi abuziv. Sper ca acţiunea fermă a SNSPA împotriva celor care nu respectă normele etice şi demnitatea fiecărui membru al comunităţii academice să fie un exemplu şi pentru alte universităţi sau instituţii publice din România. Din experienţa mea profesională de trei decenii, nu cunosc un alt caz de hărţuire sexuală care să fi fost soluţionat în 8 zile de la momentul sesizării, cu respectarea tuturor cerinţelor legale”, spune Pricopie.
Rectorul SNSPA spune că, din păcate, România rămâne una dintre ţările din Uniunea Europeană în care misoginismul, agresivitatea verbală şi hărţuirea sexuală sunt în general tolerate, prin lipsa de reacţie instituţională şi prin inexistenţa unor instrumente reale de ordin civil sau penal de pedepsire a agresorilor şi protejare a victimelor.
„Această boală socială, care se manifestă prin misoginism, hărţuire sau chiar agresiune sexuală, nu poate fi eradicată fără mărturiile victimelor şi implicarea tuturor instanţelor competente. Trebuie să fim alături de victime şi familiile lor, prin toate mijloacele care ne stau la dispoziţie şi să le încurajăm să expună orice situaţie pe care o consideră abuzivă. Azi, în timp ce discutăm despre „cazul Bulai”, există, din păcate, şi alte cazuri de hărţuire sexuală în universităţi, instituţii de cultură, presă, partide politice, autorităţi locale, poliţie, sport etc. care nu sunt semnalate sau care sunt tolerate prin inacţiune. Este nevoie de o revizuire a întregii legislaţii din domeniu – nu numai cea specifică universităţilor – , atât în materie de drept administrativ, dar şi de drept penal. Fără instrumente instituţionale şi legale puternice, nu există tratament eficient pentru fenomenul hărţuirii sexuale. De exemplu, atât timp cât intervine prescrierea cu o viteză greu de imaginat, iar pedepsele, acolo unde se pot aplica, sunt simbolice, fenomenul hărţuirii sexuale va continua să afecteze anual mii de femei, majoritatea la vârste foarte tinere, fără măcar ca aceste cazuri să fie sesizate„”, mai spune Pricopie.
Din perspectiva SNSPA, Pricopie spune că subiectul declanşat de „cazul Bulai” nu se închide, deoarece SNSPA va continua analiza situaţiei create, pe mai multe planuri, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
„Pe de o parte, Comisia de Etică va evalua în ce măsură există argumente legale pentru a extinde cercetările. De asemenea, toate datele adunate la SNSPA vor fi trimise cu celeritate către organele de anchetă penală, pentru a contribui la derularea investigaţiilor deja demarate. Pe de altă parte, suntem conştienţi de gravitatea „cazului Bulai”, iar identificarea vulnerabilităţilor interne care au permis acest lucru este fundamentală pentru noi. În acest sens, am demarat procedurile pentru a realiza un audit intern, care va începe de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Departamentul de Sociologie, şi care va trebui să dea nu doar răspunsuri cu privire la ceea ce s-a întâmplat, ci şi să propună măsuri pentru viitor. Este important să ştim că forţa unei organizaţii este dată nu numai de succesele sale, dar mai ales de modul în care ştie să treacă prin crize. Prin urmare, identificarea şi tratarea imediată a derapajelor, de orice fel, trebuie să fie o prioritate”, mai spune Remus Pricopie.
Acesta face însă afirmaţii care nu vor fi pe placul victimelor. Astfel, Remus Pricopie precizează că „afirmaţia potrivit căreia „toţi ştiau” este mincinoasă şi calomnioasă”: „Nu există niciun element care să o susţină. Vina colectivă funcţionează doar în regimurile totalitare. A acuza in corpore o întreagă comunitate academică, cu mii de membri, şi a arunca cu noroi asupra tuturor profesorilor dedicaţi de la SNSPA poate fi util doar celor care nu au legătură cu educaţia, ci eventual cu interesele unor politici extremist-radicale, pe care SNSPA le-a combătut în mod constant şi va continua să le combată. Astfel de abordări generalizatoare şi simplificatoare, bazate pe părerile şi impresiile celor care comentează pe margine, dăunează grav interesului legitim ca învăţământul românesc şi societatea, în ansamblul său, să facă paşi înainte”.
De asemenea, el adaugă că nu susţine „atacul nejustificat la persoane care au contribuit nu doar la construcţia SNSPA ca instituţie, una dintre cele mai respectate şi apreciate universităţi româneşti la nivel internaţional, ci care au definit concepte, atitudini şi norme etice în învăţământul românesc”. Se referă la profesorii fondatori, dar şi la cei care s-au alăturat mai târziu proiectului SNSPA şi dă exemplul prof. univ. dr. Mihaela Miroiu.
„Astăzi nu am fi discutat deschis despre hărţuirea în şcoli şi universităţi dacă Mihaela Miroiu, în urmă cu peste 20 de ani, nu ar fi atras atenţia asupra unui fenomen larg răspândit în societatea românească, dar ţinut „sub preş”, în mod sistematic. Mihaela Miroiu a fost atacată şi în 2004-2006, când a expus public nevoia de a aborda frontal tema misoginismului din societatea românească, începând cu mediul politic şi cel ştiinţific, până la mediile dezavantajate socio-economic. În 2005, Mihaela Miroiu a propus Ministerului Educaţiei adoptarea unui Cod Etic la nivel naţional, ceea ce, câteva luni mai târziu, s-a şi întâmplat. La acel moment, nu exista nici măcar legislaţie de natură penală, ea fiind oarecum completată insuficient aproape zece ani mai târziu. Prin urmare, să o învinovăţeşti azi, în 2024, pe Mihaela Miroiu pentru „lipsă de acţiune” sau „tăinuire” este ca şi cum am vrea să rescriem istoria. Munca sa trebuie apreciată, nu denigrată”, adaugă Remus Pricopie.
Desfacerea contractului individual de muncă al lui Alfred Bulai vine după ce poliţiştii Capitalei au început investigaţiile în cazul acuzaţii aduse profesorului de la SNSPA. Cercetările se fac pentru folosirea funcţiei în scop sexual.