Tag: slabiciuni

  • Criza creează terenuri de vânătoare pentru cei care caută prăzi uşoare cu nume grele sau doar să speculeze slăbiciunile companiilor şi guvernelor. Ce pieţe sunt vulnerabile

    Forintul Ungariei este predispus la depreciere l În Polonia, cea mai mare companie de asigurări, PZU, este controlată de stat Pentru Credit Suisse şi-a arătat interesul chiar prinţul coroanei Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman S&P Global vede slăbiciuni în majoritatea pieţelor emergente în 2023 pe fondul creşterii dobânzilor în SUA şi aprecierii dolarului Pieţele au devenit nelichide, haotice şi volatile.

    Pentru prima dată în ultimul deceniu, sectorul asigurărilor din Ungaria a devenit neprofitabil. Seceta de dimensiuni istorice şi inflaţia au făcut pagube, iar lovitura de graţie a venit de la guvern prin suprataxarea companiilor de asigurări.

    Executivul a promis că va interveni pe această piaţă printr-o „reglementare mai activă“. Însă Budapesta şi-a făcut un obicei din a crea presiuni în sectoare pe care le branduieşte ca strategice pentru  a-i slăbi pe jucătorii de care este interesat în pregătirea de achiziţii.

    Aşa s-a întâmplat cu aeroportul din Budapesta, dar guvernul maghiar a renunţat la el în ultima clipă anul trecut, primul semn serios că rămâne fără bani.

    În Polonia, cea mai mare companie de asigurări, PZU, este controlată de stat. În Ungaria, cei mai mari jucători sunt străini, de aceea şi sunt suprataxaţi în vremuri de criză. Una din politicile principale ale guvernului premierului Viktor Orban este de a aduce sectoarele strategice în mâini maghiare. A făcut aşa şi cu sectorul bancar.

    Însă actuala criză a creat vulnerabilităţi în multe alte locuri din întreaga lume. Când Credit Suisse, un gigant financiar global, se prăbuşea fără logică pe bursele de acţiuni în urmă cu două luni, The Economist scria despre vânarea celei mai slabe verigi din lanţul finanţelor globale. S-ar putea spune că Credit Suisse este prea mare pentru a avea prădători, dar crizele anterioare au arătat că prăzi pot fi instituţii financiare considerate prea mari pentru a fi lăsate să cadă. Chiar şi guvernele pot fi îngenunchiate.

    În criza din 1997-98, economia Thailandei a colapsat, la fel şi Itcm, un mare fond de hedging. În furtuna din 2008-2009 s-au scufundat Islanda şi Lehman Brothers.

    16 septembrie 1992 este cunoscută ca ziua în care speculatorii, George Soros fiind unul dintre ei, au distrus defensiva Băncii Angliei şi au răpus lira sterlină pariind contra acestei monede. În toamnă, lira sterlină s-a prăbuşit.

    Forintul Ungariei este predispus la depreciere. Acum, pentru Credit Suisse şi-a arătat interesul chiar prinţul coroanei Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, care ar fi dispus să injecteze 500 de milioane de dolari în colosul vlăguit de aceste vremuri tulburi, arată The Wall Street Journal. Arabia Saudită, dar şi celelalte state arabe bogate în bani şi petrol caută să-şi extindă influenţa în Europa şi în lume.

    Probleme pe burse şi cu profiturile au şi marile companii de tehnologie precum Alphabet (Google) şi Microsoft, pentru care vremurile cu vânzări record din pandemie au apus. Acţiunile Apple au rezistat mult timp ca active de refugiu în furtuna din sectorul de profil, dar şi ele au început să dea semne de slăbiciune. China, cu proteste la principalul furnizor Foxconn şi în alte părţi şi cu lockdownuri în contextul apariţiei de noi focare de COVID, reprezintă călcâiul lui Ahile pentru gigantul american de tehnologie. S&P Global vede slăbiciuni în majoritatea pieţelor emergente în 2023 pe fondul creşterii dobânzilor în SUA şi aprecierii dolarului. Acest mix forţează băncile centrale emergente să răspundă şi ele cu majorări de dobânzi pentru a-şi proteja monedele, frânându-şi astfel creşterea economică.

    Financial Times a făcut o anchetă pentru identificarea viitoarelor fracturi din pieţele financiare şi aduce în atenţie inclusiv lichiditatea scăzută de pe piaţa obligaţiunilor americane şi datoria guvernamentală a Japoniei. Inflaţia uriaşă este contrată cu dobânzi ridicate după un deceniu în care băncile centrale au făcut exces de generozitate prin achiziţii de active. Acum aceste achiziţii sunt mult încetinite, şocurile fiscale se înmulţesc, ceea ce creează penurie de lichiditate pe pieţe. Speculatorii nu mai pot tranzacţiona fără să mişte semnificativ preţurile. Iar fluctuaţii bruşte de preţuri pe o piaţă pot forţa vânzări pe alte pieţe pentru protejarea profiturilor, cu rezultate impredictibile, explică FT.

    Pieţele au devenit nelichide, haotice şi volatile. Şocuri izolate, precum închiderea bursei nichelului de la Londra, colapsul furnizorilor de energie din Europa sau o criză a pensiilor în desfăşurare rapidă în Marea Britanie sunt urmărite pentru identificarea furtunilor mai mari ce pot veni.

    FT scrie şi de piaţa obligaţiunilor guvernamentale ale Poloniei, ale căror yielduri au crescut pe măsură ce dobânzile au fost majorate, blocând creditarea, iar economia s-a adâncit într-o criză a costului vieţii.

    Alţi analişti amintesc de piaţa locuinţelor din Germania, care după decenii de stabilitate are în faţă o scădere abruptă a preţurilor, poate chiar de 25% faţă de punctul de vârf, potrivit Deutsche Bank.

  • Slăbiciunile lui Putin ies la iveală: Preşedintele rus recunoaşte că sancţiunile occidentale au început să afecteze industria de petrol şi gaze din Rusia

    Preşedintele rus Vladimir Putin a recunoscut, joi, că sancţiunile occidentale au început deja să deranjeze industria energetică a Rusiei şi a avertizat că încălcarea globală a sectorului petrolier al ţării ar putea avea consecinţe „extrem de dureroase” pentru cei care urmăresc să izoleze economia Moscovei, scrie Business Insider.

    Putin a făcut aceste comentarii joi, în timpul unei întâlniri video guvernamentale, potrivit rapoartelor presei. Liderul de la Kremlin a declarat că băncile din „ţările neprietenoase” pun presiune pe exporturile ruseşti de energie prin întârzierea transferului de plăţi.

    Mărturisirea preşedintelui vine în momentul în care unii dintre cei mai importanţi clienţi de energie ai Rusiei din Uniunea Europeană se gândesc la boicotarea livrărilor de petrol şi gaze ruseşti ca o formă de pedeapsă pentru războiul declanşat în Ucraina. 

    Deşi UE nu a emis încă o interdicţie completă, o parte din finanţarea şi tehnologia sectorului au fost vizate de sancţiuni, unii parteneri începând să evite cu totul energia rusă. Atât SUA, cât şi Canada au interzis importurile ruseşti de petrol şi gaze, ceea ce duce la o creştere uluitoare a preţurilor în acest sector.

    Pe fondul încercărilor Occidentului de a reduce dependenţa de sursele de energie ruseşti, Putin a avertizat că cei care urmăresc să blocheze furnizorii ruşi se vor confrunta cu consecinţe severe. Preşedintele a subliniat joi că pe piaţa globală există o penurie de gaze naturale şi a prezis că, dacă Europa îşi va îndrepta faţa spre alte ţări pentru asigurarea importurilor de energie, efectele se vor simţi în nivelul de trai al oamenilor.

    „Nu există nicio alternativă rezonabilă la gazul rusesc în Europa”, a declarat Putin, potrivit The New York Times.

    Ţiţeiul din Rusia este deja comercializat cu o reducere masivă pe piaţa globală, deoarece cererea în scădere a dus la o diminuare a producţiei, fapt care afectează întregul lanţ de aprovizionare cu energie din Rusia, potrivit The Wall Street Journal. Vânzările de gaze şi petrol au reprezentat 45% din bugetul federal al Rusiei în 2021, a raportat publicaţia, iar economiştii avertizează că şomajul, inflaţia şi recesiunea reprezintă o ameninţare iminentă în viitorul apropiat al Moscovei.

    Putin a declarat joi că Rusia trebuie să înlocuiască echipamentele sancţionate şi să reorienteze vânzările de gaze de la cumpărătorii europeni către piaţa asiatică. Dar acest lucru ar putea dura ani de zile, a raportat The Journal, din cauza reţelelor de transport maritim şi a conductelor subdezvoltate.

    În pofida recunoaşterii de către Putin a greutăţilor, liderul de la Kremlin se aşteaptă ca Rusia să obţină aproximativ 9,6 miliarde de dolari din vânzările de energie în aprilie, potrivit estimărilor ministerului de finanţe al ţării. Chiar şi pe fondul sancţiunilor, Rusia are destui clienţi pentru a menţine sectorul pe linia de plutire. India a cumpărat cel puţin 13 milioane de barili de petrol rusesc de la începutul războiului, potrivit Reuters, iar China rămâne, de asemenea, un cumpărător extrem de important în segmentul energetic.

  • Cum se peticeste o plasa de siguranta. De ce vorbeste UE pe doua voci

    Nu a fost mana astrelor sau vreun as de pica scos din maneca de
    propriul guvern: Portugalia a evitat la un varf de ac soarta
    Irlandei de la sfarsitul anului trecut doar dupa ce Banca Centrala
    Europeana (BCE) a deschis larg cuferele si a aruncat in primele
    zile ale lui 2011 peste doua miliarde de euro speculatorilor din
    pietele financiare, iar Bruxellesul a dat de inteles ca intr-un
    viitor foarte apropiat Uniunea va veni cu o solutie bine inchegata
    pentru a evita astfel de situatii sensibile pentru moneda unica.
    Numai ca, saptamana trecuta, dubla reuniune a ministrilor de
    finante europeni (intai doar a celor 17 din zona euro, apoi a
    tuturor celor 27) a adus doar o promisiune cam fara vlaga din
    partea Germaniei si o intoarcere pe calcaie a Comisiei Europene,
    care se grabise sa anunte pentru inceputul lui februarie parafarea
    unor noi conditii de asistenta financiara comunitara.

    Fondul European de Stabilitate Financiara (EFSF), plasa de
    siguranta de 440 miliarde de euro la care zona euro, in frunte cu
    Germania, a fost constransa in mai anul trecut sa impleteasca in
    graba pentru salvarea Greciei si a monedei unice, ar trebui sa se
    intinda cat mai mult, ca sa cuprinda eventual si Portugalia, dar si
    alte state care – nu e exclus – vor mai intra in colimatorul
    pietelor. Cu acest deziderat sunt de acord si Berlinul, si
    Bruxellesul, insa oficialii germani nu se prea grabesc sa mai bage
    odata mana in bugetul propriu ca sa-si sustina colegele mai putin
    atente cu cheltuielile si imprumuturile. Ministrul german de
    finante Wolfgang Schaeuble, exponentul unei rezervate aripi nordice
    din care mai fac parte Olanda si Finlanda, a amanat luarea unei
    decizii pana la summitul UE din 24-25 martie, rastimp suficient
    pentru ca – speculeaza presa internationala – statele vizate de
    cresterea dobanzilor la imprumuturi sa ia masuri de redresare
    financiar-bugetara chiar mai dure decat pana in prezent.

    Si totusi, spre ce se indreapta fondul de asistenta financiara
    comunitara? In teorie, valoarea EFSF este de 440 de miliarde de
    euro, dar din cauza restrictiilor privind ratingul maxim AAA
    acordat obligatiunilor emise de acest vehicul, statele zonei euro
    se pot baza concret doar pe putin peste 250 de miliarde de euro.
    Grecia si Irlanda sunt deja servite de fond, iar odata cu
    potentiala salvare a Portugaliei, pe care dobanzile de aproape 7%
    cu care o impresoara piata o vor rapune mai devreme sau mai tarziu,
    ar ramane destul de putin loc pentru a ingramadi mai apoi si o
    Spanie aflata la ananghie sau, cosmarul de care nimeni nu vrea inca
    sa aduca vorba, chiar o Italie intrata in vria speculatorilor.

    Discutiile referitoare la extinderea de la 440 de miliarde de
    euro la 750 de miliarde de euro a garantiilor financiare oferite de
    EFSF – si care au trimis pietele in entuziasm chiar inainte de
    recentele emisiuni de eurobonduri ale Spaniei si Portugaliei – au
    primit, se pare, un “Nein” vehement din partea Germaniei, care ar
    prefera sa rezolve intai o problema mai veche, Grecia. Potrivit
    informatiilor obtinute deocamdata de presa doar pe surse, Berlinul
    ar fi propus contractarea de imprumuturi de pe pietele
    internationale, in numele EFSF, bani cu care statele cu probleme,
    Grecia bunaoara, sa-si rascumpere de la Banca Centrala Europeana
    obligatiunile suverane pe care aceasta le-a achizitionat de pe
    piata secundara, cu un discount de 20-30% si sa mai usureze astfel
    din datoria pe termen mediu a tarii. Cu aceasta restructurare
    partiala si indirecta a datoriei, pe care un comentator a numit-o
    “un default politicos”, Grecia ar putea sa iasa din nou sa se
    imprumute de pe piete, ridicand o parte din presiunea asupra EFSF
    care, in schimb, s-ar putea concentra asupra altor state cu
    probleme. O alta posibilitate ar fi folosirea Fondului de
    Stabilitate drept garant pentru o noua emisiune de obligatiuni a
    Greciei, la dobanzi mult sub cele peste 11% pe care i le cere acum
    piata, iar banii stransi astfel sa fie folositi tot la
    rascumpararea obligatiunilor de la BCE.