BusinessMagazin

Tag: Saxo Bank

  • Steen Jakobsen: “Uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”

    În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente, 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 80% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”<pariind> pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru”. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”.

    Danezul a mai prezentat în cadrul evenimentului şi modelul economic pe care l-a denumit Triunghiul Bermudelor şi pentru care spune, mai în glumă mai în serios, că aşteaptă premiul Nobel. Teoria economică pe care a creat-o evidenţiază că este un paradox ca în acelaşi ciclu economic să se regăsească deopotrivă 1. record pe pieţele bursiere; 2. record al ratei şomajului; 3. rate record în ce priveşte lipsa de creştere economică şi scăderea productivităţii.

    Sectorul public înghite felii din ce în ce mai consistente din economie, în orice ţară din lume, or acest lucru nu este deloc sănătos, devreme ce sectorul privat este cel ce generează slujbe. Democraţia funcţionează doar atât timp cât mai puţin de 51% din PIB se datorează sectorului public.

  • ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”.

    ntre ianuarie 2007 şi iunie 2008, preţul energiei fosile a sărit de la 5,2% din PIB-ul mondial la 12,4%, înghiţind încă 7,2% sau echivalentul a 5 trilioane de dolari din PIB-ul global. ”Având în vedere datoria mondială de 250% din PIB, aveam nevoie de o creştere în exces de 300 de puncte de bază în rata de finanţare pentru a ţine pe linia de plutire finanţele mondiale. Da, energia a fost principalul motiv pentru incidentul din 2007-2008, o criză ce a urmat scenariul comun.” Cu toate acestea, adaugă economistul şef al Saxo Bank, situaţia din prezent este un Minsky clasic. Jakobsen mai spune că Hyman Minsky credea că însăşi stabilitatea este destabilizatoare.

    Virtuozul crizei financiare credea că dinamica internă a unui sistem ar putea ea însăşi să genereze un şoc. Pentru că diverşi actori economici (bănci, companii, guverne şi cetăţeni) devin mulţumiţi de sine în vremuri de succes economic. Pe scurt, se culcă pe o ureche, cu gândul că vremurile bune vor dura pe vecie. Efectul net al acestei tendinţe este că riscă din ce în ce mai mult pentru profit. ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”. Ce fac decidenţii politici şi politicienii într-un asemenea scenariu, se întreabă Steen Jakobsen. Tot el răspunde: acelaşi lucru pe care l-au făcut dintotdeauna. În locul unor acţiuni decisive, trag de timp, încercând să convingă că tacticile lor vor funcţiona. Modul lor de operare este să menţină dobânzi suficient de mici pentru întreţinerea gradului mare de îndatorare. Cu alte cuvinte, pretind că au un plan credibil, dar nu abordează probleme structurale, ci doar câştigă timp.

  • Saxo Bank: V-aţi descurcat bine, dar nu suficient de bine

    Predicţiile băncilor din România, indică danezul, arată previziuni de creştere economică de 3,3% pentru anul viitor, dar Jakobsen crede că mai realist este un scenariu cu creştere economică zero. Pe de o parte producţia industrială arată bine, dar ceea ce este îngrijorătoare evoluţia din domeniul construcţiilor. ”Pentru a se apropia de nivelul ţărilor din vest aveţi nevoie de o creştere economică de 5%, iar acum rata este de 2%.” Jakobsen sumarizează părţile bune dar şi pe cele slabe ale economiei româneşti. Pe un taler al balanţei se plasează industria automotive (care depăşeşte deja 10% din PIB), investiţiile străine directe sunt puternice (reprezentând peste 1% din PIB) şi ratele scăzute ale dobânzilor. Pe celălalt taler se află sistemul bancar slăbit, sectoare economice slabe (construcţii, de pildă), anul electoral, corupţia, lipsa reformelor. Una peste alta, danezul se aşteaptă ca întreaga Europă să intre în recesiune anul viitor iar România va resimţi acest lucru din plin, din pricina faptului că 75% din exporturi merg către ţări din acest continent.

    ”Dacă aş fi un mare investitor, aş investi în România pentru că este ieftin, dar pentru un fond de tip hedge ţara este prea mică. Sunt deopotrivă, ca peste tot, plusuri şi minusuri”, spune Steen Jakobsen. Economistul şef al Saxo Bank conchide cu o altă glumă. Deşi are 50 de ani, spune că în fiecare an îi scrie o scrisoare lui Moş Crăciun, căruia îi cere un singur lucru: să adune toţi politicienii şi factorii de decizie din băncile centrale, toţi economiştii şefi din lume, să-i ducă pe un teren pustiu din Australia unde să-i ţină pentru cinci ani. ”Sunt încredinţat că lumea ar fi mai bună fără ei”.

  • Nivelul taxelor in UE se va apropia de 80% in 2050

    ”Economistul mediu, şi există mulţi de acest fel, crede că economia şi pieţele funcţionează prin echilibru, deci pentru a intra în colaps, ceva anume trebuie să aibă un şoc extern”, spune economistul şef al Saxo Bank care face referire la preţul energiei fosile. Între ianuarie 2007 şi iunie 2008, preţul energiei fosile a sărit de la 5,2% din PIB-ul mondial la 12,4%, înghiţind încă 7,2% sau echivalentul a 5 trilioane de dolari din PIB-ul global. ”Având în vedere datoria mondială de 250% din PIB, aveam nevoie de o creştere în exces de 300 de puncte de bază în rata de finanţare pentru a ţine pe linia de plutire finanţele mondiale. Da, energia a fost principalul motiv pentru incidentul din 2007-2008, o criză ce a urmat scenariul comun.” Cu toate acestea, adaugă economistul şef al Saxo Bank, situaţia din prezent este un Minsky clasic. Virtuozul crizei financiare credea că dinamica internă a unui sistem ar putea ea însăşi să genereze un şoc. Pentru că diverşi actori economici (bănci, companii, guverne şi cetăţeni) devin mulţumiţi de sine în vremuri de succes economic. Pe scurt, se culcă pe o ureche, cu gândul că vremurile bune vor dura pe vecie. Efectul net al acestei tendinţe este că riscă din ce în ce mai mult pentru profit. ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”. Ce fac decidenţii politici şi politicienii într-un asemenea scenariu, se întreabă Steen Jakobsen. Tot el răspunde: acelaşi lucru pe care l-au făcut dintotdeauna. În locul unor acţiuni decisive, trag de timp, încercând să convingă că tacticile lor vor funcţiona. Modul lor de operare este să menţină dobânzi suficient de mici pentru întreţinerea gradului mare de îndatorare. Cu alte cuvinte, pretind că au un plan credibil, dar nu abordează probleme structurale, ci doar câştigă timp.

  • La nivel global dobânzile sunt din ce în ce mai mici

    ”Şi este doar începutul. Cred că vom ajunge la cel mai scăzut nivel al dobânzilor, cel din 2008, în primul trimestru al anului viitor. Cred că nivelul dobânzilor din România se va plasa între 1,5-1,75.” Cu toate acestea, economistul şef al Saxo Bank spune că de-a lungul carierei sale de 25 de ani nu a fost niciodată atât de optimist, pentru că odată ce ca vi atins punctul cel mai de jos, în primul sau al doilea trimestru, va urma o creştere rapidă. În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente, 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 80% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”<pariind> pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru”. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”.

  • 10 predicţii şocante lansate de Saxo Bank pentru 2013

    “Predicţiile şocante pentru anul viitor sunt, cu precădere, o selecţie de evenimente nefaste: fiecare dintre ele poate schimba peisajul financiar şi, în anumite cazuri, chiar starea actuală de lucruri în politică, spune Steen Jakobsen, Chief Economist la Saxo Bank.

    Cele 10 predicţii nu fac parte din prognozele oficiale Saxo Bank pe 2013. Totuşi, ele pot deveni extrem de importante pentru investitori din cauza impactului extrem de sever pe care l-ar avea fie şi un singur asemenea eveniment, dacă se întâmplă.

    1. DAX scade 33 de procente, până la 5000
    Creşterea economică a Chinei continuă să se reducă, oprind şi expansiunea industrială a Germaniei. Acest lucru va provoca o scădere a preţurilor acţiunilor industriale şi a încrederii consumatorului. Din cauza contextului politic din Germania – alegeri în 2013, presiunilor pe cancelarul Merkel, a economiei slăbite şi a unui guvern care se apropie de acceptarea împărţirii datoriei UE, indicele DAX ar putea ajunge la valoarea de 5000. Adică o scădere de 33%.

    2. Naţionalizarea marilor companii de tehnologie din Japonia
    Industria niponă de electronice, gloria ţării cândva, intră într-un stadiu terminal după ce a fost depăşită de cea din Coreea de Sud. Cu o pierdere anuală cumulată de 30 de miliarde de dolari numai de la Sharp, Panasonic şi Sony, posibilitatea de creditare scade vertiginos, iar guvernul nipon naţionalizează jucătorii majori din industrie, aşa cum a făcut guvernul SUA cu industria auto americană.

    3. Seminţele de soia: creştere cu 50%
    Vremea nefavorabilă din 2012 care a provocat pagube imense producţiilor agricole globale şi a golit aproape total hambarele cu soia ale Americii echivalează cu faptul că preţul noilor recolte va fi expus, de asemenea, capriciilor vremii, fie că vorbim de SUA, America de Sud sau China. Cererea crescândă de
    combustibil bio va juca şi ea un rol important în majorarea preţurilor, iar speculatorii vor fi gata să reintre în jocul pieţei, împing preţul spre valori mai mari cu până la 50%. Securitatea alimentară va deveni un subiect fierbinte de discuţie.

    4. Aurul ajunge la 1200 dolari pe uncie
    Revenirea economică a SUA va lua cu surprindere pieţele în 2013, în special investitorii în aur. Aceasta, alături de de o lipsă de cerere fizică de aur din partea Chinei şi a Indiei – ambele luptându-se cu creşteri economice firave şi o rată a şomajului în creştere – vor atrage o masivă lichidare a stocurilor de aur. Metalul preţios va ajunge la 1200 dolari pe uncie, înainte ca băncile centrale să profite de preţul scăzut şi să intervină.

    5. Preţul ţiţeiului crud atinge valoarea 50 diolari/baril
    Producţia energetică a SUA va continua să crească, în primul rând prin tehnologii de producţie tot mai avansate, cum ar fi cele din industria şisturilor. Producţia americană de ţiţei creşte vertiginos; stocurile interne ajung la un nivel record pentru ultimii 30 de ani, iar exportul scade dramatic – pragul de vânzare al ţiţeiului WTI e pus sub presiune şi coboară la valoarea de 50 de dolari americani barilul.

    6. Yenul se îndreaptă către valoarea 60,00
    Partidul Liberal Democrat revine la putere în Japonia, împreună cu presupusa agendă de a “pedepsi” yenul japonez. Cu toate acestea, numai jumătate dintre măsuri sunt adoptate. în acelaşi timp, piaţa devine supra-poziţionată faţă de slăbiciunea monedei nipone, iar investitorii repatriază o parte din triliardele de dolari americani investiţi peste hotare, din moment ce apetitul pentru risc se redeschide. Yenul devine cea mai puternică valută de pe glob, iar raportul dolar/yen coboară până la 60,00 – aşternând, în mod ironic, calea măsurilor de a slăbi yenul promise de guvernul de la Tokyo şi Banca Japoniei.

    7. EUR/CHF atinge 0.9500
    Riscurile cu care se confruntă Uniunea Europeană se reinflamează – poate din cauza algerilor din Italia, sau din cauza ieşirii Greciei din uniunea monetară europeană şi a îngrijorării crescânde că urmează Spania. Acest lucru echivalează cu reîndreptarea capitalurilor către Elveţia, ceea ce va determina Banca Naţională a Elveţiei şi guvernul elveţian să producă “desprinderea” monedei naţionale de euro pentru un timp, preferând această măsură în locul acumulării de rezerve peste 100% din GDP. În consecinţă, EUR/CHF atinge un nou record de scădere, subparitar, înainte ca Elveţia să fie forţată să introducă mai mult capital pentru a controla căderea.

    8. Hong Kong-ul desprinde HKD de USD – o ataşează monedei chineze, RMB
    Hong Kong îşi “dezleagă” dolarul de dolarul SUA, anexându-l monedei chineze, renminbi. Alte ţări din Asia prezintă semne de nerăbdare cum că şi-ar dori acelaşi lucru. Volatilitatea RMB creşte, odată ce China îşi lasă moneda să se mişte mai liber, iar Hong Kong-ul devine un centru internaţional major de tranzacţionare valutară şi cel mai important centru financiar de tranzacţionare a RMB.

    9. Spania mai face un pas spre default, crescând dobânzile până la 10%
    Cu tensiunile sociale din Spania deja crescute, sectorul public pur şi simplu nu mai poate aplica alte măsuri de austeritate. în 2013, datoria Spaniei este subcatalogată până la nivelul minim, ceea ce o va împinge dincolo de limite şi va respinge politicile europene de tip “ne prefacem că facem”. Profiturile încep să crească odată cu subcatalogarea, iar default-ul începe să fie valorificat.

    10. Randamentul dolarului american se dublează în 2013
    Politica “0% dobândă” a Băncii Federale a SUA forţează investitorii să evite veniturile fixe. Cu beneficii zero sau chiar negative, înlocuirea titlurilor cu acţiuni sună tot mai atractiv. Piaţa titlurilor este mult mai mare decât cea a acţiunilor, iar o reducere cu 10% a fondurilor investite în prima pentru a le reinvesti în cea de a doua ar creşte capitalul de pe piaţa acţiunilor cu 30%. Acest lucru ar duce la dobânzi mai mari pe piaţa americană şi ar putea fi începutul unui deceniu de performanţă mai bună a acţiunilor faţă de titluri.

  • Saxo Bank: Cele mai exagerate predictii economice pentru 2011

    In contextul nivelului ridicat de dezaprobare in randul
    populatiei privind actiunile de sprijinire a sistemului bancar,
    Congresul SUA ar putea bloca Rezerva Federala de la initierea unui
    nou pachet de masuri neconventionale, al treilea, in a doua
    jumatate a anului urmator, noteaza Saxo Bank.

    Totodata, Apple ar putea folosi o parte a rezervelor de
    lichiditati de 51 de miliarde de dolari pentru a cumpara Facebook,
    companie evaluata la 43 de miliarde de dolari de catre
    sharespost.com, iar cei peste 500 de milioane de utlizatori ai
    retelei de socializare online ar deveni disponibili departamentului
    de servicii si produse al Apple.

    Dolarul s-ar putea aprecia cu aproximativ 25% anul urmator, in
    contextul supraincalzirii economiei chineze. Astfel, indicele
    dolarului, calculat in raport cu mai multe valute, ar putea depasi
    pragul de 100 de puncte in trimestrul al treilea al anului urmator,
    ajutat si de problemele economice din Europa si Japonia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capital Economics: Cresterea economica revine in Romania “cel mai devreme in 2013”

    “Remanierea guvernamentala subliniaza situatia politica
    tensionata si divergentele adanci din Parlament asupra masurilor de
    austeritate”, a declarat Oxley, citat de AP.

    Analistii considera ca evenimentele care au dus la remaniere au
    tinut mai mult de politica decat de reforma, intrucat decizia de a
    schimba sase ministri ar fi o incercare de a creste sprijinul
    popular pentru un guvern ale carui rate de popularitate au scazut
    pana la 13% in sondajele de opinie. Premierul Emil Boc nu a
    remaniat niciun ministru de etnie ungara, adauga AP, de presupus
    pentru ca se intemeiaza pe sprijinul lor in Parlament. Opozitia
    social-democrata are intentia de a ataca Guvernul cu o motiune de
    cenzura, insa sansele ei sunt neclare atata vreme cat UDMR sprijina
    Executivul.

    Capital Economics a formulat de-a lungul ultimului an o serie de
    previziuni mai pesimiste in privinta economiei decat prognozele
    oficiale. FMI, ale carui prognoze sunt insusite de Guvern,
    estimeaza ca Romania va incheia anul acesta o scadere a PIB de 2%,
    urmata de o crestere intre 1,5% si 2% in 2011 si de o evolutie si
    mai buna in 2012.

    Pentru moment, impresia de instabilitate politica a fost
    inlaturata prin numirea imediata a unor noi ministri in locul celor
    remaniati, insa mediul investitorilor a retinut ca titularii de la
    Economie si Finante, Ion Ariton si Gheorghe Ialomitianu, nu sunt
    nume cunoscute in Romania si ca au fost adusi pe criterii strict
    politice, dupa ce presa straina a reluat afirmatia ex-ministrului
    Sebastian Vladescu potrivit careia scoaterea sa din functie “a fost
    o decizie politica si cred ca a fost o greseala”.

    Ar trebui sa fie ingrijorati investitorii? Aceasta depinde de
    cat de corecta e afirmatia lui Vladescu, crede Chris
    Bryant    , unul dintre autorii blogului specializat pe piete
    emergente al Financial Times. Intrebarea e insa daca remanierea va
    fi suficienta pentru a pune capat luptelor politice si a-i castiga
    prim-ministrului suficient timp si sustinere pentru a continua
    programul de reforme. Emil Boc dispune doar de o majoritate slaba
    in Parlament, iar daca Guvernul ar cadea in urma motiunii de
    cenzura a opozitiei, aceasta ar putea amana finantarea de la FMI,
    asa cum s-a intamplat anul trecut dupa criza precedentului cabinet
    Boc.

    “Ingrijorarea mea privind Romania este ca fostii ministri, care
    erau destul de eficienti, au fost inlocuiti din ratiuni pur
    politice, in timp ce noua ni se transmite ca noii ministri nu vor
    schimba politicile predecesorilor”, afirma Peter Attard Montalto,
    economist pentru pietele emergente la Nomura International Plc din
    Londra, citat de
    Bloomberg    .

    “Posibilitatea unor alegeri anticipate daca actualul guvern cade
    este foarte semnficativa”, adauga Montalto.

    Remanierea “este cu siguranta o veste negativa, dar depinde de
    cine pui in loc, asa incat s-ar putea transforma intr-o stire
    buna”, comenteaza insa Christian Tegllund Blaajberg, director de
    strategie al Saxo Bank. “In general, instabilitatea politica
    afecteaza pe termen scurt moneda si titlurile de stat; probabil vom
    vedea ceva volatilitate in tranzactii.”

    Intr-un scurt comentariu difuzat vineri, Nicolae Covrig, analist
    al Raiffeisen Bank Romania, a evaluat la randul sau efectele
    remanierii, afirmand ca “ne asteptam ca incertitudinea legata de
    planul de consolidare fiscala si de conditiile din acordul cu FMI
    sa persiste in perioada urmatoare, cu probabilitatea sa apara noi
    tensiuni politice. De aceea, estimarea noastra are in vedere un leu
    mai slab si rate ale dobanzii mai inalte”.

  • Saxo Bank: Romania si Ungaria ar putea intra in incapacitate de plata

    “Am ajuns acum la punctul in care fiecare banca din lume mizeaza
    pe cat de solide sunt finantele publice din tara care garanteaza
    pasivele bancii. Acest lucru inseamna ca toti trebuie sa se
    concentreze pe finantele publice, lucru care se si intampla”,
    afirma Karsbol intr-o analiza realizata de banca.

    Potrivit analizei, exista anumite probleme in Portugalia,
    Irlanda, Italia, Grecia si Spania si in cateva dintre tarile
    est-europene, precum Romania si Ungaria.

    Mai multe amanunte pe www.mediafax.ro

  • Saxo Bank: criza va aduce deflatie si excluderi din zona euro

    “Ne aflam acum pe o muchie de cutit, intr-un echilibru instabil,
    care se va rupe – nu in forma in care s-a intamplat cu economiile
    emergente (Argentina, Indonezia, Rusia) de-a lungul crizelor din
    ultimele doua decenii, cu devalorizari ale monedelor si intrare in
    incapacitate de plata; de data aceasta, tarile dezvoltate, unde se
    afla epicentrul crizei, vor traversa o spirala deflationista lenta,
    determinata de efortul de a-si reduce deficitele”, scrie Nick
    Beecroft, Senior FX Consultant al bancii daneze.

    Beecroft are o experienta de 25 de ani in industria financiara,
    incluzand pozitii in managementul operatiunilor pe pietele globale
    in iinstitutii ca Standard Chartered Bank, Deutsche Bank si
    Citibank si participarea la Comitetul consultativ pentru piata
    valutara al Bancii Angliei.

    Cresterea in SUA si in zona euro s-a bazat in mare masura pe
    consum si pe datorie in ultimele doua, trei decenii, iar de fiecare
    data cand economia a incercat sa elimine excesele si erorile
    rezultate din cresterea exagerata a creditarii, ratele dobanzilor
    au fost reduse, iar povara datoriilor a ajuns si mai mare, noteaza
    analistul. Un astfel de model are sanse pe termen scurt, dar in
    timp are nevoie de stimulente din ce in ce mai substantiale ca sa
    evite un colaps – “care ar fi, de fapt, doar o revenire la
    echilibru”. Asa se face ca ratele dobanzilor trebuie sa fie mereu
    reduse, spre niveluri tot mai aproape de zero, pana la punctul in
    care autoritatile sunt nevoite sa recurga la “quantitative easing”
    – crearea de lichiditate in piata prin cumpararea de obligatiuni
    guvernamentale sau alte titluri de catre bancile centrale.

    Aceasta evolutie a fost facilitata de o “abordare iresponsabila”
    a problemei datoriilor si a speculatiilor, evidenta in usurinta cu
    care au fost salvate de la incapacitatea de plata tari si companii
    private imprudente, de la Mexic sau state din Asia de Sud-Est si
    pana la fondul Long Term Capital Management in 1998. Ea a
    contribuit la o crestere globala a poverii datoriilor, acumulate in
    baza unor credite oferite mult prea ieftin. “Iar acum ar fi prea
    simplist si naiv din partea Vestului sa creada ca poate scapa usor
    de pacatele excesului de creditare din ultimii 20 de ani”, continua
    Nick Beecroft. Transformarea masiva a datoriilor private in datorie
    publica “a parut pana acum un panaceu”, insa fisurile in acest
    edificiu incep sa apara, asa cum se vede din exemplul
    Greciei.