În ultimul deceniu însă, cheltuielile pentru protecţia socială în Europa de Est şi Asia Centrală au crescut în medie cu 15% pe an, ajungând de la o medie de 0,9% din PIB în 2000 la 1,3% din PIB în 2005 şi cca 2% din PIB în 2010.
În perioada 2005-2012, România a redus inegalitatea socială cu 14%, urmată ca performanţă de Belarus, Polonia, Serbia şi Muntenegru (conform calculelor BM, inegalitatea socială este în medie cu 3% mai mare în absenţa unor programe de protecţie socială).
208 mld. lei
stocul de depozite din bănci la sfârşitul lunii octombrie, în creştere cu 6,7% faţă de octombrie 2012
125 mil. euro
suma investită în acest an de fondurile de pensii la BVB, reprezentand 7% din lichiditatea acesteia, conform ING Pensii Private
10,1%
cu atât au scăzut în octombrie creditele în valută acordate de bănci companiilor faţă de aceeaşi lună din 2012, în timp ce creditele în lei au crescut cu 3,1%
783.000
numărul persoanelor care au dobândit cetăţenie UE în 2011, în scădere cu 4% faţă de 2010, cel mai mare aflux fiind consemnat de Marea Britanie (177.600 persoane, în scădere cu 9% faţă de 2010)
29,1%
ponderea din PIB UE cheltuită pe protecţie socială în 2011, cu un maxim de 34,3% în Danemarca şi un minim de 15,1% în Letonia (pentru România, procentul a fost de 16,3%)
1,2%
scăderea în termeni reali a soldului creditului neguvernamental în octombrie faţă de septembrie, la 221,023 miliarde lei
Un studiu facut de FMI in randul a 29 de tari care au luat
credite de la Fond in perioada crizei, din 2008 incoace, arata ca
finantarea respectiva a fost benefica pentru ele, intrucat le-a
ajutat sa treaca peste socul crizei si sa evite o prabusire si mai
accentuata a cererii interne si a importurilor. In majoritatea
tarilor respective, finantele publice au fost cresterea economica
se intoarce acum, constata FMI.
“Pentru tarile care au apelat la sprijinul FMI inca din 2008-2009,
problema era stabilizarea economiei si evitarea unor ajustari
excesive de cheltuieli din cauza crizei ori a unor fluctuatii
valutare daunatoare”, afirma James Roaf, intr-un interviu pentru
publicatia institutiei, IMF Survey. Cele care au luat credite in
2010-2011 aveau insa probleme profunde structurale, care le blocau
accesul pe pietele financiare, explica Roaf.
Romania a facut parte din primul val de state care au solicitat
credit de la FMI in epoca de criza, din 2008 pana la jumatatea lui
2009, alaturi de Letonia, Ungaria, Ucraina sau Serbia, in timp ce
Grecia sau Irlanda au facut parte din valul ulterior.
Roaf sustine ca studiul a aratat ca ponderea cheltuielilor sociale
in totalul cheltuielilor a crescut in loc sa scada in aproape toate
tarile cu programe convenite cu FMI. “In toate tarile, cei saraci
sufera cel mai mult. Am lucrat cu guvernele pentru a proteja si
chiar a creste cheltuielile sociale, spre a apara grupurile sociale
cele mai vulnerabile”, declara expertul FMI.
Mai mult, constata studiul, cheltuielile sociale au crescut cel mai
mult tocmai acolo unde ponderea era cea mai mica inainte de
incheierea acordurilor cu FMI.
James Roaf atrage atentia ca, pentru tarile din Europa Centrala si
de Est unde programele din 2008-2009 au expirat sau expira in acest
an, cel mai important e sa evite “oboseala reformelor” si sa aplice
in continuare politici pentru redresarea economiei si cresterea
ocuparii populatiei.
“Mare parte din cresterea economica inainte de criza in Europa
Centrala si de Est era alimentata de majorarea exagerata a
creditelor. Lipsite acum de creditele care stimulau consumul,
tarile din zona trebuie sa se orienteze spre exporturi ca motor al
cresterii viitoare”, afirma Roaf.
FMI a aprobat vineri deblocarea unei transe de 904,8 milioane de
euro, ceea ce ridica la 12,44 miliarde de euro valoarea sumelor
oferite pana acum Romaniei prin creditul stand-by de 13,46 miliarde
de euro care expira in luna mai. Aprobarea s-a facut in conditiile
in care FMI ramane sa evalueze abia cu prilejul misiunii de la
sfarsitul acestei luni cifrele legate de alte criterii de
performanta, respectiv cele privind deficitul bugetului general
consolidat la finele anului, garantiile guvernamentale si tinta de
inflatie.
In plus, FMI a acceptat o noua derogare de la tinta privind
arieratele – a sasea derogare de pana acum. “Progresele in
eliminarea arieratelor au fost mai slabe decat s-a prevazut”,
apreciaza John Lipsky, directorul general adjunct al FMI, care
indeamna autoritatile sa dea prioritate rezolvarii problemei
arieratelor, mentinerii controlului asupra cheltuielilor, in
special in sectorul sanitar si al intreprinderilor de stat, precum
si eforturilor de a imbunatati administrarea fiscala si atragerea
de fonduri europene.
Lipsky lauda, in schimb, “forta” cu care Romania s-a inscris pe
calea consolidarii bugetare si “masurile structurale importante”
luate de Guvern, intre care adoptarea legii pensiilor si a
salarizarii, precum si a unui buget “prudent”. Politica monetara si
in sectorul financiar este apreciata drept “prudenta in mod
adecvat, contribuind la mentinerea stabilitatii financiare in
conditii de criza globala”, noteaza Lipsky, recomandand in
continuare prudenta in evaluarea spatiului de relaxare a politicii
monetare si “vigilenta continua” in supravegherea sectorului
bancar, confruntat cu cresterea creditelor neperformante si cu o
situatie regionala inca neasezata.
Intr-adevar, Guvernul a dat zor pe ultima suta de metri a lui 2010
sa se incadreze in termen cu legea pensiilor si legea salarizarii,
ca si cu adoptarea si publicarea in Monitorul Oficial a legii care
modifica OUG 50, asa incat din promisiunile fata de creditorii
internationali n-a mai ramas de indeplinit de fapt decat adoptarea
noului Cod al Muncii, al carui document ar trebui sa fie batut in
cuie spre sfarsitul lunii, dupa ce se termina consultarile cu
sindicatele. “Initierea reformei pe piata muncii si in domeniul
securitatii sociale va stimula productivitatea si va sustine
reorientarea resurselor bugetare limitate catre categoriile cele
mai vulnerabile”, sugereaza John Lipsky.
La fel de previzibila ca si cele mentionate mai sus e si incheierea
la primavara a unui nou acord de tip preventiv cu FMI dupa
expirarea actualului. Indiferent care va fi suma (s-a vehiculat
cifra de 3,6 miliarde de euro), la datoria externa a Romaniei nu se
acumuleaza decat comisionul aferent, pentru ca banii nu vor mai
merge la BNR, ci vor fi trasi de statul roman numai in caz de criza
valutara regionala. Aceasta previzibilitate e un lucru bun, in
principiu, intrucat stim de la bun inceput ce ne asteapta, dupa cum
si altii stiu la ce trebuie sa se astepte de la noi.
In acelasi timp insa, ideea de angajamente fata de FMI, ca garantie
ca se fac reformele, risca sa produca un fel de sac fara fund cu
promisiuni necerute de institutia financiara, ci propuse de-a
dreptul de Guvern ca sa fie sigur ca va avea pe urma argumente sa
le impuna societatii – asa cum a lasat sa se inteleaga presedintele
Traian Basescu despre continuarea reformei in sistemul de sanatate,
eventual si cu o tinta cantitativa de spitale inchise. Interesant
va fi insa ce se va intampla dupa ce va expira si urmatorul acord
cu Fondul, tinand cont ca din informatiile de pana acum reiese ca
va fi un acord incheiat pe un singur an (actualul a fost incheiat
pe doi ani), cu motivatia explicita ca 2012 este an electoral.