BusinessMagazin

Tag: personalitatea anului

  • Crenguţa Nicolae, redactor-şef adjunct: Articolul care mi-a plăcut cel mai mult în 10 ani

    În acest interval de şapte ani s-au întâmplat o criză economică mondială, o sumă de campanii în diverse ziare străine care s-au străduit să-i demonizeze pe românii migranţi şi o sumă de reportaje din presa internă care au vorbit despre dramele familiilor lor rămase în ţară şi despre deficitul de personal pe care plecarea lor l-a lăsat în unele sectoare ale economiei. „Căpşunarul“ a continuat să se lupte însă pentru şansa lui. În 2007, ultimul an dinainte de criză, rezultatul efortului lui, detaliat atunci de colega mea Ioana Ursu, se măsura în economie prin faptul că acest personaj colectiv devenise cel mai mare investitor în România, cu o sumă estimată la cca 7 mld. euro trimişi în ţară – echivalentul investiţiilor străine directe estimate pentru acel an. Banii trimişi de românii din străinătate se înmulţiseră de la un an la altul, de la 3,1 mld. euro în 2004 la peste 5 mld. euro în 2006, o sumă care deja situa România pe al doilea loc în UE şi în top 10 mondial după criteriul sumelor trimise în ţările de origine de cetăţenii care muncesc în străinătate. Şi după începutul crizei economice însă, românii plecaţi în Italia, Spania sau Anglia au continuat să ţină jos rata şomajului, să despovăreze statul de o serie de cheltuieli sociale, să alimenteze cu banii lor consumul intern şi să amortizeze dezechilibrele fiscale pe care prostia şi necinstea guvernelor le-au lăsat să se adâncească.

    Business Magazin l-a desemnat în 2007 pe Căpşunar drept „personalitatea anului“ ca simbol colectiv al performanţei individuale a românului, cât şi al lipsei poate nu atât de performanţă, cât de putere a economiei româneşti: nu aveam un antreprenor, o companie sau chiar un politician care să se fi remarcat în acel an printr-o iniţiativă de anvergură, o tranzacţie spectaculoasă, o realizare memorabilă, cu impact la nivelul economiei ori al societăţii ca întreg. Fiind atunci prima oară când ne venise ideea ca unul dintre articolele de bilanţ sau sinteză de la final de an să aibă o asemenea temă, aveam speranţe ca în anii următori să putem alege o personalitate cu nume şi prenume sau o companie autohtonă. Cu excepţia anului 2008, când l-am desemnat pe Mugur Isărescu (care şi în ziua de azi a rămas capul cel mai limpede între cei numiţi generic „autorităţi“, primul în sondajele de încredere a populaţiei şi la fel de curtat pentru funcţia de prim-ministru), am avut tot personaje colective: în 2009 a fost FMI, în 2010 Exportatorul, în 2011 Cuponarul, în 2012 Antreprenorul de origine străină („Expantreprenorul“), în 2013 Programatorul. Unele dintre aceste personaje au cam dispărut, altele nu; dintre toate cele de până acum, Căpşunarul e însă cel mai rezistent: un câştigător şi în acelaşi timp o victimă a globalizării economice şi a istoriei noastre recente.

  • Personalitatea anului 2013 în România: programatorul

    S-a vorbit în 2013 despre o nouă bulă în domeniul tehnologiei. Despre un Silicon Valley care fierbe. Despre listări şi vânzări cu atât de multe zerouri în coadă de parcă ultimii cinci ani de tristeţe economică nici nu ar fi existat. A fost un an plin pentru oamenii din domeniu, atât în România, cât şi în lume. S-a vândut Tumblr, s-a listat Tweeter, iar Facebook a reuşit să convingă acţionarii că încă mai poate genera mulţi bani.

    IT-ul românesc s-a simţit şi el bine în contextul favorabil la nivel mondial. În România s-au făcut angajări, s-au creat programe, s-au vândut companii, s-au născut proiecte şi s-au câştigat finanţări. Radu Georgescu a făcut al treilea exit. Compania lui Laurenţiu Russo a angajat peste 150 de oameni într-un Cluj unde softul a înlocuit efervescenţa industrială din anii trecuţi. O absolventă frumoasă de Stanford a obţinut finanţare pentru o reţea de socializare în Statele Unite, iar Bogdan Tudor şi Cosmin Ciobanu şi-au deschis birouri în Silicon Valley, acolo unde sunt prezenţi deja Bitdefender sau Avangate, compania vândută de Radu Georgescu.

    Softistul a fost constant, în ultimii ani, o figură complexă şi a reprezentat o industrie cu o creştere susţinută. De ce a devenit personalitatea anului în 2013, an în care mai multe industrii au dat semne, uşoare, de revenire?

    Prima explicaţie o oferă Bobby Voicu, bloggerul-antreprenor care a lansat Mavenhut: „Cred că 
software-ul de orice fel face parte din viaţa de zi cu zi din ce în ce mai mult şi, în contextul în care cele mai vizibile tranzacţii din acest an au fost cele legate de software, este un moment bun pentru o astfel de alegere“.

    A doua explicaţie o oferă Florin Talpeş, dezvoltatorul Softwin şi Bitdefender, care consideră că ultimii cinci ani au rafinat capacitatea domeniului de a rezista în perioade complicate: „În actuala criză am învăţat că o situaţie grea poate fi privită întotdeauna ca o oportunitate. Segmentele de piaţă trec prin perioade de explozie/euforie, după care urmează perioade grele de aşezare şi de declin. Experienţa domeniului ne-a învăţat că este important să priveşti lucrurile altfel decât o fac ceilalţi, să înţelegi mai bine decât ei nevoile din acea piaţă, să încerci să aduci altă valoare cumpărătorilor“.

    Bogdan Tudor, antreprenorul care a dezvoltat Class IT, oferă o a treia explicaţie, sub forma a cinci motive pentru care softistul în special şi IT-istul în general trebuie să fie perso-nalitatea anului: „Valoarea adăugată în industria IT este mare, foarte mare sau poate fi gigantică; ca să începi, ai nevoie de foarte puţin mai mult decât propriul creier, deci oricine poate începe; ca să te dezvolţi contează în primul rând valoarea adăugată pe care o oferi clienţilor, deci criteriile sunt foarte obiective şi oferă potenţial oricui să creeze servicii sau produse; există potenţial de scalare exponenţială pentru companiile care activează şi implicit pentru industrie; adresezi o piaţă globală, ceea ce înseamnă atragerea de bani din afara economiei locale“.

    Adresarea pieţei globale este principalul motor de creştere a software-ului made in Romania şi principalul motiv pentru care Business Magazin a decernat titlul de personalitatea anului personajului colectiv care întruchipează industria românească de soft. Domeniul se află pe drumul cel bun şi pe un trend pozitiv, „iar dezvoltarea pieţei în perioada următoare va depinde în mare măsură de orientarea companiilor către dezvoltarea de produse software inovatoare, urmând tendinţa de dezvoltare pentru cloud, în detrimentul dezvoltării de software la comandă“, spune Cristian Bişa, directorul companiei care administrează platforma de consultanţă online www.manageranticriza.ro.

  • Personalitatea anului, povestea

    ERA, AŞADAR, CINEVA CARE ÎN 2007 să se fi remarcat printr-o realizare, o tranzacţie, o iniţiativă cu impact concret la nivelul societăţii ca întreg? Pe atunci, economia termina anul cu puţine semne bune, cu o creştere dezechilibrată, bazată pe consumul pe credit şi, cum suna textul articolului nostru din decembrie, “părăsită de căpşunarii care acum sunt lipsă la apel când se construiesc în România şosele ori când se deschide o fabrică”. În schimb, acei căpşunari, estimaţi deja la trei milioane, trimiteau în ţară în total circa 7 miliarde de euro, o sumă echivalentă cu cea a investiţiilor străine directe în acelaşi an.

    Într-un astfel de context, Căpşunarul a fost desemnat de BUSINESS Magazin personalitatea anului 2007, ca simbol colectiv al performanţei individuale a românului, dar şi al lipsei de performanţă a economiei româneşti. Articolul se încheia cu speranţa că poate în 2008, personalitatea anului va fi un antreprenor cu anvergură ori un politician cu viziune. N-a fost să fie; din 2007 până acum, titlul de “personalitatea anului” a fost în fiecare an, cu o singură excepţie, confiscat de un personaj colectiv. A fost FMI în 2009, când România a reintrat sub zodia îndatorării la Fond. A fost Exportatorul în 2010, când companiile care au vândut la export au salvat economia de la o cădere şi mai mare. Şi a fost Cuponarul în 2011, când afacerile cu reduceri de preţuri acordate prin cupoane pentru produse şi servicii au rămas singurele capabile să mai producă o creştere spectaculoasă şi cu impact în economie.

    Privind acum retroactiv lucrurile, ne dăm seama că nici în anii anteriori n-am fi izbutit să identificăm un Om al Anului. Probabil că în 2004, “personalitatea anului” ar fi trebuit să fie Uniunea Europeană pur şi simplu, pentru că valul extinderii cu zece ţări – chiar dacă ne-a ocolit atunci – a avut ca efect un salt uriaş al investiţiilor străine, la 5,18 mld. euro, de la 1,94 mld. euro în anul anterior. În 2005 putea fi Politica, după ce venirea la putere a Alianţei D.A. a adus o nouă filozofie – cota unică, ruperea acordului cu FMI pentru că guvernanţii nu înţelegeau de ce ne trebuie un deficit bugetar mic, precum şi certuri în coaliţie care ne făcuseră în vară să publicăm chiar un material de copertă cu titlul “Ajunge! Apel către guvernanţi”. În 2006 ar fi fost rândul Capitalului străin – după introducerea cotei unice şi liberalizarea contului de capital, investiţiile străine directe au sărit de la 5,21 mld. euro la 9,06 mld. euro.

    Excepţia de care pomeneam mai sus am avut-o în 2008, când începutul crizei financiare ne-a prins într-o perioadă când autorităţile erau ocupate strict cu campania electorală, aşa încât singura instituţie care a rămas să abordeze criza a fost Banca Naţională, condusă de guvernatorul Mugur Isărescu. E de prisos să amintim episodul apărării leului din toamna lui 2008, ca şi rolul de cap limpede într-o atmosferă fie politică, fie financiară înfier-bântată, pe care Isărescu şi BNR l-au jucat nu doar în 2008, ci de atâtea ori din anii ’90 încoace. Iar memoria colectivă recunoaşte asta, judecând după primul loc pe care guvernatorul BNR îl ocupă constant în toate sondajele de încredere a populaţiei.

    În realitate, singularitatea lui Mugur Isărescu e întristătoare, ca şi faptul că politicienii l-au tot tras de mânecă să ocupe fotoliul de prim-ministru de fiecare dată când vedeau că n-au oameni. Dacă încă ducem lipsă de lideri politici care să ştie şi altceva decât să-şi vâneze adversarii, la capitolul figurilor publice reprezentative e o mândrie că avem antreprenori ca Dan Şucu, Radu Georgescu, Florin Talpeş, Radu Timiş, Raul Ciurtin, Gabriel Cârlig sau fraţii Pavăl, creatori de branduri locale care nu şi-au crescut afacerile pe spinarea statului şi nici nu le-au vândut. Dar un top al celor mai mari companii controlate de oameni de afaceri români, realizat de ZF în 2010, releva că primele 100 avuseseră la un loc în 2009 o cifră de afaceri de cca 10 mld. euro, adică 4% din rulajul tuturor companiilor din ţară, în timp ce numărul lor total de angajaţi, aproape 90.000, reprezenta doar 3% din efectivul salarial existent în mediul privat.

    BUSINESS Magazin i-a urmărit, mai ales în ultimii ani, pe antreprenorii români care rezistă în concurenţa cu multinaţionalele, dar într-o perioadă când investiţiile străine scad, iar problema unor resurse de capital autohton capabil să atenueze exodul de forţă de muncă se pune mai intens ca oricând, bilanţul nu e chiar glorios. Evident, nu căutăm o figură mesianică sau un tătuc al naţiunii pe post de “personalitatea anului”. Doar că nu e o bucurie să ai de ales aproape numai între simboluri şi personaje colective. Revista Time, care face din 1927 un asemenea exerciţiu anual, a avut de atunci şi până acum numai 14 ani când a procedat aşa.

  • Personalitatea anului 2011 – Cuponarul

    O prietenă scria acum numai câteva luni pe Facebook că a făcut pentru prima oară cumpărături pe internet. Era vorba, mai exact, despre un cupon de reduceri pentru o ofertă Groupon, practic de nerefuzat de vreme ce a determinat-o să scoată cardul bancar din portofel şi să urmeze instrucţiunile de plată online în ciuda reticenţelor de până atunci. Nu este însă singurul exemplu.

    “Nu plăteam cu cardul pe internet din principiu. Nu aveam încredere”, justifică Răzvan Marin, un tânăr masterand care a cumpărat pentru prima oară cu cardul în vara acestui an. Mai degrabă adept al plăţilor cu bani lichizi inclusiv în magazine, a fost cumva forţat de circumstanţe să facă prima plată pe internet. “M-am dus şi am depus bani pe card pentru a face plata, pentru că nu aveam nimic în cont”, povesteşte Marin, practic genul de consumator care, atunci când primeşte salariul, merge imediat la bancomat şi scoate banii pentru a-i pune în portofel, cum se întâmplă de fapt cu cel puţin două treimi dintre posesorii de card bancar din România. A prins însă de atunci gustul plăţilor pe internet şi nu mai este la fel de rezervat. Iar experienţa i-a deschis un orizont pe care până acum a încercat să-l ignore, al cupoanelor de reduceri de pe internet la care a râvnit de multe ori, dar a renunţat din cauza metodelor de plată.

    “Site-urile care vând cupoane de reduceri au deschis apetitul pentru cumpărături online multor consumatori din România”, punctează Roberto Lazarov, fondatorul FunDeal.ro. Dă drept exemplu ofertele de cupoane de numai câţiva lei, sume destul de mici încât nenumăraţi consumatori să depăşească barierele psihologice avute cu privire la comerţul online şi să-şi asume presupusul risc al unei tranzacţii cu cardul pe internet. “Au început cu achiziţii de un leu, experienţa a fost pozitivă, şi acum fac probabil astfel de achiziţii cu regularitate”, mai spune antreprenorul, cu menţiunea că numai 20% dintre cei care cumpără cupoane de reduceri de pe site-ul său în fiecare lună sunt la prima achiziţie, restul putând fi deja consideraţi clienţi fideli, în total peste 210.000 de la începutul anului.

    Acum, peste 70% din cumpărăturile de cupoane se fac cu plata prin card bancar, pondere cu care nu se poate lăuda niciun magazin online din România, restul fiind plăţi prin transfer bancar, SMS sau ramburs. Şi dacă până acum n-ar fi plătit cu cardul pe internet, consumatorii au toate şansele să înceapă să deschisă portofelul online şi în alte magazine decât cele de reduceri de grup. “Reducerile de grup au devenit practic un catalizator pentru comerţul online”, punctează Gabriel Ghiţă, business development manager pentru regiunea Europei Centrale şi de Est în cadrul MasterCard.

    Modelul cuponului de un leu pornit chiar de FunDeal.ro, unul dintre cele mai vechi site-uri de acest gen din România, a fost rapid împrumutat şi de alte site-uri, fapt care a dus la apariţia unui număr de 358 de asemenea oferte diferite pe parcursul anului, majoritatea cu cel puţin câteva mii de cumpărători. La extrema cealaltă însă, există consumatori dispuşi să plătească sume fabuloase pentru un cupon de reduceri, cum a fost cazul ofertei de 12.900 de lei pentru o vacanţă în doi în Singapore, cea mai scumpă vândută până acum în România. Sau dacă nu pentru unul singur, cu siguranţă pentru mai multe – “cel mai mare fan al site-urilor de reduceri din acest an s-a dovedit a fi un utilizator care a cumpărat în doar şase luni cupoane în valoare totală de peste 10.000 de lei”, spune Antonio Eram, fondatorul procesatorului de plăţi mobilPay, care deţine în jur de 70% din piaţa tranzacţiilor cu card bancar pentru cupoane de reduceri şi procesează plăţi pentru 120 de site-uri de cupoane.

  • Time: Personalitatea anului 2011 – Protestatarul

    Textul de pe copertă adună toate acestea în cel mai simplu mod cu putinţă: “De la Primăvara arabă la Atena, de la Occupy Wall Street la Moscova”. Iar motivaţia continuă: “Pentru că a captat şi subliniat un sentiment mondial, cel al speranţei pentru o schimbare, a dat jos guverne şi idei preconcepute, a combinat cele mai vechi tehnici cu cele mai moderne tehnologii, pentru a pune în lumină demnitatea umană şi a îndreptat planeta spre un secol XXI mai democratic, deşi, uneori, mai periculos”, Protestatarul i-a depăşit pe Kate Middleton, soţia prinţului William sau pe amiralul William McRaven, care a coordonat operaţiunea de lichidare a lui Osama Bin Laden.

    Time desemnează personalitatea anului din 1927, când a fost aviatorul Charles Lindberg; au mai apărut mulţi alţii, printre care Hitler în 1938, computerul în 1982, Baby Boomers în 1966 sau Mark Zuckerberg anul trecut.

  • Dragos Damian: Personalitatea Anului 2010 in sanatate – “Institutia statului”

    Aderand la acest concept de laudatio, pe care mi l-a reamintit
    recent Business Magazin care a declarat Personalitatea Anului 2010
    “Exportatorul” (nimic mai adevarat), opinia mea este ca
    Personalitatea Anului in sanatate este “Institutia Statului”,
    entitatea care incorporeaza Ministerul Sanatatii, Casa Nationala de
    Asigurari de Sanatate si Agentia Nationala a Medicamentului si
    Dispozitivelor Medicale. Nu am nici un dubiu ca – actionand uneori
    empiric, adesea deconcertat si intotdeauna in antipatia publica –
    “Institutia Statului” a restaurat controlul asupra sistemului
    sanitar oferindu-i fundamentul si sansa la redresare si evolutie
    inainte de ruinarea lui absoluta.

    Ministerul Santatatii a demarat descentralizarea spitalelor, un
    pas esential pentru turnura uneia dintre cele mai ineficiente si
    (premeditat) prost administrate zone publice. Reorganizarea,
    privatizarea totala sau doar a managementului si chiar inchiderea
    unor structuri fara speranta sunt pasi siguri catre modernizarea
    medicinii tertiare. Tot Ministerul Sanatatii a declarat fara
    echivoc ca va investi in medicina de urgenta si in medicina
    cancerului, exact domeniile in care sistemul sanitar are nevoie de
    ajutor pentru a garanta orizontul unei vieti mai lungi si sigure,
    de altfel domenii de reforma structurala in intreaga Europa.

    Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a reformat principiile
    de compensare, eliberare si decontare a medicamentelor, o placa
    turnanta pentru cresterea accesului mai multor pacienti la
    medicamente si pentru limitarea abuzurilor incredibile din domeniu.
    Informatizarea sistemului sanitar, un “re-load” care foloseste o
    aplicatie IT mai sigura va permite Casei Nationale de Asigurari de
    Sanatate sa automatizeze si standardizeze costurile, fara de care
    nu exista nici un fel de control si predictibilitate in analiza,
    planificarea si alocarea resurselor.

    Agentia Nationala a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale a
    ridicat substantial standardele de etica si profesionalism in
    utilizarea medicamentelor. Astfel, a creat premizele proiectului de
    trasabilizare a medicamentelor aliniand reglementarile legislatiei
    din domeniu la cerintele UE; prevederea va asigura urmarirea cu
    strictete a traseului fiecarei cutii de la producator pana la
    pacient excluzand riscul contrafacerilor si reciclarilor
    dubioase.

    Si tot Agentia Nationala a Medicamentului si Dispozitivelor
    Medicale a finalizat si ghidul referitor la publicitatea
    medicamentelor de uz uman. S-a creat astfel cadrul prin care
    intreaga activitate de publicitate şi promovare a medicamentelor se
    va face în mod responsabil pentru ca acestea sa fie utilizate in
    siguranţă.

    “Institutia Statului” a reluat spuneam controlul asupra
    sistemului sanitar si i-a oferit o sansa la viata si de aceea cred
    ca merita titlul de Personalitatea Anului 2010 in sanatate. Dar a
    fost construit doar un capat de pod in acest moment si mai este
    mult pana se va spune ca s-a finalizat macar prima etapa.
    Proiectelor strategice incepute in acest an trebuie sa le fie
    garantata continuitatea si in 2011, fara a mai fi blocate de
    interese politice sau comerciale, de lipsa de educatie manageriala
    sau pur si simplu de neglijenta, nepasarea sau incompetenta celor
    responsabili.

    In plus, 2011 are nevoie de initierea sau finalizarea unor
    proiecte structurale si de finantare noi, asigurarile private de
    sanatate, pachetul bazal si o agentie de tip
    medicamente-si-alimente fiind doar cateva prioritati pentru
    cresterea productivitatii si controlului serviciilor medicale.

    Coincidental sau nu “Institutia Statului” are la carma de un an
    trei lideri a caror medie de varsta este de sub 40 de ani. Asta
    vine sa intareasca o teorie a mea care mi-ar place sa se confirme
    conform careia cand 51% din domeniul public va fi controlat de
    specialisti care si-au petrecut mai mult de 51% din viata in
    capitalism atunci parteneriatul public-privat isi va intra cu
    adevarat in turatia maxima.

  • Personalitatea anului 2009: FMI

    Acum doi ani, cand BUSINESS Magazin alegea pentru prima data
    “Personalitatea anului” in ultima editie din decembrie, era vorba
    de un erou al cresterii economice: alungat din tara de lipsa de
    oportunitati, Capsunarul plecase in strainatate si trimitea bani
    acasa, sustinand astfel economia. |n 2008, cu o criza financiara
    care deja fortase usa, personalitatea anului era Mugur Isarescu,
    singura figura din sfera puterii cu un discurs coerent si o
    politica rationala. Si Capsunarul, si Isarescu sunt personaje prin
    excelenta controversate, neintelese, in jurul carora s-au construit
    legende si s-a consumat mult sentiment.

    Aceeasi e si situatia din 2009, cand alesul nostru este FMI, un
    alt erou colectiv, pe care, din pacate sau probabil din fericire,
    il consideram drept adevaratul conducator al tarii si singurul in
    masura sa impuna in Romania programe fiscale mai lungi de-o
    campanie electorala. Propulsat de criza economica intr-un rol mult
    mai important decat in anii ’90, FMI de acum a trecut printr-un
    rebranding: experimentele sadice de atunci au facut locul unor
    inovatii ale strategiei de credite ce dau seama perfect de
    adancimea temerii UE si SUA fata de amenintarea crizei asupra
    tarilor in dezvoltare. Ceea ce nu s-a schimbat sunt insa legile
    economiei, ce sustin in continuare ca orice datornic trebuie sa-si
    asculte creditorul atunci cand acesta il indeamna sa-si faca un
    buget prudent, pentru ca altfel nu-si va putea plati creditul. Sau,
    cand debitorul e nepriceput ori distrat, sa-l consilieze, eventual
    sa-i faca si contabilitatea.

    Absorbita de alegerile prezidentiale si cu doua luni de
    interimat, guvernarea s-a straduit sa amane sau sa atenueze pe cat
    posibil deciziile care ar fi demonstrat ca vrea sa aiba cu ce
    rambursa la FMI creditul de 20 de miliarde de euro, iar la anul
    probabil ca nu va ezita sa dea vina pe FMI daca asemenea decizii
    vor fi luate. N-ar fi prima oara; din anii ’90, de cand avem
    acorduri cu Fondul, la fel s-a intamplat, cu exceptia lui 2005,
    cand guvernul Tariceanu, nemaiavand nevoie de bani, i-a expediat pe
    oamenii cu manecute veniti de la Washington sa-i recomande
    prudenta. Efectele lipsei FMI s-au vazut. Cum probabil putem ghici
    si ce s-ar fi intamplat in 2009 fara noul acord cu Fondul. Ar fi
    lipsit eternele proteste patriotice (ne incaleca FMI, Rotschild,
    Soros, iluminatii etc.), dar n-am fi avut pe nimeni care sa conduca
    tara.

    Cititi mai jos o analiza retrospectiva a fiecarui sector
    economic:


    Politica: Sub semnul alegerilor


    Macroeconomie: Anul recesiunii


    Banci: Anul in care banii au devenit mai scumpi


    Asigurari si pensii: Fara pierderi


    Bursa: Reteta banilor usori nu mai functioneaza


    Consultanta: Anul paradoxurilor


    Companiile energetice au pierdut din greutate


    Petrol si carburanti: Minus 20%


    Industrie: Fara cerere


    Farma: Anul surprizelor neplacute


    Industria alimentara: Consum redus


    Agricultura: 2009, anul nefericirii


    Retail si distributie: Comert cu surprize


    Textile: Anul extremelor – unii s-au extins, altii au
    inchis


    Piata auto, victima crizei


    Real estate: Chinul imobiliar


    Media: Reducere la jumatate


    Resurse umane: Anul concedierilor


    Telecom: Un pic mai bine

    Internet si IT: “A fost cel mai greu an”

  • Ben Bernanke, cel mai influent bancher central din lume, este Omul Anului 2009

    Recesiunea a fost stirea anului. Fara Ben Bernanke ar fi fost cu
    siguranta mult mai rau”, este de parere Richard Stengel, managing
    editor in cadrul Time.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro