BusinessMagazin

Tag: Nouriel Roubini

  • Nouriel Roubini anticipează o combinaţie „urâtă” între anii ’70 şi criza financiară globală

    Într-un interviu acordat podcastului Odd Lots, directorul general al Roubini Macro Associates şi autorul noii cărţi “MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, And How to Survive Them” (Zece tendinţe periculoase care ne pun în pericol viitorul şi cum să supravieţuim), spune că durerea economică şi de piaţă cauzată de creşterea ratelor va fi prea greu de suportat pentru băncile centrale. Acestea vor renunţa în cele din urmă la înăsprirea politicii monetare înainte ca inflaţia să fie învinsă, conform Bloomberg.

    În timp ce Roubini şi-a câştigat porecla de “Dr. Doom” pentru opiniile sale îndelungate şi pesimiste despre economia globală, apariţia sa anterioară în Odd Lots s-a dovedit a fi prevăzătoare. Într-un episod înregistrat în mai 2020, el a avertizat că orice redresare economică va fi urmată de o perioadă de inflaţie ridicată, datorită unei combinaţii de şocuri ale ofertei şi de relaxare agresivă, o opinie care a devenit de atunci o naraţiune curentă.

    În prezent, Roubini este din ce în ce mai convins că lumea va fi prinsă într-o perioadă de stagflaţie, în timp ce băncile centrale se vor strădui să ţină sub control aşteptările inflaţioniste şi, în cele din urmă, vor clipi în faţa unor probleme pe pieţele financiare. El aminteşte de acţiunile care au scăzut cu peste 20% în acest an, de tensiunile din domeniul capitalului privat, de răcirea pieţei imobiliare din SUA şi de o piaţă a creditelor în declin, în care companiile au profitat de anii de rate scăzute ale dobânzii pentru a se îndatora.

    “Şi acesta este doar începutul acestei dureri. Aşteptaţi până când va fi o durere reală şi atunci veţi avea o instituţie financiară majoră care ar putea ceda la nivel global, nu în SUA poate acum, dar cu siguranţă la nivel internaţional. Există câteva firme care sunt uriaşe şi sistemice. Acestea pot da faliment. S-ar putea să aveţi un alt efect Lehman, apoi Fed va trebui să se lase păgubaşă. Veţi avea o recesiune severă şi veţi avea un şoc pe piaţa financiară. Cu siguranţă că se vor da înapoi.”, a spus el.

    Dar nici măcar o recesiune profundă de această natură nu va fi suficientă pentru a reduce inflaţia, datorită efectelor persistente ale şocurilor negative ale ofertei.

    “Inflaţia nu va scădea suficient de repede pentru că există un şoc negativ al ofertei”, explică Roubini. “Amintiţi-vă că atunci când aveţi un şoc negativ al ofertei, veţi avea o recesiune şi o inflaţie ridicată”, spune Roubini. “Nu vom avea o scădere a inflaţiei suficient de rapidă pentru a ajunge la 2%”.

    Rezultatul va fi o perioadă care combină cele mai rele momente din anii ’70 şi criza financiară globală, prezice Roubini. În timp ce o mare parte din previziunile lui privind inflaţia se datorează presiunilor asupra ofertei, care s-ar putea atenua pe termen scurt, el vede impedimente structurale mai mari, care vor reduce creşterea potenţială şi vor menţine preţurile la un nivel ridicat în următorii ani. Pe lângă Covid, el citează războiul din Ucraina, perturbările în curs de desfăşurare din China, forţe mai mari, inclusiv deglobalizarea, îmbătrânirea populaţiei, limitele imigraţiei, războiul cibernetic, politica populistă, creşterea puterii sindicatelor, alte pandemii şi efectele schimbărilor climatice.

    Potrivit lui Roubini, o altă schimbare importantă care se anunţă este un efort mai agresiv în întreaga lume pentru a evita dolarul american, ca urmare a impunerii sancţiunilor împotriva Rusiei. În acest sens, părerile sale se aseamănă cu cele ale altor proeminenţi ai dolarului, inclusiv ale strategului de la Credit Suisse AG, Zoltan Pozsar şi ale lui Ray Dalio de la Bridgewater Associates LP. Roubini lucrează cu Atlas Capital Team, la care s-a alăturat în urmă cu doi ani în calitate de cofondator, pentru a crea un înlocuitor al dolarului digital susţinut de un amestec de aur, proprietăţi imobiliare americane şi titluri de stat americane pe termen scurt.

    Evoluţiile recente din Marea Britanie oferă o imagine a modului în care Roubini vede lucrurile la scară mai largă. După ce guvernul britanic a prezentat în septembrie un mini-buget sortit eşecului, o măsură care a tulburat piaţa de obligaţiuni şi a provocat haos pentru fondurile de pensii, Banca Angliei a amânat planurile de reducere a bilanţului său şi chiar l-a extins prin noi achiziţii de obligaţiuni.

    “Primul exemplu este exact Banca Angliei. Confruntaţi cu un şoc financiar, ce au făcut? S-au speriat total şi s-au întors la MMT. Aşa că acest lucru se va întâmpla peste tot”, spune Roubini. “Nu cred băncile centrale când spun “vom lupta cu orice preţ împotriva inflaţiei”, pentru că au iluzia unei aterizări uşoare sau a unei aterizări dure, care este scurtă şi superficială, două trimestre de creştere negativă şi apoi se revine la creştere şi relaxare. Acest lucru nu se va întâmpla. Va deveni urâtă, recesiunea şi veţi avea o criză financiară.”

    O parte din ceea ce va face ca acest capitol să fie atât de dureros şi, potrivit lui Roubini, potenţial mai rău decât inflaţia din anii 1970, este pur şi simplu nivelul ridicat al datoriei în ţările dezvoltate. Aceasta include atât guvernele, cât şi companiile, care s-ar putea să nu-şi permită să ramburseze sau să îşi reînnoiască datoriile pe măsură ce ratele dobânzilor cresc.

    “În anii ’70 am avut două şocuri stagflaţioniste, cu inflaţie şi recesiune”, explică el. “Dar ratele de îndatorare erau de 100% din PIB pentru economiile avansate din sectorul privat şi public. După GFC, cu criza datoriilor, ipoteci, locuinţe, datorii bancare, dar am avut deflaţie, deoarece a fost un şoc negativ al cererii agregate şi o criză a creditelor. Aşa că am putut relaxa politicile monetare şi fiscale aşa cum am dorit. Astăzi avem niveluri ale datoriei în PIB de 350% din PIB la nivel global, 420% în economiile avansate.”

    În opinia sa, suntem martorii prăbuşirii politicii generale, deoarece un mediu economic sumbru se intersectează cu o creştere a politicilor populiste atât la stânga, cât şi la dreapta.

    “Ne aflăm deja într-o adevărată bombă cu ceas în ceea ce priveşte presiunile sociale şi politice”, spune Roubini. “O criză economică, o criză financiară şi o criză geopolitică vor înrăutăţi mult aceste lucruri.”

     

  • Elon Musk, Roubini şi Goldman Sachs au lansat un avertisment cu privire la pericolul de recesiune în SUA. Musk: Deşi nu este o certitudine, probabilitatea este foarte ridicată

    Elon Musk, Nouriel Roubini şi Goldman Sachs Group Inc au avertizat cu privire la o probabilitate tot mai mare ca economia SUA să intre în recesiune, potrivit Bloomberg.

    Perspectivele lor au stârnit temerea unei aterizari tumultoase pentru cea mai mare economie a lumii, deoarece Rezerva Federală creşte ratele dobânzilor pentru a contracara cel mai rapid ritm al inflaţiei din ultimele decenii.

    Directorul executiv al Tesla Inc, Musk, a declarat marţi că sentimentul unei viitoare recesiuni în SUA prinde un contur din ce în ce mai pronunţat.

    „O recesiune este inevitabilă la un moment dat. Este foarte posibil ca în scurt timp să ne confruntăm şi noi cu o astfel de situaţie”, a spus Musk într-un interviu cu editorul şef al Bloomberg News, John Micklethwait, la Forumul Economic Qatar de la Doha.

    „Deşi nu este o certitudine, probabilitatea este foarte ridicată”, a spus Musk.

    Cea mai bogată persoană din lume le-a spus directorilor Tesla la începutul acestei luni că a avut un „sentiment foarte prost” legat de economia SUA, potrivit unui e-mail intern văzut de Reuters.

    Economiştii Goldman Sachs şi-au redus previziunile de creştere din SUA şi au avertizat luni într-o notă de cercetare că riscul de recesiune este în creştere.

    Echipa Goldman vede o probabilitate de 30% de a intra într-o recesiune în anul următor, în creştere faţă de 15% cât s-a preconizat anterior, şi o probabilitate de 25% de a intra într-o recesiune în 2024 an dacă se evită una în 2023. Aceasta implică o probabilitate cumulată de 48% în următorii doi ani faţă de 35% cât s-a estimat anterior.

    Căutând să potolească o creştere a costurilor vieţii, Fed şi-a accelerat campania de înăsprire monetară săptămâna trecută, cu cea mai mare creştere a ratei dobânzii din 1994. Acest lucru a generat noi pierderi pe Wall Street şi a crescut şansele unei recesiuni, punând presiune asupra preşedintelui Joe Biden.

    Biden a reiterat luni, în urma unei conversaţii cu fostul secretar al Trezoreriei, Larry Summers, că o recesiune în SUA nu este deloc „inevitabilă”. Summers vede o şansă semnificativă ca ţara să se lupte cu stagflaţia în perioada următoare.

  • AVERTISMENTUL pentru “mama tuturor crizelor” este luat în serios la BNR

    La recenta întâlnire cu mass-media, guvernatorul BNR a fost întrebat ce impact ar resimţi economia românească, după ce actuala criză se va fi stins, dacă se va adeveri profeţia cunoscutului analist american Nouriel Roubini că va urma… „mama tuturor crizelor“. Răspunsul dat – de altfel singurul posibil din poziţia oficială pe care o deţine – a fost prompt: „Sper să nu se adeverească!“…

    La recenta întâlnire cu mass-media, guvernatorul BNR a fost întrebat ce impact ar resimţi economia românească, după ce actuala criză se va fi stins, dacă se va adeveri profeţia cunoscutului analist american Nouriel Roubini că va urma… „mama tuturor crizelor“. Răspunsul dat – de altfel singurul posibil din poziţia oficială pe care o deţine – a fost prompt: „Sper să nu se adeverească!“…

    Pentru toţi cei interesaţi de mersul lumii, mai cu seamă în aceste vremuri de criză, e limpede că guvernatorul unei bănci centrale nu polemizează cu analiştii care se încumetă să privească în viitor, nu-i confirmă şi nici nu-i infirmă. Ceea ce nu înseamnă că, în laboratoarele BNR, o atare prezicere, mai ales când vine de la profesorul Roubini, despre care se admite că a anticipat criza izbucnită în 2007-2008, nu e luată în serios şi examinată pe toate feţele şi sub toate aspectele. Inclusiv sub aspectul diagnosticului şi al potenţialului tratament. Roubini însuşi spune că băncile centrale şi guvernele lumii pregătesc scena pentru criza prevăzută de el. Deşi, mai prudent ar fi fost să spună că iau în calcul şi scenariul lui.

    Dar ce profeţie face Roubini, desigur dincolo de învelişul la care recurge – sintagma „mama tuturor crizelor“, cu previzibil impact mediatic puternic?  Şi cum e greu de admis că i-ar fi putut scăpa o judecată căreia mulţi gânditori – de-a lungul timpului – i-au dat expresie iar profesorul american Paul Kennedy, în cartea „Ascensiunea şi decăderea marilor puteri“, a spus-o mai limpede ca nimeni altul, şi anume că „probabil cea mai bună cale pentru a înţelege ce ne aşteaptă este să aruncăm o privire înapoi, în istorie“, sunt tentat să încep de aici, de la semnalele istoriei,  analiza conţinutului acestei profeţii, pentru ca abia apoi să mă refer la  înveliş. Fiindcă Roubini şi-a construit ipoteza privind mai întâi înapoi.

    Nu mai departe însă de anii 1970! Istoria ţine minte ce au însemnat (pentru occident în general şi pentru România în special) cele două etape, din 1973 şi din 1979, ale crizei petrolului. Preţul barilului urcase de la 3 dolari la 70-80 de dolari, pe pieţe şi-a făcut loc nesiguranţa, scumpirea petrolului a provocat scumpirea mărfurilor generale în ţările dezvoltate, cu deosebire în Europa şi în America, iar băncile au urcat dobânzile. Pentru România, surprinsă cu o datorie externă neobişnuit de mare, criza anilor 1970 a însemnat intrarea în încetare de plăţi în 1981, cu şirul ei de consecinţe care ne mai împovărează şi azi. Pe Roubini nu-l interesează însă toată povestea. El a reţinut sinteza.

    „Stagflaţia din anii 1970“, aşadar!  Pe care o vede acum întâlnindu-se  „cu valul inflaţionist global ce s-a învolburat în acest an“, într-un context asemănător anilor 1970. Pentru că tot petrolul e focarul şi acum. Petrolul care, în 2020,  în martie-aprilie, coborâse la cele mai de jos preţuri în Europa, în timp ce în SUA a atins pentru scurt timp chiar preţuri negative – sub zero. Pentru ca spre  sfârşitul anului – proces continuat în 2021 – să depăşească niveluri de 80 şi chiar 90 de dolari barilul.

    Sunt analişti ce susţin că, la noi, nu va avea impact scenariul lui Roubini, făcut pentru ţările care s-au bazat pe politici fiscale şi monetare relaxante pentru a stimula creşterea economică; şi care, în pandemie, au cheltuit miliarde şi miliarde de dolari sau euro pe cecuri de stimulare şi achiziţii de obligaţiuni, ţinând totodată ratele dobânzilor aproape de zero. Judecata, în acest sens, e corectă o sută la sută. Tot aşa cum ar putea fi corectă şi şi judecata că o inflaţie de sub 4 la sută, sub nivelul şocului inflaţionist din 2017-2019, când am suportat cea mai mare creştere de preţuri din UE, nu este de natură să ne îngrijoreze. Numai că, în acest an, inflaţia noastră are accente ce  nu pot fi trecute cu vederea. Începând de la cauze, care nu sunt interne. Sunt externe, fiind legate aproape exclusiv de preţul petrolului.

    Nu mai departe de ieri, când INS a publicat cele mai recente cifre, am primit informaţii relevante în acest.  În primul rând despre dinamică: a plecat de la 2,06 în decembrie 2020, când mai deţineam cea mai bună poziţie din Uniunea Europeană, şi de atunci a urcat lună de lună, rata comunicată ieri fiind de 3,94 la sută. Concluzia? Suportăm a inflaţie atipică,  sărită…din definiţie.

    Ce zice definiţia? Că inflaţia este creşterea generalizată a preţurilor de consum. A tuturor preţurilor şi nu doar a câtorva. Şi că, după ce Greenspan, pe când era şef la FED, a avansat cifra de 2 la sută, ca rată optimă sau normală, pentru că fără un pic de inflaţie orice economie deraiază, toată planeta a adoptat-o.  Or, ce spun cifrele de ieri? Cele de  la alimente sunt normale – 2,17 la sută, în jurul nivelului optim şi cu mult sub medie. De asemenea, cifrele la servicii – 2,66 la sută, şi ele cu mult sub medie. Cifrele la mărfurile nealimentare – mă refer la grosul lor – sunt de asemenea normale, în jur de 2 la sută. Cele legate de pandemie sunt chiar cu mult sub nivelul mediu al ratei anuale: articole de igienă şi cosmetice – 2,58 la sută; articole medicale – 1,86 la sută; medicamente – 1,71 la sută. Preţurile, mai toate, sunt în…definiţie. Şi atunci, de unde ne vine inflaţia?

    O cauză este totuşi  internă: inflaţia  făcută de perpetuarea unui viciu. Ţigările s-au scumpit cu 7,03 la sută. Iar ţigările au  pondere mare în coşul de consum, în condiţiile în care în gospodăriile populaţiei cheltuielile pentru alcool şi pentru tutun sunt mai mari decât cele pentru îmbrăcăminte şi  încălţăminte laolaltă.

    Dar cel mai mult gaz, peste inflaţia noastră, toarnă petrolul, care s-a scumpit pe toată planeta. Cu ce efecte la noi? Scumpirea combustibililor cu 11,75 la sută şi a energiei electrice cu 16,97 la sută. Un şoc provocat în coşul de consum al gospodăriilor populaţiei. O realitate care nu poate fi neglijată, având în vedere că şi combustibilii, şi energia electrică sunt focare nu doar puternice, dar şi influente, care ar putea antrena în lunile viitoare un vârtej mai larg al scumpirilor.

    Dar învelişul găsit de Roubini? Pentru că „profetul“, punând cap la cap stagflaţia din anii  1970 şi actualul val inflaţionist global, al patrulea din ultimii 100 de ani, lângă datoriile publice şi derivatele lor, a găsit învelişul cu care să alerteze întreaga planetă: „Mama tuturor crizelor“. Cu asta însă, intenţionat ori nu, depăşeşte sfera fenomenelor economice avântându-se  în câmpul minat al unei alte dezbateri ce abia se înfiripă. O dezbatere legată de cea mai dură linie de confruntare din memoria vie, pe care o va antrena momentul retragerii stimulilor, ce se ridică la cifre astronomice, linie văzută deja ca o mare sursă de anxietate globală. Iar desele referiri la „războaie culturale“, la alunecări de la „Ciocnirea civilizaţiilor“ la „Naufragiul civilizaţiilor“ ne amintesc de Zbigniew Brzezinski, care nota în 2011: „Ştim că există mai multe civilizaţii cu mandate proprii. Fapt ce ne obligă să ne bazăm pe coaliţii transcivilizaţionale, pentru a gestiona relaţiile dintre naţiuni“.

     

  • Plăţile electronice ar putea aduce beneficii de până la 470 mld. dolari în 100 dintre marile oraşe ale lumii

    „Oraşe fără numerar: evaluarea avantajelor plăţilor digitale” este un studiu unic ce cuantifică beneficiile nete potenţiale de care se pot bucura oraşele care trec la un „nivel realizabil de eliminare a numerarului” – definit drept trecerea întregii populaţii a unui oraş la utilizarea plăţilor digitale într-o măsură egală cu cea a primilor 10% dintre utilizatorii actuali din oraşul respectiv. Studiul nu analizează ideea de eliminare a numerarului, ci urmăreşte mai degrabă cuantificarea potenţialelor beneficii şi costuri ale creşterii semnificative a gradului de utilizare a plăţilor digitale.

    Studiul estimează beneficiile imediate şi pe termen lung ale reducerii dependenţei de numerar pentru trei grupuri principale – consumatori, companii şi autorităţi publice. Conform studiului, aceste beneficii ar putea consta în beneficii directe nete combinate de aproximativ 470 miliarde de dolari în cele 100 de oraşe analizate:

    • Consumatorii din cele 100 de oraşe ar putea obţine aproape 28 miliarde de dolari pe an sub formă de beneficii directe nete estimate. Acest impact ar proveni de la factori care includ economisirea unui număr de până la 3,2 miliarde de ore alocate în prezent tranzacţiilor bancare, comerciale şi de tranzit, la care se adaugă o scădere a infracţionalităţii legate de numerar.
    • Companiile din cele 100 de oraşe ar putea obţine peste 312 miliarde de dolari pe an ca beneficii directe estimate. Acest impact s-ar datora unor factori precum economisirea unui număr de până la 3,1 miliarde de ore de timpul alocat procesării plăţilor primite şi făcute şi o creştere a veniturilor din vânzări generată de extinderea bazelor de clienţi on-line şi în magazinele fizice. De asemenea, studiul a constatat că la acceptarea numerarului şi a cecurilor, companiile suportă costuri de 7,1 cenţi la fiecare dolar primit, comparativ cu 5 cenţi la fiecare dolar încasat din surse digitale.
    • Autorităţile publice din cele 100 de oraşe ar putea obţine aproape 130 miliarde de dolari pe an ca beneficii directe estimate. Impactul s-ar datora factorilor precum creşterea veniturilor din impozite şi taxe, o mai mare creştere economică, economii de costuri prin eficientizarea administrativă şi reducerea costurilor aferente proceselor penale datorită reducerii infracţionalităţii legate de numerar.

    „Studiul demonstrează avantajul considerabil de care beneficiază consumatorii, companiile şi autorităţile publice pe măsură ce oraşele se îndreaptă spre o adoptare pe scară tot mai largă a plăţilor digitale,” a declarat Ellen Richey, vice-preşedinte şi director administrare riscuri în cadrul Visa. „Societăţile care înlocuiesc numerarul cu plăţi digitale se bucură de avantajele oferite de o creştere economică mai rapidă, de scăderea infracţionalităţii, de crearea mai multor locuri de muncă, de salarii mai mari şi o productivitate a muncii crescută.”

    Odată cu utilizarea tot mai frecventă a plăţilor digitale în marile oraşe, efectele pozitive se pot extinde dincolo de avantajele financiare pentru consumatori, companii şi autorităţi publice. Trecerea la plăţile digitale poate avea şi un rol de catalizator asupra economiei generale a oraşului, inclusiv asupra creşterii PIB-ului, a gradului de angajare a forţei de muncă, a salariilor şi a productivităţii.

    „Utilizarea tehnologiilor digitale – de la telefoane inteligente şi dispozitive wearable la inteligenţă artificială şi maşini autonome – transformă rapid modul în care locuitorii oraşelor îşi fac cumpărăturile, călătoresc şi trăiesc,” a declarat Lou Celi, Director, Roubini ThoughtLab. „Fără o bază solidă pentru plăţile electronice, marile oraşe nu vor putea profita pe deplin de viitorul lor digital, conform analizei noastre.”

    „Oraşe fără numerar: evaluarea avantajelor plăţilor digitale” oferă factorilor de decizie 61 de recomandări privind modul în care pot contribui la eficientizarea marilor oraşe printr-o adoptare pe scară mai largă a plăţilor digitale. Recomandările includ participarea la programe de educaţie financiară pentru a stimula includerea persoanelor nebancarizate în sistemul bancar, oferirea de stimulente pentru încurajarea inovaţiei axate pe extinderea noilor tehnologii de plată, implementarea sistemelor de plată sigure, cu circuit deschis în toate reţelele de transport şi multe altele. 

    Visa şi Roubini Thoughtlab au creat un instrument de vizualizare a datelor online care însoţeşte studiul „Oraşe fără numerar: evaluarea avantajelor plăţilor digitale.” Cu ajutorul instrumentului de vizualizare a datelor, utilizatorii pot creşte sau descreşte gradul utilizării digitale în fiecare dintre cele 100 de oraşe incluse în studiu pentru a explora mai amănunţit beneficiile unei lumi mai puţin dependente de numerar.

    Companiile, autorităţile publice şi consumatorii din Bucureşti ar obţine beneficii nete de 400 milioane de dolari (peste 1,5 mld. lei) anual prin creşterea cu zece puncte procentuale a ponderii tranzacţiilor electronice în totalul plăţilor realizate în capitală.

    Beneficiile totale estimate ar urca la aproape 1,7 miliarde de dolari (6,5 miliarde de lei) pe an dacă Bucureştiul ar atinge nivelul maxim realizabil de eliminare a numerarului, respectiv ca 95% dintre plăţi să fie efectuate prin mijloace electronice. Aproximativ 50% dintre plăţile totale efectuate în Bucureşti în prezent sunt fără numerar, iar în cazul celor mai activi 10% dintre utilizatorii de plăţi digitale procentul urcă la 95%. Beneficiile estimate pentru companii se ridică la 900 mil. dolari, cele pentru autorităţi la peste 600 mil. dolari, iar cele pentru consumatori la aproape 100 mil. dolari. Roubini Thoughtlab este o companie de cercetare bazată pe date economice şi probe, care a inclus în studiu 3.000 de consumatori şi 900 de companii din şase oraşe (Tokyo, Chicago, Stockholm, Sao Paolo, Bangkok şi Lagos) aflate în anul 2016 în etape diferite de maturitate în ceea ce priveşte plăţile digitale.

  • Turbulenţele din Italia ar putea avea efectul unui tsunami pentru zona euro

    Alegerile parlamentare din Italia sunt începutul unei furtuni politice periculoase ca un tsunami care reflectă problemele mai largi ale unei zone euro care trece printr-o frag­men­tare socio-politică serioasă, a declarat eco­nomistul Nouriel Roubini, supra­numit şi Doctorul Doom pentru previziunile lui preponderent pesi­miste. „În Italia este începutul unei furtuni politice. Rezultatul alegerilor din Italia semnalează că majoritatea oamenilor se împotrivesc austerităţii şi nu doar în Italia, dar şi în Portugalia jumătate de milion de persoane au ieşit în stradă. În Grecia şomajul este de 25%, iar în Spania rata şomajului în rândul tinerilor este de 50%, iar aceştia sunt neliniştiţi“, a afirmat Roubini. El a devenit celebru deoarece a anticipat criza economică mondială. Alegerile parlamentare de luna trecută din Italia nu au reuşit să aducă niciunei for­maţiuni politice suficientă forţă pentru a putea conduce singură, scrie CNBC.

    Mai multe pe zf.ro

  • Ungaria: Nouriel Roubini este de vină pentru deprecierea forintului

    “Nouriel Roubini, unul dintre cei mai influenţi analişti financiari din lume, a recomandat într-o notă pentru investitori asumarea unei poziţii short (de vânzare) pe forint. Se pare că speculatorii au urmat sfatul şi au început atacul asupra forintului”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei, citat de Wall Street Journal.

    Firma de cercetare a lui Roubini, Roubini Global Economics, a recomandat la 3 ianuarie vânzarea forintului, a rupiei indiene, coroanei cehe şi randului sud-african “din cauza perspectivelor slabe privind politica monetară şi fundamentele macroeconomice” ale acestor ţări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu ce contribuie Europa la „furtuna perfectă” a lui Dr. Doom: criză financiară, recesiune şi şomaj record

    El anticipează un dezastru economic mondial în 2013, cu criză financiară şi recesiune în Europa, stagnare în Statele Unite şi aterizare dură în China şi celelalte state emergente, toate acestea însoţite de un nou război în Orientul Mijlociu, de această dată cu epicentrul în Iran. “În zona euro, catastrofa care se mişcă acum cu încetinitorul va accelera, Statele Unite par aproape de stagnare şi chiar de o nouă rundă de recesiune, având în vedere ultimele date economice, aterizarea Chinei devine mai dură (…) Creşterea economică a celorlalte pieţe emergente încetineşte de asemenea rapid – toate statele BRIC: China, Rusia, India, Brazilia, dar şi Mexicul, Turcia şi multe ale pieţe emergente – parţial pentru că este recesiune în zona euro şi în Marea Britanie şi stagnare în SUA, parţial pentru că nu adoptă reformele necesare pentru a îmbunătăţi productivitatea şi potenţialul de creştere economică. În final, există bomba cu ceas a potenţialului război între Israel, SUA şi Iran: negocierile au eşuat, sancţiunile nu îşi vor atinge scopul. Obama nu vrea război înainte de alegeri, dar după alegeri, fie că va câştiga Obama, fie Romney, cel mai probabil SUA vor decide să atace Iranul, şi atunci vom asista la dublarea preţurilor petrolului peste noapte. Aşa că este o furtună perfectă: am putea avea prăbuşirea zonei euro, recesiune dublă în SUA, aterizarea dură a Chinei şi a pieţelor emergente şi război în Orientul Mijlociu. Anul viitor ar putea fi o furtună perfectă la nivel global”, explică Roubini.

    Mai mult, economistul subliniază că, spre deosebire de criza din 2008-2009, guvernele şi băncile centrale nu mai au la dispoziţie arme anticriză, consumate aproape în totalitate în ultimii patru ani. “Este mult mai rău pentru că, la fel ca în 2008, vom avea o criză economică şi financiară, dar, spre deosebire de 2008, am rămas fără arme de politică economică şi monetară. În 2008 puteai reduce dobânzile de politică monetară de la 5-6% la zero, puteai derula relaxare cantitativă în mai multe runde, puteai introduce măsuri fiscale de stimulare economică de până la 10% din PIB, puteai acorda bailout-uri băncilor şi celorlalţi care aveau nevoie. Astăzi noi runde de relaxare cantitativă devin tot mai puţin eficace, deoarece problemele sunt de solvabilitate, nu de lichiditate. Datoriile publice sunt atât de mari încât toată lumea trebuie să le reducă, nu le pot creşte, iar băncile nu mai pot fi salvate pentru că, în primul rând, există opoziţie politică faţă de această variantă şi, în al doilea rând, guvernele sunt aproape insolvente. (…) Deci, dacă pieţele şi economia vor intra în cădere liberă, nu mai există plasa de siguranţă a măsurilor de politică economică şi monetară prin care să fie absorbit şocul”, avertizează economistul. Mai aproape de România, Europa pare împotmolită fără prea mari speranţe în criza datoriilor de stat, iar anul 2012 a adus o nouă rundă de recesiune, însoţită de şomaj record atât la nivelul zonei euro, cât şi în UE în ansamblu.

    Numărul şomerilor din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a crescut cu aproape două milioane în ultimele 12 luni, la aproape 25 de milioane de persoane. La finalul anului 2008, în UE se înregistrau sub 18 milioane de şomeri, potrivit datelor Eurostat. La acea dată, rata şomajului avansase oricum cu aproximativ un punct procentual faţă de 2007, la 8%, pe fondul valului de incertitudine propagat de declanşarea crizei financiare mondiale după falimentul băncii Lehman Brothers.

    În fapt, şomajul din UE şi din zona euro nu a mai revenit la cote normale în ultimii patru ani. În prezent rata şomajului este de peste 11% în zona euro, respectiv 10,3% în UE, cu cote alarmante în statele de la periferia zonei euro – 24,6% în Spania, 21,9% în Grecia.

    Creşterea numărului şomerilor reduce consumul şi scade veniturile colectate de guverne, inflamând totodată creditele neperformante din portofoliile băncilor. Între timp, criza datoriilor de stat frânează creditarea şi împiedică guvernele să intervină fiscal pentru stimularea economiei.

  • In ce sa investesti in criza pentru a castiga cat mai mult

    “Daca ar avea loc o recesiune in W, care ar creste aversiunea
    fata de risc, unele active vor fi preferate, iar aurul va fi
    printre acestea. Dar plasamentele ca dolarul, yenul sau francul
    elvetian prezinta fundamente de crestere mai solide intr-o situatie
    de aversiune fata de risc, deoarece sunt mai lichide ca aurul”,
    explica Nouriel Roubini, profesor de economie la Universitatea din
    New York si cel care a prezis criza.

    Declaratiile economistului vin in contextul in care francul
    elvetian tot urca si urca.Pretul aurului a avansat cu aproape 30%
    in acest an.

    “Cred ca aurul se va mentine la nivelul actual. Exista doua
    situatii extreme care pot conduce la o crestere a pretului aurului.
    Una este inflatia, care nu exista in economiile dezvoltate, iar a
    doua este riscul unei prabusiri a sistemului financiar mondial.
    Riscurile pentru sistemul financiar au fost reduse in ultima
    perioada”, puncteaza Nouriel Roubini.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Nouriel Roubini: Unele tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia. Europa risca un “deceniu pierdut”

    Din punctul lui de vedere, evolutia crizei a facut ca SUA sa se
    afle acum intr-o stare mai buna decat Europa, iar periferia Europei
    sa stea mai bine decat centrul. “Totusi, in Europa, Grecia si unele
    tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia, iar aceste
    doua tari au mai multe probleme decat Spania”, afirma economistul,
    intr-un interviu pentru cotidianul spaniol El Pais.

    Pentru SUA, Roubini considera ca presiunile asupra dolarului – pe
    de o parte, din cauza deficitului fiscal in plina crestere, pe de
    alta din cauza faptului ca pietele emergente, in frunte cu China,
    cumpara bonuri de tezaur americane si impiedica astfel scaderea
    dolarului – ar putea cauza “probleme serioase la scara mondiala”,
    insa nu pe termen scurt. Singura amenintare pe termen scurt ar fi
    ca economia, in lipsa unui al doilea pachet de stimulente din
    partea administratiei Obama, sa recada in recesiune.

    Pentru Europa, temerea lui e ca economia continentului sa nu ajunga
    la un “deceniu pierdut” de tipul celui traversat de Japonia din
    cauza deflatiei, sau la o sprala a crizei de genul celei din
    Argentina lui 2001. “Cu un nivel al datoriilor atat de inalt, mai
    ales in Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania, si cu masurile de
    austeritate anuntate, deflatia este un risc serios. Tari ca Grecia
    vor fi nevoite sa-si restructureze datoria, iar aceasta va genera o
    noua criza fiscala: intrebarea nu e daca aceasta se va petrece, ci
    cand”.

    In context, Nouriel Roubini considera ca Banca Centrala Europeana
    da dovada de “incapatanare” atunci cand continua sa vada “fantome
    ale inflatiei”, iar aceasta incapatanare e dezastruoasa, mai ales
    pentru tarile de la periferia Europei. De frica inflatiei, BCE n-ar
    mai vrea sa cumpere obligatiuni ale tarilor din zona euro, ceea ce
    va sfarsi prin a impinge euro la 1,60 dolari si va sili si o alta
    tara in afara de Grecia – poate Portugalia sau Irlanda – sa ceara
    ajutor de la UE. Economistul acuza si Germania ca are “mania
    austeritatii fiscale” si ca dicteaza Europei aceeasi cale, ceea ce
    este o “eroare grava”.

    Riscul principal, conchide economistul american, este recaderea in
    recesiune sau intr-o stagnare indelungata, combinata cu deflatie.
    “In conditiile unei indatorari atat de ridicate, o astfel de
    situatie va presupune suspendarea platilor la nivel de familii,
    companii, banci si, in final, la nivel de state.”

    “Vin ani durerosi, din cauza mahmurelii de dupa betia enormei
    indatorari publice si private din lumea bogata”, sustine Roubini.
    “A fost mai intai o criza financiara modesta, care s-a transformat
    in criza economica, apoi in criza fiscala si acum este o criza a
    valutelor. Dar cu asta nu s-a terminat: suntem doar inainte de
    etapa urmatoare, atunci cand in tarile cele mai lovite, datoria
    privata se transforma in datorie publica si reapar problemele
    fiscale”, spune el.

    Daca economistul vede rezolvarea in introducerea mai multor
    reglementari in sectorul financiar, aflat la originea crizei, el se
    arata insa sceptic ca efortul statelor de a face aceasta va avea
    succes. “Banca este ochiul uraganului financiar, samanta problemei.
    In ciuda a tot ceea ce se face pentru a eluda reglementarile impuse
    sectorului bancar, in ciuda faptului ca ele vin prea tarziu si sunt
    insuficiente, trebuie sa reconstruim digurile financiare, pentru a
    face fata viitoarelor crize. Dar in ritmul in care ne miscam,
    urmatoarea criza financiara va fi inca mai rea decat cea de
    fata.”

  • Economistul care a vazut marea criza: euro va cobori sub dolar

    Nouriel Roubini, economistul care a prezis venirea crizei, crede
    ca singura sansa de supravietuire a monedei euro este deprecierea
    ei la acelasi nivel cu dolarul, sau la un nivel mai scazut.

    “O devalorizare ordonata a euro este singurul lucru care va
    preveni destramarea uniunii monetare. In următoarele 12 luni, euro
    va merge spre paritatea cu dolarul, sau chiar mai jos”, a afirmat
    Roubini.

    Mai multe amanunte pe
    www.gandul.info