BusinessMagazin

Tag: MANUSCRIS

  • “A Clockwork Condition”, continuarea romanului “Portocala mecanică”, a fost făcută publică

    Manuscrisul, care are 200 de pagini, dezvoltă temele prezente în cartea originală. Anthony Burgess l-a descris drept “un comentariu filosofic major cu privire la condiţia omului contemporan”, care prezenta îngrijorările sale legate de efectele mass media, filmelor şi televiziunii asupra oamenilor.

    Lucrarea menţionează şi originea titlului cărţii “Portocala mecanică”. Aceasta provine de la expresia “as queer as a clockwork orange” (“la fel de nebun precum o portocală mecanică”), auzită de Burgess în 1945, într-un local din Londra. “Cuvântul «queer» nu însemna homosexual: era un sinonim pentru nebun. Pentru aproape douăzeci de ani am vrut să îl folosec drept titlu pentru ceva. Era o figură de stil tradiţională, care cerea să dea titlul unei lucrări ce combina o preocupare pentru tradiţie şi o tehnică bizară”, afirma autorul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum poţi să ajungi un autor celebru peste un veac

    Intitulat Biblioteca Viitorului şi creat de artista scoţiană Katie Paterson, proiectul este găzduit de pădurea Nordmarka, situată în apropiere de capitala Norvegiei, Oslo. Biblioteca Viitorului, scrie CNN, a fost gândită ca o colecţie de 100 de manuscrise de la autori contemporani cunoscuţi care vor fi publicate abia peste un veac, folosind hârtia obţinută de la 1.000 de molizi actualmente tineri, care cresc în pădurea-gazdă. Ideea artistei a primit sprijin printr-un program de finanţare a artei iniţiat de guvernul norvegian, în fiecare an alegându-se câte un autor care să ofere un manuscris până se vor aduna cele 100 dorite, dacă totul merge bine. Autorului selectat i se trimite o invitaţie de participare, iar volumul său trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie nou şi nepublicat şi să nu conţină ilustraţii. Deschizătoare de drumuri a fost scriitoarea canadiană Margaret Atwood, cunoscută, printre altele, pentru romanul „The Handmaid’s Tale” (Povestea slujitoarei), care a oferit bibliotecii viitoare cartea „Scribbler Moon”. I-au urmat britanicul David Mitchell, cunoscut pentru „Cloud Atlas” (Atlasul norilor), care a scris „From Me Flows What You Call Time”, poetul şi prozatorul islandez Sjón, scriitorul turc Elif Shafak şi scriitoarea sud-coreeană Han Kang, aceasta din urmă trebuind să predea manuscrisul în luna mai a anului 2019. 

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie îl va transforma în milionar

     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor) a românului stabilit în Marea Britanie Eugen Chirovici va fi publicat simultan în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii în ianuarie 2017, iar într-un interval de aproximativ şase luni după această dată şi în celelalte ţări care au cumpărat drepturile de publicare (Germania, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Brazilia, Israel, Rusia, Japonia, China, Ungaria, Cehia, Polonia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia şi Indonezia), potrivit informaţiilor publicate de autor pe pagina sa personală de Facebook. Cartea va fi publicată în România de editura Rao în februarie 2017, după cum arată şi informaţiile de pe pagina editurii.
     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor), ar putea să îl transforme pe românul Eugen Chirovici în milionar, potrivit publicaţiei britanice The Guardian. 
     
    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului: Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
     
    Chirovici are 52 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţia care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”

  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie l-a transformat în milionar

    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului (într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015): Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
    Cartea sa a fost preluată de publisheri din 23 de ţări – cu licitaţii pentru publicarea acesteia de până la 11 edituri în fiecare teritoriu.
     
    Chirovici are 51 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţie care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”

  • Un manuscris al savantului Alan Turing, vândut la licitaţie cu 1 milion de dolari

    Alan Turing, un geniu în domeniul matematicii, a condus o echipă de experţi în criptografie care a reuşit să spargă codul Enigma folosit de nazişti pentru a comunica în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, informează Reuters. Reuşita savantului britanic a grăbit încheierea războiului şi a contribuit astfel la salvarea unui număr mare de vieţi.

    “Manuscrisul datează din perioada în care Turing era implicat în procesul crucial de descifrare a codului Enigma”, a declarat Cassandra Hatton (foto), specialistă în cărţi rare şi manuscrise în cadrul casei de licitaţii Bonhams.

    “Conţinutul matematic al acestui caiet oferă acces în mintea extraordinară a unuia dintre cele mai mari genii ale secolului al XX-lea”, a mai spus Hatton.

    Casa Bonhams a refuzat să dea publicităţii numele cumpărătorului.

    O parte din încasările obţinute din această tranzacţie vor fi donate unei asociaţii de caritate.

    Caietul, care nu a fost prezentat niciodată în public, este considerat singurul manuscris extensiv al savantului Alan Turing care a supravieţuit până în zilele noastre. El datează din 1942 şi a fost lăsat moştenire de Turing bunului său prieten Robin Gandy. Paginile sale conţin numeroase formule matematice la care a lucrat Alan Turing şi care au stat la baza informaticii.

    Robin Gandy a adăugat la rândul său câteva note personale între paginile scrise de Alan Turing şi a păstrat ascuns acest caiet până la moartea sa.

    Alan Turing nu a primit niciodată recunoaşterea oficială a muncii sale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi s-a sinucis în 1954, după ce primise un tratament hormonal ca parte a pedepsei sale, după ce a fost condamnat pentru că era homosexual. În acea perioadă, în Marea Britanie, homosexualitatea era considerată o infracţiune şi era pedepsită cu închisoarea sau castrarea chimică (tratarea hormonală a impulsurilor sexuale, n.r.).

    Lui Turing i-au fost recunoscute meritele şi a fost reabilitat postum 60 de ani mai târziu, când savantul a primit o “iertare” din partea reginei Elizabeth a II-a.

    Benedict Cumberbatch a fost nominalizat anul acesta la premiul Oscar pentru cel mai bun actor, pentru interpretarea rolului Alan Turing în filmul “The Imitation Game. Jocul Codurilor”. Lungmetrajul a câştigat Oscarul la categoria “cel mai bun scenariu adaptat”. Filmul a avut la bază cartea “Alan Turing: The Enigma” scrisă de Andrew Hodges.

  • Manuscrisul original al cântecului “American Pie”, vândut la licitaţie cu 1,2 milioane de dolari – VIDEO

    Preţul de vânzare nu a reuşit însă să doboare precedentul record în domeniu, stabilit în 2014, atunci când manuscrisul original al cântecului “Like A Rolling Stone”, compus şi interpretat de Bob Dylan, a fost vândut cu 2 milioane de dolari.

    Tom Lecky, directorul departamentului de cărţi şi manuscrise din cadrul casei Christie’s, spune că preţul de 1,2 milioane de dolari reprezintă totuşi o sumă impresionantă şi poate fi considerat un tribut de recunoştinţă adus lui Don McLean, unul dintre cei mai talentaţi cantautori şi compozitori din generaţia sa.

    Manuscrisul, ce conţine versuri scrise de mână de McLean, notiţe şi ştersături, oferă cititorilor săi o privire de ansamblu asupra felului în care a fost compus acest cântec celebru cu o durată de opt minute, care a cunoscut apoi numeroase reinterpretări după lansarea sa din 1971.

    “Stilul de scriere şi versurile vor dezvălui tot ce este de dezvăluit”, a spus Don McLean, în vârstă de 69 de ani, într-un interviu acordat înainte de licitaţie. “Veţi vedea în el la ce mă gândeam atunci. Este un fragment din visul pe care încercam să îl captez”, a mai spus acesta.

    Don McLean era un compozitor sărac atunci când a scris versurile de la “American Pie”, în Cold Spring şi Philadelphia. Cele şase versuri ale refrenului reflectă transformările sociale care aveau loc în Statele Unite la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70.

    “Moartea lui Buddy Holly a reprezentat începutul cântecului”, spune Don McLean. “Asta mi-a venit în minte. L-am iubit pe Buddy Holly şi acea primă parte a cântecului este autobiografică”.

    Versul “The day the music died” (“Ziua în care muzica a murit”) din “American Pie” se referă la accidentul de avion din 1959 în care a murit Buddy Holly, alături alţi cântăreţi rock ‘n’ roll – Ritchie Valens şi J.P. Richardson, cunoscut sub numele de scenă “The Big Bopper”.

    “American Pie” a ocupat locul al cincilea în Song of the Century (Cântecul Secolului), un top de 365 de cântece reprezentative pentru cultura şi muzica americană, alcătuit de reprezentanţii Recording Industry Association of America (RIAA) şi National Endowment for the Arts.

    Un cover dance-pop al acestui cântec a fost lansat de cântăreaţa Madonna în anul 2000. Acea versiune, mai scurtă decât originalul, a ajuns pe primul loc în topurile muzicale din foarte multe ţări, inclusiv în Marea Britanie, Canada, Australia, Italia, Germania, Elveţia, Austria şi Finlanda.

  • Manuscrisul cântecului “Like a Rolling Stone”, de Bob Dylan, vândut la licitaţie cu 2 milioane de dolari

    Manuscrisul cu versurile acestui cântec din 1965 era estimat între 1 milion şi 2 milioane de dolari de casa Sotheby’s, organizatoarea licitaţiei.

    Bob Dylan a scris versurile pentru celebra piesă, cu creionul, pe patru foi de hârtie de mici dimensiuni, într-un hotel, în 1965. Documentul face parte dintr-un set ce include un total de şase coli de hârtie şi conţine corecţii, revizuiri şi câteva completări făcute de celebrul muzician american.

    Această sumă este de patru ori mai mare decât recordul de preţ obţinut pentru manuscrisul unei piese rock vândut la licitaţie de casa Sotheby’s. Precedentul record era deţinut de manuscrisul piesei “A Day in the Life”, de John Lennon, vândut în 2010.

    Cântecul “Like a Rolling Stone” a transformat cariera lui Bob Dylan, care a devenit dintr-un cântăreţ folk un veritabil star rock. Totodată, această piesă celebră a modificat hotărâtor cultura populară din anii ’60.

    “Înainte de lansarea piesei «Like a Rolling Stone», topurile muzicale erau dominate de cântece scurte de dragoste, multe dintre ele având o durată de trei minute sau chiar mai puţin. Sfidând convenţiile cu o piesă de şase minute şi jumătate, dominată de o poezie întunecată şi deprimantă, Bob Dylan a rescris regulile muzicii populare”, afirmă Richard Austin, directorul departamentului de cărţi şi manuscrise de la filiala din New York a casei Sotheby’s.

    Bob Dylan considera la rândul său că acea piesă este remarcabilă. “«Like a Rolling Stone» este cel mai bun cântec pe care l-am compus”, spunea muzicianul american la sfârşitul anului 1965.

    Manuscrisul a fost pus în vânzare de un colecţionar din California, bun prieten şi asociat al lui Bob Dylan, de la care l-a cumpărat în urmă cu trei ani.

    Documentul este însoţit de o scrisoare de la avocatul muzicianului american, care îi certifică autenticitatea.

    Deşi “Like a Rolling Stone” a fost împiedicat să ajungă pe primul loc în topul Billboard în anul în care a fost lansat, oprindu-se pe locul al doilea şi fiind devansat în acest clasament de piesa “Help” al trupei The Beatles, revista Rolling Stone l-a desemnat “cel mai bun cântec din toate timpurile” în 2011.

    Printre celelalte loturi puse în vânzare la aceeaşi licitaţie, marţi, s-au mai aflat manuscrisul cântecului “A Hard Rain’s Gonna Fall”, de Bob Dylan, vândut cu 485.000 de dolari, o chitară a lui John Lennon, achiziţionată cu 305.000 de dolari, şi un costum de scenă purtat de Elvis Presley, vândut cu 245.000 de dolari.

    Un pian, utilizat iniţial de John Lennon atunci când înregistra albumul “Imagine”, iar apoi, mai târziu, de Bob Dylan şi Lou Reed, estimat între 100.000 de dolari şi 200.000 de dolari, nu şi-a găsit cumpărător.

    Toate obiectele scoase la licitaţie au fost adunate de colecţionari privaţi şi de persoane care au lucrat în domeniul industriei muzicale.