Noile generaţii de candidaţi aflaţi în căutarea primului loc de muncă cer salarii peste nivelul abilităţilor pe care le deţin, confirmă prezenţa la interviuri de angajare, dar nu se prezintă, iar în unele cazuri fac greşeli de ortografie, se plâng angajatorii.
„Ne-am confruntat cu cereri de salarizare care nu erau justificate, prin prisma faptului că nu aveau o pregătire practică suficientă pentru jobul pe care îl vizau. Sunt tineri care se programează la un interviu şi nu se prezintă, fără să anunţe“, a spus Daniela Necefor.
Directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Cluj, Daniel Don, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că solicitarea de acordare a unor bani pentru haine, tuns şi bărbierit şomerilor de la Nokia a fost considerată de funcţionarii europeni una “inovativă”, care va fi extinsă şi în cazul altor ajutoare financiare acordate prin FEAG.
Foarte multi dintre cei pe care ii stiu si isi cautau un loc de
munca au patit asa. Si-au trimis zeci, poate chiar sute de CV-uri
si in cele din urma au fost chemati la un interviu. Au fost apoi
chemati pentru o a doua intalnire. Altadata si pentru o a treia.
S-au intalnit cu aproape toti din compania respectiva. Nu doar ca
au pus un picior in firma respectiva, au intrat cu totul acolo.
Sau asa li se parea. Deodata totul a amutit. Peste o saptamana
sau doua, o luna sau doua, au primit un mesaj, daca erau norocosi,
in care erau instiintati ca altcineva a fost selectat pentru postul
respectiv. Daca nu, erau lasati intr-o liniste de mormant.
“In momentul de fata astept raspunsuri de la doua posturi”,
spune Katie Murphy, care isi cauta un loc de munca in relatii
publice in New York de aproape un an.
“La unul dintre ele am avut patru interviuri, mi-au oferit un
contract pe trei luni, dar inca nu am primit o oferta oficiala. Si
inca mai vor un interviu.”
Desi nu exista date solide, cei din domeniul recrutarii si
cercetatorii care urmaresc aceste tendinte sunt de acord ca din ce
in ce mai multi oameni sunt solicitati pentru tot mai multe
interviuri inainte de a le fi oferit un loc de munca. Tot ei spun
ca a devenit tot mai obisnuit pentru angajatori sa le ceara
potentialilor angajati o perioada de proba determinata, cu
posibilitatea de prelungire pe termen nelimitat la expirarea
acesteia.
“Angajarea managerilor seamana din ce in ce mai tare cu
cumparaturile”, compara Todd Safferstone, director la Corporate
Executive Board, o companie de cercetare. “Perceptia este ca sunt o
multime de oameni talentati si ca, desi persoana din fata ta e
extraordinara, s-ar putea sa-l gasesti pe unul si mai bun.”
Desi recesiunea e posibil sa fi accentuat aceasta tendinta,
procesul de angajare a devenit mai indelungat in ultimele decenii
din mai multe motive, conchide Lawrence Katz, profesor de economie
la Harvard. Departamentele de resurse umane au devenit mai
profesioniste, spune el, si angajatorii au acum nevoie sa-si
diversifice si sa-si justifice procedeele de angajare ca sa
respecte legile si reglementarile. Tehnologia a facut mai usoara si
mai putin scumpa cercetarea de catre companii a trecutului unei
persoane sau aplicarea unor teste de personalitate, spune Katz.
Dar putini se indoiesc ca actualul climat economic tulbure –
unde cei care-si cauta de munca sunt de sase ori mai multi decat
locurile de munca disponibile – este cel mai probabil motiv pentru
care companiile se gandesc mai mult si mai temeinic inainte de a
face o angajare.
Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
Magazin.
BUSINESS MAGAZIN: Feed-back-ul pe care l-am primit de la companii a fost ca, pana acum, in Romania nu s-a prea simtit criza. Domeniul resurselor umane a traversat insa o alta criza in ultimii ani – o criza de personal. Credeti, din acest punct de vedere, ca potentiala criza care se prefigureaza ar putea reprezenta o solutie pentru piata muncii, in sensul intoarcerii romanilor acasa, ca sa suplineasca lipsa de forta de munca?
ALINA RUSU: La o prima vedere, ar putea fi niste efecte pozitive, in sensul reintoarcerii unei forte de munca existente pe alte piete, in special in Europa de Vest, insa, uitandu-ma la companiile din care facem parte, nu cred ca este un impact imediat, pentru ca in general cei care se intorc nu fac parte exact din profilul pe care il cautam noi atunci cand angajam. In majoritate, sunt oameni cu nivel de pregatire mai scazut, care au lucrat in domeniul constructiilor sau persoane cu liceu ori cu mai putin de atat. Singurul grup care cred ca ar putea sa ajute intr-un fel compania mea sunt specialistii.
ANCA IANCU: Eu as imparti asa: intr-adevar, la nivel de , pentru ca cei mai multi sunt din aceasta categorie, s-ar putea sa se intoarca. S-ar putea. Nu stim. In industria financiara, pe care o reprezint prin businessul de asigurari de viata si fond de pensii, tot asa: nici noi nu prea avem posturi care intra in categoria . Cei din categoria care au plecat in afara au plecat stiind foarte clar ce vor de la viata lor profesionala. Or, sansa ca ei sa se intoarca nu tine neaparat de faptul ca ei s-au speriat de criza de acolo, ci de niste programe pe care ar trebui sa le conceapa guvernul Romaniei impreuna cu angajatorii.
BUSINESS MAGAZIN: Dar pentru cei ce pur si simplu nu mai sunt siguri de locurile de munca pe care le au in strainatate ati avea locuri? Ati putea sa-i strecurati in organigrama?
ANCA IANCU: Haideti sa va zic povestea unui prieten care a lucrat in telefonie mobila, pe partea tehnica, si care a spus asa: cei din partea tehnica, care dezvolta baza, cand pleaca dintr-o companie de telefonie mobila din Romania aleg strainatatea pentru ca nu au unde sa plece in Romania – nu exista companii care sa le ofere proiectele, expertiza, deschiderea de care au nevoie din punct de vedere profesional. Noi avem un departament de actuariat, iar colegii care pleaca din departamentul de actuariat se duc in Marea Britanie, care este patria actuariatului. Dumneavoastra intrebati daca se intorc. Se intorc doar daca gasesc o companie care sa le ofere cel putin minimul de dezvoltare sau acelasi nivel de la care pleaca din strainatate. Daca se intorc, atunci cu siguranta ca si tu, ca angajator, esti bucuros sa ai un om care a avut parte de expunere internationala.
BUSINESS MAGAZIN: Sunt acesti din strainatate prea scumpi pentru companiile din Romania?
RAZVAN SOARE: Sunt prea scumpi, dar problema nu este daca sunt sau nu scumpi, ci daca se pot adapta la un alt gen de mentalitate. Sa va dau un exemplu al unor prieteni de-ai mei care au lucrat pe Wall Street sau in Londra. Acolo intalnesc mentalitatea de a sta cate 60-70 de ore pe saptamana, cel putin, si sa te retragi din business bogat, cu doua milioane de dolari, la 29 de ani. Daca vin in Romania insa nu vor avea aceeasi motivare. Si pentru multi este doar o criza temporara; chiar daca efectele sunt mai de lunga durata, ei nu vad acest lucru sau prefera sa nu-l vada, asa incat sentimentul meu este ca oamenii cu adevarat importanti nu vor veni, iar cei care vor veni vor avea pe elemente punctuale anumite zone de parteneriat cu angajatorii. Eu cred ca aceia care vor vedea in Romania oportunitati vor veni, dar cei ce au plecat din Romania vazand in Londra sau in Wall Street adevaratul investment banking nu vor veni, pentru ca in Romania, chiar daca exista acest tip de business, nu este la nivelul de acolo si acesta este marele impediment mental.
LOREDANA VLADAREANU: Pentru ca suntem in consultanta, si noi am observat ca am inceput sa avem aplicatii de la persoane care lucreaza in afara Romaniei. Nu sunt foarte multe, intr-adevar, dar majoritatea sunt pe pozitii de top si in special in zona de banking, de servicii financiare.
BUSINESS MAGAZIN: Este vorba de romani sau de straini?
BUSINESS Magazin: In ultimii ani, consumul a crescut pe toate domeniile, iar aceasta crestere s-a suprapus peste cea economica. Este un lucru bun faptul ca o buna parte a cresterii economice de pana acum s-a datorat consumului?
DRAGOS SIMION: Cum as putea spune ca nu e buna, in conditiile in care eu reprezint o companie care din asta traieste? Evident ca este bun consumul, pentru ca, pana la urma, acesta este specificul, omului – sa consume. Pentru asta muncim, pana la urma: ca sa ne putem permite ulterior sa consumam mai mult. Lucrurile trebuie puse corect in perspectiva si daca aceasta corectitudine se transforma, macroeconomic, in niste ecuatii, ajungem la concluzia ca nu consumul in sine este o problema, oricat de mare ar fi rata de consum, ci ritmul de crestere a consumului, prin comparatie cu ritmul de crestere a celorlalte zone care ne intereseaza (zona investitiilor, in primul rand).
BUSINESS Magazin: Cum ati clasifica, in schimb, raportand la consum, momentul actual al gradului de indatorare a romanilor?
BOGDAN DOBRE: In ceea ce priveste potentialul romanilor de indatorare, este in continuare foarte mare si trebuie sa ne gandim, istoric, de unde venim si incotro vrem sa ajungem. Vrem sa fim exact cum sunt tarile din Occident in momentul de fata, desi venim din anii ‘90, cand Romania se afla pe ultimele locuri in ceea ce priveste orice bun din gospodarie: numar de televizoare la mia de locuitori, numar de frigidere la mia de locuitori, numar de masini de spalat la mia de locuitori, numar de autoturisme la mia de locuitori. In momentul in care a aparut acea diversificare, oamenii si-au dorit mai mult, au inceput sa aspire. Probabil ca pana prin anii ’96-’97, nevoia oamenilor de a achizitiona nu a fost saturata absolut deloc. Achizitia de bunuri pana in acel moment se facea pe baza economiilor populatiei, iar partea de creditare era cvasiinexistenta din cauza faptului ca bancile erau axate mai ales pe zona de corporate, iar dobanzile erau foarte mari. In ‘96-’97, anumite retele de magazine proaspat infiintate au inceput sa practice un sistem de leasing, dar care a ramas la un nivel foarte scazut. Practic, din punctul meu de vedere, piata creditelor de consum si deschiderea spre consum au inceput sa creasca prin anul 2003, deci foarte recent. Tot in aceeasi perioada, dobanzile au permis oamenilor sa-si ia credite de nevoi personale din banci. Deci au aparut instrumentele. Cu toate acestea, cred ca ne aflam inca departe de a ne stabiliza in zona consumului, departe de a ajunge in zona normala. Inca mai avem potential
foarte mare.
BUSINESS Magazin: Care este zona normala?
DRAGOS SIMION: Zona normala este zona in care sunt tarile din vestul Europei.
BOGDAN DOBRE: In momentul cand vom ajunge sa avem un frigider sau o masina de spalat rufe pe gospodarie, cum am ajuns sa avem un telefon pe cap de locuitor, o sa fim mai aproape de normalitate. Atunci cand o sa avem aceste nevoi primare satisfacute, consumul va intra intr-un ritm normal, bazat doar pe ideea de a schimba obiectul dupa un anumit ciclu de viata, ciclu care, pe de alta parte, scade din ce in ce mai mult.
BUSINESS Magazin: Dar la bere cum stam la capitolul consum?
MARIAN OLTEANU: Suntem intre primii 20 din lume la consumul de bere pe cap de locuitor. Noi am pornit de la o baza mica la orice. Noi nu aveam nici biscuiti in bucatarie, daramite bere si televizoare. Asa ca era normal sa ne umplem mai intai camarile si abia acum incepem sa ne luam produse mai scumpe. Cel putin pentru categoria bunurilor de larg consum, e vremea cand poti sa vinzi produse scumpe. Se cauta produsele de brand, produsele premium, se cauta status. Acum romanii nu mai cauta doar ce e ieftin. Si cand merg in strainatate, ii gasesti in magazinele scumpe din Roma, din Milano sau Paris. E normal, pentru ca noi nu am avut toate aceste lucruri foarte mult timp.
BOGDAN DOBRE: Si avem o inclinare catre branduri si catre a ne arata statutul social. Daca ne uitam la autoturismele de pe strada si le comparam cu cele din Budapesta sau chiar Paris, in timp ce ei au masini mici, de oras, la noi sunt numai autoturisme opulente. De asemenea, televizoarele LCD sunt la mare moda, iar aici intervine din nou importanta creditarii, pentru ca oamenii nu isi vor cumpara aceste bunuri din economii. Asadar, atat timp cat va exista creditarea, consumul va creste. Majoritatea masinilor si a bunurilor electrocasnice se cumpara in rate, nu cu banii jos. Aici, intervine BNR pentru a tempera aceasta explozie. Sigur, omul isi doreste foarte multe si uita sa ia unele lucruri in calcul atunci cand se indatoreaza la o banca.
BUSINESS MAGAZIN: Ce producatori vor mai veni in Romania in urmatorii doi ani, in afara de Dacia-Renault si Ford?
CONSTANTIN STROE: Garantat va veni cel putin un producator de automobile cu o facilitate de productie. Eu cred ca vor fi mai multi, dar nu pot da niciun nume.
BUSINESS MAGAZIN: In aceste conditii, la ce valoare ar putea ajunge piata auto din Romania intr-un orizont de timp mediu?
CONSTANTIN STROE: Pe baza informatiilor existente, in 2011 piata romaneasca de automobile va ajunge la 1,1 milioane de automobile. Cand spun aceasta cifra, iau in calcul cele 400.000 de masini care vor fi fabricate la Pitesti numai in 2009, la care se adauga 300.000 anuntate de Ford si 400.000 de automobile echivalente, prin transformarea colectiilor CKD care se exporta de la fabrica Dacia in Rusia, Columbia, Iran sau India.
BUSINESS MAGAZIN: Dintre aceste automobile previzionate pentru urmatorii trei ani, cate vor fi destinate pietei locale?
CONSTANTIN STROE: Nu mai mult de 250.000-300.000 de automobile. Piata romaneasca este identica cu orice piata din Europa, in sensul ca este libera, iar accesul este facil. Astfel, pentru producatorii existenti deja in piata si pentru cei care vor veni in urmatoarea perioada, principalul obiectiv este sa produca in mare parte pentru export.
BUSINESS MAGAZIN: Dar Romania ofera forta de munca suficienta pentru productie?
CONSTANTIN STROE: De ce vorbim de Romania si nu ne uitam si la tarile din jur? Credeti ca pe alte piete forta de munca este suficienta? Sa va dau un exemplu. Am organizat doua forumuri de recrutare anul acesta, unul la Bucuresti, iar celalalt la Paris. La Bucuresti s-au prezentat 180 de tineri, dintre care 35 au parasit sala in timpul prezentarilor pentru ca nu se potriveau cerintelor. Cel de la Paris este insa mult mai important, pentru ca au venit 88 de participanti, 64 dintre ei fiind romani plecati de mai multa vreme din Romania, care in majoritate au fost angajati.
BUSINESS MAGAZIN: Si cati dintre romanii angajati au ales sa se intoarca in tara?
CONSTANTIN STROE: S-au intors multi.
VIOREL NICULESCU: Exista vreo discriminare in cadrul Dacia-Renault cand vine vorba de recrutare?
CONSTANTIN STROE: Putina fata de un francez si superioara fata de un roman.
VIOREL NICULESCU: Domnule Stroe, dumneavoastra cunoasteti cel mai bine asa-numita industrie orizontala, care concura fabricarii de automobile Dacia. Sunt curios cum au evoluat producatorii de componente, piese de schimb si accesorii din fosta retea locala, cati au rezistat pe piata si in ce masura au castigat cota de piata din acest business extrem de lucrativ mai ales pentru Dacia?
CONSTANTIN STROE: In 1999, cand s-a instalat Renault in Romania, aveam 321 de furnizori directi pentru Dacia, dintre care, pana la finalul lui 2003, au ramas doar 18 ca furnizori de prim rang (furnizori directi – n. red.). Schimbarea nu a pornit de la acesti producatori, iar asta a insemnat de la bun inceput ca nu au avut nicio sansa. In plus, marii furnizori europeni de componente si de piese de schimb si-au facut deja intrarea pe piata din Romania.
