BusinessMagazin

Tag: Internetul

  • Ce au în comun Calea Victoriei şi internetul

    “Cumagazinul online ajungem la clienţii care nu pot ajunge la noi”, explică pe scurt raţiunea din spatele acestei decizii Dorothy Constantin, managing partner în cadrul High Fashion Concept, grupul care deţine magazinul Victoria 46. Dorothy Constantin are 28 de ani şi administrează cel mai vechi multibrand de lux de pe piaţa locală împreună cu alte şapte magazine – fizice şi online – cu afaceri totale de şapte milioane de euro în 2011. Ea a intrat în acest business în urmă cu circa trei ani, când exista doar Victoria 46, şi, deşi spune că nu visa să lucreze în domeniu, acum nu se vede făcând lucrurile diferit.
    Victoria 46 a fost deschis acum cinci ani de către Solmar Group, care deţine francizele mai multor branduri mass market pe piaţa locală, printre care şi Mango. În 2009 compania a vândut divizia de lux, respectiv multibrandul Victoria 46. Dorothy Constantin, la momentul respectiv brand managerul magazinului, a decis să îl cumpere de la fostul proprietar.

    Ulterior, împreună cu partenera ei, Andreea Altay, au extins businessul, deschizând Victoria Men (magazin de lux pentru bărbaţi), Day & Night (branduri pentru tineri), Petit (magazine pentru copii) şi Victoria Outlet, toate în capitală. Apoi au ieşit din Capitală, deschizând la Oradea, în centrul comercial Oradea Shopping City, magazinul The Code. Ultima mutare a fost inaugurarea platformelor de cumpărături online VictoriaOutlet.ro şi VictoriaOnline.ro. “Cu magazinul VictoriaOnline.ro – care a avut soft-openingul în octombrie, iar petrecerea oficială luna aceasta – am ajuns la jumătatea targetului lunar pe care ni l-am propus pentru momentul când magazinul va fi matur.

    ” Atunci când vine vorba de targeturi de vânzări pe online, Dorothy Constantin, o prezenţă discretă în piaţă, se fereşte să ofere cifre. Explică însă că magazinul online este strâns conectat la magazinul fizic: “Nu avem un sistem de stocuri special pentru magazinul online. Vindem produsele pe care le avem şi în magazinele grupului. În acest context a trebuit să avem un sistem informatic foarte bun care să poată fi updatat în timp real cu vânzările din toate magazinele.” În cazul cumpărăturilor online, clientul poate plăti pe net în momentul achiziţiei sau ulterior, la livrarea produsului (cash sau card). Dorothy Constantin explică faptul că, în acest domeniu, nu există o masă mare de clienţi, motiv pentru care relaţiile dintre companie şi client sunt mult mai personale. “Există şi clienţi fideli din Bucureşti, care, dacă nu pot ajunge la magazin, primesc hainele pe care le doresc acasă. Un consultant de vânzări de la noi merge la client, iar acesta din urmă îşi poate proba hainele acasă.” Niciunul dintre clienţi nu plăteşte transportul şi nici returul, dacă este cazul. Acestea sunt doar o parte din măsurile de fidelizare a clienţilor adoptate de companie, în condiţiile în care “în ultimul an am observat un lucru interesant în comportamentul clienţilor şi deloc benefic pieţei de produse de lux din România. Din ce în ce mai mulţi oameni cu posibilităţi financiare foarte mari au o a doua rezidenţă în afara ţării, venind în Bucureşti punctual, când este necesar”.

    Pentru a preveni o migrare în masă a clienţilor în magazinele de peste graniţele României compania a investit într-un sistem IT de ultimă generaţie şi a dezvoltat mecanisme de fidelizare a clienţilor precum HFC Bonus Cards (cardurile de fidelitate cu acumulare de puncte bonus) sau Gift Cards (carduri cadou ce pot fi încărcate cu orice sumă). “Toate aceste măsuri ne-au asigurat o bază stabilă de clienţi care au realizat că este mai convenabil să cumpere din România.” Toate businessurile din grupul High Fashion Concept au avut anul trecut 14.900 de clienţi şi o medie de două produse per tranzacţie. Fiecare dintre aceştia a lăsat într-unul dintre magazine circa 470 de euro, în condiţiile în care cifra de afaceri a grupului care reuneşte cele şase magazine fizice şi cele două platforme online a fost de 7 milioane de euro.

    Despre clienţii grupului, Dorothy Constantin mai spune că sunt cunoscători, că ştiu deja nume de genţi sau pantofi şi mai ales de branduri. Grupul deţine în portofoliu peste 60 de branduri, printre cele mai cunoscute numărându-se Christian Dior, Alexander McQueen, Dsquared, Lanvin, Zadig&Voltaire, Emilio Pucci sau Vionnet. “Avem o serie de branduri fixe în portofoliu, cum ar fi Dior sau McQueen. Avem însă şi branduri noi pe care le aducem în fiecare sezon sau în fiecare an. Ne interesăm ce vor clienţii noştri şi încercăm să ni le adăugăm în portofoliu.” Dorothy Constantin, care merge alături de un buyer să aleagă hainele ce vor fi vândute în magazine, spune că multe branduri vin direct la companie, aceasta fiind cunoscută în regiune. “La rândul nostru, noi mergem la săptămânile modei şi la târgurile de profil.” “Anul 2011 s-a dovedit a fi unul mai dificil decât 2010, deşi am avut o creştere de 11% în vânzări.

    Avansul este totuşi cu 10% mai mic decât ceea ce previzionasem la începutul anului.” Dorothy Constantin mai spune şi că rata de profitabilitate a scăzut în 2011 faţă de 2010, în principal din cauza vânzărilor mai mari decât cele previzionate din perioada de reduceri. În acest context, pentru acest an businessul de lux High Fashion Concept este aşteptat să crească cu 5%, avans pe care Dorothy Constantin îl pune pe seama lansării magazinului virtual VictoriaOnline.ro. Contactul cu multe branduri de modă de lux le-a făcut pe cele două partenere de la High Fashion Concept să studieze posibilitatea deschiderii de magazine monobrand. Ele cochetează cu ideea deschiderii unui magazin sub unul dintre brandurile pe care le au acum în portofoliu.

    Orizontul de timp: doi ani. “Încă de pe acum discutăm cu mai multe branduri de lux. Este ordinea firească a lucrurilor să deschidem şi un monobrand.” Totuşi, Dorothy Constantin spune că nu este momentul potrivit acum, în principal din cauza contextului economic. Mai mult, nici oferta de spaţii comerciale nu este corectă. “Chiriile nu au scăzut deloc, iar oferta de spaţii nu este prea generoasă.” Magazinele monobrand se deschid în cele mai multe cazuri în zone stradale, iar în ultimii ani pe piaţa locală s-au deschis mai multe monobranduri de lux, precum Gucci sau Valentino. De asemenea, în acest an urmează a fi inaugurate magazinele Burberry şi Escada. “Toate magazinele existente în Bucureşti vând branduri diferite şi astfel nu se pune problema competiţiei. Cea mai mare competiţie pentru noi vine din afara ţării, mai ales de pe segmentul de e-shopping. Acest lucru a fost determinant în decizia de a investi în platforma VictoriaOnline.ro.” Cât de bine va prinde un magazin de lux în .ro rămâne de văzut.

  • Sarkozy: Internetul are nevoie de implicare guvernamentala pentru evitarea anarhiei

    “Acum, cand Internetul face parte integrata din viata oamenilor,
    guvernele nu trebuie excluse. Nimeni nu trebuie sa uite ca aceste
    guverne sunt singurele reprezentante legitime ale vointei
    popoarelor, in democratiile noastre. Daca uitam acest lucru, riscam
    haosul democratic si anarhia”, a afirmat Sarkozy la e-G8 Forum din
    Paris, transmite Bloomberg.

    Forumul precede summitul liderilor statelor din G8 care va avea
    loc in aceasta saptamana la Deauville, Franta.Sarkozy a laudat
    Internetul pentru democratizarea informatiei si contributia la
    revolutiile din nordul Africii, dar a sustinut in fata celor 1.500
    de delegati ca sunt necesare reguli de protejare a proprietatii
    intelectuale, prevenirea monopolurilor si apararea copiilor de
    materiale daunatoare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Internetul (nu) are varsta

    Printre argumentele prietenei mele se numarau “accesul tuturor la informatie”, “orientarea excesiva a programelor de responsabilitate sociala catre copii si tineri”, dar si “nevoia de comunicare egala, indiferent de varsta, a utilizatorilor de internet”. Zis si facut – in cateva luni, compania urmeaza sa demareze un program prin care pensionarii pot invata gratuit sa foloseasca un computer.
    Intre timp, un coleg din redactie a venit cu cea mai haioasa istorioara despre un computer-addicted pe care am auzit-o in ultima vreme, ceea ce m-a facut sa cred ca poate prietena mea din compania de cablu nu este la curent cu realitatile sociale.
    Personajul principal are venerabila varsta de 70 de ani si, conform descrierii, este o batranica cu parul alb prins in coc, desprinsa parca din desenele cu Tweety, care locuieste intr-o casa cu camere inalte, undeva in zona parcului Carol. Colegul, binevoitor, s-a pricopsit de vreun an cu jobul de “asistent utilizare PC”, pentru ca batranica a primit in dar de la o fiica ratacitoare in insulele Seychelles un laptop Dell, impreuna cu un abonament pe un an la internet, platit in avans. Evident, mai intai a dorit sa stie cum se trimite un e-mail. Unde e “Forward”, unde e “Send”, ce face butonul “Delete” de pe tastatura si multe altele din aceeasi gama. Apoi a urmat instalarea aplicatiei Skype, a messenger-ului si montarea unui microfon care sa usureze comunicarea cu fiica. Nu a fost cazul unui echipament audio – in loc de casti, batranica a preferat boxele laptopului, pe motiv ca se aude mai bine.
    Ritualul initiatic in tainele PC-ului decurge la fel, de fiecare data: batranica il suna pe coleg si ii solicita ajutorul intr-ale mediului online. Acesta vine cam o data pe luna si o asista vreme de cel putin o ora jumate. Desi discutiile lor se petrec in vremurile mail-ului si ale conexiunilor rapide, batranica din Carol il primeste, invariabil, cu obiceiuri din alta epoca: ii ofera o farfurioara cu dulceata de cirese amare, un pahar cu apa, dar si un grapefruit mare. Apoi, doreste sa faca curatenie, “pentru ca s-au inmultit pozele pe ecran” si sa rezolve alte ineficiente legate de hardware.
    Bineinteles ca dupa atata browsing pe internet, batranica a observat ca o ustura ochii si s-a hotarat sa isi completeze arsenalul de surfer cu o pereche de ochelari speciali pentru laptop. Si nu orice pereche de de ochelari, ci una cu lentile Carl Zeiss, care au costat-o peste 400 de euro, pe care ii alterneaza cu ochelarii mai vechi de distanta si cu cei de apropiere. In fine, dupa toate discutiile cu asistentul ei, personajul nostru isi noteaza cu minutiozitate toate indicatiile intr-un carnetel.
    Ca sa inchei, trebuie sa subliniez ca nu ma surprinde foarte tare preocuparea batranei, mai ales in contextul in care fiica ei a fost cea care i-a indus noul obicei, investind intr-un laptop si o conexiune la internet. Ce este cu adevarat surprinzatoare este obstinatia cu care septuagenara din Carol se documenteaza, in fiecare zi, despre PC si internet.
    Mai mult, imi amintesc un studiu pe care l-am citit recent, care releva ca pana si americanii, care au inventat golful si l-au promovat ca eticheta a oamenilor de afaceri instariti, fericiti si cu mult timp liber, dedica din ce in ce mai putin timp acestui sport. Motivul? Li se pare o corvoada sa stea pe terenul cu 18 gauri, in soare, vreme de cel putin patru ore, in timp ce ar putea mai bine sa faca cumparaturi pe internet. Nu sunt sigura daca este o simpla coincidenta, dar indraznesc sa ma gandesc ca poate antreprenorul Marc Cuban, care a socat spunand ca “Internetul este pentru oamenii in varsta” si “Internetului incep sa i se vada limitele”, pare sa aiba dreptate. Cert este ca ma voi intalni cu prietena mea de la cablu si stiu pe cine sa ii recomand sa o ajute in derularea cursurilor de utilizare PC pentru pensionari.

  • Omul care a eliberat Internetul

    Pentru aproape o mie de ani, Marele Zid Chinezesc a aparat imperiul Asiei de invazia straina. Astazi China comunista este acuzata ca a pus la punct un “Mare Firewall” pentru a cenzura libera exprimare online. Insa China si alte regimuri totalitare si-au gasit un adversar neasteptat in persoana unui tanar irlandez de 29 de ani. Ian Clarke a anuntat pentru prima oara proiectul Freenet in 1999. Pe atunci avea 22 de ani si era student la Edinburgh, in Scotia. Ideea sa era simpla, si asa a ramas de atunci. Freenet este un software de tip peer-to-peer (schimb de fisiere intre computere conectate la Internet, fara intermediul vreunui server central) care are drept unic scop facilitarea comunicarii libere in tarile unde regimul politic nu permite acest lucru.Proiectul lui Clarke este prezent pe Internet de atunci, insa niciodata nu a primit prea multa atentie din partea presei. De altfel, nici resursele de dezvoltare nu au fost foarte mari, avand in vedere potentialul scazut al Freenet de a se transforma intr-un business profitabil. Insa Clarke a primit recent o mare “gura de oxigen” – John Gilmore, un filantrop american si sustinator al drepturilor civile, a facut o donatie de 15.000 de dolari.Banii au picat foarte bine, spune fondatorul Freenet. “Inainte de aceasta donatie, primeam cam 2.300 de dolari pe luna, care de-abia ajungeau pentru a-l plati pe Matthew Tosseland, singurul nostru softist angajat full-time”, povesteste Clarke intr-un interviu acordat recent site-ului Slyck.com. In esenta, Freenet este un sistem de mari dimensiuni cu unicul scop de a stoca date digitale. Mecanismul de functionare este gandit special pentru a pastra anonimitatea oricui il foloseste. Cand un utilizator stocheaza un fisier in Freenet, primeste un cod pe post de “cheie”, care poate fi folosit pentru a regasi ulterior acel fisier. Cand acel utilizator sau altul tasteaza codul in sistem, Freenet ii “decodeaza” fisierul cu pricina. Spatiul de stocare nu este pe un singur computer sau intr-o singura locatie, ci este cumulat pe toate computerele care fac parte din retea. Fisierele sunt criptate si “taiate” in bucatele care sunt raspandite aleator pe diverse computere. Clarke spune ca, practic, este imposibil chiar pentru un utilizator sa afle exact ce informatii gazduieste pe propriul computer. Nici macar administratorii Freenet nu pot sti in detaliu ce informatii sunt prezente in retea si unde anume sunt localizate.Puncte slabeTocmai punctele tari ale Freenet il fac insa vulnerabil in fata criticilor. Sistemul este controversat datorita faptului ca anonimitatea totala a utilizatorilor sai permite transferul de date din domenii tabu – pornografie infantila sau comunicatii ale organizatiilor teroriste. Insa fondatorul Freenet spune ca numai in conditii de anonimitate totala se poate vorbi despre libertate de exprimare in adevaratul sens al sintagmei, precum si ca beneficiile programului pun in umbra posibilele efecte negative.Beneficiari sunt in primul rand cetatenii unor tari aflate sub regimuri autoritare, spune Clarke. In China, de pilda, autoritatile chineze cauta noi metode de a influenta opinia publica. Conform BBC, guvernul a angajat circa 50.000 de oameni care sa raspunda pe Internet la tot felul de intrebari adresate de internauti pe diverse forumuri sau sa monitorizeze site-urile si e-mail-urile. Bineinteles ca replicile inserate de ei in discutiile virtuale sunt favorabile Chinei. Acestia sunt oameni foarte bine pregatiti, cu o engleza impecabila si cu o cultura vasta pentru a putea astfel raspunde inteligent la intrebari, cu rolul de a influenta discutiile catre punctul de vedere guvernamental. Alte probleme ale Freenet mai sunt viteza sa de transfer foarte scazuta in comparatie cu alte programe de tip peer-to-peer (cel mai celebru soft de acest gen este Napster, transformat intre timp, in urma unor procese de copyright, in magazin digital de continut media legitim), precum si interfata sa greoaie.Ultima versiuneCu toate ca argumentul principal al fondatorilor este ca Freenet nu isi propune sa concureze cu nici un alt peer-to-peer pentru ca scopul sau este diferit, speculatii recente indica faptul ca cea mai noua versiune Freenet 0.7, aflata in teste, va fi mai rapida, mai scalabila (gandita pentru a permite cu usurinta dezvoltarea viitoare) si cu o interfata mai prietenoasa. O alta modificare ar putea fi, spun zvonurile, renuntarea la designul pe baza unei singure retele mondiale. In schimb, se va introduce un concept nou, mai multe retele anonime conectate intre ele – astfel utilizatorii isi vor putea configura propria retea, in care sa accepte numai persoane cunoscute si de incredere.FreenetAutor: Ian ClarkeUltima versiune stabila: 0.5 (mai 2006)Ultima versiune in teste: 0.7 (august 2006)Sistem de operare: Windows, Mac, LinuxSite: www.freenetproject.org Alternativa blogurilorIn China, una din ultimele natiuni cu regim comunist, cetatenii gasesc in bloguri un mod prin care se pot exprima mai liber. Conform unui studiu local, circa 24% din cei peste 120 de milioane de internauti chinezi citesc bloguri in mod constant.Pentru a se sustrage legilor care stau in spatele a ceea ce se numeste “marele firewall al Chinei”, bloggerii chinezi incearca sa distribuie jurnalele online pe mai multe servere din afara Chinei pentru ca guvernul sa nu le poata bloca. De altfel, serviciul Blogger al Google a fost blocat in mai multe randuri in China. Chiar daca multe bloguri respecta limitele impuse de autoritati, multi specialisti spun ca acestea reprezinta un canal de informare foarte apreciat de populatia chineza. Oamenii sunt de parere ca blogurile sunt mai de incredere, deoarece vin din partea prietenilor si a familiei. Informatiile sunt diferite fata de cele oficiale venite din media.