Cursul a depăşit maxim după maxim în ultimele săptămâni, luna iulie devenind una dintre cele mai dificile pentru moneda naţională. În timp ce luptele dintre politicieni continuă fără menajamente, referinţele publicate de BNR pentru euro şi dolar au atins vineri noi valori record, de 4,5848 lei/euro şi respectiv 3,7438 lei/dolar. Analiştii anticipează continuarea tensiunilor politice şi a presiunilor de depreciere, astfel că toate datoriile şi obligaţiile care sunt exprimate în euro sau dolari vor fi mult mai împovărătoare.
Tag: importatori
-
De ce nu se vad sperantele revenirii industriei auto in 2011
La inceputul anului 2008, cu putin timp inainte ca valul crizei
sa ajunga la noi, dealerii de masini se intreceau in estimari, care
mai de care mai optimiste. Vanzarile de automobile ar fi urmat sa
atinga 400.000 sau chiar 500.000 de unitati in 2009 si 2010. Cu
putin peste 100.000 de masini noi vandute, nici macar sistemul
primelor de casare, cunoscut sub numele de programul “Rabla”, nu va
reusi anul acesta sa opreasca declinul pietei, fiind al treilea an
consecutiv de scadere.Iar pentru ca peisajul prabusirii pietei auto sa fie si mai
explicit, trebuie avut in vedere ca in anul 2007, ultimul de
crestere, fusesera vandute peste 350.000 de masini noi.”Pana acum,
vanzarile de masini au fost sustinute de programul Rabla. De
acelasi program vom avea nevoie si anul viitor pentru a sustine
piata (macar – n. red.) la acelasi nivel”, a spus Fabrice
Cambolive, directorul comercial pentru marcile Dacia, Renault si
Nissan in cadrul Group Renault Romania. Intr-adevar, la nivelul
primelor noua luni din acest an una din doua masini vandute pe
piata locala a fost achizitionata utilizand voucherele cu valoare
nominala de 3.800 de lei pe care le primesc cei care caseaza o
masina veche.
Potrivit lui Cambolive, ar fi totusi cateva semne pozitive in
piata. Astfel, unele dintre firme au reluat achizitiile de masini,
ceea ce reprezinta un indicator de revenire a pietei, iar comenzile
pentru vehicule comerciale sunt peste cele de anul trecut. Dar
aceste semne pozitive s-ar putea traduce intr-o revenire a pietei
cel mai devreme anul viitor.Nu mai surprinde astfel aproape deloc
faptul ca Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile
(APIA) a decis anularea pentru a doua oara consecutiv a Salonului
International de Automobile Bucuresti.
Evenimentul era programat sa aiba loc din doi in doi ani, insa
ultima editie a avut loc in anul 2007. “Preferam sa ne concentram
resursele financiare in directia sprijinirii partenerilor din
retelele de distributie, in continuarea consecventa a proceselor de
scolarizare si training pentru personal si in lansarea si
prezentarea de modele noi in toate showroomurile de marca”, a
explicat Brent Valmar, seful Porsche Romania, cel mai mare
importator de masini. In acest context, cei mai multi dintre
dealerii de masini vad o revenire a vanzarilor abia in 2012, in
contextul in care piata auto isi va incetini declinul, de la -50%
in 2009 la -25% in 2010 si se va stabiliza in 2011.
“Abia 2012 va fi primul an de crestere, dar vom avea nevoie in
continuare de programul «Rabla». Daca conditiile raman la fel, vom
atinge in 2011 acelasi volum ca in acest an. Altfel, va trebui sa
existe o crestere in a doua parte a anului, pentru a compensa
scaderea din prima”, a spus Fabrice Cambolive. Daca pentru
vanzarile de masini anul 2010 pare pierdut, nu acelasi lucru se
intampla in cazul productiei. Dacia va atinge maximul istoric la
Mioveni, ajungand ca mai mult de trei sferturi din productie sa fie
exportata. Adica exact situatia inversa fata de acum sapte-opt ani,
cand producatorul depindea aproape in intregime de vanzarile de pe
piata romaneasca.
La fabrica Ford lucrurile nu stau la fel de bine, producatorul
american anuntand ca amana cu aproape un an lansarea in productie a
modelului B-Max, care va fi produs in exclusivitate in cadrul
unitatii pe care a cumparat-o la Craiova. Iar amanarea are impact
direct asupra altor investitii ale producatorilor de componente,
viitori furnizori ai uzinei din Oltenia.Valmar aduce in discutie si cea mai importanta problema pe care
companiile active in domeniul auto o au in prezent: lipsa
lichiditatilor. “Dealerii s-au confruntat cu dificultati ce au ca
punct de pornire scaderea volumelor de vanzari de masini noi si de
ocazie, reducerea activitatii in service, gradul relativ mare de
indatorare catre banci in urma investitiilor facute in ultima
perioada si presiunea pe cashflow.” Cu spectrul insolventei sau al
falimentului, dealerii auto – in mare parte afaceri de familie –
sunt nevoiti acum mai mult ca niciodata sa invete management. Iar
cei ale caror afaceri vor fi rezistat pana in 2012, vor putea sa se
retraga linistiti. Pentru ca odata cu profiturile ar putea reveni
si ofertele de cumparare de la dealerii din strainatate. -
Importatorii de bauturi alcoolice ameninta ca “emigreaza” fiscal in Bulgaria si Ungaria
Marii importatori de bauturi alcoolice din Romania ameninta ca
se muta fiscal in Bulgaria si Ungaria daca proiectul combaterii
evaziunii fiscale va fi aprobat de Guvern. Este vorba despre Pernod
Ricard, BDG Import si Cristalex, care au anuntat ca isi vor muta
antrepozitele de depozitare in tarile vecine mentionate, scrie
Mediafax, care a obtinut nota de fundamentare a proiectului de act
normativ.
Cititi mai multe pe www.gandul.info -
Producatorii si importatorii de autoturisme: Nu eliminati taxa auto!
Inca de acum o luna, cand cea mai noua versiune a taxei auto a intrat in vigoare, am fost anuntati ca nici aceasta nu va avea o viata lunga. Expertii de la Mediu pregatesc o legislatie care va intra in dezbaterea Parlamentului la vara. Vor fi impozitate toate masinile care produc fum, indiferent de varsta sau provenienta. Asta inseamna ca din 2010, acest impozit se va aplica si celor peste 2 milioane de Dacii mai vechi de 20 de ani, care nu respecta nici o norma de poluare, aflate deja pe strazile Romaniei. Nu se stie inca daca romani care au platit deja taxa auto isi vor lua atunci banii inapoi.
Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
Aflati aici cum in Bucuresti parcurile de masini s-au umplut de masini "fitoase" in leasing
-
Foarte multe pahare
O vitrina plina cu tot felul de pahare, farfurii si tacamuri, de toate dimensiunile si in toate formele, dar nu din portelan scump, ci din plastic, este principalul decor din biroul lui Ilias Kalamaras, fostul sef al Elmec Romania (importatorul produselor Nike). Aflat de 12 ani in Romania, timp in care a construit mai multe afaceri, printre care si reteaua de peste 50 de magazine ale Elmec, Ilias Kalamaras e foarte increzator si in destinul Laricup – noua afacere in care managerul grec a decis sa se implice. Noua afacere reprezinta decizia proprietarilor Lariplast (o afacere de familie care domina piata greceasca de vesela de unica folosinta) ca dupa 35 de ani de la infiintare sa mai faca o fabrica in Europa.“Fabrica Lariplast din Grecia e cea mai mare din Balcani”, povesteste Kalamaras. De fapt, prin aceasta unitate de productie, functionala non-stop, Lariplast asigura vesela de unica folosinta atat pentru piata interna, cat si pentru cea mai mare parte a tarilor europene si pentru Israel. Sase camioane de marfa pleaca zilnic din fabrica din Grecia. “Transformate” in pahare de unica folosinta, cele sase camioane echivaleaza cu aproximativ 18 milioane de bucati. Toata productia fabricii din Grecia a generat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro, suma impartita in mod egal intre piata greceasca si export.In primavara anului trecut, actionarii Lariplast au decis ca Romania e locatia cea mai potrivita pentru a construi o noua fabrica, egala ca dimensiuni si capacitate cu cea din Grecia. “In mai am deschis un birou aici, pentru a dezvolta relatiile cu clientii, iar de la inceputul anului viitor vom incepe constructia fabricii”, spune Kalamaras. Unitatea de productie va fi situata in zona industriala a Ploiestiului si va avea o suprafata de 7.000 de metri patrati. Pentru deschiderea ei, programata pentru mijlocul acestui an, vor fi adusi si specialisti din Grecia, fiind “destul de greu sa gasim in Romania oameni specializati, care sa aiba experienta in aceasta industrie”, dupa cum spune Kalamaras. Daca acum Laricup Romania are doar patru angajati, pentru fabrica din Ploiesti vor fi recrutati, in prima etapa, aproximativ 40 de oameni, in conditiile in care productia este complet automatizata.Pentru cele 10 milioane de euro, cat este valoarea planificata a investitiei de la Ploiesti, finantarea va veni atat de la compania-mama, cat si prin credite bancare, fiind vizate in acest sens banci romanesti. Fostul sef de la Elmec nu se teme ca, in actualul context economic, va intampina greutati pentru creditare. “Suntem o companie curata, bancile ne cunosc si au incredere in noi”, spune Kalamaras, dezvaluind ca se afla deja in discutii cu cateva banci, urmand sa aleaga, evident, cea mai buna oferta.Deocamdata, in Romania, Lariplast este prezent prin importul produselor fabricate in Grecia, care ajung in special in lanturi comerciale internationale, de tipul Carrefour si real,-, sub marca privata (adica nu sub brandul Lariplast, ci cu una dintre marcile comerciantului respectiv). Acest lucru este explicat de Kalamaras prin faptul ca Lariplast nu este inca un nume cunoscut in Romania, asa cum este in alte tari ale Europei. De altfel, acesta este si motivul pentru care in Romania compania nici nu se numeste la fel ca sora ei mai mare din Grecia, ci Laricup. “Ne-am hotarat sa crestem in Romania un brand nou”, explica scurt directorul general. Tot el precizeaza insa ca, la nivel de actionariat, doar 60% din noua companie apartine proprietarilor Lariplast, restul de 40% fiind in proprietatea unei persoane fizice din Grecia.Pentru ultimele sase luni ale anului trecut, perioada in care compania a fost prezenta pe piata romaneasca, Kalamaras estimeaza vanzari de aproximativ 700.000 de euro, echivalentul a zeci de milioane de pahare si farfurii de unica folosinta, urmand ca anul acesta, odata ce va intra in functiune si fabrica de la Ploiesti, cifra de afaceri sa se ridice la cel putin cinci milioane de euro.Alegerea Romaniei ca locatie pentru constructia noii fabrici a avut la baza cateva motivatii importante, in conditiile in care pe piata exista deja mai multi producatori si importatori de vesela de unica folosinta, cu afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 25 de milioane de euro. Piata romaneasca are un potential mare de crestere, crede Kalamaras, pentru ca romanii au o inclinatie de a utiliza acest tip de produse, inclusiv prin evenimente de tipul festivalurilor berii.In Grecia, compania are contracte cu firme producatoare de bere, racoritoare, cafea, dar si cu lanturi comerciale sau restaurante. Valoarea normala a pietei din Romania ar trebui sa fie cel putin dubla, asadar de 50-60 de milioane de euro, este de parere Kalamaras, facand o comparatie cu Grecia. “Valoarea pietei de profil din Grecia este tot de 25 de milioane de euro, dar tara are jumatate din populatia Romaniei”, isi justifica el rationamentul. In plus, crede Kalamaras, locuitorii din estul Europei “consuma” mult mai multa vesela de unica folosinta decat cei din vest. Tocmai de aceea, compania-mama Lariplast are in plan dublarea cifrei de afaceri prin deschiderea fabricii din Romania, in urmatorii doi-trei ani.Cititi in continuare daca managerului Laricup ii este frica de prognozele de scadere a consumului pentru acest an
-
Foarte multe pahare
O vitrina plina cu tot felul de pahare, farfurii si tacamuri, de toate dimensiunile si in toate formele, dar nu din portelan scump, ci din plastic, este principalul decor din biroul lui Ilias Kalamaras, fostul sef al Elmec Romania (importatorul produselor Nike). Aflat de 12 ani in Romania, timp in care a construit mai multe afaceri, printre care si reteaua de peste 50 de magazine ale Elmec, Ilias Kalamaras e foarte increzator si in destinul Laricup – noua afacere in care managerul grec a decis sa se implice. Noua afacere reprezinta decizia proprietarilor Lariplast (o afacere de familie care domina piata greceasca de vesela de unica folosinta) ca dupa 35 de ani de la infiintare sa mai faca o fabrica in Europa.“Fabrica Lariplast din Grecia e cea mai mare din Balcani”, povesteste Kalamaras. De fapt, prin aceasta unitate de productie, functionala non-stop, Lariplast asigura vesela de unica folosinta atat pentru piata interna, cat si pentru cea mai mare parte a tarilor europene si pentru Israel. Sase camioane de marfa pleaca zilnic din fabrica din Grecia. “Transformate” in pahare de unica folosinta, cele sase camioane echivaleaza cu aproximativ 18 milioane de bucati. Toata productia fabricii din Grecia a generat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro, suma impartita in mod egal intre piata greceasca si export.In primavara anului trecut, actionarii Lariplast au decis ca Romania e locatia cea mai potrivita pentru a construi o noua fabrica, egala ca dimensiuni si capacitate cu cea din Grecia. “In mai am deschis un birou aici, pentru a dezvolta relatiile cu clientii, iar de la inceputul anului viitor vom incepe constructia fabricii”, spune Kalamaras. Unitatea de productie va fi situata in zona industriala a Ploiestiului si va avea o suprafata de 7.000 de metri patrati. Pentru deschiderea ei, programata pentru mijlocul acestui an, vor fi adusi si specialisti din Grecia, fiind “destul de greu sa gasim in Romania oameni specializati, care sa aiba experienta in aceasta industrie”, dupa cum spune Kalamaras. Daca acum Laricup Romania are doar patru angajati, pentru fabrica din Ploiesti vor fi recrutati, in prima etapa, aproximativ 40 de oameni, in conditiile in care productia este complet automatizata.Pentru cele 10 milioane de euro, cat este valoarea planificata a investitiei de la Ploiesti, finantarea va veni atat de la compania-mama, cat si prin credite bancare, fiind vizate in acest sens banci romanesti. Fostul sef de la Elmec nu se teme ca, in actualul context economic, va intampina greutati pentru creditare. “Suntem o companie curata, bancile ne cunosc si au incredere in noi”, spune Kalamaras, dezvaluind ca se afla deja in discutii cu cateva banci, urmand sa aleaga, evident, cea mai buna oferta.Deocamdata, in Romania, Lariplast este prezent prin importul produselor fabricate in Grecia, care ajung in special in lanturi comerciale internationale, de tipul Carrefour si real,-, sub marca privata (adica nu sub brandul Lariplast, ci cu una dintre marcile comerciantului respectiv). Acest lucru este explicat de Kalamaras prin faptul ca Lariplast nu este inca un nume cunoscut in Romania, asa cum este in alte tari ale Europei. De altfel, acesta este si motivul pentru care in Romania compania nici nu se numeste la fel ca sora ei mai mare din Grecia, ci Laricup. “Ne-am hotarat sa crestem in Romania un brand nou”, explica scurt directorul general. Tot el precizeaza insa ca, la nivel de actionariat, doar 60% din noua companie apartine proprietarilor Lariplast, restul de 40% fiind in proprietatea unei persoane fizice din Grecia.Pentru ultimele sase luni ale anului trecut, perioada in care compania a fost prezenta pe piata romaneasca, Kalamaras estimeaza vanzari de aproximativ 700.000 de euro, echivalentul a zeci de milioane de pahare si farfurii de unica folosinta, urmand ca anul acesta, odata ce va intra in functiune si fabrica de la Ploiesti, cifra de afaceri sa se ridice la cel putin cinci milioane de euro.Alegerea Romaniei ca locatie pentru constructia noii fabrici a avut la baza cateva motivatii importante, in conditiile in care pe piata exista deja mai multi producatori si importatori de vesela de unica folosinta, cu afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 25 de milioane de euro. Piata romaneasca are un potential mare de crestere, crede Kalamaras, pentru ca romanii au o inclinatie de a utiliza acest tip de produse, inclusiv prin evenimente de tipul festivalurilor berii.In Grecia, compania are contracte cu firme producatoare de bere, racoritoare, cafea, dar si cu lanturi comerciale sau restaurante. Valoarea normala a pietei din Romania ar trebui sa fie cel putin dubla, asadar de 50-60 de milioane de euro, este de parere Kalamaras, facand o comparatie cu Grecia. “Valoarea pietei de profil din Grecia este tot de 25 de milioane de euro, dar tara are jumatate din populatia Romaniei”, isi justifica el rationamentul. In plus, crede Kalamaras, locuitorii din estul Europei “consuma” mult mai multa vesela de unica folosinta decat cei din vest. Tocmai de aceea, compania-mama Lariplast are in plan dublarea cifrei de afaceri prin deschiderea fabricii din Romania, in urmatorii doi-trei ani.Cititi in continuare daca managerului Laricup ii este frica de prognozele de scadere a consumului pentru acest an
-
Cand e mai sanatos sa pleci
Situatia in industria farmaceutica a ramas, in linii mari, aceeasi: o piata emergenta, supusa unei legislatii schimbatoare, dar al carei ritm de crestere a inceput sa dea semne de oboseala. Daca inainte actionarii marilor companii cautau manageri care sa gestioneze cresteri anuale de 20-25%, acum preferati sunt cei care pot controla costurile din ce in ce mai mari si reducerea ritmului de dezvoltare a pietei. “In momentele de dezvoltare rapida, asa cum a fost cazul Romaniei pana acum, actionarii cautau manageri antreprenori, care sa fie inovatori, chiar cu pretul asumarii unor greseli. Acum, intr-o perioada de consolidare, este nevoie de un manager mai aplecat catre eficientizarea operatiunilor interne ale companiei”, crede Roberto Musneci, fostul sef al liderului producatorilor din Romania, GlaxoSmithKline (GSK), care anul trecut a renuntat la functie pentru a deveni partener la firma de lobby Serban & Musneci Associates. Multiplele schimbari la nivel de varf in industria de profil vin si pe fondul primilor pasi pe care ii face piata catre maturizare, in tarile occidentale “mandatul” unui manager de top din domeniu fiind de doi-trei ani.
Marius Savu, care a plecat in toamna trecuta din fruntea Eli Lilly Romania pentru a-si infiinta propria firma in domeniu, Resource Pharma, adauga ca “dupa pozitia de general manager intr-o subsidiara, oportunitatile de avansare sunt mai stratificate, iar cei care nu reusesc sa acceada la o functie globala intr-o multinationala ori pleaca pe functii similare in alte companii, ori imbratiseaza ideea antreprenoriatului”. Savu spune ca a plecat de la Eli Lilly pentru ca simtea ca nu mai poate avansa, iar ideea de a parasi tara din nou nu i-a suras. A intrat in companie in 1992, angajandu-se ca reprezentant medical, in urma unui anunt in ziar. Sfarsitul lui 1999 il prinde in plin razboi civil in Africa de Vest, in Coasta de Fildes, unde ca director regional se ocupa de vanzari, promovare, resurse umane si finante. “Experienta africana a fost o scoala pentru mine, pentru ca administram intreaga afacere cu resurse extrem de reduse. Cu o echipa de 16 oameni am reusit sa pun Nigeria pe harta Eli Lilly”, spune Savu. In 2000, se intoarce in tara pentru a coordona operatiunile romanesti si bulgare ale companiei, pentru ca dupa sapte ani sa-si lanseze propria afacere pe segmentul suplimentelor nutritive. Chiar daca dupa plecarea de la Eli Lilly i-au fost oferite functii similare in alte companii, Savu spune ca nu s-ar intoarce niciodata in industria farma “formala”, dar ca ar fi interesat sa lucreze intr-o companie de promovare pentru mai multe marci farmaceutice. Pentru moment, el isi propune sa continue activitatea de consultanta in domeniu, sa imbogateasca portofoliul de produse al Resource Pharma si, in paralel, sa incerce si un proiect in zona de media, in forma unei colaborari pentru o emisiune despre politica sanitara. Pe vremea cand Marius Savu urca in ierarhia Eli Lilly, Nicolae Voiculescu era la carma filialei locale a Eli Lilly, un business aflat inca la inceput, cu trei-patru angajati.
Intre 1991 si 1998, Voiculescu a reusit sa aduca producatorul in topul companiilor de profil din tara si a atras atentia conducerii centrale, care i-a oferit un post de director de resurse umane in sediul corporatiei, de la Indianapolis. Dupa cei doi ani petrecuti in Statele Unite ale Americii, in 2000, Voiculescu se intoarce in Romania din motive personale, cocheteaza pentru scurt timp cu ideea antreprenoriatului si accepta propunerea grupului Novartis de a construi afacerea aproape de la zero, cu o echipa de 12 oameni care, in momentul acela, realiza vanzari modeste. La inceputul anului in curs, Voiculescu renunta la functie si incepe o afacere proprie de consultanta in domeniul sanatatii, alaturi de firma de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).“Dupa 18 ani de experienta in domeniul farma si la 44 de ani, am ajuns la concluzia ca am contribuit suficient pe pozitii executive in multinationale si m-am decis sa trec intr-o noua etapa, aceea a antreprenoriatului, in care sa dezvolt un domeniu foarte putin explorat in Romania pana acum, cel al serviciilor de consultanta si executie in domeniul medical si farmaceutic”, precizeaza Voiculescu. Ideea afacerii s-a cristalizat la sfarsitul lui 2006, in urma unor discutii cu Ion Nestor, unul dintre partenerii coordonatori ai NNDKP, cu care se cunoaste inca de la inceputul anilor ’90. “Cred ca orice investitie de timp intr-o noua functie de GM nu mi-ar mai aduce satisfactii, pentru ca am ajuns la o masa critica de experienta”, explica fondatorul Link Resource.
La doar cativa ani de la iuresul marilor tranzactii prin care principalii producatori locali au fost preluati de catre multinationale, schimbarile la nivel de top management erau previzibile. “Factorii care determina o companie sa faca o modificare la nivel de top management tin atat de schimbarea proprietarului, de fuziuni sau achizitii, dar si de reorientarea afacerii sau a strategiei de business”, explica Ruxandra Stoian, director al departamentului de consultanta in resurse umane din cadrul PricewaterhouseCoopers.
Acesta este si cazul britanicului Stephen Stead, actualul CEO al companiei farmaceutice LaborMed Pharma, preluata la sfarsitul anului trecut de fondul american de investitii Advent International, intr-o tranzactie evaluata la circa 123 de milioane de euro. In perioada 2002-2004, cat a fost la carma producatorului clujean Terapia, Stead a inzecit investitiile Advent International si i-a pregatit exit-ul, pentru a lasa loc liber investitorilor de la grupul farmaceutic Ranbaxy, actualii proprietari. Dupa un scurt mandat la sefia Polpharma, cel mai mare producator polonez de medicamente, Stead se intoarce in Romania sa coordoneze operatiunile LaborMed Pharma. Ce anume l-a determinat sa paraseasca o companie de 20 de ori mai mare decat LaborMed si sa lucreze intr-o piata emergenta, susceptibila fluctuatiilor cursului leu/euro si schimbarilor legislative? “Ceea ce m-a facut sa revin in Romania a fost sa-mi regasesc cativa colaboratori cu care am mai lucrat in cadrul Terapia si care cunosc piata, beneficiind totodata de sprijinul Advent International. Nu marimea companiei conteaza, ci oportunitatea de a face o schimbare pe piata”, declara Stead.
Dar nu Advent International l-a adus pe britanic in Romania, ci GSK, Stead fiind cel care a pus pe picioare, la sfarsitul anilor ’80, primul birou de aici al marelui producator, situat intr-un hotel din Capitala. Dupa mai bine de un deceniu in cadrul GSK, se muta pe un post similar in cadrul companiei farmaceutice Roche, ca mai apoi sa ajunga la Terapia si, intr-un final, CEO al LaborMed. Desi experienta din cadrul Terapia a fost cel putin fructuoasa din punct de vedere financiar, englezul spune ca nu s-ar intoarce niciodata in compania clujeana, deoarece “mi-am terminat misiunea acolo, compania a fost vanduta, iar Terapia face parte acum dintr-un grup multinational”. Pentru moment, Stead are planuri mari pentru LaborMed, unde detine un pachet de actiuni, dorind sa aduca firma in topul primilor zece jucatori de pe piata de profil si sa se concentreze pe portofoliul OTC (produse farmaceutice eliberate fara reteta).
-
Ultimul mohican al importurilor auto
“La bob exista, in functie de partie, o portiune de vreo 30 de metri unde trebuie sa alergi, sa impingi bobul si sa te urci in el. Iti trebuie oameni cu forta, dar in acelasi timp oameni cu viteza”. Pentru fostul sportiv de performanta Gheorghe Dolofan, cei 30 de metri de la bob pot fi asimilati in afaceri perioadei de dupa anul 2000, cand a inceput unul dintre cele mai curajoase planuri de extindere ale unui dealer auto roman.
“Peugeot a fost printre primele marci care a dezvoltat o retea de dealeri in Romania. Francezii nu doreau insa ca importatorul (detinut de Gheorghe Dolofan – n. red.) sa aiba o pozitie foarte importanta in cadrul retelei de dealeri. Dar, avand in vedere valoarea investitiei – atunci un milion de euro erau bani multi -, nu prea au fost gasiti parteneri si am putut sa ma dezvolt foarte mult”, isi sintetizeaza Gheorghe Dolofan strategia care i-a permis sa ajunga in prezent cel mai mare comerciant roman de masini dupa Ion Tiriac, proprietarul unei divizii auto care a generat anul trecut afaceri de 900 de milioane de euro.
Cei doi sunt si singurii dintre investitori romani care au intrat in afaceri cu masini in anii ’90 si au reusit sa isi pastreze statul de importator pentru unul dintre producatorii din top 10 la nivel mondial (Peugeot in cazul lui Dolofan, Hyundai si Ford pentru Tiriac).
Ford a anuntat insa saptamana trecuta ca va prelua din 2010 activitatea de import de la Romcar, compania detinuta de Ion Tiriac, confirmand astfel informatiile vehiculate in piata auto in ultimele luni. Astfel, Gheorghe Dolofan ar putea deveni cel mai mare importator roman de masini, marca franceza fiind mai bine pozitionata in topurile de vanzari decat Hyundai.
Cum a reusit discretul om de afaceri pitestean Gheorghe Dolofan sa ajunga la afaceri cu masini de 350 de milioane de euro anual? Si, mai important, care este strategia lui pentru momentul cand Peugeot va urma exemplul Renault, BMW, Mercedes sau Ford si va infiinta o companie proprie care sa preia activitatea de import de pe piata romaneasca?
Cand vine vorba de reteta sa in afaceri, Gheorghe Dolofan pare mai degraba laconic. Atat in momentele cand aminteste de volatilitatea cursului de schimb al leului, care aproape ca a falimentat vanzatorii de masini la sfarsitul anilor ‘90, dar si atunci cand vorbeste de explozia vanzarilor din ultimii cinci ani, Dolofan se fereste sa arate vreo emotie. Expresia fetei i se schimba insa complet cand aduce vorba de sport si dintr-o data devine mult mai relaxat.
“Eu am fost in lotul olimpic de bob. Am facut atletism la inceput, dupa care s-a facut o selectie si am trecut la bob. In 1975, americanii au fost primii care au selectionat pentru bob atleti.” Asa a inceput povestea de afaceri a lui Gheorghe Dolofan. “Toate deplasarile erau in tari capitaliste – Statele Unite, Japonia, Italia. Stateai cam sase luni pe an plecat din tara. Am vazut ce se intampla in aceste tari, iar dupa Revolutie am intrat in afaceri.”
Iar nisa pe care a gasit-o Dolofan nu au fost masinile, ci benzinariile. “In 1992-1993 eram singurul din tara care importa pompe de benzina. Ca sa va faceti o idee, in anul 1990 PECO avea 550 de statii, iar pana in anul 1997, cand s-a infiintat Petrom, s-au facut 900 sau 1.000 de statii. O statie avea cel putin 6 sau 8 pompe, toate fiind pana atunci mecanice, astfel ca a trebuit sa fie schimbate. O pompa costa intre 3.000 de dolari si 17.000 de dolari si in plus, normele noi de mediu insemnau ca era nevoie si de anumite accesorii”, explica Dolofan.
Intrarea sa in domeniul auto a fost mai degraba conjuncturala. La jumatatea anilor ’90, vanzarile totale de masini de import erau situate la cateva mii de unitati, singurele marci care se apropiau de 500 de masini vandute fiind, potrivit statisticilor disponibile, Ford si Skoda. “Era vremea afacerilor de apartament. Un dealer de masini insemna de fapt doua camere printr-un bloc la Unirii. Iar un dealer de succes avea vanzari de ordinul zecilor de masini”, isi aduce aminte analistul Marius Carp, fost director executiv in cadrul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA). Grupul de firme al omului de afaceri Ion Tiriac era de departe cel mai mare comerciant roman de masini de import, fostul sportiv detinand importul si distributia pentru marci precum Ford, Mercedes sau Chrysler si incerca sa isi adauge noi branduri in portofoliu precum Peugeot. In aceste conditii, Peugeot facea presiuni asupra importatorului de atunci, Eurial Invest, sa se extinda. Compania era detinuta la momentul respectiv de Pierre Poidevin, un francez implicat in afaceri cu masini inca dinainte de 1990, cand ducea Dacii in Franta, de unde le exporta mai departe in Algeria.
-
Ford scrie un cec pentru Tiriac?
Aflat in vizita la primul showroom al Ferrari din Romania, deschis luna aceasta in Otopeni, omul de afaceri Ion Tiriac a fost intrebat daca are noutati legate de Mercedes si Ford, doua marci pe care el le-a adus si reprezentat pe piata romaneasca dupa 1990.
Daca in ceea ce priveste Mercedes-Benz fostul tenisman a spus cu incantare ca in cateva saptamani se va sti sigur unde isi vor amplasa nemtii fabrica anuntata in urma cu mai multe luni pentru Europa de Est, cand a venit vorba de Ford, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade.
Tiriac a declarat cu jumatate de gura ca “a pierdut importul”, chiar daca pentru acest an compania Romcar, importatorul oficial al marcii americane si parte a Grupului Tiriac, estima afaceri de peste 340 de milioane de euro si vanzari de 26.000 de autovehicule.
La doar cateva luni dupa ce a finalizat achizitia fabricii de la Craiova, Ford se afla in negocieri cu Ion Tiriac in vederea achizitiei Romcar, potrivit unor surse din piata auto. Mai exact, spun sursele citate, contractul va fi cel mai probabil semnat in urmatoarele trei luni, iar in termen de un an Ford va prelua complet activitatea de import, omul de afaceri urmand sa obtina din vanzarea importatorului aproximativ 10-11 milioane de euro.
Cu alte cuvinte, Ion Tiriac nu va mai repeta cazul Autorom (fostul importator al Mercedes, companie aflata in portofoliul omului de afaceri roman), cand a reusit sa convinga grupul Daimler sa il ia ca partener (cu 49% din actiuni) in cadrul Mercedes- Benz Romania SRL – o companie infiintata de grupul german pentru a prelua din anul 2007 activitatea de import si distributie a marcilor sale pe piata interna.
Reprezentantii Ford Europa nu au confirmat informatia, subliniind insa ca negocierile pot avea si alt scop, in afara achizitiei. De altfel, Stephen Odell, actualul director operational al Ford Europa, declarase anterior, in cadrul Salonului Auto de la Geneva din primavara acestui an, ca exista negocieri intre Ford Motor Company si omul de afaceri Ion Tiriac.
La randul lor, oficialii Tiriac Auto nu au dorit sa comenteze pe baza acestui subiect. Catalin Gavra, directorul general al Romcar, s-a limitat sa spuna ca “Romcar nu a fost achizitionat de catre Ford”. Mai interesant este insa ca nu doar compania care detine importul si distributia Ford este in atentia grupului american, ci si principalii dealeri din Bucuresti sau provincie. Astfel, spun surse din piata auto, Ford a discutat cu dealeri precum Romcar Motors – parte a Tiriac Auto, BDT si Colina Motors, insa preturile solicitate de unii dintre acesti dealeri au fost considerate mult prea ridicate.
Miscarea nu ar fi o premiera pentru Ford, care in anumite tari controleaza in totalitate dealeri precum Polar Ford (Marea Britanie), care este componenta a Ford Retail Group, potrivit informatiilor de pe site-ul oficial al constructorului american. Intrarea in mod direct a Ford cu o companie proprie de import si distributie se inscrie intr-o tendinta considerata normala de analistii pietei auto, pe masura ce volumul de masini noi vandute a crescut de peste trei ori numai in ultimii cinci ani.
Fie ca a fost vorba de Renault, Mazda, BMW, Citroën sau Daimler, intrarea pe piata romaneasca s-a produs fie prin achizitia importatorului existent pe piata, fie prin dezvoltarea unei entitati paralele. Primul pas a fost realizat in 1994, cand Daewoo a preluat uzina de la Craiova, unde se producea Oltcit. Daewoo era atunci printre primii investitori care au pariat pe pietele emergente, dar a supraestimat cererea de masini din regiune si a pierdut.
Al doilea pas, mai mic, a fost la sfarsitul anilor ‘90, cand Porsche Holding (Austria) a preluat de la firmele Midocar si Compexit importul de Volkswagen, Audi, respectiv Skoda. Achizitia de catre Renault a fabricii Dacia in 1999 a facut ca doi ani mai tarziu grupul francez sa cumpere si compania IPSO, fostul importator al marcii, pentru ca in 2003 sa preia si importul marcii Nissan.
Dar invazia producatorilor auto internationali a pornit abia dupa 2007. “Principalul motiv pentru care ne-am implicat direct pe piata romaneasca este aderarea la Uniunea Europeana”, a spus Carl-Theo Fitzau, general manager al BMW Group Romania, companie care a preluat de la 1 iulie 2007 importul automobilelor marca BMW, reprezentate anterior de Automobile Bavaria, detinuta de omul de afaceri Michael Schmidt.
Aderarea la UE a fost un factor important si pentru Citroën atunci cand a luat decizia de a se implica direct in activitatea de import a marcii. Citroën Romania a luat locul fostului importator Automotive Trading Services (ATS), detinut de catre premierul Calin Popescu- Tariceanu, acesta devenind principalul dealer al retelei.
“Contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a favorizat venirea Citroën in Romania, dar nu a fost factorul principal. Implicarea directa a fost determinata de ritmul de crestere a pietei”, povestea Guillaume Croset, directorul general al Citroën Romania, imediat dupa venirea in tara, in vara anului trecut. Intre timp, Croset a fost inlocuit de un alt francez, Didier Gerard. Ceea ce niciunul dintre cei doi sefi ai Citroën nu spune este ca venirea pe piata romaneasca a fost determinata si de rezultatele mai degraba modeste inregistrate de importatorul precedent.
Este intr-o oarecare masura si cazul japonezilor de la Honda, care au infi intat in octombrie anul trecut o companie proprie – Honda Trading Romania. La baza deciziei au stat, potrivit lui Florin Tudor, country operational manager, nu doar cresterea pietei din ultimii cinci ani si apropiata aderare a Romaniei la UE, ci si “decalajul dintre ritmul de crestere a pietei si cel al cresterii vanzarilor masinilor Honda in Romania”.
Iar pana in anul 2010 lista producatorilor prezenti in mod direct in Romania se va completa si cu Peugeot, dupa cum declara la inceputul acestui an pentru BUSINESS Magazin Jean-Phillippe Collin, directorul operational al grupului francez. Daca vor urma modelul Renault, de achizitie a actualului importator – compania Trust Motors – sau modelul Citroën, de construire de la zero a unei companii, ramane de vazut.