Codul muncii. Schimbare. Nemultumiri. Talk show. Show. Demonstratii. Recul. Revenire. Spectacol. Negocieri? Negocieri. Discutii. Reprezentativitate. Compromisuri. Flexibilizare. Temeri. Integrare. Competitivitate.
Pentru a evita un inceput clasic, cu raurile de cerneala care au curs pe seama modificarilor Codului muncii, sa incepem dara cu o precizare: patronilor nu le mai place sa fie numiti patroni. Ba li se pare ca au gasit chiar nuante peiorative in respectivul apelativ care, sa recunoastem, nu isca mari placeri in roman. Asa ca au inceput o campanie pentru impunerea mai pretentiosului termen de angajator, caz care ar delimita si pe proprietarul sau proprietarii unei companii de executivul acesteia.
De fapt termenul folosit pentru identificarea celor ce ofera locuri de munca este cea mai putin importanta parte a campaniei lansate de patronate saptamana trecuta, actiune menita sa termine cu tevatura iscata in jurul modificarii Codului muncii. Schimbarea Codului muncii, creat de fostul Executiv si sub presiunea apropierii momentului electoral, a fost initiata de Cabinetul Tariceanu atat in urma nemultumirilor prezentate de asociatiile patronale din Romania, cat si de institutiile financiare internationale – Banca Mondiala, FMI, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, precum si reprezentanti ai comunitatii straine de afaceri. Campania in cauza se numeste, vag lemnos, Dialog pentru Prosperitate.
Patronii, depasind timiditatea aparenta cu care au intrat pe teren la inceputurile povestii (ei ii spun discretie), s-au regrupat sub umbrela Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), care a izbutit sa grupeze zece din cele 11 mari asociatii de angajatori din Romania si negociaza, sau mai bine spus vor incepe sa negocieze, pana undeva la finele lunii mai, cu marile centrale sindicale, o forma a legii care sa cuprinda si sa impace orgoliile sindicale cu supararile patronale. Pana atunci cinci patroni si cinci sindicalisti, grupati intr-o comisie, incearca sa gaseasca cele mai potrivite formulari pentru noua lege, care sa se constituie intr-o baza de negocieri.
Perspectiva patronatelor depaseste insa teritoriul Romaniei, pentru ca ACPR vrea sa impuna reguli noi, care sa pregateasca piata muncii pentru integrarea in Uniunea Europeana – noi locuri de munca, competenta, eliminarea birocratiei si a muncii la negru. In ultimul caz avem de-a face, conform presedintelui AmCham, Roberto Musneci, cu doua milioane de romani lipsiti de protectie sociala, asistenta sanitara, pensie sau respectarea drepturilor angajatului (oficial, in Romania exista 4,5 milioane de angajati). Daca si dupa 2007 vom fi in continuare apreciati pentru costul redus al fortei de munca, inseamna ca am intrat degeaba in UE. Nivelul de pregatire al angajatilor din Romania este din ce in ce mai redus. Scoala romaneasca a creat, in ultima perioada, prea putini tehnicieni si avem o problema severa cu calificarea fortei de munca, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.
Dinu Patriciu, presedintele Confederatiei Nationale a Patronatelor din Romania, detaliaza: …productivitatea primelor 200 de companii private din Romania, care folosesc 5% din forta de munca, este de opt ori mai mare decat a sectorului de stat, unde lucreaza 40% din angajati.
Perspectiva patronatelor mai depaseste si mentalitatile societatii romanesti, acestea spunand ca si-ar dori ca angajatii sa le devina parteneri. Americanii nu spun «I work for this company», ci «Im with this company», indicand faptul ca se simt o parte a corporatiei, spune Dinu Patriciu.
In cazul in care angajatorii si sindicalistii isi vor rezolva problemele prin negocieri, iar rezultatul acestora va duce la aparitia unui Cod al muncii care sa multumeasca pe toata lumea vom mai inregistra o mica premiera – faptul ca s-a renuntat la arbitrajul si implicarea Guvernului in rezolvarea unei probleme. Relatiile de munca sunt pana la urma ceva personal, un contract intre doua entitati angajate intr-un act comercial – cineva vinde si altcineva cumpara forta de munca – iar in acest domeniu negocierea este de baza. Astfel incat este necesara o legislatie care sa delimiteze, dar care sa nu ingradeasca, o legislatie care sa sugereze, nu sa impuna, si, nu in ultimul rand, o legislatie care sa pedepseasca. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca Romania este un loc unde multi angajati lucreaza de dimineata pana seara, in cazurile cele mai fericite pe minim pe economie. Dar patronatele spun ca astfel de cazuri vor disparea peste doi-trei ani, cand sita productivitate/calitate/ costuri/inovatie va incepe sa cearna companiile romanesti.
Si patronii si sindicalistii au ales sa nu faca publice detaliile discutiilor pe care le poarta. Publice sunt, insa, principiile fundamentale care ar trebui sa stea la baza unui Cod al muncii: libertatea contractuala si asigurarea protectiei sociale. Libertatea contractuala va permite angajatorului si angajatului cat si partenerilor sociali, patroni si sindicate, sa stabileasca drepturile si obligatiile pe care le insereaza in contractele individuale de munca si in contractele colective. Statul ar trebui sa nu intervina in acest proces. Asigurarea protectiei sociale este apanajul statului, care ar trebui sa asigure protectia persoanelor neocupate, sa ii despagubeasca pe asigurati sau sa ajute categoriile profesionale defavorizate. Restul e munca.