BusinessMagazin

Tag: electorat

  • Este Spania pe cale să devină următoarea Italie? Marea temă a acestor alegeri este fragmentarea electoratului. Astfel, va fi Madridul tras către extreme?

    Partidele antisistem au înregistrat avansuri reale în Europa Sudică în ultimii ani, iar în contextul în care Spania merge la vot în această lună, mulţi sunt îngrijoraţi de ascensiunea Vox, o mişcare antiimigranţi şi antifeministă care a devenit o adevărată forţă electorală.

    Pentru cei îngrijoraţi de orientarea Europei către populism, Madridul este departe de a urma calea Romei, şi cu atât mai puţin a Budapestei şi Varşoviei, scrie Giugliano. Partidele tradiţionale îşi menţin avansul, ceea ce înseamnă că următorul guvern nu va fi probabil foarte diferit de cele anterioare. Deşi acesta este al treilea vot naţional din patru ani, economia spaniolă a rezistat în faţa instabilităşii.
     
    Totuşi, îngrijorările privitoare la Vox rămân. Vox nu este, bineînţeles, singurul partid antisistem care câştigă voturi în Spania. Podemos, partidul de extremă stânga condus de Pablo Iglesias, o duce mai rău decât în 2015, dar ar putea câştiga totuşi 12-13% din voturi. Partidele regionale sunt puternice de asemenea.
     

  • Buşoi: E ridicol ca primarul general să dea vina pe PNL pentru gropile din Bucureşti

    „Aş vrea să îi fie clar doamnei primar următoarele lucruri : PNL este în opoziţie, iar aşteptarea electoratului şi susţinătorilor ei este de a monitoriza îndeplinirea promisiunilor electorale şi cheltuirea corecta şi eficientă a banilor din bugetul bucureştenilor. PNL a făcut şi face o opoziţie raţională. Nu ne opunem unor proiecte benefice pentru Bucureşti, unor hotărâri care izvorăsc dintr-o obligaţie legală, nu am blocat funcţionarea aparatului Primăriei, şi pot aduce nenumărate exemple. Din păcate pentru bucureşteni, doamna Firea nu a venit până acum cu prea multe proiecte care să răspundă acestor principia”, a declarat Cristian Buşoi, prin intermediului unui comunicat de presă, remis, miercuri.

    Potrivit şefului PNL Bucureşti, afirmaţiile primarului general „sunt ridicole”

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PRIMUL SONDAJ în care procentele PSD s-au prăbuşit. Câţi români i-ar mai vota acum pe social-democraţi. MAREA SURPRIZĂ de pe locul doi

    Potrivit cifrelor date publicităţii recent, PSD pierde abrupt electorat din bazinul propriu de votanţi, ajungând în prezent la o cotă de 34%. O surpriză vine şi din partea celor de la PNL care aproape i-au ajuns din urmă pe cei de la putere, 33% dintre participanţii la studiu declarând că, dacă săptămâna viitoare ar avea loc alegeri, ar vota cu liberalii. Pe următoarea poziţie rămâne USR (12%), urmat de ALDE şi UDMR (ambele formaţiuni cu 5%), de independenţi (4%) şi PMP (3%), potrivit datelor Sociopol. 

    În ceea ce priveşte încrederea pe care o au românii în politicieni, pe primul loc se situează Raed Arafat (cu 62% din voturi dacă mâine ar fi organizate alegeri), iar preşedintele Klaus Iohannis se menţine în top, însă la o distanţă considerabilă (29%). Pe locul 3 în ceea ce priveşte încrederea pe care alegătorii o acordă politicienilor se află Gabriela Firea (28%), urmată de Laura Codruţa Kovesi (25%), Mugur Isărescu (20%) şi Dacian Cioloş (18%). 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Klaus Iohannis a fost validat de către Curtea Constituţională în funcţia de preşedinte al României

    La finalul ceremoniei, Klaus Iohannis a declarat că “a fost un vot puternic şi foarte clar” şi i-a asigurat pe români că a înţeles mesajul electoratului. “Este un moment festiv, dar aş vrea să remarc că după 25 de ani de la revoluţie se încheie o etapă. Românii au spus, prin votul lor, stop şi de la capăt”, a declarat Iohannis. “Viziunea pe care eu am prezentat-o în campania electorală s-a împletit foarte frumos cu aşteptările românilor. Le spun românilor, astăzi şi aici, că se poate. Se poate construi o Românie puternică. […] Vom construi România lucrului bine făcut în timp şi pas cu pas.”

    “Vreau să vă spun cu toată fermitatea că voi fi preşedintele care respectă Constituţia în litera şi spiritul ei. Cred că preşedintele României trebuie, prin viziunea cu care vine, să inspire naţiunea, iar prin comportamentul său public să devină un etalon al societăţii române.”

    Preşedintele în funcţie Traian Băsescu a declarat, la rândul său, că acesta este un moment extrem de important. “Vă doresc, domnule preşedinte ales, ca după primul mandat să fiţi singur la această ceremonie”, a spus Traian Băsescu, referindu-se la faptul că îi urează lui Iohannis să rămână la Cotroceni timp de două mandate (în cadrul ceremoniei sunt prezenţi atât preşedintele în funcţie cât şi cel ales – n.red.). “Cine crede că transformarea României este un proces de cinci ani se înşeală. Este misiunea fundamentală a preşedintelui ca, utilizând toate instrumentele pe care Constituţia i le pune la dispoziţie, să facă astfel încât să se meargă înainte pe drumul fixat.”

    “Am constatat, în două mandate, că se vor găsi întotdeauna în societatea şi în mass media germenii pasului înapoi. Uneori, trebuie să forţezi la limită Constituţia pentru a te impune. Avem prea multe instituţii care, datorită jocului politic, încă nu sunt reformate.”

    Traian Băsescu a încheiat discursul mulţumindu-i lui Klaus Iohannis pentru căştigarea alegerilor. “Vreau să vă felicit pentru un lucru care ţinea de o problemă personală. N-aş fi vrut ca la finalul mandatului meu stânga să domine toate puterile statului. Astfel, las moştenire o ţară care are o opţiune de dreapta.”

  • Trec alegerile, urmează marea defulare naţională

    Prin urmare, taberele primilor doi clasaţi au început să se întărească în perspectiva finalei din 16 noiembrie, urmărind să capteze cât mai mult din electoratele care au votat cu ceilalţi candidaţi şi să abordeze marele bazin al celor 46,8% din alegători care n-au venit la vot.

    Victor Ponta a preferat tactica alianţelor rapide şi explicite cu foştii lui detractori (Corneliu Vadim Tudor) sau cu foştii susţinători ai lui Traian Băsescu de la precedentele alegeri (Dan Diaconescu) şi i-a atras cu posturi în aparatul guvernamental pe contracandidaţii Călin Popescu-Tăriceanu (prima variantă de prim-ministru, înainte de George Maior de la SRI sau Florin Georgescu de la BNR) şi Teodor Meleşcanu (consilier pe probleme de securitate naţională). În schimb, Klaus Iohannis a declarat din start că îşi doreşte votul direct al cetăţenilor, fără niciun fel de negociere prealabilă cu alte partide sau candidaţi, atât ca să scape de orice şantaj din partea altor candidaţi dispuşi să i se alăture condiţionat, cât şi ca să scape de orice posibilă asociere de imagine cu moştenirea “băsismului”, ca efect al unei alianţe explicite cu Monica Macovei sau Elena Udrea.

    Aparenta lipsă de efort a lui Iohannis de a-şi apropia electoratul “băsist”, grija lui constantă de-a lungul campaniei de a evita atacurile mai dure la adresa contracandidaţilor şi preferinţa pentru calea scrisă în prezentarea programului său (cel mai lung dintre cele întocmite de candidaţi) i-au neliniştit însă pe mulţi alegători de dreapta, de la cei mai combativi, care au reînviat aproape automat suspiciunile de “blat” PSD-ACL, până la cei mai moderaţi, care s-au radicalizat în contextul gravelor nereguli de la secţiile de vot din străinătate.

    Aşa a luat naştere ideea că o înfrângere la urne a lui Iohannis în faţa lui Ponta poate fi preîntâmpinată (sau reparată ulterior) doar prin nişte proteste masive de stradă, un potenţial “Maidan” după model ucrainean sau unguresc, care să pornească de la legitimele proteste actuale în sprijinul alegătorilor din diaspora şi să sfârşească printr-o mişcare care să răstoarne, după caz, fie doar guvernul Ponta, fie “clasa politică ticăloşită” în ansamblu. Abia se terminase primul tur de scrutin şi deja au apărut pe Facebook convocări la proteste programate tocmai pentru 15 noiembrie, ziua dinaintea alegerilor, cu intenţia de a-i stârni pe potenţialii participanţi, mai ales pe cei mai tineri, să-şi imagineze că recreează Revoluţia din 1989: “Dacă atunci l-am dat jos pe Ceauşescu, sigur îl putem rezolva şi pe pămpălăul ăsta” [Ponta, n.r.]. Tactica de mobilizare a unor protestatari prin paralele imaginare între prezent şi epoca Ceauşescu a fost încercată la vremea ei, cu succes, şi de protestatarii contra guvernului Boc în 2012, şi de manifestanţii contra proiectului Roşia Montană în 2013.

    Astfel încât, cu doar câteva zile înainte de al doilea tur, pe cât de linişte era pe frontul confruntării directe şi publice, pe programe, între cei doi prezidenţiabili rămaşi în cursă, pe atât de tensionată devenise atmosfera în media şi pe reţelele sociale, unde au ajuns să se lupte între ele, din nefericire, înseşi electoratele candidaţilor, care şi-au redescoperit cu furie toate opoziţiile posibile dintre ele (urban/rural, cu studii/fără, Vechiul Regat/Transilvania, tineri/bătrâni, mediul privat/bugetari, oameni din ţară/diaspora), spre paguba exclusivă a electoratului în ansamblu şi, cel puţin deocamdată, spre câştigul nimănui.

  • ANALIZĂ privind alegerile prezidenţiale: În iulie, sondajele de opinie îl dau pe Ponta cu zece procente în faţa lui Iohannis

     Totuşi, potrivit sondajelor, diferenţa dintre cei doi scade în ipoteza unui tur doi în care Ponta şi Iohannis ar intra.

    În ceea ce priveşte măsurarea intenţiei de vot pentru Victor Ponta se observă existenţa unei diferenţe de 15 procente între cea mai optimistă şi cea mai pesimistă evaluare. Astfel, Victor Ponta este creditat cu 47% intenţie de vot în sondajul CURS, spre deosebire de 32% în sondajul IRSOP. INSCOP şi CSCI îl creditează pe premier cu procente apropiate: 41% – CSCI şi 40,5% – INSCOP.

    Spre deosebire de Ponta, Klaus Iohannis este creditat cu procente sensibil apropiate: 28% – CURS şi CSCI, 29% – INSCOP, 21% – IRSOP. Astfel, diferenţe între cea mai optimistă şi cea mai pesimistă evaluare în ceea ce îl priveşte pe Iohannis este de doar opt procente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce le-a spus electoratul la 25 mai şi ce-au înţeles ei

    Pe de o parte, aceste rezultate măsoară gradul de mobilizare a partidelor şi a electoratului (moderat, întrucât europarlamentarele sunt în mod tradiţional alegerile cu cea mai slabă prezenţă). Pe de altă parte, ele măsoară dorinţa electoratului de a profita de acest prilej de a vota spre a-şi exprima sentimentele actuale faţă  de partide (cazul voturilor luate de la partide de Mircea Diaconu, care a concentrat dintr-un foc protestul faţă de ruperea USL, faţă de modelul “băsist”, dar transpartinic de politician conflictual şi faţă de oferta electorală a unei drepte fărâmiţate din raţiuni de orgoliu) şi faţă de politicieni, fie ei aflaţi sau nu pe listele propuse (scorul PDL, de pildă, a fost ridicat de prezenţa Monicăi Macovei, în timp ce scorul PMP a fost plafonat de stridenţa campaniei comune Traian Băsescu – Elena Udrea).

    Încolo, bătălia speculaţiilor despre ce spun aceste alegeri despre prezidenţialele din toamnă are sens numai pentru liderii partidelor şi fanii lor, care s-au lansat deja într-o strategie de temporizare cât mai mult posibil a anunţării candidaţilor la preşedinţie, în dorinţa de a-şi păstra capacitatea de reacţie în funcţie de candidatul anunţat de partidul sau partidele din tabăra opusă.

    Pornită iniţial ca o încercare de protejare a liberalilor de asalturile emisarului PSD Tăriceanu, goana PNL după o fuziune cu PDL în perspectiva prezidenţialelor s-a dovedit o găselniţă post-electorală destinată (la PNL) să relanseze şansele tandemului Klaus Iohannis – Crin Antonescu la prezidenţiale şi să ascundă (la PDL) răspunderea conducerii pentru rezultatul de la europarlamentare. Fuziunea PNL-PDL nu va avea loc înainte de prezidenţiale, după cum a admis Vasile Blaga, iar candidatul PNL-PDL va fi anunţat în iulie, ţinând cont că, după demisia lui Antonescu şi Iohannis de la conducerea PNL, e nevoie mai întâi să aibă loc congresul partidului, la finele lunii iunie.

    Pentru a aprecia calitatea alianţei PNL-PDL, interesant este că, din punctul de vedere al lui Vasile Blaga, încrederea alegătorilor dreptei în loialitatea lui Antonescu faţă de PDL ar urma să fie ancorată nu atât în ideea că liderul liberal s-ar fi trezit la realitate după ruperea USL, ci pur şi simplu trecerii PNL de la ALDE la PPE: “Credeţi că poţi să faci ce vrei în PPE? Asta e dovada că vor milita pentru un stat de drept”.

    Această strategie defensivă faţă de adversari este dublată de o alta, ofensivă faţă de electorat, respectiv de speriere a lui cu aceleaşi lozinci vechi bazate pe demonizarea totală a adversarului: PSD agită pericolul de reînviere a “dictaturii băsiste” prin orice fel de alianţă a dreptei, în timp ce partidele de dreapta agită pericolul de reînviere a “dictaturii comuniste” dacă la Cotroceni ajunge candidatul PSD. Cât despre electorat, acesta va decide, ca de obicei, în ultimul moment pe cine preferă pentru preşedinţie, evident în alte condiţii de motivaţie a prezenţei la vot şi de criterii de alegere decât la europarlamentare.

    În fine, merită observată o inovaţie patentată de partidele româneşti la scrutinul europarlamentar 2014: metoda candidaturii provizorii, de formă sau relative. După ce M.R. Ungureanu a anunţat că el candidează doar de formă, pentru că dacă ar câştiga un mandat, l-ar ceda următorului clasat pe lista FC, a urmat PNL, care i-a comunicat electoratului său doar după alegeri decizia mai veche a lui Crin Antonescu de a trece partidul de la ALDE la PPE. PSD nu s-a lăsat mai prejos, printr-un Victor Ponta care a oprit-o aproape cu voioşie pe Ecaterina Andronescu, a doua plasată pe lista partidului pentru PE, să-şi preia mandatul de europarlamentar, sub motivul că are mai mare nevoie de ea pentru “bătăliile din ţară”.

     

  • Politica Mişcării Populare transformate în partid: prin noi înşine

    Atât noul şef, Eugen Tomac, cât şi o serie de fruntaşi ai noului partid sunt, în mod previzibil, foşti membri PDL sau consilieri prezidenţiali (Teodor Baconschi, Cristian Diaconescu, Adrian Papahagi, Cristian Petrescu, Vasile Gherasim), iar numărul celor plecaţi din PDL cu destinaţia PMP e de aşteptat să crească, la fel cum a fost de aşteptat şi în cazul precedentelor încercări de pregătire a unor forţe politice capabile să preia simpatiile electoratului de dreapta, fără a prelua şi resentimentele faţă de PDL (Noua Republică, Forţa Civică, Partidul Popular condus de fermierul Costel Caraş şi chiar fundaţia România Liberală a disidenţilor din PNL).

    Principala necunoscută care priveşte noul partid rămâne identitatea candidatului său la prezidenţiale, având în vedere lipsa dorinţei PMP de a se alia cu orice altă formaţiune. Dacă diverse voci din PDL sau Forţa Civică au pledat pentru unificarea dreptei, pentru un candidat comun al formaţiunilor de dreapta la prezidenţialele de la anul şi pentru liste comune la europarlamentare, iniţiatorii Mişcării se opun colaborării cu PDL sau FC şi în general unificării dreptei: consilierul Daniel Funeriu consideră că noul partid al fundaţiei trebuie să meargă singur în alegeri, fiindcă unirea dreptei “este o dorinţă a oamenilor slabi, care au dubii că ar putea atinge pragul la europarlamentare”.

  • Alegeri locale in Republica Moldova: 13 candidati la Primaria Chisinaului

    Mai mult de 2,6 milioane de alegatori sunt asteptati la urne in
    intreaga tara, 660.000 fiind inscrisi numai pe listele electorale
    de la Chisinau, unde au fost deschise si 300 de sectii de vot.
    Birourile de vot s-au deschis la ora 7.00 si se vor inchide la ora
    21.00. Pentru alegerile locale au fost tiparite peste 7,4 milioane
    de buletine de vot, dintre care 5,7 milioane in limba romana si
    peste 1,7 milioane in limba rusa. Buletinele de vot de la Comrat au
    2,12 metri lungime, acestea fiind tiparite sub forma de brosura
    format A4. Centrul de investigatii sociologice CBS-AXA, Institutul
    pentru Politici Publice si Institutul European de Studii Politice
    din Moldova urmeaza sa prezinte un exit-poll, realizat la comanda
    Publika TV. Pentru realizarea sondajului au fost acreditati 190 de
    operatori, iar rezultatele vor fi anuntate imediat dupa inchiderea
    centrelor de vot.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • The Economist: In Europa de Est, napasta coruptiei a inlocuit napasta comunismului

    “Un scandal de coruptie care are legaturi cu un partid politic
    afecteaza guvernul Cehiei. In Bulgaria, eforturile de aranjare a
    unei licitatii pentru construirea unei centrale nucleare par sa-i
    fi lasat pe politicieni lipsiti de parghii de actiune. In Romania
    si Slovacia, tentativele de reformare a justitiei au stagnat. Chiar
    si politicienii care castiga alegerile cu promisiuni privind
    combaterea coruptiei par sa fie inghititi de sistem in cateva
    luni”, noteaza The Economist.

    Potrivit revistei financiare, nici presa nu mai are influenta pe
    care o avea: profiturile din presa au scazut pe fondul crizei
    financiare, iar reducerea bugetelor editoriale conduce la
    disparitia investigatiilor de presa. Inclusiv miliardele de euro
    oferite de Bruxelles pentru modernizarea infrastructurii si a
    serviciilor publice se dovedesc adesea un izvor de coruptie.
    Companiile, politicienii si demnitarii manipuleaza cot la cot
    licitatiile pentru contracte, de obicei fara riscul de a raspunde
    in fata legii: justitia e slaba, iar electoratele par apatice si
    cinice”, mai scrie revista britanica. In opinia autorului
    articolului, “napasta coruptiei a inlocuit in Europa de Est napasta
    comunismului”.