Prin intermediul plimbărilor (citeşte “rătăcirilor”) Tatianei, romanul ne prezintă visele unei femei însingurate, care pare că pluteşte pe propriul nor de fantasme, înaintând – între râs şi plâns – printr-un oraş bântuit de spectre. Cel dintâi care i se arată este chiar… Hitler. “Da, era Hitler, Hitler deghizat într-o femeie bătrână”. Băbătia avea “aceeaşi formă a feţei, aceiaşi ochi negri, fruntea înaltă… iar apoi, privind-o din nou, am observat chiar şi un pătrat adumbrit, acolo unde ar fi fost mustaţa”.
În cele din urmă, Tatiana ajunge să se angajeze în slujba unui istoric (Weiss), căruia îi transcrie reflexiile. Acest job îi va îngădui să înveţe o sumedenie de lucruri noi despre Berlin, să descopere locuri tainice şi să întâlnească personaje care îi vor schimba viaţa.
Chloe Aridjis, “Cartea norilor”, Editura Allfa, Bucureşti, 2012