BusinessMagazin

Tag: economisti

  • Guvernul şi-a fundamentat bugetul pe 2020 pe o creştere economică de 4,1%, prea optimistă, potrivit economiştilor

    Bugetul pentru 2020 este construit pe un avans al PIB real de 4,1% pestea cel de 4% din acest an, în ciuda faptului că peste tot în Europa şi în lume prognozele de creştere anticipează o temperare de ritm.

    Nu mai există acum nicio instituţie de analiză care să crediteze România cu o creştere economică de peste 3,5% în 2020. Ministerul român de Finanţe face însă acest pariu şi pune rămăşag şi pe o consolidare fiscală, avansând o ţintă de deficit bugetar de 3,59% din PIB, faţă de 4,4% în acest an.

    Deficitul de cont curent este prognozat, în le­gea bugetului pe 2020, la 10,6 mld. euro, cu o pon­dere în PIB de 4,5%, faţă de  5% în acest an – din nou o îndrăzneală, cu atât mai mult cu cât creşterea anticipată se bazează preponde­rent pe un consum care ar urma să crească cu 5%.

    PIB-ul nominal ar urma să fie de 1.129 mld. lei, cu un plus de 8,5% faţă de 2019 şi cu un deflator PIB de 4,2 (6 în 2019). Venitu­rile ar urma să consemneze un plus de 10,3%, ia cheltuielile unul de 7%.

    O prognoză – cum este proiectul legii bugetului – rămâne o prognoză, prin urmare greu de criticat până la desfiinţare. Observaţii se pot face însă, iar economiştii le fac.

    „La o primă evaluare, veniturile anticipate par optimiste, în condiţiile în care ipotezele macro, cu creşterea economică peste 4%, sunt mult prea optimiste. De pildă, proiectul anti­cipează creşteri de venituri din accize, dar nu ia în calcul costul eliminării supraaccizei“, comentază Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.

    Economistul Aurelian Dochia priveşte şi el cu îndoială proiectul legii bugetului: „Mi se pare că reprezintă un efort de a ţine sub con­trol deficitul, care este o primejdie mare pentru 2020. În rest, proiectul debordează de opti­mism: în condiţiile actuale creşterea econo­mi­că de 4,1% este greu de atins.“

    Dacă economiştii cred că ţinta de deficit de 3,6% va fi greu de apărat, dar nu imposibil, ce­ea ce se va întâmpla astăzi şi în următoarele zile ar putea spulbera şi ultimele iluzii. În Par­la­ment se află astăzi, la votul final, un proiect – ce ironie – al liberalilor, înaintat pe când erau în opoziţie, de reducere a TVA de la 19% la 16% şi a TVA la ali­mente de la 9% la 5% – de­mers cu un cost pen­tru buget de cel puţin 1% din PIB (12 mld. lei, la un PIB estimat în 2020 de 1.129 mld. lei). De asemenea, un proiect de dublare a alocaţiilor pentru copii a primit marţi raport faborabil şi îşi aşteaptă votul până la final de an.

    Anul trecut, aflat în opoziţie, PNL a obligat PSD să dubleze alocaţiile pentru copii, ceea ce a majorat ţinta de deficit cu 0,2% din PIB. Dublarea alocaţiilor este răzbunarea PSD. Dacă aceste proiecte sunt adoptate guvernul va trebui să adauge la deficit cel puţin un punct procentual şi jumătate.

  • Scrisoare deschisă: Creşterea salariului minim – o măsură anti-economică şi anti-socială

    Semnatarii îşi argumentează poziţia în primul rând prin faptul că “salariul minim” instituie o prohibiţie: îi împiedică pe angajatori să colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fără experienţă, în situaţia în care productivitatea muncii acestora este inferioară salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecinţă, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economică duce la descurajarea cererii de muncă (din partea angajatorilor), la creşterea şomajului şi a economiei subterane.

    În scrisoare se menţionează că rata şomajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generală a şomajului (23,9% faţă de 6,7%), iar “munca la negru” a luat proporţii îngrijorătoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariaţi lucrează “la negru”

    Semnatarii mai arată, printre altele, că prin creşterea salariului minim de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent şi la 1050 lei în 2015, nivelul acestuia se va majora cu peste 50% în doar câţiva ani, în timp ce creşterea Produsului Intern Brut (PIB) este estimată la 9%.

    În sprijinul solicitărilor este citat şi unul dintre cele mai apreciate manuale universitare moderne de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, care se referă explicit la această problemă, menţionând că 79% dintre economişti sunt de părere că salariul minim creşte rata şomajului în rândul tinerilor şi al persoanelor slab calificate.

    Cei 33 de semnatari solicită în final abandonarea măsurii de creştere a salariului minim şi concentrarea pe acele politici care încurajează crearea de locuri de muncă, investiţiile şi productivitatea.

    Redăm scrisoarea în forma integrală:

    Creşterea salariului minim – o măsură anti-economică şi anti-socială

    În atenţia doamnei ministru Rovana Plumb
    Spre ştiinţa domnului Prim-Ministru Victor-Viorel Ponta
    Spre ştiinţa Domnului Preşedinte ales Klaus Werner Iohannis

    Stimată doamnă ministru,

    Suntem un grup de cadre didactice, economişti, antreprenori şi manageri preocupaţi de politicile publice care afectează climatul de afaceri şi bunăstarea populaţiei şi dorim să atragem atenţia asupra proiectului de Hotărâre de Guvern privind creşterea salariului minim în anul 2015.

    Intuim raţiunile politice şi totodată constrângerile bugetare care ar justifica o astfel de decizie. Totuşi, considerăm oportun să ne exprimăm un punct de vedere care, sperăm, într-o primă fază va determina reconsiderarea acestei decizii, iar ulterior va constitui o temă de discuţie şi un punct de plecare pentru formularea unor politici sănătoase de natură să sprijine bunul mers al economiei.

    Măsura creşterii salariului minim pe care o doriţi implementată în 2015 este distructivă pentru economie şi afectează bunăstarea celui mai sărac segment al forţei de muncă.

    Argumentăm în primul rând prin considerentul că “salariul minim” instituie o prohibiţie: îi împiedică pe angajatori să colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fără experienţă, în situaţia în care productivitatea muncii acestora este inferioară salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecinţă, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economică duce la descurajarea cererii de muncă (din partea angajatorilor), la creşterea şomajului şi a economiei subterane.

    Cei afectaţi se împart în două categorii: (1) întreprinzătorii şi companiile care oferă de lucru oamenilor fără calificări deosebite şi care vor descoperi că trebuie să cheltuiască mai mulţi bani din buzunar pentru a-şi menţine activitatea, putând induce şi o creştere a preţurilor care îi va afecta în primul rând tot pe cei cu un nivel redus al veniturilor; (2) persoanele cu slabă calificare sau fără experienţă, care ocupă sau vor să ocupe o slujbă şi care vor fi concediate, puse în imposibilitatea de a găsi un loc de muncă sau nevoite să lucreze fără acte legale.

    Aşa cum atestă studiile ştiinţifice, economiştii, în marea lor majoritate, s-au declarat de-a lungul timpului împotriva instituirii salariului minim sau a creşterii acestuia, exact din motivele enumerate mai sus. Poate cel mai apreciat manual universitar modern de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, se referă explicit la această problemă, menţionând că 79% dintre economişti sunt de părere că salariul minim creşte rata şomajului în rândul tinerilor şi al persoanelor slab calificate.

    După cum bine ştiţi, în România rata şomajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generală a şomajului (23,9% faţă de 6,7%), iar „munca la negru” a luat proporţii îngrijorătoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariaţi lucrează “la negru”: “La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,57 milioane de salariaţi, patroni şi întreprinzători individuali neînregistraţi, «la negru», reprezentând aproximativ 27,7% din totalul salariaţilor, patronilor şi întreprinzătorilor individuali din economie”. Aceeaşi sursă menţionează că evaziunea fiscală din “munca la negru” s-a dublat faţă de anii dinaintea crizei economice, valoarea anuală a impozitelor pe venit şi a contribuţiilor pe care întreprinzătorii refuză să le achite ajungând la 3,7 miliarde de euro.

    În ultimii ani, pragul salarial sub care este interzis să oferi locuri de muncă a tot crescut, de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent. Cu majorarea preconizată în 2015, la 1050 lei, salariul minim ar putea înregistra o creştere de 50% în doar câţiva ani, interval în care producţia (PIB) se estimează a creşte doar cu 9%.

    Din 2007-2008 încoace salariul minim a crescut permanent mai repede decât salariul mediu; dacă înainte de 2009 acest prag era fixat la mai puţin de 30% din salariul mediu, acum reprezintă 40%. Nu este de mirare atunci că o parte atât de mare din forţa de muncă, aproape un milion şi jumătate de salariaţi, sunt remuneraţi cu salariul minim. Dacă fenomenul va continua, România riscă să ajungă o ţară de angajaţi “pe minim”, cu o vastă economie informală, cu sute de mii de oameni care nu îşi găsesc o slujbă sau care nu intră sub umbrela sistemelor de asigurări sociale.

    Vă amintim că nivelul de trai nu sporeşte prin decrete guvernamentale, ci datorită creşterii productivităţii, care face ca un volum tot mai mare de bunuri şi servicii să fie obţinute cu preţul aceluiaşi efort depus.
    Creşterea salariului minim impune o povară suplimentară firmelor existente, şi aşa decapitalizate de criza economică, şi descurajează iniţierea de noi afaceri. Creşterea salariului minim este în mod fundamental o măsură anti-socială, lovind exact în populaţia săracă: persoane cu nivel redus de instruire (73% din totalul şomerilor!), tineri fără experienţă, categorii sociale defavorizate sau discriminate.

    Din câte înţelegem, dumneavoastră şi guvernul din care faceţi parte aveţi drept obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale românilor. În acest caz, este necesară abandonarea măsurii creşterii salariului minim şi concentrarea pe acele politici care încurajează crearea de locuri de muncă, investiţiile şi productivitatea.

    Cu deosebită consideraţie,


    Bogdan Glăvan, profesor universitar, Universitatea Româno-Americană
    Cristian Păun, profesor universitar, Academia de Studii Economice
    Octavian Bădescu, antreprenor, Sameday Courier
    Florin Cîţu, economist
    Felix Pătrăşcanu, antreprenor, CEO Fan Courier
    Dragoş Anastasiu, antreprenor, General Manager Eurolines
    Radu Nechita, conferenţiar doctor, preşedinte CISED
    Mircea Tudor, antreprenor, Preşedinte MBTelecom
    Adrian Stanciu, antreprenor şi profesor, Erudio, Maastricht School of Management Romania
    Mihai Matei, antreprenor, Country Manager Syericycle Romania
    Alexandru Ghiţă, antreprenor, Preşedinte Educativa Group
    Cristian Nicolae, antreprenor şi manager, Softexpert Mobility, John Maxwell Team
    Claudiu Năsui, economist, preşedinte SOLIB
    Adrian Mitroi, analist economic
    Ovidiu Neacşu, antreprenor
    Gabriel Mursa, conferenţiar universitar, Institutul Hayek România
    Radu Muşetescu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Vlad Topan, lector universitar, Academia de Studii Economice
    Costea Munteanu, profesor universitar, Academia de Studii Economice
    Vlad Mureşan, lector universitar
    Gabriel Staicu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Ion Radu Zilişteanu, analist economic
    Radu Cujba, antreprenor
    Victoria Burton, antreprenor
    Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Valentin M. Ionescu, consultant
    Cristina Chiriac, antreprenor
    Gabriel Biriş, avocat
    Mihaela Ifrim, lector universitar, Institutul Hayek România
    Romeo Vatra, antreprenor
    Emanuel Mihail Socaciu, lector universitar, Universitatea din Bucureşti
    Marius Cristian Pană, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Octavian-Dragomir Jora, lector universitar, Academia de Studii Economice, jurnalist economic

  • CFR Marfă are o nouă conducere, formată din economişti, ingineri şi jurişti

    Preşedintele Consiliului de Administraţie este Aysun Mustafa (economist şi bancher), iar directorul general este Alexandru Dragoş Drăghici (jurist), cu experienţă managementul unor companii naţionale şi multinaţionale.

    Ceilalţi administratori sunt Liviu Radu (inginer), Bogdan Constantinescu (economist), Dan Constantinescu (inginer), Ionuţ Georgescu (jurist) şi Dan Belcea (economist), potrivit datelor anunţate de reprezentanţii Ministerului Transporturilor.

    Fenechiu a precizat că nu îi cunoaşte personal pe membrii din noua conducere a companiei, aceştia fiind selectaţi după CV, dar că managerii vor avea o activitate grea, complexă şi foarte multă muncă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O nouă discuţie între economişti: Modelul de creştere economică trebuie regândit. Trebuie să vedem cum repornim principalele motoare

    România are stabilitate macroeconomică, dar nu este suficient, fiind necesare regândirea modelului de creştere economică şi pornirea acelor motoare care să ducă la un avans mai mare al PIB. Aceasta este una dintre concluziile experţilor prezenţi ieri la evenimentul de lansare a studiului Băncii Mondiale “Golden Growth: Restoring lustre of the European economic model”. Noul model de creştere sustenabilă pentru România continuă să rămână încă o provocare, în timp ce economia lâncezeşte. Anul trecut, România a evitat recesiunea la limită, înregistrând o creştere anemică a PIB de doar 0,2%. Necesitatea unui nou model de creştere economică pentru România a fost adusă în discuţie de nenumărate ori de către specialişti, încă de când România a intrat în criză, în toamna anului 2008, iar în ultimele săptămâni opiniile pe această temă s-au înmulţit.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Puţin câte puţin sau cum ies companiile din recesiune

    “Pentru mediul de afaceri din Europa Centrală, anul trecut a fost un moment de respiro”, apreciază George Mucibabici, preşedintele companiei de audit, fiscalitate şi consultanţă financiară şi de management Deloitte. După trei ani de recesiune a economiilor din toată lumea şi de încercări fragile de corecţie a situaţiei, caracterizate de cele mai multe ori prin reorganizări şi reduceri masive de costuri, lucrurile par să se fi stabilizat şi, în unele cazuri, au început chiar să-şi revină.

    Creşterea cu 11% a veniturilor de 612 de miliarde de euro înregistrate anul trecut de cele mai mari 500 de companii din regiune oferă, într-adevăr, puţin confort şi poate chiar o umbră de speranţă că recesiunea este pe care să ia sfârşit, cu atât mai mult cu cât cifra se apropie din ce în ce mai mult de nivelul anterior crizei. Aproape opt din zece dintre companiile în cauză au raportat anul trecut încasări mai mari decât în 2009, cu toate că în linii mari contextul a rămas neschimbat – consumul a rămas la un nivel destul de scăzut, companiile au continuat şi ele să ţină din scurt costurile, iar problemele din ţări mai dezvoltate au reprezentat o ameninţare pentru exporturi. Toate acestea în timp ce în 2009 lucrurile mergeau fix pe dos, inclusiv giganţii europeni fiind loviţi de recesiune şi de diminuarea veniturilor.

    Semnale pozitive există peste tot în lume. În SUA, de pildă, cele 232 de companii din indexul 500 al Standard and Poor’s, care au raportat rezultate financiare pentru prima jumătate a acestui an, au consemnat un avans de 18% al veniturilor comparativ cu perioada similară din anul precedent. La fel s-a întâmplat şi cu companiile din Europa de Vest, monitorizate prin Euro Stoxx 600, care au avut venituri mai mari cu 15%. Cât despre companiile din Europa Centrală, creşterea medie a încasărilor a fost de 17% în rândul celor mai mari 500 de companii din regiune în prima parte a acestui an, singurele ţări unde media veniturilor s-a diminuat fiind Croaţia şi Bulgaria. “Evoluţia dovedeşte că cele mai mari companii din regiune au capacitatea şi resursele strategice şi operaţionale să-şi revină chiar şi din cele mai grave crize”, îşi exprimă Tomasz Ochrymowicz, partener al Deloitte Central Europe, opinia în studiul Central Europe Top 500 realizat anual de compania de audit, fiscalitate şi consultanţă financiară şi de management.

    Pentru România, chiar dacă starea generală a economiei nu pare să confirme aceast lucru, anul trecut a fost unul chiar mai bun, cel puţin pentru marii jucători din economie – 38 dintre cele mai mari 500 de companii din Europa Centrală provin din România, cu cinci mai multe decât în ediţia precedentă a studiului Deloitte şi un total de opt afaceri noi calificate în clasament. Iar veniturile firmelor româneşti, de 37,5 miliarde de euro anul trecut, au crescut mai mult decât media europeană, lucru care a determinat practic poziţionarea mai bună a pieţei locale în clasament.

  • UniCredit: Romania reintra pe crestere economica de anul acesta

    Potrivit raportului CEE Quarterly, publicat de UniCredit, una
    dintre principalele directii de dezvoltare din acest an vor fi
    exporturile. “Credem ca Romania ar putea fi una dintre putinele
    tari, la nivel global, care va inregistra o imbunatatire a
    ratingului de tara”, se mai arata in studiu. Cel mai probabil,
    aceasta se va intampla in a doua jumatate a anului, cand ratingul
    de tara ar putea reveni in categoria investment grade, ceea ce va
    contribui la reducerea costurilor de finantare.

    De asemenea, UniCredit anticipeaza ca efectele de inventar nu
    vor mai avea in acest o contributie semnificativa la cresterea
    PIBului, iar consumul va continua sa afiseze evolutii slabe.
    Raportul mai arata ca inflatia ridicata va determina BNR sa mentina
    dobanzile la nivelurile actuale.

  • Sistemul bancar romanesc, indiferent la „corigenta“ grecilor de la ATE Bank

    Sapte banci europene dintre cele 91 supuse testelor de stres nu
    au trecut aceasta evaluare, a anuntat la finele saptamanii trecute
    Comitetul European al Controlorilor Bancari (CEBS). Dintre cei
    “picati”, doar banca elena ATE Bank activeaza pe piata romaneasca,
    insa nu este unul dintre “greii” sistemului financiar din Romania,
    avand active de numai 340 milioane de euro. Spre comparatie,
    liderul sistemului bancar romanesc, BCR, are active de 17,2
    miliarde de euro.

    Oficialii Bancii Nationale a Romaniei (BNR) si analistii
    financiari sustin la unison ca decizia nu va afecta sistemul bancar
    romanesc si ca, in plus, filiala locala a ATE Bank este foarte
    solida, chiar daca nu a trecut testul la nivel european.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cat poate BNR sa tina leul in viata

    Dealerii arata cu degetul si spre declaratia unui director BNR,
    care a anuntat ca este posibila o explozie a cursului de pana la 6
    lei/euro. Banca Nationala, in mod surprinzator, nu a intervenit in
    piata decat declarativ, explicand cursul maxim record prin faptul
    ca a avut loc un “soc psihologic”. Rezervele BNR, de peste 34 de
    miliarde de euro, sunt suficiente pentru a mentine cursul cel putin
    un an, sustin economistii

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Economistii britanici: In conditiile actuale, moneda europeana “va disparea in maxim cinci ani”

    12 dintre cei mai importanti 25 de economisti londonezi care au
    participat la sondaj au estimat ca moneda europeana nu va putea
    supravietui daca isi va pastra actuala componenta a tarilor
    membre.

    Sondajul difera fata de cel realizat in urma cu un an, cand doar
    cativa luau in considerare o astfel de posibilitate. Totusi
    situatia din ultimele saptamani din Grecia, Spania si Portugalia,
    alaturi de consideratiile cancelarului german Angela Merkel – care
    declara ca moneda unica se confrunta cu “o criza existentiala”, au
    dus la o schimbare radicala a opiniilor.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Cursul interbancar a sarit la 4,2 lei. Efectul crizei din Grecia la Bucuresti

    Neincrederea investitorilor straini privind capacitatea
    guvernului de la Atena de a se salva, pe muchie de cutit, de
    falimentul national, dar si informatiile confuze privind posibila
    marire a TVA si a cotei unice in Romania s-au resimtit din plin la
    Bucuresti: moneda nationala s-a depreciat pana la 4,2 lei pentru un
    euro, in timp ce Bursa de Valori a pierdut aproape 1,3 miliarde de
    euro din capitalizare, pierzand in total 4,4% din valoare.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info