Tag: Dublin

  • Un ostatic irlandez în Algeria este liber şi “nevătămat”, anunţă Dublinul

    “Cetăţeanul irlandez luat ostatic la instalaţia de exploatare a gazelor de la In Amenas şi-a contactat familia, el este teafăr şi nevătămat şi nu mai este ostatic”, a anunţat într-un comunicat Ministerul irlandez al Afacerilor Externe şi Comerţului.

    Un purtător de cuvânt al ministerului a precizat pentru AFP că fostul ostatic, Stephen McFaul, este originar din provincia britanică Irlanda de Nord. Nord-irlandezii pot deţine un paşaport irlandez şi unul britanic.

    Potrivit familiei sale, care a lansat un apel pentru eliberarea sa, ostaticul asigura o misiune de inginerie şi supervizare la complex. El a lucrat mult timp în Africa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 7-13 ianuarie

    9.01
    INSSE difuzează datele privind exporturile şi importurile în primele 11 luni din 2012

    9.01
    Eurostat publică a treia estimare privind PIB în T3 2012 în UE şi zona euro

    10.01
    Lansarea preşedinţiei irlandeze a UE şi a Anului European al Cetăţenilor 2013 (Dublin)

    10.01
    Reuniunea de politică monetară a Consiliului BCE (Frankfurt)

    11.01
    INSSE anunţă datele privind salariul mediu în noiembrie 2012 şi inflaţia în decembrie 2012

    dec. 2012 – feb. 2013
    Expoziţia “Ce povesteşte portul popular românesc” (Muzeul Satului, Bucureşti)

    dec. 2012 – feb. 2013
    Expoziţia “Bing. Magia jucăriilor” (Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti)

    dec. 2012 – mai 2013
    Expoziţia “Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeşului” (Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti)

  • Povestea unui investitor străin pe tărâmul făgăduinţei aparente

    “Am ales România întrucât cea mai mare parte a Europei era deja dezvoltată. Piaţa locală era cu 20 de ani în urma Irlandei”, îşi aminteşte Noel Tynan despre România din 2005. Mai mult, în acea perioadă mai multe companii americane din IT veneau aici pentru a-şi deschide centre de servicii. “Era o dovadă că populaţia era bine educată. Am urmat exemplul lor”, spune irlandezul de 52 de ani, care a trăit 11 ani în Statele Unite, la New York, şi în urmă cu şapte ani a venit să îşi încerce norocul în România. A investit aici 30 de milioane de euro, mizând pe domeniul imobiliar şi pe HoReCa. Avea deja experienţa afacerilor în ţări dezvoltate precum Irlanda, Spania sau SUA unde investise în jur de 70 de milioane de euro. Însă după ce criza l-a “amendat” cu câteva milioane de euro, Noel Tynan se gândeşte să se “dea la fund” câţiva ani, măcar cinci, până când se mai liniştesc apele.

    L-a atras aici şi seria de asemănări dintre România şi ţara natală, unde deja avea investiţii în imobiliare şi HoReCa, domenii pe care le-a ales şi pe piaţa locală. “Am văzut potenţial şi am venit”. În cei şapte ani petrecuţi în România a investit aici circa 30 de milioane de euro într-o clădire de birouri, într-un complex rezidenţial, în terenuri şi într-un bar în Centrul Vechi. Sumele investite au venit în cea mai mare parte de la bănci (20 de milioane de euro), iar restul din fonduri proprii, adică profituri ale investiţiilor anterioare. “În timpul Tigrului Celtic (denumire dată economiei irlandeze în perioada de boom – n.red.) erau mulţi bani disponibili în Irlanda”, îşi aminteşte el.

    Prima miză a lui Noel Tynan în România a fost clădirea în care îşi are şi astăzi sediul Alpha Bank. A plătit pentru ea în urmă cu şapte ani 14 milioane de euro. “La un an după, ni s-a oferit o sumă mai mare decât plătiserăm noi, dar nu am vrut să vindem”, povesteşte el acum.

    Această decizie o pune pe seama sângelui irlandez care îi leagă pe oameni de proprietăţile lor, o caracteristică specifică, de altfel, şi românilor. Uitându-se acum în urmă şi având totodată experienţa crizei, afaceristul irlandez spune că pentru preţul potrivit ar vinde orice. Criza, pe care recunoaşte că nu a prevăzut-o, l-a influenţat să se dea la o parte din faţa unor noi investiţii. Şi deşi este sigur că se va întoarce roata, aşa cum s-a întâmplat mereu în ultimii 100 de ani, spune că a pierdut prea mulţi bani pentru a face alte investiţii, cel puţin pentru moment.

    Pe cei care au însă bani de cheltuit îi sfătuieşte să cumpere teren pentru că “acum e ieftin, dar cu siguranţă preţurile vor urca din nou”. “Buy cheap, sell dear” (“Cumpără ieftin şi vinde scump”) este o regulă de business pe care a preluat-o de la Donald Trump şi pe care o aplică sau încearcă să o aplice.În ciuda aşteptărilor care l-au făcut să investească în România, lucrurile nu au mers ca pe roate. Ba mai mult, Noel Tynan recunoaşte că a pierdut până acum 5 milioane de euro. “Acum, o serie din terenurile pe care le-am cumpărat mai pot fi vândute cu numai un sfert din preţul pe care l-am plătit eu.”

    După ce a cumpărat clădirea în care îşi are sediul Alpha Bank, irlandezul a construit 23 de case în zona lacului Străuleşti. Construit cu nouă milioane de euro, complexul Riviera a fost vândut în totalitate în circa doi ani. “Am vândut la un preţ mediu de 460.000 de euro pe casă”. Un calcul simplu arată că dezvoltatorul a încasat peste 10,5 milioane de euro, astfel încât profitul a depăşuit 1,5 milioane de euro.
    Ulterior, a cumpărat o serie de terenuri în Bucureşti pe care voia să construiască depozite logistice.

    Achiziţia a fost făcută în 2009 când recesiunea bătea la uşă, motiv pentru care a păstrat terenurile, dar a renunţat să mai construiască. Acelaşi scenariu, în alt oraş: tot în aceeaşi perioadă a cumpărat şi un teren în Braşov unde voia să construiască un hotel de lux. Situaţia se repetă, pe tiparul planurilor cu depozite logistice: terenul este în continuare viran şi planurile pentru realizarea hotelului au picat. “Nu cred că mai este loc de hoteluri de lux în România. Mai mult, ele sunt primele lovite în criză.”Ultima investiţie făcută în România a fost într-un bar în Centrul Istoric. Achiziţia din 2010 a The Gin Factory de pe Lipscani nu a fost doar ultima investiţie nu numai din România, ci în general.

  • Reportaj: Dublin – Spiridusi, case scumpe si o bere

    N-ar trebui sa mai fie nicio surpriza ca in Irlanda masinile
    circula pe dreapta. Totusi, e primul lucru pe care il spune orice
    ghid turistic la plecarea din aeroport, cautand parca sa accentueze
    ca atunci cand traversezi e neaparat necesar sa te asiguri mai
    intai din partea dreapta. Surpriza vine insa cinci minute mai
    tarziu, cand acelasi ghid ne dezvaluie ca trebuie sa fim la fel de
    atenti si la spiridusi. O legenda, bineinteles, cum ca daca ajungi
    la capatul curcubeului si gasesti un “leprechaun”, cum este numit
    spiridusul in traditia irlandeza, n-ar trebui sa-i mai dai drumul
    pana cand nu-ti da in schimb un vas plin cu aur si poate nici macar
    atunci, pentru ca imediat ce isi recapata libertatea va transforma
    aurul in frunze uscate.

    Alaturi de trifoiul cu patru foi, spiridusul este o adevarata
    emblema irlandeza, de care industria turistica profita din plin, nu
    numai sub forma nenumaratelor suveniruri precum pixuri, jucarii de
    plus, magneti de frigider sau cani, ci si ca scuza. “Scuza pentru
    orice lucru necaracteristic pe care il faci in Irlanda, care poate
    fi justificat prin faptul ca spiridusii te-au impins la asta”,
    explica in gluma Lorcan O’Meara, ghidul turistic responsabil de
    incursiunea noastra in inima ex-“tigrului celtic”.


    Irlanda a capatat renumele de “tigru celtic” in ultimul deceniu,
    cand a avut o dezvoltare spectaculoasa, cu crestere economica medie
    anuala de 7% si cu investitii consistente in infrastructura,
    constructii, comert si turism, acestea doua din urma fiind cele ce
    sustin in cea mai mare parte economia tarii. Ca produse specifice,
    dincolo de exportul de lactate, mandria irlandezilor este berea: pe
    teritoriul tarii exista 12 fabrici diferite, cea mai renumita fiind
    Guinness.

    De altfel, irlandezii sunt clasati pe locul al doilea in Europa
    in topul celor mai mari consumatori de bere, cu un volum de 111
    litri de bere pe cap de locuitor in fiecare an, devansati doar de
    Cehia, unde un locuitor consuma intr-un an 117 litri de bere,
    conform unui studiu recent realizat de compania de consultanta
    Ernst & Young. Romania se afla in top pe locul al cincilea, cu
    o medie 81 de litri per capita. Irlandezii nu se lasa mai prejos
    nici in ce priveste whisky-ul. Dincolo de productia unor marci
    precum Jameson sau Powers, plasate in gama whisky-urilor obisnuite,
    una dintre cele mai importante fabrici din Irlanda, aflata intr-un
    orasel numit Midleton, produce sticle de whisky care costa 150 de
    euro, in timp ce marcile produse in Knappogue ajung la preturi
    chiar si de 500 de euro sticla.

    Din turism, incasarile anuale se ridica in total la mai bine de
    cinci miliarde de euro, dintre care aproape un sfert sunt
    incasarile generate chiar de irlandezii care isi petrec vacantele
    in tara. Situatia nu mai este insa la fel de buna ca in vremea de
    boom economic. In 2008, an cand deja recesiunea incepuse, turismul
    a adus Irlandei venituri de 6,3 miliarde de euro, din care mai bine
    de 4,8 miliarde de euro au fost incasari de la turistii din afara
    tarii, iar 1,5 miliarde de euro au provenit din turismul intern. In
    ansamblu, declinul a fost cuprins intre 10 si 12 procente anul
    trecut, conform datelor oficiale, iar 2010 nu se arata nici el mai
    promitator, mai ales daca dolarul american sau lira sterlina s-ar
    deprecia mai departe.


  • Negru pe alb despre industria tipografica sau cum se vede viitorul de la Dublin

    De bariera de la intrarea micului orasel intins pe o suprafata
    de peste 800.000 de metri patrati nu treci prea usor. Inconjurat de
    padure si de-a dreptul invadat de iepuri, complexul Dublin Inkjet
    Manufacturing Operation, cum este numit centrul de cercetare si
    dezvoltare al HP din Irlanda, pastreaza secrete importante legate
    de productia de cerneala si consumabile pentru imprimante. In afara
    de cei 2.000 de angajati, accesul este permis numai in urma unui
    filtru de securitate continuat apoi la intrarea in cladire, unde
    sunt retinute pana la plecare aparatele de fotografiat.

    Tehnologia din spatele unui cartus de cerneala este in sine
    foarte sofisticata, implicand luni de cercetare amanuntita doar
    pentru a determina un detaliu precum tiparirea unui numar mai mare
    de pagini sau imprimarea pe diverse tipuri de hartie, iar orice
    informatie scapata in afara companiei se poate transforma in
    pierderi de ordinul zecilor de milioane de euro.

    Precizia cu care curge o picatura de cerneala, la o viteza de 50
    de kilometri pe ora, este egala cu cea necesara pentru a trage cu
    arcul de la o distanta de 100 de metri, nimerind fix la tinta. Iar
    asta se intampla pentru fiecare duza din cele cateva mii care varsa
    cate 36.000 de picaturi de cerneala pe secunda; pentru o fotografie
    sunt necesare mai bine de 30 de milioane de picaturi.

    Orice detaliu conteaza, iar cerneala este poate cel mai
    important dintre ele. Pentru dezvoltarea unui anumit tip de
    cerneala, cercetatorii au nevoie de cel putin trei ani, timp in
    care experimenteaza cu diferite elemente pentru a determina
    compozitia potrivita, folosind pe parcurs cantitati enorme de
    consumabile. Cerneala este componenta cea mai importanta a unui
    cartus, intrucat nu numai ca determina ce numar de pagini poate fi
    imprimat cu o anumita cantitate sau viteza cu care se usuca pe
    hartie, dar si rezistenta la trecerea timpului, perioada care a
    ajuns deja, in cazul anumitor tipuri de hartie si cerneala, la mai
    bine de 100 de ani.

    Inaugurat in 1995 cu o investitie de 101 milioane de dolari,
    centrul de cercetare si dezvoltare din Dublin a fost la inceputuri
    si cea mai mare fabrica de cerneala si consumabile a HP. Intre timp
    insa, balanta a inclinat mai mult spre cercetare, desi inca sunt
    desfasurate activitati de productie destinata exportului, in
    special catre piata europeana. O mica parte ajunge inclusiv in
    Romania, o piata dominata multa vreme de cartuse reincarcabile
    acasa si de tiparit pana aproape de uscarea cartusului.

    “Desi piata alternativa exista in continuare si nu este deloc
    neglijabila, consumatorii au inceput sa se orienteze tot mai mult
    spre consumabile originale”, observa Andrei Draghicescu, supplies
    brand manager in divizia de Imaging and Printing a HP Romania, cu
    argumentul ca, in conditii comparabile, un cartus original
    tipareste cu 34,7% mai mult decat unul alternativ.
    “Disponibilitatea la raft in magazine a altor tipuri de consumabile
    a scazut cu 20% sau poate chiar mai mult in ultimii cinci ani, iar
    locul lor a fost luat de consumabile produse de aceleasi companii
    care produc si imprimantele”, spune managerul.

    Este adevarat, metoda reincarcarii cartusului cu seringa este
    inca folosita, iar in contextul problemelor economice actuale,
    multi consumatori fortati de imprejurari inclina acum spre
    consumabilele alternative mai ieftine, insa majoritatea cumpara
    cartuse originale, sesizand din propria experienta diferentele.
    “Producatorii de imprimante comercializeaza cartuse create special
    pentru fiecare model, asa incat consumul sa fie optim. Astfel, un
    cartus compatibil sau reincarcat care pare la prima vedere mai
    ieftin este in realitate mai scump, pentru ca numarul de pagini ce
    pot fi imprimate este mai mic”, sustine Ciprian Baranga, director
    de vanzari si marketing al Epson Romania si Bulgaria, adaugand ca
    in cazul utilizatorilor de imprimante Epson, numarul celor care
    folosesc cartuse reincarcate sau compatibile este foarte
    scazut.