BusinessMagazin

Tag: din

  • Izgonirea din Rai

    La doar opt luni dupa ce aducea pe piata locala lantul de cafenele Coffee Heaven, Florin Balu, actionarul producatorului de sandviciuri Snack Attack, se vede nevoit sa renunte la afacere. Raiul cafelei (Coffee Heaven in limba engleza – n.r.) a fost posibil printr-un joint-venture cu brandul polonez si urma sa se finalizeze cu cel putin patru cafenele pana in 2009. Totusi, rezultatele sub asteptari ale primei unitati, deschisa in centrul comercial Baneasa Shopping City din Bucuresti, au determinat compania-mama din Polonia sa renunte la investitiile din Romania, exit-ul urmand sa se faca pana in martie 2009. „Eram in negocieri pentru alte trei cafenele care urmau sa se deschida anul viitor, dar am sistat deocamdata orice investitie pentru Romania. Urmeaza sa vedem ce vom face cu prima cafenea din Baneasa, cert este ca vom intra in noul an cu ea deschisa”, a declarat pentru Ziarul Financiar Cristiana Mateoiu, manager al Coffee Heaven Romania.
    Romania nu este singura piata vizata, intrucat Coffee Heaven a anuntat iesirea si din Slovacia, unde firma este prezenta cu doua cafenele.

  • Din nou, Ghenea

    La nici o luna de cand anunta intrarea pe segmentul de cafenele din Romania prin intermediul francizei Testa Rossa, Marius Ghenea da lovitura din nou. De data aceasta, antreprenorul in serie a preluat doua magazine online, dupa achizitia participatiei majoritare in cadrul companiei Gravity Design din domeniul comertului electronic. Astfel, Ghenea a devenit actionarul magazinelor brazidecraciun.ro si floridelux.ro, in urma unei tranzactii a carei valoare nu a fost facuta publica. Pentru noul business, Ghenea va investi in 2009 circa 200.000 de euro, din care cea mai mare parte pentru promovarea platformelor online ale Gravity Design, iar restul in dezvoltarea resurselor umane si a infrastructurii online. Noul presedinte Gravity Design isi consolideaza astfel pozitia in comertul electronic, domeniu pe care il considera de mare potential si in care era deja prezent prin PCfun.ro si Electrofun.ro, magazine online specializate in produse IT&C, electronice si electrocasnice. Anul acesta, cifra de afaceri cumulata a celor doua firme de comert va fi de aproximativ 12 milioane de euro. Gravity Design a fost infiintata in 2006 de Gheorghe si Marius Dosinescu si are in prezent sapte magazine online, care au adus in 2007 o cifra de afaceri de aproape 70.000 de euro, de 10 ori mai mare decat in primul an de functionare, si un profit net de 7.000 de euro.

  • Traducatorul din trezorerie

    Un lucru pretinde de la echipa sa: sa livreze rezultate la nivelul maxim posibil, sa fie multumiti doar cu lucrurile bine facute. Chiar daca se stabilesc bugete de atins la inceputul anului, de preferat este depasirea sumelor propuse. Respecta de cand se stie o regula: iese numai cu piciorul drept din casa si asta i-a purtat mereu noroc.
    Angajat fidel si dornic de evolutie in cariera, Cristian Sporis are traseul profesional legat doar de doua banci in 12 ani: Banca Nationala a Greciei si Raiffeisen Bank Romania. Iar seriozitatea meseriei sale nu te-ar face sa te gandesti ca la varsta de 17 ani castiga primii bani din vanzarea de bilete de intrare la strandul din Ocna Sibiului pentru a merge la mare.

    Medicina veterinara si trezoreria unei banci

    Aparent intre cele doua domenii nu este nicio legatura. Insa Cristian Sporis (32 de ani) infirma aceasta teorie. Si-a dorit sa fie medic veterinar si a ajuns trezorier. Doua ore, acesta a fost intervalul de timp care i-a schimbat destinul catre fotoliul celei de-a treia banci din sistem dupa active.
    “Am avut dosarul de inscriere depus la liceul agricol. Mai era foarte putin timp pana se termina inscrierea cand am luat dosarul de la liceul agricol si l-am dus la liceul Gheorghe Lazar. In momentul respectiv asta imi doream sa fac, dupa care m-am gandit? agricol? Nu imi oferea prea multe perspective.”
    A terminat matematica-fizica si mai departe si-a dorit sa fie bancher. De ce? “Atunci exista un cult al bancilor si meseria de bancher era considerata elitista. Acum, odata cu extinderea bancilor nu se mai intampla acelasi lucru. Pe vremea aceea, cine era bancher era vazut bine. Era respectat prin profesie, ca medicul sau profesorul.”
    Era student in anul trei al Facultatii de Finante Banci din cadrul ASE, cand a luat prima data legatura cu mediul bancar. “Era prin septembrie 1996. Aveam 20 de ani si am prins oportunitatea de a face parte din cei 18 oameni care au infiintat prima sucursala a Bancii Nationale a Greciei (BNG) in Romania.”

    Teller a Traducator?

    Cel putin asa figureaza in primul an jobul din cartea sa de munca. “In BNG am inceput prin a lucra la ghiseu, teller se numea. Cand m-am angajat prima data mi-au zis: ok, vei fi teller. Teller ce? Adica stau si vorbesc cu oamenii? Ce fac?” Denumirea pozitiei pe care urma sa o ocupe Sporis nu a fost o necunoscuta doar pentru el. “Cand s-au dus cei de la banca sa ne depuna cartile de munca la vremea respectiva la Oficiul de carti de munca, nu au inteles ce insemna teller si au crezut ca este traducator. Iar cine era chief teller era traducator-sef. Deci acolo eram o banca de traducatori”, glumeste trezorierul Raiffeisen Bank Romania.
    Dupa noua luni in care s-a ocupat de la deschiderea de depozite la ordine de plata, plimbatul hartiilor si alte activitati legate de lucru cu clientii, reuseste sa intre in trezorerie pe functia de dealer. “Nu a fost o intamplare, stiam exact unde merg.” Ce l-a atras? “BNG ne-a trimis la un stagiu de pregatire in Grecia, la head-office-ul companiei. Am vizitat sediul bancii din Atena si nimic nu m-a atras mai mult ca trezoreria. Acolo era toata activitatea si fun-ul. Nu mai vazusem niciodata asa ceva. Era exact ca in filme, mi-am zis: asta vreau sa fac, dealing.”
    In trezorerie a intrat direct pe tranzactii. “Trezoreria era foarte mica, fiind doar o sucursala, eram doar doi oameni. Dupa care ne-am inmultit. BNG a cumparat activitatile Chase Manhattan din Romania si echipa a crescut la sapte oameni.”
    In acea perioada, trezorier la Banca Nationala a Greciei era Christian Canacaris, cel care acum ii este coleg la Raiffeisen, unde se ocupa de operatiunile bancii in Albania de pe pozitia de vicepresedinte.
    “In iunie 2001, lui Christian i s-a terminat contractul cu BNG si a trebuit sa se mute. Ramasesem fara sef. Era o decizie grea pentru conducerea din Atena. Aveau de luat o decizie: sa aduca pe cineva din afara sau sa promoveze pe cineva din interior. La vremea respectiva am avut o intalnire cu seful din Atena.” Rezultatul? “Probabil aveam recomandari foarte bune de la fostul sef, astfel incat a venit si a zis ok, incepand de astazi esti trezorier si mi-am mentinut pozitia pana cand am plecat la Raiffeisen.”
    A parasit Banca Nationala a Greciei in decembrie 2001, iar sef la Raiffeisen ii era din nou Canacaris, care a mizat pe calitatile lui Cristian Sporis atunci cand a incheiat deal-ul cu el: “ok, vii in Raiffeisen pe o pozitie mai mica cu promisiunea ca daca performezi imi vei lua locul cand plec”.
    Banca era in formare, tinand cont de faptul ca Raiffeisen tocmai achizitionase Banca Agricola. “Era momentul in care se forma echipa, erau oameni adusi de prin alte parti si se incerca a se pune bazele unei noi banci, a schimba oarecum perceptia despre Banca Agricola. Iar eu am fost tocmai unul dintre oamenii care au venit pentru a ajuta. Primul job a fost chief dealer. Eu practic coordonam activitatea de trading.”
    La 26 de ani, povestea se repeta si reusea sa obtina scaunul la care visase inca din prima zi in care a pus piciorul in banca. Din nou sefii au avut incredere sa-i dea pe mana trezoreria. Astazi se ocupa de managementul tuturor activitatilor de tranzactionare si de conducerea departamentului de vanzare a produselor de trezorerie catre clienti, precum si de managementul lichiditatii pe termen scurt al bancii.

    Stil de manager

    Conduce o echipa de 26 de oameni, 20 de angajati lucrand pe sales, restul sunt dealeri, cu o medie de varsta de 26-27 de ani.
    Cristian Sporis prefera sa isi selecteze singur oamenii si recunoaste ca cel mai important criteriu pentru el “este sa le vad dorinta in ochi, pasiunea si ambitia, apoi sa aiba idee despre piata financiara, fenomenele economice la nivel la nivel local si international”. Si asta pentru ca ii place foarte mult sa delege, iar angajatii sai trebuie sa demonstreze ca stiu, vor si pot. Un dealer bun trebuie “sa aiba rezultate in mod constant, sa aiba curaj sa-si asume riscurile si sa nu-i fie frica sa recunoasca atunci cand face greseli”.
    Daca il intrebi ce nu-i place la meseria sa, iti spune fara sa se gandeasca prea mult: “partea birocratica a jobului: evaluari, proceduri, rapoarte pe care trebuie sa le intocmesc”. Dar compensatia vine din satisfactia muncii. “Vin cu placere la serviciu, imi plac oamenii cu care lucrez, imi place sa fiu in mijlocul lor, sa tranzactionez” si, evident, “cand castigam bani din tranzactii”.
    Pentru ca isi cunoaste foarte bine angajatii, Cristian Sporis stie exact ce a facut echipa sa in ziua respectiva de cum trece pragul biroului. “Eu nu trebuie sa fiu in permanenta cu ei. Insa in momentul in care intru in birou stiu exact ce P&L (profit si pierdere) au oamenii mei dupa cum se manifesta: daca vorbesc mai tare, daca fac glume intre ei. Daca ma duc la o sedinta si stiu ca am lasat un anumit risc luat de baieti, cand ma intorc stiu exact in ce directie a luat-o piata.”
    Cu toate ca recunoaste ca-i place trading-ul, nu ar vrea sa dea un raspuns concret la intrebarea unde s-ar incadra: sales sau trade. “Mie imi place trading-ul, imi petrec si timp mai mult acolo si asta pentru ca se pot pierde bani mult mai multi acolo. Daca stii sa accepti ca pierderea face parte din joc, poti sa fii multumit ca te-ai tinut de ce trebuia sa faci. Mai ales in trading am vazut oameni care nu pot accepta ca au gresit, iar asta tine si de cultura. Am vazut oameni care au cumparat actiuni care au scazut foarte mult, probabil ca daca le vindeau la ?5 sau ?10%, aveau o pierdere mica, de 5.000, 10.000, 50.000 de euro. In momentul in care sunt la ?80% nu mai e nimic de facut. In general oamenii nu accepta sa ia acei 5.000 de euro ca si pierdere, tocmai pentru ca nu pot accepta ca au gresit.”
    Ce nu accepta din partea oamenilor sai? “Sa nu se incadreze in limite, mai ales la pierdere. Daca de exemplu un dealer nu are voie sa piarda mai mult de 20.000 de euro, nu pot accepta ca el sa vina sa-mi spuna ca a pierdut 100.000 de euro. Ce nu vreau sa vad este ca in momentul in care pretul a atins limita respectiva, traderul sa nu faca nimic, sa nu inceapa sa lichideze pozitia. Mi s-a intamplat si mie. Am avut un portofoliu, iar in momentul in care am inceput sa-l lichidez, cu un stop-loss mult mai mare, au disparut toti cumparatorii, pentru ca au vazut ca suntem banca si tranzactionam mult, iar toata lumea s-a dat la o parte. Asta s-a intamplat nu pentru ca nu am respectat regulile, ci pentru faptul ca piata nu iti ofera tot timpul adancime, nu ai cerere suficienta ca sa poti inchide la pretul acela.”

    Strategie de criza

    Produsele de trezorerie precum titlurile, depozitele negociate, depozitele structurate, aduc undeva la 25-30% din profitul net al bancii, ceea ce inseamna atat bani realizati de traderi in numele bancii, cat si partea de business a bancii.
    La inchiderea Bursei de Valori Bucuresti pe 8 octombrie datorita unor scaderi majore, de circa 15% pe principalele titluri, atmosfera in departamentul de trading era pozitiva. “Eram complet inchisi. Eram pe zero, nu faceam nimic, stateam si asteptam. Sunt momente in care daca nu simti piata in nicio directie, cel mai bine este sa stai pe zero. Cateodata ai nevoie si de sansa sa fii pozitionat corect in astfel de momente.”
    Cristian Sporis recunoaste ca piata s-a schimbat in ultimii 12 ani. “Am trecut in perioada asta prin trei crize: 1997 America Latina, 1999 Rusia, 2001-2002 dot-com-urile si turnurile gemene. Dupa care o perioada intre 2002 si 2008 nu s-a intamplat nimic. Criza prin care trecem este in prezent cea mai rea dintre toate. Pietele sunt mult mai volatile. Ca exemplu, daca intr-o piata normala ai fi riscat 20 de milioane de euro, acum nu mai risti decat 5 milioane, pentru ca pretul se misca mult mai repede, amplitudinea lui e mai mare. Acum avem o criza a institutiilor financiare, in momentul de fata sistemul se redeseneaza si ne intoarcem la banking-ul traditional.”
    In ceea ce priveste panica creata printre clienti, Sporis este optimist si crede ca “apetitul pentru risc ii va aduce inapoi. Sa nu uitam ca in ultimii patru-cinci ani pe bursa s-au facut o caruta de bani. Romania este un graunte, financiar vorbind, intr-o mare imensa. Doar daca ne gandim ca tranzactiile de currency pe plan mondial pe zi sunt undeva la 2-2,5 trilioane de euro. Romania a realizat 800 de milioane de euro acum cateva zile. Cred ca bancile centrale si autoritatile au luat masurile necesare. Ceea ce lipseste in momentul de fata e increderea”.

    O zi perfecta 

    “M-as trezi foarte tarziu, as iesi cu sotia si gemenele la plimbare, as dormi la pranz si as vedea un film bun.” Ii place sa glumeasca, trei sferturi din zi si le petrece in convorbiri telefonice, iar in zilele mai agitate este degajat si nu lasa sa se vada oboseala unei zile incepute la 7.30 dimineata la birou cu plata facturilor si citirea primelor stiri. “Vreau sa evit traficul si vin la munca de placere.” Sunt raspunsurile pe care ti le da daca te intrebi cum de este asa matinal. “Pe la noua apar oamenii, discutam lista cu ceea ce este de facut in ziua respectiva, intru in sedinte.”
    Are o regula pe care o respecta. “Nu plec mai tarziu de 18.30 de la serviciu. Si asta pentru ca am job dublu, o parte ca trezorier la Raiffeisen si o parte nanny cu copiii acasa. De aceea, calatoresc mult mai putin in interes de serviciu fata de anii precedenti. Superiorii de aici au inteles ca am familie. Inainte sa nasca sotia, o data la doua-trei saptamani eram plecat cateva zile.”
    Tocmai acesta ar fi si motivul pentru care o cariera internationala nu l-ar atrage. “Cred ca mi-ar fi greu sa ma duc in alta parte. Nu mi-as dori o cariera internationala, dar daca banca mi-ar cere sa ma duc in alta parte sa fac ceva, probabil ca m-as duce pentru o perioada limitata. Nu ma gandesc sa ma mut din Romania.”
    Ii place sa calatoreasca, iar destinatiile alese pentru acest an au fost Austria la schi, Elvetia la meciuri, Turcia si Bulgaria pe litoral cu familia. “Imi plac sporturile de apa si schiul. In concediu imi lipsesc stirile, trebuie sa fiu permanent informat cu privire la pretul actiunilor, dobanzi, cursuri valutare. Caut mereu un internet, ma updatez cu ce se mai intampla in ziua respectiva. Citesc presa de de specialitate, nu ratez Bloomberg, The Economist.”
    Sporis recunoaste ca antreprenoriatul ar fi o varianta pentru care ar parasi fotoliul de manager, insa obiectivul nu este unul pe termen scurt.
    Iar daca il intrebi de investitii personale, iti spune ca le prefera in urmatoarea ordine: instrumentele pietei monetare, cele ale pietei de capital si pe ultimul loc imobiliare. “Am ceva investitii in imobiliare, investesc la bursa. Ce ma intereseaza la o investitie este sa am posibilitatea sa o lichidez in orice moment vreau. De exemplu, obiectele de arta nu-ti permit sa iesi repede din investitie.”

  • Finantist din intamplare

    Milioane de euro, daca luam in calcul cifra de afaceri a grupului Extenso (SSD Sport Sistem Development), pe care Rosca o conduce si in care detine si un pachet de 30% din actiuni. Unic importator al brandului Lotto, Extenso a terminat anul fiscal 2007 cu o cifra de afaceri de 16 milioane de euro pentru divizia sportiva, iar pe intreg grupul de firme, care include si diviziile de fashion si de imobiliare, cifra se ridica la 29 de milioane de euro.
     Cu lumea afacerilor, Rosca a facut cunostinta cand in Romania nici nu se stia foarte bine termenul de antreprenor”. A facut parte din primul val de intreprinzatori, fara un plan bine pus la punct, dar cu un obiectiv cat se poate de clar: sa faca bani pentru a incepe o familie cu cel care avea sa-i devina sot. De altfel, stabilirea permanenta de obiective este si unul dintre secretele reusitei sale. Una dintre primele tinte cu care a plecat la drum, in incercarea de a-si croi o cariera, a fost luarea permisului de conducere. Poate parea banal, dar cu acest scop in minte a intrat in campul muncii.
    Avea doar 18 ani, era in primul an de facultate, la Comert-Marketing, in cadrul Academiei de Studii Economice, si s-a angajat ca secretara pentru a castiga bani pentru scoala de soferi. Am lucrat ca secretara, pentru ca evident nu stiam sa fac nimic la varsta respectiva. Aveam un liceu teoretic terminat cu foarte multa matematica si fizica, pentru ca tata, orientandu-ma spre meseria de inginer, a avut grija sa ma pregateasca in mod deosebit pe directia asta.” Parintii i-au spus atunci ca nu are nevoie de carnet de conducere, din moment ce nu are masina. Dar inca o data a luat o decizie care i-a apartinut exclusiv. Dupa doua luni de zile, timp in care reusise sa stranga suma necesara pentru a se inscrie la scoala de soferi si sa taie de pe lista obiectivul propus, a renuntat. Si-a dat seama ca job-ul respectiv nu era pentru ea; simtea pur si simplu ca poate mai mult de atat. E ciudat sa spui dupa cateva saptamani lucrul ‘pot sa fac mai mult’, insa ceea ce mi se cerea in acel moment era doar dactilografiere de texte si raspuns la telefoane. Cam asa era inteleasa activitatea de secretariat acum 15 ani.”
    Asa ca a inceput sa isi caute alt job.
    S-a angajat intr-o companie privata, lucrand de-a lungul timpului numai in astfel de companii. Insa, intamplarea fericita a facut ca exact in acel moment sa fie nevoie, in firma respectiva, de o persoana care sa lucreze in departamentul financiar, nevoie ce aparuse in urma unui control de la Administratia Financiara. A fost omul potrivit la locul potrivit, nu pentru ca ar fi stiut prea multe despre acest domeniu, ci pentru ca a fost nevoita sa invete ce presupune un departament financiar pe masura ce i se dadeau sarcini. Placandu-mi lucrul cu cifrele si avand o fire extrem de analitica, am reusit sa ma descurc in fiecare situatie.”

    Afacerea se invata

    A lucrat in toti anii de facultate, in tot acest timp schimband 3 companii si trecand, in toate, prin departamentul financiar. Nu pe pozitii importante, dar avand norocul sa aiba oameni de la care sa invete si o gandire destul de modesta/realista incat sa nu creada ca va ajunge intr-o pozitie de top management in 2-3 ani.
    A ajuns insa antreprenor pentru ca, in anul 3 de facultate, a pus bazele, impreuna cu actualul sot pe care il cunoaste de la 16 ani, unei firme de consultanta financiara. Pana in acel moment abordarea sa vizavi de cariera a fost una mai mult oportunista. Trebuia sa faca ceva cu timpul liber si sa isi suplimenteze, in acelasi timp, veniturile. Schimbarea a fost mai mult de atitudine, pentru ca, impreuna cu sotul sau, au inceput sa se gandeasca daca mai doresc sa lucreze pentru altii sau daca e cazul sa gaseasca oportunitati pentru a face ceva pentru ei. In acel moment s-a produs un declic si ne-am gandit: de ce nu incercam sa facem ceva pentru a ne putea pune pe picioare si a incepe o viata in doi.”
    Isi aminteste ca, in acea perioada, antreprenoriatul romanesc era la inceputuri. In ?96 nu se putea vorbi de business in aceiasi termeni de acum; nu se vorbea pe piata de Big 4″ si poate tocmai de aceea, firma lor de consultanta nu a avut un business plan elaborat si nici vreo directie clara. Dar oamenii aveau nevoie de asa ceva, iar situatia de atunci, in care piata era inca in cautari si in formare, le-a fost mai mult decat favorabila. Nu am facut o cercetare de piata. Stiam doar ca exista cerere pentru astfel de servicii si mai stiam si ca sunt putini oameni pregatiti. Era momentul in care inclusiv sistemul contabil se schimba in Romania, vechile conturi erau inlocuite cu un nou program de conturi si, lucrand amandoi in departamente financiare, am observat ca exista o nevoie a celor care, necunoscand toate aceste lucruri, trebuiau cumva sa le vada puse in practica, sa gestioneze cumva activitatea aceasta financiara.” Sub umbrela unei firme de consultanta financiara, cei doi faceau ceea ce oamenii aveau nevoie.
    Ca era vorba de infiintari de firme, de deschidere de conturi bancare, de recrutare de personal sau de servicii de consultanta contabila, fiscala sau financiara, nu conta. De unde stiau sa faca toate aceste operatiuni? Nu stiau, invatau totul odata cu solicitarile venite din partea clientilor. Acestia erau cu precadere companii straine, in special italiene, o limba cunoscuta de Rosca.
    Era momentul in care intreprinzatorii italieni ce activau in zona productiei de incaltaminte, textile si chiar decoratiuni de Craciun isi relocau activitatea respectiva inspre vestul Romaniei. Intrau evident pe un teritoriu nou, o tara noua pe care nu aveau cum sa o abordeze decat cu minime costuri, pe de o parte, si un minim de ajutor din partea unui personaj sau a unei companii locale care sa le calauzeasca pasii in aceste activitati relativ simple, pe de alta parte.”
    Clientii au venit in numar din ce in ce mai mare, functionand principiul publicitatii gura lumii/din gura in gura”. Astel, au jucat rolul de consultant si pentru compania pe care acum o conduce, SSD Sport Sistem Development, care avea, pe atunci, actionariat romano-italian. Ulterior, in primavara anului 1998, cand asociatul roman a hotarat sa iasa din afacere, ceilalti doi au inceput sa caute un alt partner care sa le administreze afacerea in Romania.
    Cunoscandu-i pe cei doi, asociatii italieni le-au propus lor sa managerieze compania. Din acel moment, Rosca a devenit director general al SSD. Firma de consultanta a fost ulterior vanduta, fiind si primul business vandut. Compania a fost cumparata de cel care le devenise pe parcurs partener, un expert contabil de care au avut nevoie cand, potrivit noilor reglementari in ceea ce privea firmele de contabilitate si consultanta fiscala, cel putin unul dintre manageri sau actionari trebuia sa aiba certificatul de expert contabil. Suma pe care au obtinut-o in urma acestui exit a fost destul de importanta pentru ei la acea vreme. Cu cei 60.000 de euro obtinuti atunci si-au mai taiat de pe lista inca un obiectiv propus – cumpararea unei locuinte. Aveau doar 23 de ani atunci si erau proaspat absolventi de facultate, iar pentru ei, realizarea a fost considerabila. Dupa vanzare, in primul an, eu si sotul meu ne-am separat total drumurile, insa ulterior, datorita faptului ca o parte din activitatile noastre aveau puncte comune, am hotarat sa ni le reunim. Practic, avem un grup pe care il gestionam, dar activitati separate.”

    Planuri de consolidare 

    Rosca s-a ocupat in exclusivitate de comertul cu articole sportive, marca Lotto, StoneFly si Gas. Apoi, cu trecerea timpului, a diversificat portofoliul de activitati si marci al companiei. Afacerile s-au dus, in timp, in mai multe directii; au inceput sa furnizeze tot ce tine de partea sportiva – terenuri de iarba sintetica, porti de fotbal, scaune de stadion si, mai nou, bazine olimpice. Datorita diversitatii obiectelor de activitate, au grupat compania in trei divizii ? o divizie de sport, care include echipamentele Lotto si toate celelalte conexe sportului, o divizie de fashion, in care se incadreaza brandurile StoneFly si Gas, si divizia de real estate, dezvoltata in urma cu trei ani.
    Planurile companiei pentru urmatoarea perioada vizeaza consolidarea pe piata. In ceea ce priveste activitatea diviziei de sport, acest lucru se refera la consolidarea activitatii de distributie de produse Lotto si a unei cresteri de minim 10% anual.
    Managerul Extenso prevede perspective destul de bune pentru distributia de vanzare de piscine olimpice, observand o cerere destul de importanta pe piata pentru acest gen de produs. Proiectele de bazine olimpice de care s-au ocupat sunt cel de la Oradea, unde se organizeaza concursuri de polo, fiind, la vremea respectiva singurul de acest gen din Romania (finalizat in urma cu 3 ani) si cele de la Bacau ? unul olimpic si unul de sarituri. Un astfel de proiect poate ajunge la cateva milioane de euro, in functie de dimensiuni si de tehnologia folosita la constructia bazinului. Cat priveste divizia de real estate, urmeaza o investitie pentru propriile necesitati ? un nou sediu in care va fi relocata activitatea companiei.
    In domeniul de imobiliare, primul proiect a fost constructia primului sediu de birouri, dupa care au investit intr-un bloc de apartamente la Olimp, finalizat anul acesta. Blocul are o suprafata de 22.000 de metri patrati si 128 de apartamente, care isi asteapta ultimii locatari.
    Toate sunt apartamente de vacanta, pozitia este foarte buna, lucru care ne plaseaza intr-o postura privilegiata, toate apartamentele avand vedere la mare si fiind foarte aproape de malul marii. In plus, am avut si norocul sa prindem timpurile in care afacerile in real estate erau inca infloritoare”, spune Rosca, referindu-se la perioada economica actuala pe care nu vrea sa o numeasca chiar criza, ci, mai degraba, o perioada de confuzie, fiind increzatoare ca lucrurile se vor aseza pe un drum normal.

    In cifre

    Grupul Extenso are 3 divizii – una sportiva, fiind unic importator al brandului italian Lotto, una de fashion, care include brandurile StoneFly si Gas, si una de real estate, in care cel mai mare proiect imobiliar dezvoltat sub umbrela grupului este proiectul rezidential Sara Sea View de la Olimp, in care s-au investit 12 milioane de euro

    Numarul angajatilor este de 240, in mare parte fiind cei care lucreaza in magazine, biroul avand un nucleu concentrat de 20 de persoane

    Compania are o retea de 36 de puncte de vanzare, plus o retea de distributie, magazinele multibrand, in care joaca rolul de furnizor al celor 3 branduri din portofoliu

    Cifra de afaceri pentru anul 2007 a fost de 29 de milioane de euro pentru intreg grupul, iar numai pe divizia sportiva cifra de afaceri a atins valoarea de 16 milioane de euro

    Pentru 2008, previziunile vizau initial o crestere cu 15 procente, dar criza economica ii face sa fie retinuti in ceea ce priveste estimarile

  • Cele mai bune actiuni din istorie

    1. Poseidon

    Industrie: minerit
    Perioada: 6 luni
    Evolutie: 35.000%
    Crestere medie anuala: 70.000%

    Actiunile acestei companii miniere din Australia au faicut valva in jurul lumii la sfarsitul anilor ?60. In septembrie 1969, Poseidon, pe atunci o companie mica ce extragea nichel, a descoperit un minereu de proportii in Windarra, vestul Australiei. In doar o luna, actiunile companiei au urcat de la 0,8 dolari australieni la 12,3. In februarie 1970, valoarea acestora atinsese deja 280 de dolari australieni, pe fondul unui masiv boom de speculatii, sustinut de cererea enorma de nichel din lume, data la randul ei de Razboiul din Vietnam. Brusc, bula speculativa s-a destramat si pretul actiunilor a intrat in picaj. Practic, oricine a cumparat minim 3.571 de actiuni in septembrie, la un pret total de 2.856 dolari australieni, si le-a vandut cateva luni mai tarziu, la valoarea de varf, a devenit milionar in dolari australieni in 1970.

    2. Berkshire Hathaway

    Industrie: Asigurari
    Perioada: 46 ani
    Evolutie: 1.521.100%
    Crestere medie anuala: 33.067%

    Vehiculul de investitii al celebrului investitor american Warren Buffet nu a avut evolutia meteorica a actiunilor Poseidon, dar a fost un extraordinar tesator de bani pentru cei care s-au angajat in cursa pe termen lung. Conglomeratul de companii cu sediul in Nebraska, SUA, are ca principal obiect de activitate (core-business) asigurarile. In 1962, cu trei ani inainte ca Buffet sa preia compania ce activa atunci in industria textila, valoarea unei actiuni era de 7,56 dolari. Acum, pretul lor oscileaza in jur de 115.000 dolari (cu un maxim la inceputul lunii septembrie de 120.190 dolari/actiune). Cu alte cuvinte, cine a facut alegerea inspirata de a da 68 de dolari pe doar 9 actiuni Berkshire Hathaway in 1962 este astazi milionar in dolari americani.

    3. Cisco Systems

    Industrie: IT
    Perioada: 10 ANI
    Evolutie: 96.625%
    Crestere medie anuala: 9.662,5%

    Compania californiana specializata in produse si retele informatice a fost in varful bulei dot-com a anilor ’90. In martie 1990 o actiune valora 0,08 dolari. Zece ani mai tarziu, in martie 2000, la apogeul bulei IT, aceeasi actiune ajunsese la 77,3 dolari. Prin urmare, a fost nevoie de o decada pentru a transforma in milionar pe oricine a plasat 1.000 de dolari in actiunile Cisco la momentul martie 1990. Astazi, investitorii considera firma Cisco un “barometru” pentru industria tehnologica deoarece domina piata routerelor si a switch-urilor.

    4. Microsoft

    Industrie: IT
    Perioada: 21 ani
    Evolutie: 32.062%
    Crestere medie anuala: 1.526,7%

    Daca Warren Buffet este cel mai elogiat investitor din SUA, Bill Gates este cu siguranta cel mai celebrat antreprenor. Toti cei care au investit in actiunile companiei sale in 1987 au fost frumos recompensati de-a lungul vremii. Pretul actiunilor Microsoft erau, in 1987 in jur de 0,08 dolari, fata de valoarea actuala de 25,65 dolari. Altfel spus, cine a investit 3.149 de dolari in actiuni Microsoft in 1987 este astazi fericitul posesor al unui pachet in valoare de peste un milion de dolari. Poate ca Bill Gates nu mai este la conducerea companiei, dar investitorii sai continua sa culeaga roadele.

    5. Next

    Industrie: Retail
    Perioada: 17 ani
    Evolutie: 17.600%
    Crestere medie anuala: 1.035,3%

    Desi actiunile retailerului vestimentar din Marea Britanie au suferit un declin in ultimul an, cei care au vazut potentialul acestora in decembrie 1990 au primit o recompensa bogata. In prima jumatate a anului 2007, inainte ca trendul actiunilor Next sa derapeze, au inregistrat o crestere de 17.600% fata de nivelul din decembrie 1990 – 13,5 penny. Ar fi fost suficiente, deci, 5.624 de lire sterline investite in actiuni Next atunci pentru ca prima jumatate a lui 2007 sa mai dea nastere unui milionar. E drept, evolutia ulterioara a pietei ar fi injumatatit aceasta suma.

  • Tender vinde din nou

    16,6 milioane de euro este pretul primit de omul de afaceri Ovidiu Tender pentru actiunile sale la compania de carotaj Atlas Gip, in urma a trei tranzactii speciale pe piata RASDAQ. Cumparatorul este grupul american Weatherford, care a preluat intreg pachetul de 86% din actiunile firmei ploiestene, cu 30% peste nivelul mediu la care aceste titluri s-au tranzactionat pana acum in 2008. Suma totala a tranzactiei, intermediata de casa de avocatura NNDKP (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen), ridica valoarea Atlas Gip la 19,3 milioane de euro. Vanzarea vine la doar doua saptamani dupa ce Tender vanduse pe RASDAQ 1,1% din Prospectiuni Bucuresti, pentru 1,5 milioane de euro, ramanand cu un pachet de 69,6% din actiunile firmei. Companiile din domeniul prospectiunilor geologice sunt controlate prin intermediul Tender SA si Vulcan Bucuresti. Omul de afaceri este interesat in schimb de extinderea pe pietele vecine, doar in Serbia avand in plan achizitionarea unor distribuitori si farmacii, precum si a unui producator de utilaje grele, pe langa societatile detinute deja in domeniul turismului si al tutunului.

  • Pilonii pietei ipotecare din SUA, de vanzare

    10 miliarde de dolari. Aceasta este valoarea totala a actiunilor pe care gigantul ipotecar Freddie Mac vrea sa le vanda pentru a-si reface rezerva de lichiditati dupa declinul major de la inceputul lunii iulie. Alaturi de Fannie Mae, Freddie Mac este unul din pilonii pietei ipotecare din Statele Unite ale Americii si ii asigura lichiditatea. La inceputul lunii iunie, actiunile celor doua banci s-au prabusit, pe fondul speculatiilor privind situatia precara a acestora. Astfel, dupa ce o serie de zvonuri conform carora cele doua companii incearca sa efectueze operatiuni de strangere de fonduri au dus la scaderea actiunilor, guvernul american a intervenit cu masuri de urgenta pentru a preveni un eventual colaps al pietei americane. Planul guvernului prevede extinderea accesului Fannie Mae si Freddie Mac la creditele acordate de autoritatile financiare si permite Trezoreriei americane sa achizitioneze titluri ale celor doua companii, daca o asemenea masura ar fi necesara. Freddie Mac insa spera ca prin programul de vanzare de actiuni sa scape de controlul guvernamental pe care l-ar presupune ajutorul SUA. Cele doua firme detin sau garanteaza aproape jumatate din creditele ipotecare acordate consumatorilor americani, adica peste 5.000 miliarde de dolari. Ele nu ofera imprumuturi directe consumatorilor, dar cumpara ipotecile acordate de creditori pentru a le revinde investitorilor sub forma de instrumente financiare, asigurand un nivel ridicat de lichiditate pe piata ipotecara.

  • Bani din piatra seaca

    Jennifer Grinnell era furnizor de mobila in Michigan. Nu si-a imaginat niciodata ca ar putea sa-si castige existenta dintr-un joc video si cu atat mai putin ca va deveni un respectabil designer de moda, e drept, intr-o lume virtuala. In mai putin de o luna, Grinnell castiga mai mult in Second Life decat in viata reala si dupa numai trei luni, a renuntat la jobul ei de furnizor de mobila. Second Life este acum singura ei sursa de venit, iar Janie Marlowe, numele la care raspunde avatarul ei, spune ca are un venit de patru ori mai mare decat inainte. Deci, emigram in? Second Life?
    Grinnell nu este singurul astfel de exemplu. Artisti si designeri, proprietari de terenuri, manageri sau antreprenori transforma mediul virtual Second Life (SL) intr-un mediu de business real. Iar companii multinationale, de talia Vodafone, IBM sau Dell, General Motors si Leo Burnett patrund de asemenea in aceasta lume virtuala, castigand astfel avantajul de a testa anumite servicii in virtual, inainte de a le lansa in realitate,
    Grinnell a plecat de la ideea ca oamenii vor sa se diferentieze si pe Internet, in medii virtuale precum Second Life, dorindu-si astfel avataruri – reprezentarea lor online – cat mai apropiate de ceea ce sunt ei in viata reala. Ideea de afaceri pe care a abordat-o Grinnell in SL a fost un magazin cu haine digitale si diverse “fete” pe care utilizatorii le cumpara pentru a-si personaliza “aspectul online”. Grinnell este exemplul de antreprenor in Second Life, care castiga bani reali, fiind astfel foarte posibil ca si ea sa ajunga precum Anshe Chung sau Ailin Graef, pe numele ei real, care a devenit prima milionara in Second Life dupa doi ani si jumatate de investitii in real estate-ul virtual.

    Timid, dar sigur
    Privit doar ca un joc in primele luni de la lansare, Second Life a inceput sa trezeasca interesul oamenilor de afaceri pe masura ce tot mai multe persoane din mediul de business, dar nu numai, au inceput sa-si petreaca timpul in acest mediu. Tocmai din acest motiv, companiile multinationale, dar si agentii de presa, precum Reuters, au gasit oportuna ideea de a isi deschide birouri acolo, in conditiile in care si in lumea reala, si in cea virtuala oamenii/avatarurile au aproximativ aceleasi nevoi.
    Dar daca vorbim despre companiile romanesti, dar si despre romani de altfel, prezenta loc in aceasta “a doua lume” este inca timida. Chiar daca SL nu are multi adepti in Romania, jocul a starnit puternice polemici, ceea ce inseamna cel putin ca acest joc este interesant pentru romani.
    Neogen este prima companie romaneasca care si-a deschis birou in Second Life. Fondatorul Neogen, Calin Fusu sau Kalin Kuhn, numele sau virtual, considera ca SL este o modalitate foarte buna de a experimenta si de a evolua atat ca business, cat si ca persoana. Investitia pentru deschiderea acestui birou a fost de cativa lindeni (modeda oficiala din Second Life), iar pentru moment exista o singura persoana ca punct de contact. “Fenomenul este absolut wow. Pentru o firma care doreste sa fie prezenta la nivel global, intrarea in Second Life are sens din punct de vedere economic (pentru promovare, angajari sau colaborari)”, considera Fusu. Insa in Romania aceste beneficii sunt mult mai reduse datorita numarului mic de romani care acceseaza lumea virtuala – in jur de 12.000 sau 0,2% din totalul rezidentilor Second Life (peste 6 milioane).

    Game experiment
    Chiar daca au sau nu afaceri in Second Life, curiozitatea i-a facut pe unii dintre managerii romani sau in cazul de fata islandezi, cu business in Romania, sa intre in aceasta lume chiar si ca simpli vizitatori. Birgir Jonsson, CEO al Infopress Group, a auzit de Second Life de la un prieten, care i-a vorbit in termeni foarte elogiosi despre aceasta lume, facandu-l astfel foarte curios.
    “Recunosc ca am fost fascinat. Cred ca ne jucam putin de-a dumnezeii cand accesam acest joc si cand decidem sa patrundem in el ca personaje”, spune Jonsson care este constient ca aceasta joaca poate avea si efecte negative, in conditiile in care se pierde contactul cu realitatea. Dar oare acest contact cu realitatea nu este doar o chestiune de timp? Realitatea este ca oamenii sunt tot mai atrasi de lumea online, iar in tarile in care au inteles cum functioneaza acest fenomen s-au creat comunitati de zeci de mii sau sute de mii de oameni care isi petrec mai mult timp in lumea virtuala decat in cea reala.
    Matei Malos, fondator al site-ului MagazinulDeCase.ro, o companie imobiliara din mediul online, crede ca am inceput sa traim in doua lumi in momentul in care internetul a devenit indispensabil oamenilor.
    “Accesul la informatie neingradita si comunicarea intr-un mod facil a dus la nasterea SL, tocmai de aceea lumea virtuala este o oglindire a noului mod de viata pe care internetul il propune”, spune Malos care crede ca Second Life este mai degraba un fenomen de media decat o reusita indubitabila. Dar nu contesta ca SL poate fi o unealta de marketing pentru companii, o modalitate de a testa idei de afaceri sau chiar un mod nou de a face team building-uri. “Este posibil ca pe viitor acest fenomen al vietii sociale online sa capete o amploare de invidiat. Cred insa ca valoarea si rolul sau sunt supraestimate in acest moment, mai ales in Romania, unde nu exista in momentul de fata o valorificare adevarata a SL in comparatie cu tarile in care chiar a fost inteles si folosit in consecinta.”
    Fusu considera ca problema principala pentru care SL nu are un numar impresionant de participanti in Romania este si din cauza anumitor bariere de intrare in aceasta lume. In momentul in care acestea vor fi mai mici numarul celor care vor trai in doua lumi va creste considerabil. Dar o crestere impresionanta se va produce pe termen foarte lung, iar fondatorul Neogen crede ca efectele vor fi dramatice, pe plan social, profesional sau psihologic. “Intotdeauna oamenii vor alege cea mai mica distanta intre doua puncte. Daca SL va oferi modalitati de castig (bani, relatii, etc.), oamenii le vor alege.”
    Tipografii, case sau afaceri pentru suflet?
    Birgir Jonsson nu are timp si pentru o afacere in lumea virtuala, dar daca ziua ar avea chiar si cu o ora in plus, ar face, in primul rand, un business cu tipografii in SL, pentru a-si oferi o stabilitate financiara, fiind domeniul la care se pricepe cel mai bine. Dar ar risca si cu o afacere “de suflet”, un bookstore, pornind de la ideea ca cititul poate fi un mod de relaxare si in Second Life. “Cred ca as avea mai mult curaj sa risc in aceasta lume, sa intru in afaceri pe care in viata reala le-as ocoli considerandu-le fie prea pretentioase, prea riscante sau prea boeme.”
    Malos nu crede ca SL ar reprezenta oportunitatea de a incepe o afacere, ci translatarea actualului business pe care il conduce, MagazinulDeCase.ro. Astfel ca o eventuala investitie ar canaliza-o catre crearea unui sistem de FSBO (For Sale By Owner), miscare pe care ar realiza-o avand in vedere cifrele de afaceri ale companiilor de imobiliare din SL. “Din moment ce exista o piata de real estate extrem de interesanta, este absolut necesar pentru utilizatori sa poata folosi si o solutie alternativa la aceste servicii.” In aceste conditii, Malos vede potential in SL pentru business-ul pe care il conduce, potential pe care s-ar putea sa il valorifice la un moment dat, “cu conditia ca SL sa isi valorifice statutul de rising star”. Pentru o astfel de afacere, managerii romani nu sunt dispusi sa investeasca sume exorbitante, iar legile dupa care ar conduce sau ar incepe o afacere in lumea virtuala nu se deosebesc de cele din “first life”. “Daca luam exemplul de vanzare al noului model Scion de la gigantul Toyota, vom vedea ca modul de a privi piata este la fel ca intr-o piata reala, in ciuda premiselor care pozitionau SL ca o piata atipica, centrata in jurul altor legi”, spune Malos care ar aloca un buget de cateva zeci de mii de euro pentru MagazinulDeCase din Second Life.
    Ca si in “first life” managerii au propria lor teorie de management. Unii considera ca e mai bine sa ai propria cladire de birouri, in timp ce altii gasesc inchirierea cea mai buna solutie. “Aceste investitii depind in primul rand de bugetul alocat, iar in aceste conditii, incadrarea lor intr-un eventual business plan s-ar face conform impactului asupra dezvoltarii ulterioare”, considera Malos. Jonsson nu crede ca ar amesteca vreodata business-ul din SL cu cel din viata reala, dar considera ca cel mai avantajos este sa construiesti cladirea de birouri. Si pentru a-si amortiza investitia in cat mai scurt timp ar popula doar o parte din cladire cu oamenii sai, iar cealalta parte ar inchiria-o. Fusu contrazice acest rationament, fiind de parere ca cea mai buna solutie este inchirierea unui spatiu si “angajarea” a cat mai putini oameni. “Momentan, pentru Romania, nu se justifica sa blochezi prea multi oameni in SL, pentru ca nu sunt foarte multi romani care au prins gustul acestui fenomen.”
    Poate ca milionarii din Second Life nu sunt de talia lui Warren Buffett sau Bill Gates, dar exemplul lui Ailin Graef, care numai in doi ani si jumatate si-a multiplicat investitia de 100.000 de ori, ma face sa admit ca online-ul este o modalitate de a face “bani verzi” dupa principiile din viata reala: idee, viziune, incredere, perseverenta.

  • Cea mai scumpa masina de serie din lume

    Deja anuntata ca intrata in productie, masina americana DiMora Natalia SLS 2 va ridica stacheta foarte sus pe piata celor mai scumpe si mai puternice limuzine sportive din lume.
    La inceputul lui 2009. In Beverly Hills, in toata America si, promisiunea constructorului, in Europa, ca urmare a cresterii apetitului pentru super-lux pe batranul continent. Cat va costa bolidul? Aproximativ doua milioane de dolari.

    De la “infinit” la “plus infinit”
    De multe ori ne intrebam unde poate ajunge tehnologia sau luxul atunci cand vorbim despre masini. Cert este ca de fiecare data cand un constructor prezinta o masina de neimaginat pana atunci, un altul “ii ia fata” cu un model si mai luxos, si mai rapid, si mai avansat tehnologic.
    Este deci greu de spus unde se va ajunge. E clar ca totusi, pana in 2009, Bugatti va ramane cea mai scumpa si mai puternica masina de serie din lume, dar zilele de suprematie ii sunt numarate. Noul etalon pentru cel mai performant produs al industriei auto pare a fi, deja, DiMora Natalia SLS 2. Sa nu facem vreo confuzie. Vorbim despre masini construite in serie, pentru ca in lume sunt deja “piese” mai scumpe decat cele doua, dar acelea sunt masini de colectie. Ele nu au 1.200 de cai putere sau motor de 14 litri cu 16 cilindri in V. Nici sasiul nu este construit din materiale folosite de NASA in industria aerospatiala. Natalia insa le are pe toate. Ea mai are si 50 de computere ce se ocupa de buna functionare a masinii. Pentru ca are si functii de limuzina, fiecare fotoliu al masinii este independent si se poate roti sau inclina dupa bunul plac. Depinde in ce pozitie vreti sa stati pentru masaj.
    Alfred DiMora isi va vopsi bijuteria intr-o vopsea revolutionara ce-si schimba culoarea in functie de vremea de afara: o zi insorita transforma limuzina intr-un alb perlat stralucitor, ce respinge cu nonsalanta fiecare raza a soarelui, iar o eventuala rupere de nori va schimba masina in “tinuta de seara”: negru sau bleumarin, depinde de costumul sau rochia pasagerului. Ati auzit bine, este o masina ce vrea sa atraga si cele mai puternice femei din lume, nu numai pe barbatii de langa ele. Dovada clara: o poseta (dotare optionala), ce se asorteaza perfect la masina poate costa 12.000 de dolari. Un chilipir.
    Natalia va fi lansata in 2009, in Beverly Hills, dar pana atunci clientii vor putea urmari tot procesul de constructie al masinii printr-un sistem sofisticat de camere web. Si veti avea ce vedea, pentru ca masina va fi asamblata in totalitate manual.
    “Lansarea acestei masini reprezinta cel mai bun exemplu pentru ce inseamna viitor”, spune John Greenwood, fondatorul Proxy Partners, unul dintre principalii sponsori ai proiectului. “Astazi, daca vrei sa convingi eventualii clienti sa-ti cumpere produsul, trebuie sa te gandesti la idei imense, globale si, cel mai important, noi-noute. Pe langa asta iti trebuie si un marketing de exceptie.”
    Exact asta a facut si DiMora. Construieste cea mai rapida si mai scumpa masina din lume si isi promoveaza creatia printr-o campanie de marketing nemaiintalnita. Masina se va “naste” in direct, prin intermediul unor transmisii live pe Internet. Oamenii pot vedea cum lucreaza designerii masinii, toate testele efectuate, inclusiv cele de siguranta in caz de impact.
    Natalia si sponsorii sai vor promova si o expozitie de doi ani la Voyager, cel mai mare targ auto ce va fi deschis la Las Vegas, in 2008. Tot prin contractele de sponsorizare este garantat un concurs la nivel global, unde castigatorul poate pleca cu premiul cel mare, Natalia SLS 2. Promovarea in sine va fi un eveniment fara precedent.
    Alfred DiMora, fondatorul companiei din Palm Spings, este deja un specialist in constructia de masini super-luxoase, dar cunoscute deocamdata numai in Statele Unite: Clenet si Sceptre.

    Specificatii tehnice

    Motor V16 ce dezvolta 1.200 cp

    masina poate decupla cilindrii considerati de prisos, pentru a reduce puterea sau consumul

    senzori ce monitorizeaza pulsul, presiunea si respiratia conducatorului auto

    schimba luminozitatea din habitaclu sau volumul sistemului audio sau converseaza cu soferul ca sa nu adoarma

    in interior este dotata cu un mini-bar ticsit cu sticle de vin sau Sampanie ce se deschid singure

    scrumierele sunt incrustate cu cristale Waterford

  • Spionii din portofel

    Cardurile de fidelitate au devenit un business important in Anglia. Aproape jumatate din familiile britanice detin un card Nectar – cel mai mare program de fidelizare din UK – in timp ce multe supermarketuri si alti retaileri rasplatesc loialitatea clientilor lor. Dar in spatele acestor programe de fidelizare se afla strategia marilor lanturi de magazine de a strange informatii despre obiceiurile de cumparare ale clientilor lor. De fiecare data cand un cumparator plateste printr-un astfel de card, informatiile despre preferintele lor de cumparare sunt pastrate intr-un fisier, iar acestea pot fi folosite de catre retailer si businessurile asociate pentru campaniile de marketing.
    Un nou card de fidelitate care castiga din ce in ce mai multa popularitate a adoptat o abordare diferita. Prin Cardul Wedge, lansat in decembrie, John Bird si fiica sa Diana doresc sa reduca puterea marilor magazine prin recompensarea celor care aleg sa cumpere de la retailerii locali independenti. Clientii primesc reduceri si oferte speciale daca isi fac cumparaturile din magazinele mici de strada si de la retailerii independenti care fac parte din acest program. Bird spune ca acest card poate fi o alternativa pentru cei care nu doresc sa ofere informatii personale in schimbul unor discount-uri. Clientilor cardului Wedge li se cere decat numele, adresa si o adresa de e-mail, iar aceste informatii nu sunt folosite in alte scopuri sau instrainate unor terte parti. Chiar daca acest card ii poate face pe cumparatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a merge la un supermarket, succesul lui depinde de ofertele retailerilor locali, potrivit unor analisti. “Retailerii independenti vor castiga teren in fata businessurilor mari doar daca vor lucra la preturi si oferte”, spune Richard Perks, analist al pietei de retail. “Nu are niciun sens sa devenim sentimentali si sa spunem ‘hai sa-i intorcem pe oameni la magazinele mici’ cand acestia sunt dezamagiti de serviciile si preturile oferite”, adauga acesta.