Tag: dezbaterea zilei

  • Comenteaza cu Dorin si Ionut despre intoleranta la romani si reintroducerea pedepsei cu moartea si castigi o carte

    Conform cercetarii, citata de Mediafax, in
    cazul in care ar fi consultati printr-un referendum, 94 la suta
    dintre romani ar opta pentru retragerea cetateniei romilor care
    comit infractiuni in strainatate.

    Un procent aproape similar ar alege si reintroducerea pedepsei
    cu moartea – 91 la suta.

    Pentru pedepsirea penala a celor care critica religia ortodoxa
    ar vota 88 la suta dintre romani, in vreme ce 89 la suta dintre
    cetateni ar opta pentru retragerea cetateniei celor care cer
    autonomia tinutului secuiesc.

    Ionut si teoria curentului electric

    Preambul: Teoria curentului electric (puteti sa ii spuneti cum
    doriti, dar tot pe curent electric se bazeaza) afirma ca orice
    greseala pe care o face un om de-a lungul vietii lui trebuie sa se
    traduca intr-o doza mai mica de curent electric care sa ii treaca
    prin corp. Indeajuns de mult insa ca de fiecare data cand cineva
    greseste sau incalca anumite norme, sa simta pe propria piele.

    Este teoria mea si cred ca ar trebui sa fiu primul curentat, mai
    ales cand fortez culoarea galbena a semaforului sau trec peste
    linia continua. M-am curentat de cateva ori pana acum si stiu ca ar
    putea sa ma doara atat de tare, ca orice motiv mi-ar trece prin
    minte (ma innebuneste sa stau in trafic zeci de minute, ma grabesc,
    nu sunt singurul care face asta, etc.) nu ma va mai convinge. Dar
    nu as vrea sa mor curentat

    Acum sa trec la partea serioasa a problemei: pedeapsa cu moartea si
    rasismul.

    1. Nu cred ca cineva se poate face vinovat de o fapta atat de
    grava incat sa justifice pedeapsa cu moartea. Sa fim seriosi, daca
    un judecator a decis ca un om sa faca inchisoare pentru un anumit
    numar de ani, inseamna ca la sfarsitul acelei perioade, acel om are
    dreptul sa o ia de la capat. Daca va gresi din nou, va plati din
    nou, iar pentru cazurile cele mai grave exista inchisoarea pe
    viata.

    Sigur ca in tot timpul cat este in inchisoare, un detinut costa
    societatea o anumita suma, dar pana la urma, atunci cand devii
    cetatean al unei tari iti asumi si aceste costuri, asa cum ti le
    asumi si pe cele ale functionarilor din primarii si celor de la
    administratia financiara. Sau renunti la cetatenie si ceri azil
    politic in alta tara. Daca te primeste.

    Si inca un argument: Daca doar o suta dintre cei peste 25.000 de
    detinuti cat erau in tara anul trecut se indreapta si se apuca sa
    munceasca serios, banii pe care ii vor genera ei in economie la o
    medie de 15 ani de munca de acum incolo inseamna cateva milioane de
    euro. Nu mai pun aici la socoteala beneficiile pe care le-ar putea
    aduce munca celorlalti detinuti (sigur, daca nu sunt scosi la munca
    de catre un sef de penitenciar la el in gradina sau la casa
    luiJ).

    2. Iar acum vine, zic eu, partea cea mai grava, pe care romanii ar
    fi trebuit sa o inteleaga pana acum. Multi dintre cei care au
    calatorit prin strainatate dupa revolutie s-au simtit cel putin o
    data “cetateni europeni de mana a doua”. De ce i-am face noi pe
    alti romani de-ai nostri sa se simta asa, doar pentru ca sunt romi
    sau unguri? Daca tot simtim nevoia sa fim justitiari nu am putea
    incepe cu cei care duhnesc a transpiratie in mijloacele de
    transport in comun? Sau cei care, ca mine, accelereaza cateodata
    cand vad ca se face culoarea galbena a semaforului, doar ca sa nu
    franeze prea brusc si sa ii zdruncine pe ceilalti pasageri din
    masina?

    Dorin spune:

    Ca in orice sondaj, intrebarile sunt inselatoare. Atunci cand
    raspune la intrebarea despre pedeapsa cu moartea, eu cred ca
    romanul obisnuit pune in raspunsul sau toata obida si tot stresul
    pe care l-a acumulat traind pur si simplu in Romania. Unde legea
    este facuta ca sa fie incalcata. Unde NU ARE CINE sa aplice legile.
    Unde daca ai pe cineva care cunoaste pe cineva si unde daca dai
    destul scapi, orice ai face. Si nu asa, oricum, ci eventual in
    direct, la televizor, la o ora de maxima audienta, iti poti afisa
    nonsalanta. As traduce procentul extrem de mare al celor ce voteaza
    pentru reintroducerea pedeapsei cu moartea ca un raspuns al
    cetateanului simplu, muncitor, linistit si decent pus fata in fata
    cu un sistem al smecheriei, arogantei si nepasarii, sistem care ii
    transforma viata intr-un calvar. Din acest punct de vedere raspund
    si eu cu “da” la intrabarea privind pedeapsa capitala. Mai ales ca
    sunt sigur ca nu se va gasi nici un judecator care sa mai puna in
    practica asa ceva.

    Retragerea cetateniei: In strainatate nu m-am simtit niciodata
    cetatean de mina a doua; este numai un punct de vedere personal si
    poate nici nu am fost pus in situatii jenante. Cu toate acestea am
    intilnit exemple suficiente si inteleg nemultumirea celor ce
    opteaza pentru retragerea cetateniei romane; este o problema de
    demnitate si, asa cum cred ca nu vor fi judecatori care sa mai
    condamne pe cineva la moarte, nu se vor gasi nici autoritati care
    sa retraga cetatenia cuiva. Pe de alta parte, as privi problema
    asa: cei 94% din romani AU RETRAS DEJA cetatenia conationalilor
    nostri care ne fac de ras; si aceasta este o judecata mult mai
    puternica decat orice prevedere legala.

    In privinta religiei ortodoxe si a autonomiei, cred ca este vorba
    de un simplu reflex de respingere, venit firesc in siajul
    intrebarilor mult mai puternice despre pedeapsa cu moartea si
    infractorii din strinatate. Daca ai starnit omul inainte cu
    asemenea intrabari, nu te astepta sa devina brusc tolerant in
    materie de religie sau de teritoriu national, char in Saptamana
    Patimilor.

    Later edit: au aparut niste clarificari ale modului in care
    trebuie interpretat sondajul: este vorba de circa 90% din cei circa
    40% care ar participa la un eventual referendum pe temele date. As
    spune ca nu conteaza prea mult daca avem 90% din 40% sau din 100% –
    oricum procentul celor determinati este mare, suficient de mare
    incat sa incline orice balanta (desigur, intr-un proces electoral
    corect). Asadar, intrebarile, temerile si discutia raman cat se
    poate de valabile.

    CONCURS:

    Spune-ne opinia ta despre intoleranta la romani si
    reintroducerea pedepsei cu moartea si poti castiga
    cartea manifest care pune SUA intr-o noua lumina si pledeaza pentru
    principiile democratiei – Constiinta unui liberal
    de Paul Krugman.

    Perioada de desfasurare a concursului: 30 martie – 13 aprilie
    2010

    Desemnarea castigatorului se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    ______________________________________________________________

    Multumim tuturor
    participantilor la aceasta dezbatere!

    Castigatorul cartii
    Constiinta unui liberal de Paul Krugman este Dan
    Tanasescu
    .

    Pentru ridicarea
    premiului il asteptam sa ne contacteze la telefon 0318 256

    314 sau e-mail marketing@businessmagazin.ro

  • Comenteaza cu Dorin si Ionut: Esti de acord cu salariile de mii de euro la stat?

    Declic: reporterul vrea mai multe detalii despre recompensa –
    cat, cum, pentru ce, unde, cum bla-bla. Purtatorul de cuvant
    balmajeste ceva. Ore intregi mai tarziu toate televiziunile vorbeau
    la nesfarsit despre recompensa. De la nici o televiziune n-am aflat
    cum arata evadatul, ce facuse, daca era periculos, daca are semne
    particulare, cum este imbracat, cum sa ma comport, cetatean fiind,
    in apropierea infractorului. Aveau, in continuare, o mare problema
    cu recompensa.

    Morala povestii este ca intr-o tara alienata asa cum este
    Romania lumea deraiaza atunci cand apare o discutie despre bani,
    reactioneaza ilogic si strident. Este si cazul interminabilei
    discutii despre salarii si pensii nesimtite, care il are
    portstindard pe premierul Emil Boc.

    Dorin

    1. salariile nu ar trebui sa preocupe un prim-ministru. Daca
    Emil Boc a gasit salariul lui Mugur Isarescu cu ajutorul Google
    inseamna ca are consilieri slabi, dar altfel aceasta este relatia
    corecta dintre seful Guvernului Romaniei si salariile din sistem;
    as fi vrut de la Emil Boc nu comentarii belicos-emfatice despre
    salarii si pensii, ci o expunere vioaie despre cresterea nivelului
    de trai in Romania, despre eficientizarea aparatului de stat (asta
    insemnand mult mai multe decat datul oamenilor afara), despre
    crearea de locuri de munca, despre cum sa castige toti romanii, din
    propriile afaceri sau din munca lor de angajati niste salarii cara
    sa para altor natii nesimtite. Problema nu este recompensa, nici in
    cazul evadatului nici in cazul bugetarilor, ci ceea ce fac oamenii
    aceia pentru banii lor.

    2. Egalitarismul imbecil si abordarea populista nu folosesc
    nimanui. Nu vor spori nivelul de competenta. Functionarii nu vor fi
    mai politicosi, mai deschisi si mai amabili, nu se vor simti
    indemnati sa caute solutii la problemele oamenilor, nu-i vor cauta
    sa invete, sa se pregateasca. Aici nici banii multi nici banii
    putini nu sunt solutia, ci o relatie de proportionalitate directa –
    conducatorii tembeli vor avea functionari tembeli. Totdeauna, orice
    ar face oricine. Punct.

    3. Cand n-am chef de ceva, inventez scuze; cunoasteti probabil –
    “trebuie sa scriu!…da, dar inainte trebuie sa ma duc la baie/sa
    beau o cafea/sa dau un telefon/sa cumpar ceva….ugh, a trecut ziua,
    las’ca scriu maine”. Cred ca la fel este si in cazul salariilor si
    pensiilor, ofera un alibi.

    4. Salariu de 1.000 de euro pentru un director de banca este o
    gluma. Un nivel decent al salariilor in sistemul de stat induce
    normalitate pe toate palierele vietii economice si sociale. Dar
    repet, nu valoarea, nu cat de mari sunt salariille lui Ionut
    Popescu la Fondul Proprietatea sau al lui Ionut Costea la Eximbank
    conteaza, ci ceea ce fac oamenii acestia acolo unde sunt numiti.
    Caz real – un director de la o companie de stat din domeniul
    energiei dintr-o tara fost comunista are salariu si bonusuri anuale
    de ordinul milioanelor de euro; cum ar reactiona romanii la un
    director de la nou – infiintata Electra la stirea ca un director
    are in jur de 100.000 de euro pe luna? E mai bun un tembel
    inregimentat politic care comite pierderi de un milion de euro pe
    zi, dar e platit cu 1000 de euro pe luna, sau un director eficient,
    care ia salariu de 100.000 de luna dar face profit de un milion pe
    zi?

    5. Concetrati-va pe ceea ce conteaza cu adevarat.


    Ionut

    De ce cred ca angajatii la stat (unii dintre ei) ar trebui sa
    primeasca salarii de mii de euro pe luna:

    1. Pentru ca nu ar mai fi la fel de coruptibili. Nu ar mai fi
    sensibili la “atentii” de mii de euro sau zeci de mii de euro.
    Oricat de ciudat ar putea sa sune, o spaga de sute de mii de euro
    inseamna de cele mai multe ori un contract de multe milioane si
    zeci de milioane de euro, care atrage dupa sine si crearea de zeci
    sau chiar sute de locuri de munca.

    2. Salariile de mii si zeci de mii de euro ar trebui sa existe
    in administratie si pentru a-i face pe cei care le castiga sa se
    dedice in exclusivitate acelui job. Daca un bancher de top sau sef
    de multinationala castiga pana la 20-30.000 de euro pe luna sau
    ajung chiar la un milion de euro pe an in functie de atingerea
    obiectivelor de performanta stabilite prin contract, nu vad niciun
    motiv pentru ca un functionar de top la stat (care are de luat
    decizii cu un impact mult mai mare decat ale unui manager de top de
    la multinationala) sa nu castige la fel de mult.
    Important este insa ca la stat sa existe pe langa pachetele de
    performanta si pachete de neperformanta, adica sa ajunga in anumite
    situatii sa vina chiar cu bani de acasa daca nu sunt atinsi anumiti
    parametri.

    3. Pentru ca atunci ar fi mai usor sa arate bine la intalniri,
    atunci cand coboara din masinile luxoase de multe zeci de mii de
    euro. Ma gandesc chiar ca n-ar fi rau ca cei cu salarii de mii si
    zeci de mii de euro sa fie obligati ca din aceste salarii mari sa
    isi cumpere macar 2-3 costume facute pe masura, sa mearga la
    cursuri de limbi straine si sa aiba si un abonament la sala, precum
    premierul Emil Boc. Hai sa fim sinceri: atat la stat cat si in
    mediul privat, imaginea e (aproape) totul. Dar o imagine impecabila
    costa.