Principalul folos din excursia mea si a lui Maldini la Roma a fost ca am inteles pe deplin expresia buricul pamantului. Nu stiu ce zice Maldini (prieten si art director McCann despre care fetele zic ca e foarte dragut si io zic ca e printre putinii fani Steaua echilibrati si lucizi), dar eu cand auzeam Cine esti tu, ma, buricul pamantului? nu intelegeam clar faza.
Ei bine, Roma mi-a dat o senzatie pe care am mai trait-o doar la Moscova: ca stai intr-un loc din care s-a condus la un moment dat lumea. Bineinteles, fara sa ai niciun fel de contributie sau relatie cu locul ala esti doar o marioneta care a vazut unde duce una dintre ate. Si atunci mi-am dat seama ca Roma, ca si Moscova, e un buric al Pamantului.
Roma e mare, plina de pietre vechi de 2000 de ani si de edificii care bat in dimensiune si solemnitate multe cladiri moderne asa-zis impunatoare. Roma e mica, cu stradute pline de carciumi unde oamenii stau in picioare si beau in fata localului, vorbind (probabil) nimicuri. Si Maldini a observat o chestie reconfortant de misto: sunt naturali, sunt foarte liberi si nu se rusineaza ca au venit cu un scuter, si nu cu un Audi TT. Indiferent de scara sociala. Vorba lui: Cum sa te duci la noi la agatat gagici cu un scuter? Nu, la noi orice blonda frumoasa se viseaza intr-un Mertzan. E adevarat, in bula asta de sapun in care traieste clasa medie in formare nu-i asa, dar la restul lumii nu-i foarte departe de adevar.
Roma e un mare muzeu in aer liber si un mare centru de shopping. E locul unde sunt cozi de cativa kilometri ca sa intri la Vatican si sunt cozi de un om-doi ca sa iei o pizza de pe strada (cea mai buna, dupa parerea mea). Roma e intr-un continuu proces de restaurare si reinnoire, Roma e murdara si plina de homeless.
Roma e orasul unde fanii de fotbal indeamna la munca un jucator care n-a depus suficient efort (Al lavoro, mascalzone!) si locul unde aceiasi fani aplauda o simulare reusita. Dar, daca am ajuns la fotbal, sa mai stam putin. E incredibila atmosfera unui derby in capitala Italiei.
Am vazut Lazio – AS Roma si meciul n-a insemnat aproape nimic un 0-0 intr-un joc definit foarte bine prin cliseul meci tacticizat. Dar atmosfera a fost incredibila cu bune si rele. Am vazut acolo cei mai agresivi fani din viata mea. Si nu neaparat in disputele dintre ei astea de obicei erau cateva schimburi de pumni si picioare. Dar bataile cu politia… mama, mama! Dupa ce s-a acumulat tensiunea, un fan i-a dat casca jos unui politist, cu o miscare brusca, dupa care i-a crapat o sticla de bere in cap. In cateva secunde s-au adunat masinile de politie, dupa care a inceput contraofensiva fortelor de ordine, intampinate de tifosi cu o ploaie de sticle de bere (da, in tampenia lor vand bere la sticla fix in fata stadionului nu inteleg de ce…). Nici macar gazele lacrimogene nu i-au potolit. A fost nevoie de politia calare sa-i imprastie si sa-i impinga in stadion. Dupa care, in timpul meciului, aceiasi fani au cantat si au facut o atmosfera extraordinara, de-ti dadeau lacrimile (si nu de la grenadele politiei). Aceiasi oameni…
Buricul Pamantului aflat in Italia e suma calitatilor si defectelor care vin de undeva de pe vremea romanilor o civilizatie care a pornit de la Republica bazata pe onoare si barbatie si a sfarsit in Imperiul macinat de vicii si decadenta. Buricul Pamantului aflat in Italia e paradoxal; si de-aia e frumos.