BusinessMagazin

Tag: Cupru Min

  • Niţă despre Cuprumin: Am ambiţia să o repunem pe picioare. Anul viitor doresc să o listez la bursă

     Constantin Niţă a spus, într-o conferinţă de presă, că îşi propune ca în viitorul apropiat să revină în judeţul Alba şi să facă o vizită la compania minieră Cuprumin Abrud pentru a discuta despre planurile de redresare a acesteia, precizând că “ambiţia” sa este să o repună pe picioare, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Urmează ca data viitoare, în viitorul foarte apropiat, să mă opresc şi la Cuprumin Abrud, o unitate pe care iarăşi am ambiţia să o repunem pe picioare. Ea este deja pe profit şi cu siguranţă că anul acesta va încheia cu un profit mai mare. Tot profitul pe care-l va face, conform noii legi, de la 1 iulie, va fi folosit pentru retehnologizare. Deci, dorinţa noastră este să refacem această companie şi dacă lucrurile vor evolua pozitiv, anul viitor doresc să o listez la bursă. Eu sunt adeptul vânzărilor transparente pe bursă, aşa am făcut şi anul trecut pentru domeniul energiei şi am avut succes şi sper ca şi în domeniul acesta să am succes”, a spus Constantin Niţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Conducerea Ministerului Economiei propune listarea Cupru Min la bursă

     “Probabil se vor vinde acţiuni la bursă, încă nu s-a stabilit, asta este o propunere a conducerii Ministerului Economiei”, a afirmat Găman.

    El a adăugat că producătorul de cupru nu are datorii la stat şi că poate fi atractivă pentru investitori.

    Cupru Min deţine aproximativ 60% din rezervele de cupru ale României.

    Producătorul de cupru a fost scos la vânzare în 2012, cu un preţ de pornire de 57,3 milioane euro, dar procedura a fost oprită din cauza neînţelegerilor cu câştigătorul licitaţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Andrei Gerea a depus jurământul de învestitură ca ministru al Economiei. Băsescu: Aveţi misiuni teribil de grele: Oltchim şi Cuprumin

     “Permiteţi-mi să vă doresc succes, aveţi două misiuni teribil de grele: Oltchim şi Cuprumin. Sper să se deruleze procese transparente în favoarea companiilor”, a spus Băsescu.

    Liberalul Andrei Gerea a depus, miercuri, la Cotroceni, jurământul de învestitură în funcţia de ministru al Economiei, în prezenţa şefului statului, a premierului şi a preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintele Senatului fiind absent.

    La Cotroceni au mai fost prezenţi consilieri ai preşedintelui şi membri ai Guvernului.

    Ceremonia a durat doar câteva minute, la final Băsescu dând mâna cu demnitarii prezenţi şi râzând cu Victor Ponta şi Valeriu Zgonea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Valhalla Resources a intrat în consorţiu cu Roman Copper pentru preluarea Cupru Min

    “Valhalla şi consorţiul se confruntă cu dificultăţi în convenirea unui acord formal privind proiectul din România (…) Roman Copper a negociat cu Guvernul român pentru a încheia o înţelegere formală pentru preluarea tuturor acţiunilor Cupru Min Abrud. Până acum, părţile nu au reuşit să ajungă la un acord formal pentru oficializarea tranzacţiei”, se arată într-un comunicat transmis vineri de Valhalla Resources.

    Valhalla notează că a plătit, odată cu intrarea în consorţiu, 750.000 de dolari americani pentru a finanţa parţial garanţia depusă la licitaţia pentru Cupru Min.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Politica economică a României: Sapă, frate!

    De aici şi îndemnurile adresate ministrului Attila Korodi, ca şi Guvernului şi Parlamentului: accelerarea avizării proiectului minier de la Roşia Montană, privatizarea Cupru Min şi deblocarea exploatării gazelor de şist prin intermediul investiţiei Chevron. “Parteneriatul cu firme străine mi se pare sigura soluţie. Şi poate mulţi consideră că cel mai important lucru este profitul pe care l-am putea obţine din aceste exploatări în parteneriat, fie că vorbim de gazele de şist, fie că vorbim de aur, fie că vorbim de cupru.”

    Îndemnurile au conţinut şi săgeţi la adresa opozanţilor, acuzaţi voalat că susţin interesele “băieţilor deştepţi” autohtoni sau că promovează dependenţa energetică faţă de Rusia, iar drept consolare pentru electoratul care, vorba premierului Ungureanu, ar fi recăzut în paradigma nouăzecistă “Nu ne vindem ţara”, a cerut Guvernului ca în cel mult două săptămâni să revizuiască tot sistemul de redevenţe pentru exploatarea zăcămintelor naturale.

    Momentul ales de preşedinte pentru astfel de îndemnuri e de două ori delicat. Pe de o parte, ministrul Korodi, urmând linia UDMR, este un opozant cunoscut al proiectului Roşia Montană (şi a şi declarat după numire că procedurile de avizare a exploatării cu cianuri nu pot fi accelerate). Pe de altă parte, privatizarea Cupru Min, calificată iniţial de premierul Ungureanu drept o dovadă a freneziei investitorilor străini atraşi de România, s-a împotmolit într-un hăţiş urât de mistere care încep cu identitatea canadienilor cumpărători şi se termină cu existenţa banilor necesari pentru investiţii (parcă vrând să confirme, involuntar şi ironic, spusele preşedintelui de la investirea lui Korodi, că “în următorii cinci ani, România nu se poate bizui pe relansarea investiţiilor străine”).

  • Cine este în spatele firmei care urma să preia Cupru Min

    În raportările financiare ale Valhalla sunt incluse inclusiv cheltuielile cu transportul, cazarea şi masa.

    Potrivit informaţiilor afişate pe site-ul bursei de la Toronto, acţiunile Valhalla au fost suspendate de la tranzacţionare la 26 martie, data la care a avut loc licitaţia pentru privatizarea Cupru Min. Într-un anunţ transmis două zile mai târziu, compania notează că acţiunile rămân în continuare suspendate, deoarece Valhalla se pregăteşte să achiziţioneze un proiect minier important.

    Anunţurile de la bursă nu fac referiri la Cupru Min sau la România, însă firma are ca obiect de activitate explorarea minieră în România şi Turcia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Intrare neaşteptată în cea mai disputată privatizare a anului, Cupru Min: îşi face apariţia Doamna de Cupru

    În pofida scandalului uriaş care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câştigarea de către o companie necunoscută din Canada şi apoi anularea licitaţiei, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informaţiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu şase angajaţi care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.

    “Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru şi cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanţii Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acţionarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuţie pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.

    “Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export şi de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuinţe din apropierea pieţei Obor din Bucureşti, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporţie de 95%, să preia toată producţia de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenţiei datorită procesului de privatizare şi rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roşia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro şi 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.

    Gherghe spune că vinde producţia de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanţi traderi internaţionali, precum Trafigura, Marc Rich sau elveţienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanţa sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulţi ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar şi controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost graţiat de preşedintele Bill Clinton.

    Gherghe mai spune că la licitaţiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu şi Horia Pitulea, care deţineau Cuprom. Horia Simu şi Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezenţă discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.

    Cei doi, foşti bancheri la Citi­bank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judi­ciară, de aici şi prezenţa în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foşti bancheri au avut de asemenea şi un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.

    Cititi aici mai mult despre “bancherii cuprului”

    Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” şi-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu şi Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieşit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei priva­tizări, spunând doar că nu are nicio legătură.

    Firma deţinută de Maria Gherghe, care are şase angajaţi, a înregistrat anul trecut ex­por­turi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cum­părate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb şi cupru preluate de la Acumulatorul Bistriţa şi din zguri de cu­pru.

    Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creştere cu circa 27% faţă de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) şi un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei şi 1,3 milioane de lei profit net. Creşterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a pro­ducţiei şi încetarea contractului de aso­ciere a Cupru Min cu “bancherii” cupru­lui. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producţia de la Cupru Min?

    “Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min şi probabil că de asta am reuşit eu să iau producţia pentru că nu am pe nimeni în spate şi n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulţi angajaţi ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în ca­mioane şi vagoane, de protejarea riscului pentru variaţia preţului la cupru, de pre­le­varea, inspectarea şi pregătirea probelor şi pen­tru protecţie. Nu este o acti­vi­tate uşoară şi este o responsabilitate foarte mare. Aproa­pe tot timpul sunt pe drumuri şi nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-şi por­nească o afacere pentru că înainte de Re­voluţie în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiţi, mai bine chiar şi decât aviatorii, iar după revoluţie s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultăţii câştigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluţie. Legea salarizării din Ro­mânia permitea acest lucru”, îşi amin­teşte Gherghe.

    La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din Bucureşti (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluţie s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a tran­sformat în Conef prin hotărâre de guvern.

    “Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului şi mai apoi a SIF Banat-Crişana, deţinea mare parte din companiile metalurgice româneşti, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare şi Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) şi care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare şi Ampelum Zlatna, producătorul de plumb şi zinc Sometra Copşa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele româneşti şi din import şi le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, şi Laromet, care producea tablă şi bandă de cupru şi alamă.

    “Am fost în consiliul de administraţie şi ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună şi rafina cuprul în proporţie de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporţie de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internaţională.

    “Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variaţiilor mari ale preţului la cupru în condiţiile în care costurile la energie şi la gaze au fost numai în creştere. Au fost perioade şi când preţul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă şi când a atins şi 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluţie. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preţ tot creştea, şi din cauza preţului mic la cupru s-a închis”, îşi aminteşte Maria Gherghe.

    În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crişana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acţionari ruşi.

    “Atunci tot managementul şi-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschişi şi au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu şi îi cunoşteam foarte bine pe cei de pe piaţa internaţională care se ocupă cu comerţul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitaţie pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral şi Metanef, fostă camera de comerţ din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici şi întotdeauna am putut să ofer un preţ mai mare”, spune Maria Gherghe.

    În 2006 statul a încheiat cu consorţiul Cuprom, Energomineral şi Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorţiu tot la export.

    În 2008 Cuprom a intrat în insol­venţă, iar preţul scăzut al cu­prului nu a permis Cupru Min să-şi continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea pre­ţu­lui la cupru, aceasta s-a redeschis şi de la acea vreme prin Ronefer s-a co­mercializat toată producţia de con­centrate a companiei, con­ducând la o creş­tere pu­ternică a afa­cerilor so­cietăţii.

    Ce spune despre privatizarea Cupru Min?

    Roman Copper Corp, un vehicul înfiinţat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitaţie pe 100% din ac­ţiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari reali­zării in­vestiţiilor de mediu, de 32 mil. euro.

    Cititi mai multe pe

    www.zf.ro

  • Roman Copper anunţă din nou că este pregătită să respecte condiţiile Guvernului pentru Cupru Min

    “După cum s-a mai anunţat, echipa Roman Copper şi negociatorii din partea Guvernului român au convenit asupra termenilor şi condiţiilor din contractul de achiziţie în seara zilei de vineri, 6 aprilie. Aceşti termeni includ şi un angajament din partea Roman Copper de a accepta obligaţii financiare, şi de alte tipuri, care nu au fost cerute în documentaţia originală de licitaţie”, se arată într-un comunicat transmis marţi de firma canadiană, controlată de banca de investiţii Bayfront Capital Partners din Toronto.

    Ministerul Economiei susţine însă că negocierile cu Roman Copper pentru Cupru Min s-au încheiat irevocabil , întrucât firma canadiană a respins condiţiile privind plata integrală a contractului, îndeplinirea obligaţiilor de mediu şi clauzele referitoare la transparenţă, iar instituţia se pregăteşte să scoată din nou la vânzare compania.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Privatizarea Cupru Min a eşuat. Care sunt motivele

    Ministrul Economiei, Lucian Bode, a anunţat că partea română a cerut firmei canadiene să constituie un depozit colateral de 32,27 milioane euro pentru a garanta astfel realizarea investiţiilor de mediu, să plătească suma pentru acţiuni, de 200,7 milioane euro, în termen de 30 zile de la obţinerea avizului Consiliului Concurenţei şi autorizaţiei integrate de mediu-ambele fiind condiţii suspensive în contract. De asemenea, partea română a cerut publicarea imediată a contactului de privatizare.

    Pentru încheierea tranzacţiei, era necesară emiterea avizul Consiliului Concurenţei într-un termen de până la 90 de zile de la încheierea contractului. “Roman Copper nu a aderat la aceste condiţii. Ministerul Economiei va analiza situaţia creată şi suntem pregătiţi să reluăm privatizarea”, a spus Bode. Contractul de privatizare trebuia încheiat până vineri, 6 aprilie, ora 24.00.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Preţul pentru Cupru Min nu cuprinde şi valoarea zăcământului. Ce spune reprezentantul firmei care a făcut evaluarea

    Întrebată de ce anume a fost luat în considerare când a fost făcută evaluarea, Lidia Cândea, reprezentant al firmei “Evaluar”, a spus că trebuie subliniat că zăcământul nu a făcut obiectul evaluării. “Nu mi s-a cerut, n-a făcut obiectul evaluării fiindcă nu făcea parte din patrimoniul Cupru Min. Zăcământul este în exclusivitate în proprietatea statului şi pentru asta, separat de preţul la care se vinde pachetul de acţiuni al Cupru Min-ului, va fi stabilită o redevenţă de către statul român pentru exploatarea zăcământului. Iar elementele pe care le-am luat în considerare au fost toate, tot ce ţine de patrimoniul unei firme, adică construcţiile, utilajele, obiectele de inventar, creanţele de recuperat, licenţa de exploatare, ceea ce înseamnă un fel de autorizaţie – ca să vă fac să înţelegeţi – un fel de autorizaţie de funcţionare. Deci licenţa de exploatare într-adevăr a făcut obiectul evaluării, la fel au fost evaluate şi datoriile, că firma avea şi datorii, deci a trebuit să se ţină cont şi de ele, pentru că, în afara preţului stabilit sau de vânzare, cumpărătorul va fi obligat la plata tuturor datoriilor pe care societatea le înregistrează la data vânzării pachetului de acţiuni”, a spus Lidia Cândea, care a adăugat că nu ştie pe de rost despre ce valoare este vorba.

    Mai multe pe mediafax.ro