Croitoru a facut diferentierea intre rata de crestere potentiala
pe termen lung, situata la circa 2,9% in prezent, fata de 5-6%
inainte de criza, si cea pe termen scurt, care s-a redus la mai
putin de 1%, avand in vedere ca structura economiei s-a schimbat,
ca si conditiile de competitivitate de care are nevoie acum Romania
pentru iesirea din recesiune si o crestere sanatoasa.
Din acest punct de vedere, ideea ca Romania ar trebui sa ajunga la
aceeasi structura a economiei ca UE este gresita, apreciaza
consilierul guvernatorului BNR. Ponderea agriculturii in PIB este
de 7%, fata de 1,7% in UE, a industriei de 26,4%, fata de 18,1% in
UE, iar cea a serviciilor de 55,7%, fata de 73,9% in UE. “Nu
foloseste la nimic sa incercam sa ajungem la aceeasi structura ca
in Vest; aceasta este o idee a anilor ’70. Ceea ce e de dorit este
specializarea, identificarea acelor domenii unde putem fi cel mai
competitivi”, afirma Lucian Croitoru.
In astfel de conditii, liberalizarea pietei muncii si reforma
sistemului de pensii ar facilita mobilitatea si reocuparea fortei
de munca din sectoarele care au cazut (constructii, industriile
legate de consumul final intern) spre cele care au piata, sustine
Croitoru, iar absorbtia mai buna a fondurilor europene ar suplini
insuficienta fluxurilor de capital straine, care au disparut sau
s-au reorientat spre alte zone mai rentabile de la inceputul crizei
pana acum. “FMI s-a dovedit prea optimist, in prognozele de pana
acum, cand a prevazut o reluare mai rapida a fluxurilor de capital
catre Europa Centrala si de Est.”
In opinia lui, estimarea de 1,6% pentru cresterea economica din
2011 este realizabila, avand in vedere felul cum s-au comportat
pana acum sectoarele cele mai eficiente. “Exporturile sunt un model
pentru ce poate face sectorul privat atunci cand e lasat in pace”,
spune economistul, dand ca exemplu faptul ca in 2009-2010 ponderea
masinilor si a echipamentelor nu s-a redus in totalul exporturilor,
ca si faptul ca exportatorii cauta sa descopere sau sa redescopere
alte piete unde isi pot vinde produsele, acolo unde piata UE nu a
mai fost sau nu mai este suficienta.
Ceea ce trage insa in jos perspectiva de crestere, in afara de
masurile de austeritate luate de Guvern, este increderea
consumatorilor romani, care mentine redusa cererea interna (“suntem
latini si avem tendinta sa exageram – daca inainte de criza eram
prea optimisti, acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari
din Est si din UE in privinta redresarii economiei”). Redresarea
economiei Romaniei este limitata si de perspectiva Uniunii
Europene, pentru care Economist Intelligence Unit estimeaza ca pana
in 2017 nu va fi posibila o crestere medie a PIB de peste 1,7%.
Consilierul guvernatorului BNR nu situeaza printre posibilele
motoare de crestere reluarea creditarii din partea bancilor. “Este
o cauzalitate gresita aceea ca daca se reia creditarea, economia
creste. Bancile sunt prin natura lor prociclice; este adevarata
butada ca bancile iti dau umbrela atunci cand e soare si ti-o iau
atunci cand ploua”, spune Croitoru, insistand ca reluarea
creditarii nu poate sa apara decat dupa ce economia va fi iesit
deja din recesiune.
Avand in vedere toti acesti factori, momentul concret cand Romania
va ajunge din nou la crestere economica este situat de Lucian
Croitoru in a doua jumatate a lui 2011. “Se poate spune ca dupa o
perioada de recesiune, economia are nevoie de circa trei ani ca
sa-si revina”, a afirmat economistul, precizand ca reperele avute
in vedere sunt celelalte doua episoade de recesiune din 1989
incoace – cea din 1992-1993, cand economia a scazut cu 25%, si cea
din 1997-1999, cand PIB a pierdut 14%.
In ultimul Raport asupra inflatiei, BNR estimeaza ca rata de
crestere potentiala a PIB va continua sa ramana pana in 2012 sub
nivelul dinaintea crizei, atata vreme cat au scazut deopotriva
fluxurile de investitii, consumul final, gradul de utilizare a
capacitatilor de productie si populatia ocupata. PIB potential,
folosit in calculele BNR pentru determinarea estimarilor de
inflatie, inseamna nivelul PIB real care poate fi generat de o
economie unde resursele (capacitatile de productie si forta de
munca) sunt folosite la maximum fara a genera presiuni
inflationiste.