BusinessMagazin

Tag: munca

  • CCR: Femeia trebuie să aibă dreptul să poată munci până la 65 de ani, altfel poate fi discriminare

    “În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.56 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.53/2003 – Codul muncii şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru femei la o vârstă mai mică decât cea a bărbatului poate dobândi valenţe discriminatorii pe criterii de sex şi încalcă dreptul la muncă al femeii, atât timp cât nu rămâne o opţiune a acesteia să înceteze raporturile de muncă la o vârstă mai mică decât bărbatul, respectiv la vârsta când poate solicita deschiderea dreptului la pensie”, se arată în comununicatul Curţii Constituţionale.

    Prin urmare, la vârsta de 63 de ani, femeia trebuie să aibă dreptul de a opta pentru continuarea raportului de muncă până la vârsta la care legea prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă şi pentru bărbaţi, respectiv 65 de ani.

    Totodată, CCR a respins, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(1) teza întâi din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, considerând că soluţia legislativă care prevede o vârstă de pensionare diferită pentru femei în raport cu bărbaţii este constituţională.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • RĂSTURNARE de situaţie în cazul românilor care muncesc în STRĂINĂTATE. Ce se va întâmpla dacă trimiţi în România mai mult de 2.000 de EURO! Este OFICIAL!

    “Ceea ce am auzit în weekend, că statul DOREŞTE SĂ CONFIŞTE sumele care trec de 2.000 de euro este O MINCIUNĂ cum nu mi-am închipuit că poată să vină din partea unui politician. Nimeni din partea statului nu are o astfel de abordare. Este vorba de transpunerea unei directive. Sunt discuţii, au fost discuţii şi probabil că vor fi discuţii în continuare şi în Parlament, aici unde va ajunge proiectul de lege, pentru transpunerea acelei directive, vizavi de plafon. Atât! În rest, ceea ce aţi auzit în spaţiul public este doar minciună”, a precizat ministrul de Finanţe, la Palatul Parlamentului.

    Întrebat dacă acest proiect era necesar, Eugen Teodorovici a precizat că era OBLIGATORIU.

    “Era obligatoriu, pentru că de un an de zile, cel puţin suntem cu termenul depăşit vizavi de transpunerea directivei europene. Suntem ULTIMUL STAT care nu a transpus acest act normativ şi, ştiţi foarte bine, vor fi penalităţi destul de mari pe zi, bani pe care nu are sens să îi plătim nejustificat. Dar, în rest, tot acest subiect că cineva cere informaţii suplimentare nu este adevărat. Oamenii nu trimit alte informaţii decât cele pe care le trimiteau până în prezent. Doar acele structuri prin care se transferă bani în ţară RAPORTEAZĂ la Oficiul Naţional pentru Prevenirea Spălării Banilor anumite informaţii pe care aceştia le prelucrează în vederea prevenirii, stopării şi combaterii faptelor de TERORISM”, a mai spus Teodorovici.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Opinie – Bogdan Badea CEO, eJobs: Un blocaj numit dorinţă

    Doar că, mult mai ancoraţi în contextul în care se află, mult mai conectaţi la ce, cum şi cât să ceară şi, poate chiar mai important, mult mai conştienţi de rolul lor în piaţa muncii, candidaţii îşi revendică partea leului. Prinşi într-un tumult din care nu mai ştiu cum să iasă, angajatorii vor soluţii imediate. Că asta înseamnă mai multă creativitate din partea lor, flexibilitate şi o repoziţionare generalizată în raport cu piaţa, cu candidaţii şi cu propriii angajaţi, angajatorii dau dovadă de o deschidere mai mare decât oricând. Pentru că au înţeles că orice zi pierdută îi costă şi orice om bun pe care a pus mâna competiţia mai repede îi costă şi mai mult.

    Efervescenţa de pe piaţa muncii a ajuns la un nivel fără precedent, iar candidaţii sunt într-o poziţie mai privilegiată decât oricând. Ştiu şi ei acest lucru şi au încredere în şansele lor, iar asta le dă o oarecare detaşare atunci când vine vorba de relaţionarea cu potenţialii angajatori.

    Potrivit unui studiu derulat de eJobs România anul trecut, 60% dintre cei intervievaţi erau siguri că ar putea să-şi găsească un job în mai puţin de trei luni, iar 25% credeau că au nevoie de cel mult o lună în acest scop. Ritmul galopant în care s-a creat clivajul între cerere şi ofertă i-a prins oarecum pe nepregătite pe angajatori, care încearcă să recupereze anii în care grija pentru propria reputaţie organizaţională a fost lăsată în plan secund (asta, în cele mai fericite dintre cazuri). Înţeleg acum că nu mai este suficient să ofere salarii; trebuie să ofere şi experienţe profesionale. Nu mai este îndeajuns să promită stabilitate, angajaţii vor şi oportunităţi de dezvoltare. Iar respectul pentru muncă trebuie dublat de respectul pentru viaţa personală a fiecărui om care lucrează în companie.

    Este, deci, poate mai complicat decât oricând să faci angajări în 2018. Mult mai complicat decât este să te angajezi, cel puţin. Cu toate acestea, uşor-uşor, lucrurile încep să se mişte, iar cifrele arată că toate eforturile pe care le depun companiile pentru a-şi găsi mai repede şi mai bine angajaţii potriviţi nu sunt în zadar. În ultimul an, de când a fost introdusă posibilitatea de a programa interviuri de angajare şi de a le confirma cu aplicanţii, eJobs România a înregistrat peste 300.000 de astfel de programări. Cu alte cuvinte, 300.000 de români au fost aduşi mai aproape de un loc de muncă. 300.000 de candidaţi au răspuns la demersurile companiilor care aveau nevoie de ei. Mai clar de atât, asta înseamnă 822 de interviuri programate zilnic. Puse într-un context mai larg, numărul ar putea aproape să acopere numărul de şomeri de la nivel naţional – aproximativ 330.000, la finalul lunii martie, potrivit ANOFM.

    Cifrele acestea vin ca o gură de aer proaspăt pentru acele companii care intraseră într-un blocaj puternic şi în special pentru cele care fac recrutări în masă. Şi, în egală măsură, pentru acei candidaţi care au totuşi dificultăţi în a-şi găsi un loc pe piaţa muncii. Într-un top 5 al domeniilor cel mai active din punctul de vedere al angajărilor (în funcţie de numărul de joburi postate pe ejobs.ro) se află companiile din comerţ şi retail (cu 9.265 de locuri de muncă disponibile pe eJobs), urmate de cele din sectorul prestărilor de servicii (6.529 de joburi), call center şi BPO (4.577 locuri de muncă), industria alimentară (4.383 locuri de muncă), construcţii (4.473 locuri de muncă) sau IT şi telecom (4.227 locuri de muncă).

    Este interesant cum în urmă cu câţiva ani am fi vorbit cu siguranţă despre ce trebuie să facă un candidat pentru a obţine jobul pe care şi-l doreşte. Cum să-şi scrie CV-ul, unde să caute, cum să aplice, cum să se îmbrace la interviu, ce să spună, dar mai ales ce să nu spună pentru a-şi creşte şansele de angajare.

    În 2018, adăugăm o audienţă suplimentară, dar cu nevoi la fel de mari (poate chiar mai mari) de suport şi consiliere – angajatorii. Este firesc să se întâmple aşa, dacă ne gândim că am ajuns la o rată a şomajului de 3,8%, sub media europeană şi cu mult sub media naţională a ultimilor 20 de ani. Au început să se rescrie regulile jocului şi toată lumea încearcă să se adapteze din mers. Doar că volatilitatea pieţei nu e confortabilă pentru nimeni. Astăzi, da, puterea să în mâinile candidaţilor, dar cine ştie ce va aduce ziua de mâine?

  • Unu din cinci români apţi de muncă, plecat. Ce folos să ai câmpurile pline de roade şi oamenii tăi să pribegească, să spele vase în hotelurile de pe Coasta de Azur?

    Românii sunt cei mai plecaţi de acasă. De nevoie am devenit cei mai mobili din Europa, iar dacă acest procent de 20% ar fi peste noapte la nivelul tuturor ţărilor din Uniunea Europeană, s-au atinge pragul necesar de mobilitate profesională pentru ca în sfârşit Uniunea Europeană să fie echivalentă din acest punct de vedere cu Statele Unite.
     
    Pragmatic vorbind, din punctul de vedere al alocării eficiente a resurselor, cu cât este mai mare mobilitatea capitalului a bunurilor, serviciilor şi a forţei de lucru, cu atât eficienţa utilizării acestora este mai bună. Şi cu cât spaţiul geografic unde se exercită această alocare este mai amplu, cu atât economia sa devine mai puternică.
     
    Însă, dacă te întorci acolo unde s-a destrămat ţesutul social şi este afectată însăşi structura familială şi socială a societăţii, în micile oraşe şi comune ale României, de unde au plecat majoritatea celor care trăiesc astăzi în vestul Europei, ajungi imediat la sursa dezechilibrului.
     
    Oamenii pleacă pentru că în jur, pe o rază de un kilometru, zece kilometri sau 100 de kilometri, nu au unde să lucreze. Cu toate că astăzi se clamează lipsa forţei de muncă, realitatea este că preţurile sunt echivalente cu cele din vest, iar salariile sunt de cinci ori mai mici şi de aceea oamenii pleacă.
     
    Acest efect de evicţiune, de absorbţie de către alte spaţii a forţei de muncă locale în condiţiile unor diferenţe de nesuportat la nivelul de trai, este practic natural. Este ca în fizică. Gazul comprimat într-un spaţiu trece imediat în alt spaţiu gol.
     
    Nu trebuie să întrebi prea departe ca să descrii această realitate. „Georgiana, sunt plecaţi oameni din comuna ta?” „Da”, răspunde o colegă din redacţie care vine dintr-o comună din Dâmboviţa. „Sunt plecaţi pentru că nu găsesc de lucru. Înainte lucrau, spre exemplu, la o brutărie, care astăzi nu mai există în comună.” Într-o ţară în top trei la producţia de grâu în Europa, oamenii mănâncă pâine la pungă sau congelată, inclusiv în mediul rural.
     
    Înapoi în timp cu patru săptămâni. Un hotel în Constanţa pe malul mării. La micul dejun, cel mai prost croissant mâncat vreodată, mai precis lăsat nemâncat de către un junior de 12 ani fan al croissantelor. Fin cunoscător, dă verdictul: este croissant vărsat de la mega-discounteri.
     

  • Anunţ de angajare în România: “Căutăm un om viu, care să se uite la filme şi să stea degeaba”

    “Căutăm un om viu, care să se uite la filme şi să stea degeaba, cu riscul de a fi deranjat din când în când de un client.” Cu acest anunţ amuzant, reprezentanţii unui hostel din Cluj au reuşit să atragă numeroase comentarii, dar şi atenţia unor candidaţi, informează Stirile Pro Tv.
     
     
    Lăsând gluma la o parte, criza de personal din România se adânceşte în prag de sezon estival, iar cea mai mare nevoie de angajaţi se simte deja pe litoral.
     
    “Candidatul ideal trebuie să fie om viu. Printre responsabilităţile lui se număra să se uite la filme, să-şi invite prietenii şi să nu facă nimic, dar există posibilitatea să fie deranjat de câteva ori pe zi de oameni care vor să-i dea bani în schimbul unei chei de la cameră” – aşa sună anunţul care a avut mare succes pe Facebook.
     
    Cătălin, proprietar hostel: ”Şi am menţionat la sfârşit că poate fi deranjat de câte un client, să nu se sperie.”

  • Părinţii acestor copii plătesc mii de dolari pentru ca odraslele lor să petreacă 6 săptămâni fără telefoane mobile şi muncind pământul

    Campusul şcolii Midland este situat în Los Olivos, SUA şi aici studenţii taie lemn şi au grijă de animale între orele de istorie şi matematică, scrie Business Insider.

    Cei 90 de elevi nu se uită niciodată la telefoanele mobile timp de şase săptămâni. Ideea pentru o astfel de şcoală a venit de la fondatorul Paul Squibb care este de părere că elevii trebuie să aprecieze astfel de lucruri. Şcoala nu are angajaţi pentru curăţenie şi mentenanţă deoarece fiecare elev are propriul job: spălă geamurile, mătură şi culeg legume din ferma de 10 acri de lângă şcoală.

    Dacă un elev nu-şi respectă sarcina atunci colegii lui se supără. “De exemplu, dacă ai sarcina să bagi lemne pe foc pentru a încălzi apa, dar nu o faci, atunci nimeni nu se poate spăla cu apă caldă”.

    Pentru că elevii să studieze aici părinţii trebuie să plătească o taxă de 55.300 de dolari pe an şi cam 40% din studenţi o achită, restul beneficiind de o bursă de 32.000 de dolari. Potrivit Business Insider, mulţi dintre elevii Midland ajung la universităţi precum Stanford şi Harvard şi mulţi consideră că experienţa rustică de la şcoală îi schimbă.

    Trecerea la o viaţă fără telefoane mobile poate părea ciudată în lumea tehnologizată din prezent. Mai mulţi studenţi au spus că este dificil la început să renunţe la telefoane, dar, într-un final, spun că se bucură că pot trăi şi fără smartphone-uri. “Credeam că toţi am devenit nişte zombii cu capul în telefoane mobile. Eu mă bucur că nu am avut telefonul mobil”, spune Jade Feldsher, o elevă de 16 ani.

  • Părinţii acestor copii plătesc mii de dolari pentru ca odraslele lor să petreacă 6 săptămâni fără telefoane mobile şi muncind pământul

    Cei 90 de elevi nu se uită niciodată la telefoanele mobile timp de şase săptămâni. Ideea pentru o astfel de şcoală a venit de la fondatorul Paul Squibb care este de părere că elevii trebuie să aprecieze astfel de lucruri. Şcoala nu are angajaţi pentru curăţenie şi mentenanţă deoarece fiecare elev are propriul job: spălă geamurile, mătură şi culeg legume din ferma de 10 acri de lângă şcoală.

    Dacă un elev nu-şi respectă sarcina atunci colegii lui se supără. “De exemplu, dacă ai sarcina să bagi lemne pe foc pentru a încălzi apa, dar nu o faci, atunci nimeni nu se poate spăla cu apă caldă”.

    Pentru că elevii să studieze aici părinţii trebuie să plătească o taxă de 55.300 de dolari pe an şi cam 40% din studenţi o achită, restul beneficiind de o bursă de 32.000 de dolari. Potrivit Business Insider, mulţi dintre elevii Midland ajung la universităţi precum Stanford şi Harvard şi mulţi consideră că experienţa rustică de la şcoală îi schimbă.

    Trecerea la o viaţă fără telefoane mobile poate părea ciudată în lumea tehnologizată din prezent. Mai mulţi studenţi au spus că este dificil la început să renunţe la telefoane, dar, într-un final, spun că se bucură că pot trăi şi fără smartphone-uri. “Credeam că toţi am devenit nişte zombii cu capul în telefoane mobile. Eu mă bucur că nu am avut telefonul mobil”, spune Jade Feldsher, o elevă de 16 ani.

  • Cine este femeia care i-a luat locul Vioricăi Dăncilă la Bruxelles. Va deveni şi ea premierul României?

    Europarlamentarul Gabriela Zoană este cea care i-a luat locul Vioricăi Dăncilă la Bruxelles. Ea atrage atenţia parlamentarilor europeni şi poliţiei italiene cu privire la abuzurile care se comit zilnic asupra româncelor aflate la muncă în fermele agricole din Italia.
     
    Într-un comunicat, în calitate de membru al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen din cadrul Parlamentului European, Gabriela Zoană a ţinut să tragă un semnal de alarmă în ceea ce priveşte situaţia româncelor aflate la muncă în fermele şi serele italiene.
     
    Aceasta a atras atenţia colegilor din cadrul Parlamentului European în legătură cu abuzurile la care aceste femei sunt supuse zilnic, în legătură cu lipsa condiţiilor adecvate de muncă, neprimirea salariului la timp, lipsa mijloacelor de transport de la ferme către comunităţile locale învecinate, informează gazetaromaneasca.com
     

    Europarlamentarul Gabriela Zonă a avut un discurs tranşant şi fară menajamente, profitând de prezenţa reprezentanţilor poliţiei siciliene în timpul discursului ei:

    ”Femeile românce lucrează în condiţii improprii în Italia, în special în Sicilia. Există date conform carora angajatorii italieni comit abuzuri şi le supun unor tratamente care intră sub incidenţa legilor penale italiene şi internaţionale. Avem de-a face cu condiţii inadecvate de muncă, cu condiţii groaznice de locuit, cu neplata salariilor la timp, cu abuzuri fizice, psihice şi sexuale.

    Femeilor le este teamă să depună plângere, dar aceste aspecte pe care le semnalez acum sunt extrem de uşor de constatat la o simplă verificare a autorităţilor în serele şi fermele din Sicilia şi din întreaga Italie.

    Sper că semnalul meu de alarmă va avea un ecou suficient de puternic iar autorităţile italiene vor lua măsurile legale ce se impun”.

  • Exemplul Polonia: Cum au oprit polonezii exodul angajaţilor şi au ajuns să muncească în ţară într-un număr record. În acelaşi timp, România a pierdut 3,4 milioane de oameni în 10 ani

    Un număr record de cetăţeni ai Poloniei, care se număra la un moment dat printre cele mai mobile forţe de muncă din UE, au decis să nu mai emgireze şi să muncească în ţară, chiar dacă unele state puternice precum Germania şi Marea Britanie se confruntă cu criză de personal pe piaţa muncii, potrivit Bloomberg.

    Cu şomajul la minime istorice şi cu companii care strigă încontinuu că nu mai găsesc forţă de muncă pe plan local, aproape 76% dintre polonezi exclud „total” opţiunea de a emigra pentru un loc de muncă, potrivit unui sondaj realizat de Work Service.

    Acesta este cel mai mare procent de oameni convinşi că vor să muncească în propria ţară de când compania de recrutare din Varşovia a început să monitorizeze migraţia în urmă cu patru ani, când doar jumătate din respondenţi plănuiau să rămână în Polonia.

    „Polonezii sunt mult mai puţini înclinaţi să emigreze” ca rezultat al „unei poziţii mai favorabile a angajaţilor pe piaţa muncii unde sunt mai multe locuri de muncă bune disponibile”, spune Maciej Witucki, CEO al Work Service. „Cu toate acestea, un alt factor legat de piaţa muncii – salariile – reprezintă încă un motiv major pentru polonezii care şi-ar dori să emigreze”.

    Schimbarea de perspective din Polonia face ravagii prin pieţele din vestul Europei, unde ţări precum Marea Britanie s-au confruntat în primul trimestru cu scăderi masive în ceea ce priveşte angajaţii din cele opt ţări fost comuniste – printre care şi Polonia – care au intrat în UE în 2004.

    De când Polonia a intrat în blocul european, aproximativ 2,6 milioane de oameni s-au mutat înspre naţiuni vestice mai înstărite, atraşi de salarii mai mari în încercarea de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai.

    Ani de scădere a ratei şomajului şi performanţa de a avea a doua cea mai mare creştere salarială din ultimul deceniu au remodelat preferinţele cetăţenilor într-o economie care se dezvoltă mai mult de 4% pe an.

    Totuşi, salariul mediu pe oră în Polonia a fost de doar 6,3 euro anul trecut, al treilea cel mai scăzut din Uniunea Europeană şi cu 20 de euro mai scăzut faţă de media blocului european.

    Diferenţele la nivel de salariu reprezintă principala cauză pentru care 12% dintre muncitori, adică 2,6 milioane de polonezi adulţi, iau încă în considerare emigrarea, în comparaţie cu 14% anul trecut, potrivit Work Service.

    Sondajul a fost realizat telefonic în intervalul 20-29 martie şi au participat 708 adulţi din Polonia, marja de eroare a studiului fiind de 3,7%.

    În timp ce vecinii polonezi şi-au redus masiv exodul forţei de muncă, estimările legate de numărul românilor care au plecat din ţară indică 3,4 milioane de oameni care au părăsit ţara din 2007 până în 2017.

    România este astfel a doua din lume după Siria în ceea ce priveşte emigrarea în masă, potrivit datelor ONU, spune Luciana Lăzărescu, de la Centrul de Cercetare şi Documentare în Domeniul Integrării Imigranţilor.

     

     

  • Fostul ministru al Educaţiei, despre mesajul vulgar pe Facebook: Am vrut să fiu glumeţ

    „Bună dimineaţa, prieteni! Eu Plec La Muncă, voi ce faceţi?”, a scris Pop, distribuind şi o fotografie în care „Plec La Muncă” este prescurtat „PLM”, rezultând acronimul unei expresii vulgare folosită pe internet sau pe aplicaţiile pentru telefoane.

    Postarea fostului ministru al Educaţiei a devenit virală.

    „Nu am fost deloc vulgar. Am vrut să le spun prietenilor de pe Facebook că plec la muncă. Şi asta am făcut, pentru că acum sunt în Parlament, în Comisia pentru Învăţământ. Am vrut să fiu şi eu glumeţ, nu are legătură cu glumele care se fac pe seama numelui meu”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Liviu Pop.