BusinessMagazin

Tag: Business Magazin

  • O descoperire majoră! Nici nu ştii ce pierzi dacă nu citeşti!

    Nu vreau să dezvinovăţesc pe nimeni, să ne înţelegem, vreau doar să prezint fapte. Iar faptele sunt aşa: doi analişti ai companiei de consultanţă Sanford Bernstein au studiat peste 10.000 de articole de presă şi comunicate ale companiilor, din ultimii cinci ani, adică tocmai perioada de criză. Cei doi au vrut să determine modul cum limbajul şi termenii folosiţi de către companiile petroliere în privinţa noilor descoperiri de zăcăminte au influenţat preţul acţiunilor la bursă. Cei doi au remarcat că până în 2009 foarte puţine companii făceau tam-tam pe marginea noilor lor descoperiri: patru din cinci comunicau destul de reţinut în această privinţă, iar restul de 20% îşi anunţau succesele cu termeni ca „important„, „excelent„ sau „semnificativ„.

    Peste patru ani, două din trei companii se dovedesc mult mai libere în exprimare şi îşi anunţă descoperirile mult mai emfatic, iar companiile care anunţau descoperiri „uriaşe„ înregistrau creşteri duble ale preţului acţiunilor faţă de companiile care anunţau descoperiri „majore„ şi creşteri triple faţă de companiile care au folosit termenul „semnificativ„.

    În procente, nu pare mult, este vorba de o creştere a preţului de 0,4% pentru descoperiri „semnificative„, 0,6% pentru cele „majore„ şi de 1,1% pentru „uriaşe„; dar trebuie să spun că o creştere de 1%, dacă eşti persoana potrivită şi ştii despre ce este vorba, îţi poate asigura o bătrâneţe liniştită cumpărând pe „semnificativ„ şi vânzând pe „major„. Termenul „high-impact„ nici nu apărea în comunicate până în 2011, dar de atunci folosirea sa s-a dublat şi mai bine de la an la an.

    Presa de specialitate de unde am luat datele pune dorinţa companiilor de a uimi piaţa pe seama presiunilor impuse de acţionari, dar şi a justificării costurilor din ce în ce mai mari ale lucrărilor de explorare şi exploatare, care au crescut cu o rată anuală de peste 13%.

    N-ar mai fi prea multe de spus. La fel ca şi companiile petroliere, şi presa are motivele ei pentru a fi „uluitoare„, şi nu sunt eu persoana potrivită pentru a judeca asta. Mă mulţumesc să constat că trăim într-o perioadă când oamenii simt nevoia de a epata în orice fel, iar abordările enervante sunt doar simptomul şi nu cauza.

    Şi nici măcar nu facem noi primii asta. Henri Matisse, autorul minunatului „Dans„ pe care vi-l prezint, este un fauvist, un pictor care a supărat la culme, alături de colegii săi, pe criticii oficiali, unul dintre aceştia numindu-i fiare sălbatice, de unde şi denumirea curentului. Şi ce a fost la începutul secolului trecut o cuşcă cu fiare sălbatice este astăzi artă, iar artificiile folosite atunci de artişti, culori violente, o anume lipsă a perspectivei sau o abordare temperamentală, nu mai înseamnă astăzi mare lucru.
    La fel se va întâmpla, peste ani, cu un amărât de titlu de articol sau cu o descoperire majoră a unei companii petroliere.

  • Club Business Magazin: Servicii digitale pentru consumatorul 3.0

    RADU VOICU, ROMSYS: Piaţa românească şi comportamentul consumatorului de aici se schimbă. Apetitul pentru online şi pentru tranzacţii efectuate pe internet este în continuă creştere, indiferent că vorbim de cumpărături, plăţi de facturi sau căutarea de diverse servicii. Companiile trebuie să schimbe puţin paradigma în care funcţionează: de la a ţine toate sistemele închise cât mai bine, la a permite un acces securizat al clienţilor către sistemele interne pentru a-şi face cât mai mult lucruri singuri. Din păcate, criza ţine de mulţi ani şi nu mai putem face mii şi mii de angajări. Sistemele moderne contribuie la optimizarea costurilor. În 2013, clienţii trebuie ţinuţi mult mai aproape, pe internet, pentru ca interacţiunea să fie cât mai naturală şi comodă.

    RADU RAŢ, ENEL ROMÂNIA: Am coordonat proiectul Kiosk Enel ca urmare a nevoilor pe care le-am sesizat în rândul clienţilor. Este un nou canal de interacţiune cu cei care consumă serviciile noastre. O strategie importantă adoptată de grupul Enel a fost separarea activităţii tehnice de distribuţie a energiei electrice şi mentenanţă a reţelei de cea de gestionare a clienţilor şi facturare în două firme separate. Relaţia cu clienţii se desfăşoară în centrele Enel, care s-au modernizat în ultima perioadă. Deşi punctele Enel s-au modernizat, clienţii erau nevoiţi să vină în aceste centre să îşi transmită indexul sau să plătească facturile. Odată cu dezvoltarea sistemelor informatice, facturarea se poate face centralizat, iar activităţile punctelor Enel s-au restrâns. Plata se poate face şi în afara reţelei, iar ulterior am introdus mai multe facilităţi de self-service. Prima a fost posibilitatea transmiterii indexului de energie electrică prin telefon. Apoi am dezvoltat platforma myEnel, prin care clienţii pot să vadă facturi, să transmită solicitări şi reclamaţii sau să transmită indexul. Anul trecut, am introdus şi o aplicaţie mobilă myEnel şi Kiosk Enel. Dispunerea geografică extrem de diluată a Enel (Banat, Dobrogea şi zona Bucureşti) făcea ca în multe dintre centrele tradiţionale să existe un număr foarte mic de interacţiuni, în timp ce altele erau foarte aglomerate. Am decis să implementăm un proiect-pilot la Timişoara prin care clienţii puteau vorbi prin Kiosk-ul Enel cu un operator, care putea să-i trimită în timp real facturi sau alte documente. Am ajuns la concluzia că avem nevoie nu doar de self-service, cum se întâmplă în aeroporturi sau la ghişeele primăriilor, ci şi de interacţiunea cu un angajat pentru situaţiile mai complexe.
    GASPER FECUR, NEW FRONTIER: Toate companiile din lume sunt preocupate în trei direcţii: cum pot să genereze venituri suplimentare, ce ar putea să le vândă mai mult, cum să interacţioneze cu baza de clienţi deja existentă. Există firme care au ieşit din zona lor de confort pentru a-şi putea creşte şi mai mult businessul. Cea mai mare bancă din Rusia şi-a pus în legătură clienţii de tip IMM pentru ca aceştia să poată interacţiona între ei. Astfel, orice întreprindere mică sau mijlocie care este client al băncii poate găsi noi parteneri prin ceilalţi clienţi. Apoi, toţi pot cumpăra servicii de stocare a informaţiilor în cloud direct de la entitatea financiară cu care fac banking. Astfel, clienţii primesc de la banca lor mai mult decât un simplu împrumut, iar relaţia entităţii financiare cu cei pe care îi finanţează devine mai dinamică şi mai complexă. În Austria, un operator telecom permite cumpărarea unei secretare virtuale pentru câteva zeci de euro lunar, chiar dacă nu acesta este principalul său obiect de activitate. Creşterile de încasări de la acelaşi client au crescut cu zeci de procente, după introducerea acestui serviciu, iar 10% dintre ei s-au arătat interesaţi de noua politică instaurată. O companie de utilităţi din Serbia şi-a construit propriul sistem prin care le acordă bonusuri clienţilor care îşi plătesc la timp facturile, ceea ce va genera o mai bună retenţie şi un plus de satisfacţie.

    CĂLIN POENARU, CISCO SYSTEMS ROMÂNIA: Locul cel mai potrivit în care o companie de tehnologie ar putea avea un cuvânt de spus este cel în care se vorbeşte despre noi surse de venit pentru companiile de utilităţi. Valoarea în perioada următoare va veni din conectarea acelor lucruri care în prezent nu sunt conectate. O statistică recentă arată că în prezent 99% dintre dispozitivele conectabile nu sunt conectate. Dacă includem şi dispozitivele similare terminalelor Enel menţionate anterior, ajungem la circa 200 de tipuri de dispozitive care se pot intersecta. Faţă de ceea ce se întâmpla acum 15 ani, astăzi nu mai contează doar interacţiunea între gadgeturi, ci şi modul în care intervenţia umană se interpune între acestea şi datele care rezultă din proces. Dincolo de numărul de utilizatori potenţiali, barierele legate de procesare, context şi procesare trebuie şi ele sesizate. În zona de energie, vorbim despre 500 de milioane – un miliard de dispozitive conectabile. Conexiunea cea mai importantă se leagă de modul în care asociem industrii diferite. Un singur nod adiţional poate crea mai multe conexiuni, genera mai multe date, iar procesarea lor la momentul potrivit este de fapt valoarea adiţională pe care o putem aduce. 14.400 de miliarde este valoarea netă pe care o putem câştiga din adăugarea de lucruri noi sau din economiile pe care le facem folosind acest model. Două treimi din această sumă sunt cazuri foarte bine conturate şi provin din sectorul public, iar restul din interacţiunea dintre industrii diferite. Avem acum suficient de multe date încât să luăm o decizie diferită, să creăm un serviciu diferit sau să le punem la dispoziţie consumatorilor un model pe care înainte nu îl puteam oferi pentru că nu aveam datele respective. Motivele fundamentale care conduc spre această valoare sunt reducerea costurilor; creşterea productivităţii; scăderea pierderilor; creşterea satisfacţiei clienţilor; inovarea. Modelul este uşor de adaptat pentru fiecare companie în parte.

  • Club BM: De ce riscă dispariţia companiile care nu investesc în IT

    RĂZVAN OLTEANU, ROMSYS: Este clar că lumea se schimbă şi este clar că ceea ce mergea acum 20-30 de ani astăzi nu mai merge. Cei din telecom degeaba vând acum servicii de voce, pentru că toată lumea face asta. Toţi avem ca scop să vindem date şi să creştem volumul de date. Penetrarea gadgeturilor inteligente a fost masivă în ultimii şapte ani. E clar că România se schimbă. Dacă acum trei ani vroiai să cumperi ceva, te duceai la magazin, unde te uitai printre rafturi şi făceai achiziţia. Acum este mult mai simplu, iar piaţa online creşte continuu, ajungând la circa 600 de milioane de euro. E o sumă mare, care va ajunge la 750 de milioane la sfârşitul anului 2013, o creştere de 30%. Clientul din e-commerce are de regulă între 25 şi 34 de ani şi locuieşte la oraş. Acest profil va evolua. În cinci ani nu ştiu câţi vor mai merge în magazin să-şi aleagă un produs şi să aştepte livrarea sau să-l care singuri. Companiile trebuie să intuiască schimbările pentru că au nevoie de tehnologie, de lăţime de bandă, de grad de penetrare a serviciilor către populaţie, de lucruri care ţin pur de telecomunicaţii. E vorba de o schimbare a modelului de business.

    Lumea foloseşte pretutindeni dispozitive mobile, iar cei care reuşesc să facă faţă schimbării vor ieşi cu succes din toată perioada asta mai gri a investiţiilor. Cei care nu reuşesc probabil că nu or să mai iasă. Propunerea noastră este să schimbăm modelul de business în care ţi se cere să obţii o creştere de profitabilitate prin tăierea costurilor. Asta determină furnizarea unui serviciu care nu mai este la standardele cerute de clienţi şi deci pierderea cotei de piaţă. Sunt ţări precum Israelul care sunt foarte echilibrate între ceea ce vând şi ceea ce cumpără de pe internet, dar sunt ţări precum Italia care cumpără foarte mult de pe online, dar vând foarte puţin.

    Cu cât este mai debalansat acest raport, banii nu mai sunt cheltuiţi în ţară. Clientul nu e interesat dacă produsul îi vine din Franţa sau Marea Britanie, însă companiile trebuie să ştie că dacă nu investesc, asta nu înseamnă că alţii nu o fac. Jucătorii globali sunt prezenţi pe întreg mapamondul, cum e cazul Amazon, şi au un set din ce în ce mai extins de soluţii pe care le furnizează. Un exemplu foarte bun vine din Serbia, unde o firmă care se ocupă de telecomunicaţii a cumpărat o bancă. De ce ar face asta? Şi-au diversificat modelul de business, au luat toţi clienţii acelei bănci şi au început să vândă servicii online. Au vândut asseturile fizice către alte bănci din Serbia care au continuat să funcţioneze după modelul tradiţional, iar ei au intrat pe o piaţă complet nouă. Nu mai contează dacă activezi în telecom.

    Puteţi vinde clienţilor pe care îi aveţi orice: de la maşini de gătit până la bijuterii sau excursii. Aveţi un set de clienţi şi o infrastructură care este pusă la punct, de ce să nu le folosiţi? Giganţii cu armuri şi experienţă încearcă să se adapteze realităţii de astăzi. Învăţăm să folosim tehnologia de care dispunem pentru a atrage clienţi noi. Uşurinţa cu care e folosită tehnologia modernă nu este tocmai intuitivă pentru cei obişnuiţi să facă lucrurile la fel cum le fac de ani de zile. Companiile văd doar segmentul în care se simt confortabil, pentru care consideră că au soluţii, dar aceasta nu este toată piaţa. Degeaba ne plângem că ne scade businessul şi că scade piaţa sau că profitabilitatea e din ce în ce mai mică, dar asta se întâmplă deoarece ne adresăm unui segment foarte mic. Pentru a ne putea adresa întregii pieţe trebuie să venim cu o soluţie nouă. Dacă nu încercăm să extindem orizontul şi să facem lucrurile altfel, vom continua să ne plângem an de an că e din ce în ce mai greu şi că ne scad afacerile. Între timp, alţii cresc.

    GREGOR BIERENT, NEW FRONTIER GROUP: Tehnologia e din ce în ce mai importantă pentru unii clienţi. Colaborarea, felul în care poţi interacţiona cu clienţii pe reţelele de socializare, dar şi inovarea businessului în mediul online, poate în cloud, pot schimba modelul afacerii unui client. Totul se mută în cloud, pe mobil şi pe reţele sociale. Gartner estimează venituri de 240 de miliarde de dolari din cloud în 2016, TechCrunch anticipează un număr de 1,5 dispozitive mobile pe cap de locuitor la nivel mondial peste trei ani, iar analiştii de la IDC consideră că peste 4 miliarde de dolari vor fi cheltuiţi anual pe dimensiunea socială a afacerilor. Patru oameni din zece folosesc internetul în România, iar un sfert dintre aceştia cumpără online. Companiile care aleg să activeze online se pot adresa nu doar pieţei interne, ci şi celei globale, iar în prezent între 5 şi 15% din cifra de afaceri a companiilor este generată în Europa din activitatea de pe internet. Exemplul cel mai bun în ce priveşte flexibilitatea este cel al Amazon, cel mai mare retailer online din lume: a început ca magazin de cărţi, a migrat spre electronice, DVD, MP3 playere, apoi a început să producă propriile gadgeturi, iar acum este şi furnizor de servicii de cloud computing. Afacerile Amazon au ajuns la 61 de miliarde de dolari în 2012, iar compania are peste 80.000 de angajaţi.

    GASPER FECUR, NF CSB D.O.O. SLOVENIA: Apelând la noi soluţii, băncile pot să îşi vândă produsele pe Facebook, pot să-şi crească numărul de tranzacţii online sau împrumuturi accesate pe calea internetului, iar retailerii pot lansa aplicaţii care să le crească numărul de clienţi fideli. Sunt exemple care deja funcţionează.

    RĂZVAN OLTEANU, ROMSYS: Dacă am şti cât mai stă trenul în gară, am fi cu toţii mult mai departe. Timp nu mai e. Companiile au început să investească şi să meargă înspre această direcţie, dar, deşi paşii sunt destul de mici, direcţia este cea corectă.

  • Business Magazin – editie tematica Piata materialelor de constructii

    Cele mai importante zone de interes pentru pieţele de business locale şi internaţionale sunt cele care vizează investiţiile, premisele, dar şi riscurile anticipate în PIATA MATERIALELOR DE CONSTRUCTII. Este vorba despre arii extrem de dinamice şi reprezentative, urmate de cifre impresionante.
     
    Business Magazin participă activ la creşterea gradului de expunere a problemelor, soluţiilor şi priorităţilor pentru acest domeniu, prin oferirea unui format complet de expunere mediatică într-o ediţie editoriala dedicata.
     
    Business Magazin susţine şi încurajează dezvoltarea celor mai importante domenii de interes, atât din punctul de vedere al sistemului de management, al investiţiilor, precum şi din cel al direcţiilor în care se îndreaptă acestea.
     
    Business Magazin va trata, in numarul din 2 septembrie 2013, PIATA MATERIALELOR DE CONSTRUCTII – punct-cheie atunci când se vorbeşte despre evoluţia pieţei de consum. Pornind de la date concrete, cifre şi informaţii reprezentative, redactorii Business Magazin vor cuprinde în materiale cuprinzătoare (6-12 pagini), tendinţele, riscurile, dar şi previziuni ale oamenilor ce conduc afaceri în acest domeniu.

    România are nevoie de infrastructură, de locuinţe, de clădiri de birouri şi de centre comerciale, de drumuri şi de alimentări cu apă, iar companiile de materiale de construcţii şi constructorii pot avea o contribuţie importantă la dezvoltare şi la creşterea economică viitoare. Ce avem de făcut, unde sunt banii, ce abordări există şi ce probleme au companiile, iată câteva dintre temele abordate.

    Alte întrebări:

    – În ce interval de timp ar putea demara investiţii care să aibă un impact vizibil?

    – Care sunt efectiv măsurile pe care ar trebui să le ia Guvernul pentru a încuraja acest domeniu?

    – Cum se descurcă producătorii de materiale de construcţii la export?

    – Cine deschide noi fabrici, în plină criză?

     

     
    Proiect sustinut de 
     
    Editia tematica Piata materialelor de constructii a revistei Business Magazin este disponibila, incepand cu 2 septembrie 2013, in retelele Inmedio si Relay.
     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 22 iulie

    COVER STORY: Aeroporturile fără aripi: oraşul unde zboară un singur pasager pe zi

    Tulcea. Constanţa. Satu Mare. Baia Mare. Suceava. Oradea. Arad. Craiova. Opt aeroporturi situate în zone strategice ale României zac cu pistele aproape goale şi se „mândresc” cu cel mult două zboruri pe zi. Ce sens are ca acestea să mai rămână funcţionale şi care sunt şansele de salvare pentru a deveni totuşi viabile din punct de vedere economic?

    AFACERI: Cel mai scump restaurant din România: un prânz costă cât un salariu minim

    RESURSE UMANE: Criza muşcă din salariile şi din bonusurile executivilor

    STRATEGIE: Agenţia de turism care a mizat pe online

    SPECIAL: Snowden al secretului bancar elveţian: “Banii sunt uşor de ascuns”

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se va distribui în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 15 iulie

    COVER STORY: Românul care face afaceri de milioane de dolari în India

    Tudor Marchiş are 32 de ani şi de aproape doi ani are funcţia de managing director la Thermo Control Services and Expertise, dar nu în România, ci în India. Conduce 1.000 de oameni care asigură întreţinerea a 40 de clădiri din parcul IT Manyata din Bangalore, cel mai mare din India. Într-o ţară în care contrastele se întâlnesc la tot pasul, cu mentalităţi radical diferite de ale europenilor, românul a crescut de la zero o afacere în care are drept parteneri un indian, un norvegian şi un ungur. Firma se extinde în Dubai, iar Marchiş vrea să convingă indienii să investească în oraşul său natal, Gherla, lângă Cluj. Cum s-a adaptat la viaţa din India, cum lucrează cu oamenii de-acolo, cât de mari sunt contrastele, a povestit într-un interviu pentru Business Magazin.

     

    REPORTAJ: La Zimnicea oamenii se mişcă după cum spune Ioan Niculae

     

    AVIAŢIE: Nicolae Demetriade se întoarce la prima iubire – TAROM

     

    ENERGIE: Oscar iese la cumpărături şi schimbă strategia

     

    SPECIAL: Criza restaurantelor a ajuns şi în Franţa

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se va distribui în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 8 iulie

    COVER STORY: Afacerea YACHTING – cât te costă şi ce câştigi

    Yachting: termenul e cel mai adesea folosit greşit. Pentru pasionaţii domeniului, e nevoie de vele pentru ca o ambarcaţiune să poarte numele ăsta. Celelalte sunt bărci cu motor, oricât de scumpe şi sofisticate. De partea celalaltă, milionarii proaspeţi posesori de motor-yacht se uită de sus la veliştii care aşteaptă şi-o zi întreagă vântul, în vreme ce ei
    au ajuns deja la Istanbul, arzând şi-o tonă de combustibil pentru asta. Pentru că-şi permit. Fireşte, istoria ţine cu veliştii. Barca cu vele există de pe vremea fenicienilor, iar miile de ani care au trecut de la prima pânză ridicată în bătaia vântului n-au făcut decât să-i adauge parfum de legendă, arome exotice, imagini cu insule pline de cocotieri şi poveşti cu piraţi. Adevărul e însă un pic mai prozaic. În ultimii ani, chiar şi propulsate de vânt, velierele au reuşit să ia viteză în faţa bărcilor cu motor – cel puţin pe litoralul Mării Negre. Şi asta pentru că şcolile de yachting şi soluţiile de închiriere, charter sau proprietate comună au început să prindă teren şi la noi şi să scadă costul pe cap de om al expresiei “marinar de week-end”. Vorbim deci despre o industrie care ştie deocamdată să transforme banii în vele şi timpul petrecut pe mare în orgolii mai mult sau mai puţin împlinite. Următorul pas va fi pe drumul înapoi spre contul din bancă golit de această pasiune costisitoare.Cum să scoţi bani din yachting? E provocarea câtorva români, care ştiu deja cum să caute profitul pe mare, dincolo de orizontul crizei. Povestea lor, în această ediţie a Business Magazin.

    RESURSE UMANE: Carcera open-space – infernul angajaţilor moderni

    STUDIU DE CAZ: Luchi Georgescu face paşi pe orizontală pentru supravieţuire

    SPECIAL: Preţurile materiilor prime pe mapamond nu mai au şanse de revenire

    TURISM: Vacanţa în oraşul perfect – faţa ascunsă a Germaniei

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se va distribui în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

  • Depopularea României: procente îngrijorătoare despre cei care vor să plece din ţară

    TOŢI PRIETENII CU CARE AM DISCUTAT VREODATĂ DESPRE ACEST SUBIECT S-AU ÎNTREBAT, măcar o dată, dacă este sau nu oportun să emigreze. Unii sunt convinşi că peste hotare ar putea găsi un trai mai bun, dar, din motive cât se poate de diverse, nu reuşesc să facă acest pas. Sunt şi curajoşi care au plecat în ţări europene sau chiar mai îndepărtate şi, în funcţie de posibilităţi şi dramul de noroc aferent, o duc mai bine, sau nu, decât în România. Fenomenul nu este nou, devreme ce plecările peste hotare au cunoscut de-a lungul anilor variate etape – de la etapa „căpşunarilor„ care prin trimiterile băneşti au avut o contribuţie importantă la mersul economiei româneşti, până la mai actuala şi controversata situaţie a emigrării cadrelor medicale. Spre deosebire de visele poate uşor naive pe care le aveau cei care păşeau peste graniţe în urmă cu şapte-opt ani, acum cei care îşi doresc să emigreze sunt conştienţi că nici în alte ţări nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Ba, mai mult, dificultăţile economice cu care se confruntă şi alte ţări au sporit problemele pe care le au de înfruntat mai cu seamă muncitorii români care nu au forme legale de muncă. În plus, în mai multe ţări, emigranţii români trebuie să se confrunte cu opinia publică, în multe cazuri neprietenoasă – fie că vorbim de britanici, italieni sau chiar spanioli.

    Cert este că apetitul pentru plecări nu numai că nu s-a stins, ba se menţine la cote ridicate în continuare. Dintre toate categoriile de vârstă „intenţia de emigrare atinge cel mai ridicat nivel în rândul tinerilor, de 16-24 de ani (41%) şi al adulţilor tineri de 25-34 de ani (29%)”, spune Manuela Dănilă, client service & new business development manager în cadrul 360insights. De fapt, intenţia de a pleca în altă ţară este invers pro-porţională cu vârsta, cei care au depăşit 55 de ani decla-rându-se cei mai puţin dornici că emigreze (numai 9%).

    „Dacă urmărim dorinţa de a emigra pe sexe, bărbaţii sunt mai deschişi către această opţiune, dorind să plece în principal pentru a munci, însă doar pentru o perioadă determinată de timp, pentru ca apoi să se întoarcă în ţară”, arată Manuela Dănilă.

    Deloc surprinzător, veniturile sunt un element definitoriu pentru cei care se gândesc la plecarea peste hotare: cei cu venituri mici (29%) şi medii (26%) sunt mai tentaţi de această opţiune, pe când printre cei cu venituri ridicate intenţia de a pleca este mult mai mică (doar 14%). În plus, în rândul celor cu venituri mari care îşi doresc totuşi să emigreze, mulţi sunt indecişi cu privire la când, unde şi cum vor pleca, deci intenţia rămâne într-un stadiu incipient, mai arată datele studiului. “Oarecum de aşteptat este faptul că acest trend de emigrare este mult mai accentuat printre cei care au deja rude apropiate plecate peste hotare”, afirmă Manuela Dănilă. Aproape o treime (32%) dintre cei în această postură intenţionează să urmeze experienţa celor apropiaţi. În rândul celor care deja au fost plecaţi ei înşişi în străinătate, dorinţa de a repeta experienţa este şi mai mare (45%).

    Pentru două treimi dintre cei care intenţionează să emigreze, plecarea nu va fi definitivă şi îşi doresc să se întoarcă apoi în ţară, după muncă sau studii. Cei mai mulţi (55%) îşi doresc să plece pentru a munci, acest scop fiind urmărit mai cu seamă de cei cu nivel scăzut de educaţie şi venituri mici, mai arată studiul. Mult mai puţini sunt cei care plănuiesc să plece peste hotare pentru a studia (7%), aceştia fiind tineri cu vârsta până în 24 de ani, care îşi doresc să se perfecţioneze la nivel academic.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 1 iulie

    COVER STORY: De la cloud la drone: patru prieteni au construit o afacere de zeci de milioane de euro

     

    RESURSE UMANE: Anduranţa oamenilor de vânzări – şase din zece pleacă după un an

    La început era studentă la ASE, dar a înţeles repede că sistemul educaţional din România nu i se potriveşte. După ce a studiat la Veneţia şi New York, unde a refuzat şi un job la celebra casă de modă Valentino, Mădălina Pascu s-a întors în ţară unde face sute de mii de euro învăţându-i vânzări pe angajaţii din companii. Cât de buni vânzători sunt românii?

    SOCIETATE: Un sfert dintre români vor să-şi ia adio definitiv de la România – studiu

     

    COMPANII: Managerul care a radiografiat peste trei sferturi dintre oraşele ţării

    Marian Şeitan a investit 350.000 de euro pentru a obţine, în premieră pentru România, o bază de date geografice cu acoperire pentru cele mai mari localităţi, însemnând 80% din populaţia urbană. Afacerea sa a devenit lider de piaţă în distribuţia de pliante în cutii poştale cu o cotă de piaţă de 60%, în ţara unde scrisorile încă se primesc în 2013 pe caloriferul din scara blocului.

     

     

     

    SPECIAL: Anatomia unui eşec – soarta marelui proiect energetic Nabucco

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se va distribui în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 24 iunie

    COVER STORY: Stăpânul Văii Pantalonilor – afaceri de zeci de milioane de euro în inima Carpaţilor

    Dietrich Bock a venit în România în urmă cu 20 de ani, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să traseze în zăpadă locul unde va construi o fabrică de confecţii de pantaloni cu 250 de angajaţi. Germanii de la Hugo Boss au plasat prima comandă, de 1,5 milioane de bucăţi, fără să vadă o singură pereche. Comenzile din partea brandurilor de haine premium şi de lux din Europa au continuat apoi să vină. Acum, cei doi asociaţi din Dietrich Bock und Partner conduc patru fabrici cu peste o mie de angajaţi  în locul numit  de localnici „Valea pantalonilor”, aflat chiar în inima Carpaţilor. Împreună cu cele din Germania, Ucraina şi Italia, a ajuns la o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, iar Bock îşi propune ca în doi ani, până se va pensiona, să se apropie de 50 de milioane. 

     COMPANII: Cei 150 care au în vârful stiloului sute de milioane de euro

    O relaţie apropiată cu vârfurile medicinei româneşti, profesori greu de găsit şi percepuţi drept lideri de opinie de către colegii lor, este obligatorie pentru succesul financiar al fiecărui medicament. Ei controlează  sute de milioane de euro din piaţa farma românească prin faptul că se află în fruntea asociaţiilor diverselor specialităţi medicale, iar direcţiile terapeutice pe care le recomandă sunt preluate imediat de halatele albe. Companiile evită să vorbească despre relaţia cu doctorii şi dezvoltă sisteme de autocenzură pentru a menţine totul în ceaţă. Între timp, milioane de euro merg spre medici în fiecare an.

     

     

    TURISM: Nu ungur plecat din România, ci român stabilit în Ungaria

    ANTREPRENORIAT: Vacanţele exotice preferate de români aduc bani frumoşi pentru agenţii

    IT: Silicon Valley de România – Clujul respiră informatică

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se va distribui în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.