BusinessMagazin

Tag: brand

  • A renunţat să mai muncească pentru alţii. Acum are afacerea lui şi vinde mai mult decât cei pentru care a lucrat

    „În dezvoltarea firmei, foarte importantă a fost imaginea mea”, spunea cu sinceritate Horaţiu Ţepeş, antreprenorul care controlează Bilka, liderul pieţei de ţiglă metalică, într-un interviu acordat  Business Magazin în 2013, anul apariţiei sale în anuarul tinerilor manageri. S-a dezvoltat pe creditul furnizor, adică putea plăti pentru mărfurile luate de la furnizori după ce încasa banii de la distribuitorii din România.

    În 2013, la 34 de ani, controla deja o afacere de 104 milioane de lei. Şi-a  început aventura antreprenorială în 2005, punând bazele propriei afaceri, HG Construct, în Făgăraş. Horaţiu Ţepeş se vede şi peste zece ani tot la conducerea Bilka Steel. „Vom fi reprezentativi la nivel regional, un brand cu relevanţă la nivel european, şi analizăm foarte bine dezvoltarea în ţările noneuropene, asta dacă situaţia va fi stabilă în estul continentului.“  Tinerii manageri pe care a pariat Business Magazin în cei peste zece ani au creat branduri competitive iar afacerile create de ei, fie de succes sau nu, sunt lecţiile de business care construiesc istoria noului capitalism românesc.

    Mai multe poveşti de succes ale antreprenorilor ce au ajuns să se identifice cu brandul creat puteţi citi în articolul de copertă al Business Magazin al acestei săptămâni.

     

  • A trecut prin trei crize şi mai mulţi ani de boom, iar acum “vinde” branduri

    Ionuţ Ilie şi-a petrecut mai bine de o treime din viaţă în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deşi este corporatist de aproape 20 de ani, încă îşi ţine trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business.

    Mi-ar fi plăcut să am o poveste spectaculoasă despre începuturile mele şi despre cum am ajuns să fac meseria pe care o practic astăzi, însă cred că o să vă dezamăgesc“, răspunde dezinvolt Ionuţ Ilie, directorul de vânzări al Unilever. Ionuţ Ilie iese din tiparul corporatistului clasic, vorbeşte liber şi fără multe foi cu cifre în faţă sau cu răspunsuri prestabilite. De fapt, vorbeşte despre jobul său şi despre businessul local al Unilever la fel de dezinvolt ca atunci când povesteşte pasionat despre călătoria sa prin Asia de Sud-Est, mai exact în Thailanda, Cambodgia şi Singapore.

    „Nu cred despre mine că am fost vreun rebel în tinereţe, însă cu siguranţă am fost unul dintre cei care au făcut exact pe dos decât şi-ar fi dorit familia, care visa ca eu să devin doctor sau poate inginer. Sau orice presupunea să ai o diplomă, pentru că era foarte important la acea vreme.“ Recunoaşte că nu a avut niciodată un răspuns la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, însă avea o idee despre lucrurile pe care voia să le aibă atunci când va fi mare: „Răspunsul era invariabil: o să am o casă pe pământ şi o piscină în formă de rinichi“. După cum spune astăzi, îşi preluase imaginea unui clişeu de bunăstare din serialele vremii, respectiv „Om bogat, om sărac“ sau „Dallas“.

    Ionuţ Ilie este directorul de vânzări al Unilever South Central Europe. De la Bucureşti, Unilever South Central Europe controlează operaţiunile din mai multe ţări din regiune: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Moldova şi Kosovo. Piaţa locală este dintre acestea cea mai importantă, contribuind, potrivit ultimelor informaţii disponibile, cu peste 50% din venituri.

    Nu s-a gândit niciodată că va deveni om de afaceri sau executiv deoarece era „în plină perioadă comunistă fără iz de perestroika“. Astfel, „după mai multe rătăciri şi încercări“, a urmat sfatul familiei şi a decis să devină economist: „Nu îmi era clar ce fac economiştii, dar am urmat într-un final îndemnurile tatălui meu, care îmi spunea mereu că el se străduieşte să îmi ofere halat alb în loc de salopetă“. Când a terminat „şcoala de economişti“, unde a înţeles în sfârşit ce face un economist, a decis ce nu vrea să facă şi anume contabilitate, statistică sau să lucreze în sistemul bancar. Toate erau profesii riguroase, marcate de un grad mare de rutină. „Îmi doream ceva care să-mi permită să mă mişc liber, să aibă o anumită dinamică şi să presupună contact cu oameni.“ Era dispus să muncească mult şi voia să câştige pe măsură. Ionuţ Ilie îşi aminteşte că la momentul acela multinaţionalele abia începuseră să îşi facă apariţia pe piaţă, la început prin intermediul unor firme partenere, iar apoi cu birouri de reprezentare. Ulterior, au urmat achiziţiile.

    „Am început ca agent de vânzări într-o companie cipriotă, Cosmos, care distribuia diverse produse, printre care şi un brand Unilever, şi anume Bona Prima“, povesteşte Ionuţ Ilie, precizând că Bona Prima era primul brand lansat de anglo-olandezi local după achiziţia Dero Ploieşti (acum 20 de ani). Era jobul creionat după viziunea sa de atunci şi afirmă că „eram un agent bun“. Acela a fost primul său contact cu Unilever. A urmat apoi un anunţ în România Liberă despre o poziţie de merchandiser pentru Unilever, a aplicat şi a fost recrutat.

    „Aşa a început călătoria“, afirmă Ionuţ Ilie, de altfel pasionat de călătorii, mai ales în locuri îndepărtate, în ţări cu o cultură deosebită. Următoarea expediţie de pe lista sa este din nou în Asia, în Malaiezia, Vietnam şi China, şi ar vrea să meargă împreună cu fiul său, peste 1-2 ani, când acesta va ajunge la vârsta să aprecieze o astfel de excursie. „Pe mine Asia m-a fascinat pentru că oamenii se bucură de ceea ce au deşi este foarte puţin.“

  • Povestea antreprenorului care a abandonat meseria de medic în favoarea unei afaceri aflate în pragul falimentului

    În 2007, fostul medic Raul Ciurtin spunea în textul ce îi descria profilul din catalogul tinerilor manageri că are un obiectiv clar: păstrarea identităţii companiei Albalact, alături de ritmul de dezvoltare. El preluase frâiele Albalact în 1999, într-un moment când compania se afla într-o situaţie precară.

    În 2007, Ciurtin conducea deja o afacere de circa 29 de milioane de euro şi 508 de angajaţi. A reuşit să îşi îndeplinească obiectivul, în special datorită celor două mărci lansate şi promovate intens, Fulga şi Zuzu. Evoluţia companiei, înfiinţată în 1971 şi privatizată în 1999, a luat o turnură spectaculoasă în momentul când conducerea companiei a hotărât să intre, din 2004, pe segmental lactatelor UHT şi să lanseze un brand care să se deosebească de celelalte de pe piaţă: „Aşa s-a născut Fulga, văcuţa care se mişcă, vorbeşte şi face glume“. Prezenţa mărcii în portofoliul de produse a avut un efect imediat: cifra de afaceri a companiei a crescut de la 6,4 milioane de euro în 2003 la 11 milioane de euro în 2004 şi 16,5 milioane de euro în 2005. Bazându-se tot pe strategia unui brand jovial, au decis în 2006 să lanseze marca Zuzu. Gama Zuzu a adus o creştere de 70% în 2006 a cifrei de afaceri, care a depăşit pragul de 29 de milioane de euro.

    Despre abandonarea meseriei de medic în favoarea unei cariere în management, Ciurtin spune că a fost cea mai dificilă decizie din viaţa sa, pentru că „nu ştii niciodată dacă va fi un loz câştigător sau nu“, dar între timp a ajuns la concluzia că „traseul meu de până acum a fost mai bun decât cel pe care îl visam“. Albalact este în prezent al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa lactatelor, cu o cifră de afaceri 423 milioane de lei (aproximativ 96 de milioane de euro) în 2013.

  • TOPUL celor mai valoroase branduri din lume

    Brandurile din sectorul tehnologiei domină topul celor mai valoaroase 10 branduri, dar a apărut şi o surpriză, compania Malboro, care a urcat de pe locul 13 ocupat anul trecut pe poziţia 10, relatează Business Insider.

    Studiul realizat de Millward Brown foloseşte pentru calcularea valorii brandurilor opiniile a aproximativ 2 milioane de posibili şi actuali clienţi ai unui brand, pe lângă date financiare.

    Astfel, brandul Apple valorează 247 miliarde de dolari, fiind cu 67% mai mare faţă de anul trecut, potrivit calculelor Millward Brown.

    “Apple a fost diferită, a ieşit în evidenţă”, a explicat în raport directorul general al Millward Brown, Travyn Rhall.

    În septembrie 2014 Apple a lansat iPhone 6, care a contribuit la un profit trimestrial net de 18 miliarde de dolari, cel mai mare câştig trimestrial obţinut vreodată de o companie listată la bursă. În urmă cu 10 ani, Apple nici măcar nu se afla în top 10 cele mai valoroase branduri.

    Valoarea brandului Google a crescut cu 9%, la 174 miliarde de dolari, dar compania a coborât totuşi pe poziţia a doua, după ce anul trecut a făcut investiţii mari, în timp ce veniturile au scăzut, parţial din cauza dolarului puternic. Compania a avut totuşi un an bun, cu iniţiative care au inclus soft-ul B2B, Google Fiber, dezvoltarea unei maşini fără şofer, lansarea unei reţele de telecomunicaţii WiFi şi Google Glass.

    Microsoft a făcut schimb cu IBM, urcând de pe poziţia a patra pe a treia, cu o valoare a brandului de 115 miliarde de dolari, în creştere cu 28%. Microsoft a profitat de concentrarea pe sistemul cloud, o politică de colaborare la nivelul companiei şi optimismul din jurul instalării unui nou director general, Satya Nadella.

    Brandul IBM a scăzut cu 13%, la 94 miliarde de dolari, din cauza investiţiilor uriaşe de anul trecut în servicii cloud, analiză, mobile, sociale şi de securitate, care au afectat profitul. IBM a semnat şi un acord major cu Apple pentru dezvoltarea de aplicaţii business pentru cele mai populare dispozitive ale Apple.

    Visa este ocupanta locului cinci în clasament cu un brand în creştere cu 16%, la 92 miliarde de dolari, compania urcând două poziţii. Anul trecut Visa a semnat un parteneriat cu Apple prin care deţinătorii de iPhone 6 şi iPad-uri pot face achiziţii prin intermediul dispozitelor. În 2014, veniturile Visa au urcat cu 7,8%, la 12,7 miliarde de dolari, iar profitul net cu 9,2%, la 5,4%.

    Top 10 al celor mai valoroase branduri este completat în ordine de AT&T, Verizon, Coca-Cola, McDonald’s şi, surprinzători, Malboro, care anul trecut s-a aflat pe locul 13.

  • MediaCafé devine ChargeAds

    Rebranding-ul sub umbrela ChargeAds, furnizor global de tehnologie pentru publicitatea digitală automatizată, vine ca o consecinţă firească a migrării tranzacţiilor de media digitale înspre programatic, şi finalizează un proces de consolidare început în urma cu 2 ani.

    Mihai Fanache, fondator al MediaCafé, vede această consolidare şi rebranding ca o reafirmare a angajamentului faţă de partenerii de business locali şi de misiunea companiei de a oferi cele mai eficiente şi scalabile soluţii pentru nevoile strategice şi de media buying digital.

    ChargeAds a demonstrat pe plan internaţional leadership în industria tranzacţionării automatizate, prin soluţiile tehnologice şi accesul global la inventar display, video, mobile şi nativ, asigurat de parteneri ca Rubicon Project, Pubmatic, Appnexus, Google sau Yahoo – aducând scalabilitatea şi nivelul de automatizare cerute de noul context al pieţei.

    ChargeAds preia de la MediaCafé o experienţă de 8 ani de parteneriate inovatoare şi consecvente în livrarea pe piaţa locală de soluţii digitale integrate şi inventar premium, posibile prin parteneriatele exclusive cu publisheri internaţionali ca Yahoo! si Shazam, şi care au permis MediaCafé să atragă anual cele mai importante volume din totalul pieţei locale de media digitală.

    ChargeAds va beneficia de experienţa celor peste 20 de specialisti MediaCafé şi de relaţiile existente din piaţă, completând oferta către parteneri. “România se aliniază astăzi tendinţelor globale prin adoptarea platformelor de Programmatic Trading ca şi soluţii eficiente, transparente şi scalabile de cumpărare şi vânzare de media digitală. Este o consolidare naturală, care va facilita accesul rapid şi sustenabil al partenerilor noştri către cele mai puternice soluţii de trading din lume”, a declarat Mihai Fanache, CEO-ul companiei rezultate din consolidarea celor două entităţi.
     

  • A renunţat la compania pe care o conducea de 12 ani pentru a lansa un business în domeniul parfumurilor

    Parfumeria s-a inventat în Orient, chiar dacă marketingul şi  reclama ne-au determinat să credem că parfumurile vin din Franţa“, explică Anca Marcu, antreprenoarea ce a lansat pe piaţă Marab Perfumery, o afacere de comercializare de parfumuri orientale, în timp ce descrie fiecare dintre parfumurile de pe raftul magazinului său, unele dintre ele cu arome ce pot fi catalogate drept agasante de un necunoscător. După un an şi jumătate de activitate, Marab Perfumery este formată din magazinul din Bucureşti, o franciză de tip insulă într-un centru comercial din Constanţa, un magazin online, dar şi colaborări cu câteva saloane de frumuseţe, activităţi ce au generat anul trecut afaceri de 540.000 de lei (circa 122.700 euro).

    „Am acumulat experienţă mai mult în management, nu a fost ceva ce mi-a plăcut, dar a fost ceva ce am ales la momentul respectiv“, explică Marcu, referindu-se la momentul când a intrat în antreprenoriat, în 2001, pornind o afacere de distribuţie de produse de unică folosinţă. S-a ocupat de administrarea acesteia timp de 12 ani, apoi, după o călătorie în Dubai, a hotărât să schimbe domeniul în care activa şi să transforme pasiunea mai veche pentru parfumuri într-o nouă afacere, intrând pe nişa parfumurilor orientale. „Am depistat acolo o lume total diferită a parfumeriei faţă de ce ştiam şi am hotărât să aduc o parte din aceasta aici“, descrie ea momentul când a hotărât să se axeze pe o afacere de distribuţie de parfumuri orientale, în 2013.

    A revenit în ţară, a cercetat structura pieţei şi s-a întors în Dubai cu un plan de afaceri, având în plan să aducă pe piaţa locală câteva dintre mărcile întâlnite acolo. A investit aproximativ 15.000 de euro în primul stoc de marfă, dar lucrurile nu au evoluat conform planului. Dacă iniţial îşi propusese să aducă parfumuri ce urmau a fi distribuite retailerilor specializaţi, a realizat că piaţa nu era suficient de dezvoltată pentru ca ei să le accepte. „Toţi mi-au întors spatele, aşa că a trebuit să atac cu un alt plan de bătaie“, povesteşte antreprenoarea despre unul dintre motivele pentru care afacerea nu a funcţionat de la început şi anume ataşamentul românilor faţă de mărcile cunoscute. Arabii nu sunt interesaţi de marketing şi de reclamă şi mărcile comercializate de ei nu erau renumite, deoarece alegerea parfumurilor se face în Orient pe baza aromelor preferate de clienţi. Românii însă sunt sensibili la reclamă şi preferă în continuare mărcile cunoscute.

    A început astfel să vândă ea însăşi parfumurile, mai întâi într-un spaţiu sezonier de pe litoral, în iunie 2013, pe care l-a considerat şi o modalitate de testare a pieţei, pe seama diversităţii de clienţi de acolo. În acelaşi an, în septembrie, a participat la un târg de profil la Romexpo, iar apoi a deschis un magazin în centrul Capitalei, pe o stradă aflată în apropiere de Calea Victoriei.

    Primele importuri au fost ale Casei Sterling, o firmă ce acoperă o paletă de branduri, arome şi preţuri variate. „Nu am vrut să fim o nişă doar pentru acei oameni care au posibilitatea de a cumpăra un parfum scump, ci am vrut o paletă de preţuri prin care să fim deschişi la mai multe categorii de clienţi.“ Un alt producător despre care aminteşte este Casa Urud, cu brandul Salveza, prezent şi în Galeriile Lafayette şi pe a cărei creatoare a întâlnit-o într-una din desele călătorii în Dubai. „Mi-a povestit cum bunica ei a creat parfumuri pentru familia regală şi a continuat acest obicei al familiei, la rândul ei creând pentru casa regală şi, de asemenea, creând multe parfumuri pentru VIP-uri“, explică Anca Marcu modul cum se construieşte reputaţia unui brand oriental.

  • O antreprenoare din Suceava investeşte jumătate de milion de euro în două magazine în Mega Mall

    Producătorul român de pantofi Denis a deschis astăzi două magazine în Mega Mall, cel mai nou centru comercial din Bucureşti. Unităţile inaugurate sunt sub brandul Why Denis (localizat la parterul centrului), respectiv Anna Cori & All Shoes (situat la etajul 1). Mega Mall este astfel singurul mall în care Denis a intrat cu ambele branduri ale sale. ”Am început anul cu inaugurări în mall-uri. Singurele magazine deschise în 2015 au fost în proiectele comerciale cele mai de amploare din Bucureşti şi Braşov. În luna martie, am inaugurat o unitate Anna Cori& All Shoes la Braşov, în Coresi Mall, iar acum în Mega Mall. Vrem să avem prezenţă în astfel de centre comerciale, am tot discutat cu nenumăraţi dezvoltatori posibilitatea deschiderii de unităţi şi încă suntem în negocieri pentru alte două proiecte aflate în construcţie”, spune Ana Cornea, manager şi proprietar al Denis.

    Investiţia în cele două magazine din Mega Mall se ridică la jumătate de milion de euro, incluzând stocul de marfă. Ambele unităţi comercializează atât produse de damă, cât şi de bărbaţi. De asemenea, accesoriile, genţi şi curele, se regăsesc pe rafturile Why Denis şi Anna Cori &All Shoes. 

    Cele trei magazine inaugurate de la începutul acestui an până în prezent fac parte din strategia de dezvoltare a producătorului, strategie care prevede deschiderea a aproximativ zece unităţi până la finalul anului 2015. ”Vom continua să investim în unităţi. Anul trecut am făcut şi pasul online, investind în magazine virtuale, atât pentru Why Denis, cât şi pentru Anna Cori & All Shoes.  La finalul lui 2014, după doar câteva luni de operare, am înregistrat vânzări online de aproximativ 100.000 de euro”, spune Ana Cornea.

    În 2014, cifra de afaceri a companiei s-a situat la 10,5 milioane de euro, în creştere de la nouă milioane de euro înregistrată în 2013. Trendul crescător este aşteptat şi pentru 2015, estimările după primul trimestru al anului fiind de până la 15%.

    Denis este un producător român de pantofi, cu o tradiţie de peste 25 ani pe piaţă. Compania deţine o fabrică  modernă la Suceava. În prezent, reţeaua de magazine numără 36 de unităţi (10 Why Denis şi 26 Anna Cori & All Shoes) în cele mai mari oraşe din România. Alte unităţi ale reţelei sunt la Kiev, unde producătorul operează sub brandul luxury DENIS, dar şi Why Denis.  La Fabrica Denis şi în reţeaua de magazine Denis Shoes lucrează în prezent 420 angajaţi.

  • Un antreprenor român îşi deschide magazin de brand în una dintre cele mai cunoscute staţiuni de pe Coasta de Azur

    Producătorul autohton de cosmetice Farmec deschide, alături de partenerul Carlgin Sasu, primul magazin de brand din Franţa, la Menton, una dintre cele mai cunoscute staţiuni de pe Coasta de Azur, situată la 40 de km est de Nisa. În cadrul magazinului vor fi comercializate atât gamele noi de produse realizate la fabrica de la Cluj Napoca, cât şi mărci tradiţionale ale companiei.

    Magazinul de brand din Menton este primul centru Farmec inaugurat în afara ţării anul acesta, după ce, în 2014, compania a deschis două magazine de brand în Grecia, la Salonic şi Katerini. Primul magazin Farmec din afara ţării a fost inaugurat în 2003 în Sharjah, Emiratele Unite Arabe. Din 2013 compania are un magazin de brand şi în Budapesta, într-o clădire monument istoric din zona Corvin.

    În România, Farmec deţine şase magazine proprii în Cluj Napoca, Arad, Timişoara şi Târgu Mureş. Magazinul dedicat consumatorilor clujeni face parte dintr-un proiect mai amplu, respectiv din Centrul de Frumuseţe Farmec, unde consumatorii se pot bucura de cele mai îndrăgite produse din portofoliul companiei, alături de o gamă extinsă de tratamente de ultimă generaţie.

    Deschiderea acestor magazine este parte a strategiei pe termen lung prin care Farmec urmăreşte extinderea prezenţei pe pieţele internaţionale atât prin distribuitori, cât şi prin unităţi proprii. În prezent produsele Farmec ajung în peste 30 de ţări, principalele pieţe fiind: Japonia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Irak, Kuwait, Grecia, Canada.

    Mircea Turdean, director general al Farmec România, ocupă locul 29 în clasamentul celor mai admiraţi manageri din România publicat de Business Magazin în toamna anului trecut. Turdean lucrează în cadrul companiei de 21 de ani, iniţial profesând în cercetare, şi urmează tradiţia de management a tatălui său, Liviu Turdean, care a fost unul dintre cei mai longevivi directori de fabrică din România.

    El a fost numit la conducerea companiei în iarna lui 2010, după ce anterior ocupase poziţia de director tehnic-producţie în cadrul Farmec. De formaţie inginer, el este absolvent al Facultăţii de Tehnologie Chimică din Cluj-Napoca şi al unor cursuri în cadrul Open University Business School din Marea Britanie, cursuri oferite pe piaţa locală de compania de training Codecs.

    Compania a încheiat anul 2014 cu o cifră de afaceri de 152 milioane de lei (34 milioane de euro), în creştere cu peste 10% faţă de 2013.

     

     

     

     

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.