BusinessMagazin

Tag: munca

  • Cine este antrenorul vostru?

    A fost o formă de recunoaştere publică în faţa milioanelor de spectatori a importanţei şi meritelor antrenorului ei în câştigarea grand slamului de la Paris.

    Simona Halep are de toate – talent, determinare, energie, o ambiţie feroce, o putere fantastică de luptă. Dar pentru a ajunge numărul 1 în lume şi a câştiga un grand slam a avut nevoie şi de un antrenor pe măsura ei care să o facă, fizic şi în primul rând psihic, să câştige.
    Talentul nativ şi munca te aduce până aproape de un trofeu, dar pentru a câştiga ai nevoie de un antrenor, de o echipă, de un sistem.
    Aşa este şi în business.

    În fiecare zi ne întrebăm de ce individual, pe cont propriu, ajungem până la un anumit punct, iar după aceea ne blocăm şi nu mai putem creşte.

    În schimb, dacă acelaşi om este pus într-un sistem, cu toate constrângerile lui, face lucruri extraordinare, pe care însă pe cont propriu nu le-ar putea realiza.

    Contează atât de mult antrenorul şi sistemul?

    Probabil că da, având în vedere exemplele din jurul nostru.

    Foarte, foarte multe, chiar prea multe businessuri româneşti antreprenoriale s-au pierdut pe drum blocându-se pe undeva, printr-o mlaştină financiară organizaţională şi chiar umană.

    Deşi şi-au dorit, foarte mulţi dintre cei care au decis să intre în business, să facă o afacere, nu au reuşit să treacă dincolo de obţinerea unui câştig cât salariul dintr-o companie mare, dacă nu chiar mai puţin. Cei mai mulţi se consolează cu ideea că pot să-şi facă programul aşa cum vor, ca o compensaţie la faptul că nu au reuşit să treacă mai departe.

    Foarte puţini antreprenori români au ajuns sus cu afacerile lor, deşi au avut foarte multe condiţii favorabile. Mulţi au reuşit să creeze un business, dar foarte puţini au putut sau au vrut să creeze un sistem care să facă să meargă businessul de la sine. Nu au avut încredere să-l lase din mână, nu au avut încredere să angajeze oameni care să îi antreneze, nu au avut încredere în expertiza independentă „Cum poate să ştie el mai bine businessul decât mine?!“.

    Pentru că nu au avut antrenor şi o echipă profesionistă alături, antreprenorii români nu au trecut graniţa, preferând să se închidă în propria piaţă.

    Pentru că nu au angajat antrenori şi nu au lucrat în acest sistem în care fiecare face ce ştie cel mai bine – Simona Halep să joace, iar Darren Cahill să-i spună să intre pe teren şi să câştige pentru că este mai bună decât adversarele –, antreprenorii români nu au descoperit talente pe mâna cărora să-şi lase businessul.

    Cum poţi să cucereşti o altă piaţă, cum poţi să ridici un grand slam dacă eşti băgat operaţional până în gât în businessul propriu?

    Cum poţi să-i cucereşti pe alţii, cum poţi să dobândeşti experienţă dacă rămâi în judeţul tău, înconjurat de zidurile pe care ţi le-ai construit, în speranţa că vei rezista aşa tot timpul?

    Ne place sau nu ne place, recunoaştem sau nu, antrenorul te poate face să câştigi un trofeu, iar Simona Halep, cu tot talentul şi ambiţia ei, a recunoscut public acest lucru.

    România are talente şi toată lumea recunoaşte acest lucru. Are însă prea puţini antrenori, prea puţini manageri, prea puţine sisteme de organizare.

    Profesorul Daniel David, de la Cluj, spune în cartea „Psihologia poporului român” că România are copii talentaţi nativ mai mulţi decât alte popoare, dar pe măsură ce intră în sistemul de învăţământ – grădiniţă, şcoală, liceu, facultate –, care nu este pe măsura minţii lor, talentul lor se pierde. Lipsa de organizare, lipsa antrenorilor, lipsa profesorilor îşi fac simţită prezenţa.

    Simona Halep a fost o excepţie, deoarece, pe parcursul carierei, a putut „să cumpere” un sistem.

    Ion Ţiriac ar putea să facă cu banii, cu sutele şi miliardele de euro, orice. El spune că vrea să facă o academie pentru antrenori, pentru profesori, pentru manageri sportivi. Exact ce are nevoie România. Educaţia şi şcoala românească produc vârfuri, dar baza şi mijlocul scad an de an. Exact ca şi în business. Avem Dedeman, Altex, Ţiriac, Şucu, care au reuşit să treacă de un anumit nivel, dar în acelaşi timp avem 400.000 de antreprenori care au un business anual de sub 100.000 de euro pe an.

    Care este antrenorul vostru? 

  • Theo Istrate, absolvent de Oxford pleacă scârbit din România: „Mi s-a spus că mi-am vândut ţara”

    Theo a studiat ingineria în Anglia de unde s-a întors şi a muncit trei ani ca programator în România. Acum spune că se întoarce la Oxford şi nu plănuieşte să revină în România, unde a fost acuzat că îşi vinde ţara pentru că a învăţat peste hotare, scrie ziarulromanesc.net
    A primit oferta unui “start-up”, la Oxford. Aici va lucra la dezvoltarea unor roboţi off-road pentru munci agricole.

    „Robotul ar trebui să are şi să stropească singur. Îl duci în câmp, nu trebuie să-l programezi să-ţi tragă brazda. Trebuie să-i spui câte brazde vrei, din câţi în câţi metri, şi el să păstreze brazda dreaptă”, explică Theo.

    Tânărul a povestit că a ajutat la unele activităţi de partid ale USR, a stat cu orele la cozile de votare de la alegerile prezidenţiale din 2014, iar în 2016 a făcut campanie la alegerile parlamentare din Vrancea, pentru un fost olimpic internaţional la matematică.

    Din păcate, spune Theo, faptul că era absolvent MIT, considerată cea mai bună Universitate din lume, nu l-a ajutat prea mult pe amicul său.

    „Din păcate, a prins foarte mult la populaţie acest bau-bau care este Soroş”, spune tânărul. El însuşi a fost acuzat că îşi „vinde ţara” şi că nu are dreptul la opinie când vine vorba de viitorul României, pentru că a ales să studieze peste hotare.

    Lui Theo îi este greu şi să înţeleagă autosuficienţa de care s-a lovit adesea în ultimii trei ani în care a locuit în Bucureşti.

    „Lumea la noi nu poate să accepte că cineva este mai bun şi unii sunt foarte mândri, din câte am înţeles de la colegii care au terminat facultatea în ţară. Şi este greu să lucrezi cu astfel de persoane. Primul lucru pe care l-am învăţat la Oxford este că tot timpul este cineva mai bun ca tine”, spune tânărul.

    Theo recunoaşte că nu crede într-o schimbare rapidă a României şi că nici nu are vreun remediu miraculos pentru ca ea să se producă peste noapte. Crede, însă, că oamenii ar trebui să se implice şi, depăşind dezgustul acumulat în ultimele aproape trei decenii, să-şi tragă la răspundere aleşii.

    „Noi ne mulţumim cu foarte puţin, ca popor. Dacă a venit cineva şi a făcut un lucru bun, acela este Dumnezeu pe pământ. Nu! Asta este datoria lui. A venit într-o funcţie publică, de conducere, să facă lucruri, nu un lucru bun în patru ani de zile. În România, este standardul atât de jos încât cred că, în orice oraş există un primar care face un singur lucru bun, el va fi ales pe trei mandate, chiar dacă apoi stă acasă şi doarme. Atât de dezamăgiţi cred că sunt oamenii”, mai spune el.

  • Pragul de la care nu mai poţi da înapoi

    Există două tipuri de persoane care mizează pe achiziţia unei francize: cei care lucrează într-o corporaţie şi vor să devină antreprenori şi cei care are deja propria afacere şi vor să se dezvolte. Sunt necesare o serie de calităţi pentru a dezvolta un business cu o franciză, semnalează Raluca Stanciu, managing partner la francize.ro, în cadrul evenimentului ZF Forumul de franciză Transilvania, în parteneriat cu fracize.ro. Concret, este vorba despre dedicare, capacitate de analiză a celei mai bune locaţii şi a celor mai buni oameni şi determinare de a munci şi de a lucra în parteneriat.

    Pe piaţa locală de francize sunt aproape 400 de concepte, cu peste 9.800 de unităţi deschise. Peste 65% din aceste concepte sunt internaţionale, însă antreprenorii români au prins curaj să-şi dezvolte afacerile în franciză, printre cele mai puternice branduri româneşti care au ales această dezvoltare numărându-se lanţul de cafenele 5 to go şi lanţul de restaurante Salad Box.

    „Nici nu mă gândeam vreodată că mă voi extinde în franciză. Totul a pornit de la un articol în Ziarul Financiar, pe care l-a văzut o doamnă şi a venit cu propunerea de a deschide un 5 to go în sistem de franciză”, a spus Radu Savopol, fondatorul 5 to go. Lanţul de cafenele operat de antreprenor are în acest moment mai mult de 80 de unităţi în Bucureşti, dar şi în alte oraşe mari, precum Constanţa sau Cluj-Napoca. Reţeaua de cafenele a avut anul trecut o cifră de afaceri de 3,3 milioane de euro. Costul unei afaceri 5 to go la cheie se plasează între 15.000 şi 20.000 de euro, în funcţie de suprafaţă, aceasta incluzând taxa de franciză, amenajarea spaţiului şi stocul de marfă.

    Planurile 5 to go pentru 2018 vizează deschiderea a circa 20 de noi spaţii, pentru a ajunge la 100 de locaţii, deşi părerea proprietarului este că această cifră va fi depăşită. Una dintre locaţii va fi de tipul drive.

    Concluzia generală a antreprenorilor care au participat la eveniment a fost că locaţia este esenţială în dezvoltarea afacerii. De asemenea, o franciză oferă câteva avantaje semnificative faţă de un start-up: existenţa unui brand, know-how-ul pe care îl aduce experienţa acestuia şi faptul că evoluează şi se dezvoltă continuu. O franciză are şanse de reuşită cu 50% mai mari decât un start-up, arată un studiu realizat de francize.ro.
    Afacerile prezentate în cadrul Forumului de franciză Transilvania provin din sectoare de activitate diverse, de la retail la servicii şi HoReCa, iar preţul unei afaceri la cheie variază între 20.000 şi 150.000 de euro.

    Potenţial există atât peste graniţă, cât şi local, mai ales prin prisma comparaţiei dintre piaţa românească şi cea din Franţa, care este cea mai puternică piaţă de francize din Europa. Afacerile în franciză din Franţa au rulaje cumulate de 55 mld. euro, ceea ce înseamnă 2,6% din PIB. În România francizele au o cifră de afaceri cumulată de 3 mld. euro şi o contribuţie de 1,5% la PIB. Totuşi, trendul este ascendent în România, la fel ca şi interesul investitorilor. Salad Box, afacere dezvoltată de antreprenorul Dan Isai, a trecut deja de graniţele ţării; alte branduri româneşti se pregătesc de asemenea să facă pasul peste hotare, iar printre ele se numără spălătoriile de tip self-service JetPOINT şi reţeaua de clinici de înfrumuseţare aBeauty Clinique.

    O afacere la cheie în sistem de franciză pentru o spălătorie JetPOINT costă 25.000 de euro pentru un modul, iar spaţiile cele mai eficiente au patru până la şase module. Investiţia se recuperează în trei ani, iar în acest timp spălătoria funcţionează fără angajaţi. Spaţiul rămâne în continuare cheia succesului. Ca exemplu, spălătoria JetPOINT din localitatea Floreşti, judeţul Cluj, este vizitată zilnic de 600-700 de maşini în medie, la un cost pe spălare care porneşte de la 3 lei şi poate depăşi 12 lei.

    „Cele două elemente ale soluţiei pe care o propunem sunt componentele de calitate şi acea soluţie la cheie. Oferim partenerilor şi sprijin pe partea de service post-vânzare, mentenanţă şi înlocuire a pieselor”, afirmă Florin Goron, unul dintre fondatorii afacerii JetPOINT.
    Clinicile de înfrumuseţare aBeauty Clinique au un cost iniţial de investiţie de aproximativ 150.000 de euro, iar recuperarea investiţiei se poate face în 3-4 ani.

    Creşterea aBeauty a fost de 21% în fiecare an, ajungând ca în 2017 să aibă o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro. „Ne adresăm oamenilor cu bani, care se respectă. Viaţa de antreprenor este una stresantă, iar după ce munceşti toată ziua vrei să te duci să te respecţi”, explică Ştefan Popa, fondatorul clinicilor aBeauty Clinique. În reţeaua operată de acest brand de clinici se tratează peste 28 de afecţiuni, în tratamente folosindu-se peste 20 de proceduri.

    Pe partea de branduri internaţionale, Moritz Eis este o franciză care s-a lansat în premieră în România, în cadrul Forumului de franciză Transilvania. Compania este condusă de anterprenorul care a dat numele afacerii, adică Moritz Fried, şi este un lanţ de gelaterii artizanale cu 22 de unităţi, cu prezenţă în cinci ţări de pe două continente.

    „Când vindem franciza, ne uităm la oamenii care au chemarea pentru aşa ceva, adică sunt precişi, atenţi la detalii, pentru că aşa am ieşit noi în evidenţă. De asemenea, căutăm oamenii care au competenţe sociale, care pot aduce clienţii potriviţi în magazinele noastre”, declară fondatorul Moritz Eis. Gelateriile reţelei au o taxă de franciză de 8.000 de euro pentru o unitate de 30-50 de metri pătraţi, investiţia iniţială ridicându-se la maximum 45.000 de euro.

    Există posibilitatea închirierii unei motociclete refrigerate Piaggio Ape, a cărei chirie costă maximum 2.000 de euro lunar.
    Piaţa de 3 miliarde de euro a francizelor din România este încă la început, iar antreprenorii care pot cumpăra o afacere la cheie abia îşi descoperă apetitul pentru acest model de business.

    Cu toate acestea, piaţa de profil este în plină dezvoltare, rulajele cumulate ale afacerilor în franciză crescând de la 1,9 miliarde de euro în 2015 la aproape 3 miliarde de euro la finalul anului trecut. Creşterea medie anuală a pieţei a fost de aproximativ 20% în ultimii patru ani. Iar ritmul ar urma să se menţină.

  • Angela Gheorghiu, mesaj pentru Gabriela Firea. NU ESTE ELEGANT ca un om politic să se servească public de talentul, succesul şi munca unei personalităţi mondiale!

    Soprana Angela Gheorghiu s-a declarat deziluzionată de faptul că primarul Gabriela Firea continuă să se folosească de numele unor personalităţi şi a povestit că anul trecut, a refuzat cheia şi cetăţenia de onoare a Capitalei, după ce a simţit că munca şi imaginea sa vor fi instrumentalizate în alte scopuri.

    „Sunt profund deziluzionată, stimată doamnă primar al oraşului Bucureşti, pentru că aţi continuat să vă folosiţi de numele unor mari personalităţi, oferindu-le cheia şi cetăţenia de onoare a Bucureştiului.

    Metoda inedită de a-ţi ascunde identitatea. Cum a venit o femeie să-şi ridice marele premiu câştigat la loto de frică să nu afle lumea cine este

    Povestea românului milionar în dolari la 19 ani, care te lasă fără cuvinte: La 11 ani, avea deja primul job plătit, iar acum numără printre clienţii săi pe Selena Gomez şi Justin Bieber

    Având o cariera mondială din anul 1990 până astăzi, sunt şi eu un exemplu pentru elita şi intelectualii din România ce nu se lasă instrumentalizaţi de dumneavoastră; da, ţin să subliniez că AM REFUZAT cheia şi cetăţenia de onoare a oraşului Bucureşti în septembrie 2017 cu ocazia concertului meu, oferit de către primăria oraşului Bucureşti publicului din România.

    Am refuzat aceste onoruri şi pe data de 1 decembrie 2017, cu ocazia Zilei Naţionale a României. V-am trimis chiar atunci, pe 1 decembrie 2017, un e-mail cu o scuză, crezând sincer că va urma să îmi oferiţi aceste distincţii doar pentru ceea ce reprezint în lumea artei internaţionale şi nu pentru a vă putea folosi de numele meu pentru IMAGINEA POLITICĂ a domniei voastre. Am simţit atunci că munca şi notorietatea mea vor fi instrumentalizate de către dumneavoastră şi de aceea am refuzat”, a scris Angela Gheorghiu pe Facebook.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Numărul intrărilor în şomaj, la un nou minim istoric. „Companiile au ajuns să caute candidaţi în aproape toate cotloanele. Numai cine nu vrea nu se angajează“

    Şomajul scăzut (o rată de 3,58% a şomajului întregistrat în aprilie 2018) şi numărul redus de intrări noi în şomaj reprezintă, aparent, o veste bună pentru piaţa muncii, însă presiunea creată de lipsa candidaţilor pentru companii a ajuns la cote foarte ridicate.

    „Se caută oameni chiar şi în zonele defavorizate, se duc companiile peste tot după ei, nu mai există acea polarizare din trecut. În trecut aveam regiuni, sate aflate la o depărtare mai mare de oraşele medii sau mari unde oamenilor le era foarte greu să facă naveta. Însă acum mi se pare că firmele au ajuns aproape în toate cotloanele, iar dacă cineva este chiar dispus să muncească, va face o navetă mai lungă sau se va muta, dacă are această posibilitate şi nu are persoane în îngrijire. În continuare mai există zone cu şomeri, dar sunt acei şomeri care nu vor să muncească“, a explicat Sorina Donisa, CEO al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar APT Resources & Services, parte a Work Service Group.

    În 2017, numărul intrărilor în şomaj a ajuns la circa 550.000 de persoane, fiind în scădere uşoară faţă de anul 2016 (cu 2.500 de persoane), dar la cel mai mic nivel din ultimii 11 ani. În 2007, de exemplu, într-un an de boom economic şi când a fost cel mai mare val al migraţiei externe (peste 500.000 de români au părăsit ţara în primul an de la aderarea României la UE), numărul intrărilor în şomaj a fost de peste un milion de persoane.

    „Mă aştept ca în următoarea perioadă piaţa muncii să fie la fel de dură ca până acum, va continua bătălia pe candidaţi şi nu mă aştept ca ritmul cererilor din partea angajatorilor să încetinească. Cred că, pe fondul acestei lipse a forţei de muncă, salariile vor creşte într-un ritm mai rapid. Totuşi, nu cred că şomajul scăzut are o influenţă asupra plecărilor în străinătate. Faptul că sunt joburi în România nu înseamnă că oamenii nu mai pleacă, de aceea vor fi în continuare un număr semnificativ de români care vor emigra“, a mai spus Sorina Donisa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Războiul guvernului cu Pilonul II seamănă haos. Bursa din Bucureşti, sub asediu de contradicţiile guvernului legate de Pilonul II

    Toate ţările în care pensionarii trăiesc decent au un sistem de economisire foarte clar şi bine împământenit, iar companii specializate se ocupă de investirea banilor de pensii, pentru a-i înmulţi. Un exemplu teoretic al unei persoane din România care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare. 

    Fondurile de pensii private sunt acţionare la 31 de companii şi au investiţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea Bursei de Valori Bucureşti. Ce înseamnă investiţiile din banii de pensii private ale românilor pentru bursă, pentru economie şi, în general, pentru bătrâneţile (mai) liniştite ale celor care muncesc acum?

    „Pilonul” pieţei de capital din România, banii pentru viitor, folosiţi pe termen scurt?

    Fondurile de pensii private Pilon II sunt acţţionare la 31 de companii listate la Bucureşti şi au investiţţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea totală a bursei. Cumulat nu pare mult, însă individual cele şapte fonduri Pilon II au 11,6% din Banca Transilvania, 11,9% din Electrica şi chiar 15,5% din Medlife.

    „Dar în cele din urmă există o investiţie care le înăbuşă pe celelalte: investiţia în sine.” Sunt cuvintele lui Warren Buffett, omul care la 87 de ani, vârstă la care unii români îşi planifică strategic câte şi ce medicamente să cumpere din pensie ca să le ajungă bani şi pentru traiul zilnic, are o avere estimată de revista americană Forbes la 86 de miliarde de dolari, adică poate cumpăra jumătate din cât produce economia românească într-un an.

    Buffett cu siguranţă nu are grija banilor de pensie, dar pentru micii investitori care se familiarizează cu domeniul finanţelor sau pentru pentru cei care caută să replice strategia de investiţii a miliardarului cuvintele de mai sus reprezintă o piatră de hotar.

    Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat, care caută să le folosească pe termen scurt pentru a-şi extinde electoratul?

    „Guvernul a pus pe masă această variantă (la jumătatea lunii mai statul a anunţat suspendarea contribuţiilor la Pilon II) din motivaţii pe termen scurt. Aparent sunt angajate cheltuieli foarte mari la bugetul de stat, care nu pot fi sprijinite de ritmul în care cresc veniturile.

    Este greu să te păstrezi într-un deficit bugetar de 3%. Este o problemă de cash flow, nu-i o problemă de datorie publică. Este nevoie de bani pentru acoperirea acestor cheltuieli (majorări salariale, majorări de pensii – n. red.)“, explică Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    „Pilonul” pieţei de capital

    Bursa de la Bucureşti este lovită în plin de afirmaţiile politice contradictorii cu privire la mecanismul de funcţionare a Pilonului II de pensii private, printre cei mai activi investitori de la BVB, în condiţiile în care în luna mai indicele principal BET a scăzut cu 7,3% şi a marcat a treia cea mai slabă lună din 2012 încoace.

    Scăderea a venit în contextul în care de la jumătatea lunii mai în piaţă au fost aruncate declaraţii politice contradictorii cu privire la Pilonul II de pensii private, ceea ce implicit a creat o stare de nervozitate şi de panică în rândul investitorilor, atât a celor instituţionali, cât şi a celor mici.

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au investiţii de 6,9 mld. lei în acţiuni la bursa românească la decembrie 2017 (cele mai recente date), în creştere cu 9% faţă de iunie 2017, pe fondul unor achiziţii de acţiuni şi în contextul aprecierilor unor titluri din portofolii, potrivit calculelor ZF. Cumulat, participaţiile acestora nu sunt mari, însă individual deţinerile ajung chiar şi la 16%, cum este cazul emitentului BVB sau 15,5% la MedLife şi 14% la Transgaz.

    În ultima săptămână din luna mai, ministrul muncii a afirmat la un post de televiziune că Pilonul II va deveni unul opţional, fără să ofere însă mai multe detalii, iar a doua zi dimineaţă a venit replica preşedintelui Klaus Iohannis: „Este începutul sfârşitului pentru Pilonul II“.
    O piaţă bursieră bulversată şi aruncată în haos de declaraţii politice în condiţiile în care cu doar o săptămână înaintea afirmaţiilor ministrului muncii, vicepremierul Viorel Ştefan spunea că nu există niciun program pe masa guvernului cu privire la modificarea Pilonului II. Fără să vrea, ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, l-a contrazis pe Viorel Ştefan: „La final de iunie sau început de iulie vom ieşi cu un proiect la Pilonul II”.

    De ce reacţionează agresiv bursa

    Incertitudinile din piaţă cu privire la mecanismul Pilonului II se reflectă în preţurile acţiunilor cel mai des întâlnite în portofoliile Pilonului II: BVB, la minimul din vara anului 2016 încoace, MedLife, scădere de 6% doar într-o săptămână (24-31 mai 2018), Transgaz, minus 4% într-o săptămână.

    Pilonul II este caracterizat de analişti ca pilonul pieţei de capital din România, întrucât cele şapte fonduri sunt printre cei mai activi investitori de la bursă, asigură 15% din lichiditate, sunt acţionare la 31 de companii de pe segmentul principal de tranzacţionare, din cele 87, şi nu sunt doar contraparte pentru retail.

    Fondurile Pilon II au bifat listările private din ultimii doi ani, iar anunţurile politice recente, inclusiv intenţia scrisă a statului de a modifica regulile de funcţionare a acestui sistem (ulterior negată), nu fac altceva decât să îngheţe piaţa ofertelor publice din România.

    Cea mai mare expunere a fondurilor la BVB este cea de la Banca Transilvania, cu o valoare cumulată a participaţiilor de 1,07 miliarde de lei, urmată de Fondul Proprietatea (1 mld. lei) şi Romgaz (907 mil. lei).

    Practic, fondurile Pilon II au 11,6% din a doua instituţie de credit ca mărime din România, fiind printre cei mai mari acţionari alături de SIF-uri.

    Ce urmează

    La jumătatea lunii mai a apărut prima intenţie scrisă (ulterior negată) cu privire la funcţionarea Pilonului II de pensii prin care statul voia să suspende contribuţiile timp de şase luni, ceea ce ar fi însemnat mai puţini bani pentru investiţiile celor şapte administratori Pilon II la bursă, iar acest lucru s-ar fi regăsit în lichiditate şi implicit în cotaţiile bursiere.

    Cele mai mari listări private din ultimii doi ani au atras atenţia fondurilor Pilon II, care au subscris la Sphera Group (investiţii de 111 mil. lei), Digi Communications (166 mil. lei) sau MedLife (117 milioane de lei).

    Recent, organizaţiile şi asociaţiile din domeniul pensiilor private, patronate şi reprezentanţi ai mediului financiar au făcut un apel comun la adresa guvernului pentru a menţine neschimbată legislaţia şi principiile de funcţionare a Pilonului II, sistem menit să asigure „prosperitatea“ la pensie a celor peste 7 milioane de români care contribuie la aceste fonduri.

    Radu Crăciun atrage atenţia că în cazul în care guvernul se va atinge de fondul deja existent al Pilonului II, în valoare de 42 mld. lei, acest lucru ar reprezenta un atac la proprietatea privată.

    „În mod normal, această proprietate ar trebui să fie protejată prin constituţie şi ştiu suficient de multe persoane care se gândesc serios să îşi apere drepturile din acest punct de vedere, dar din păcate, în măsura în care o astfel de decizie ar fi luată printr-o OUG, calea de atac ar fi la mâna Avocatului Poporului. În rest, oricine ar vrea să atace acestă măsură, ar trebui să aştepte ca ordonanţa să ajungă lege.“

    În cazul în care guvernul ar propune participanţilor la Pilonul II să facă transfer către Pilonul I, preşedintele APAPR menţioneză că aceştia ar trebui să fie corect informaţi.

    „Participanţii ar trebui să fie corect informaţi în toate privinţele, inclusiv în privinţa randamentului Pilonului I, care nu există, dar cu toate acestea este vehiculat. În plus, oamenilor li se induce incorect senzaţia că Pilonul I şi Pilonul II înseamnă aproape acelaşi lucru, dar în realitate ele sunt sisteme complementare“, mai spune Radu Crăciun.

    De ce pensia publică este insuficientă

    Un exemplu teoretic al unei persoane care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare, comparativ cu un nivel recomandat de 70%, potrivit calculelor KPMG.

    O persoană care câştigă salariul mediu pe economie şi contribuie periodic la

    Pilonul I, Pilonul II şi la un produs de asigurare de viaţă pe întreaga perioadă a vieţii active ar putea obţine un venit total la pensionare de aproximativ 2.610 lei, din care 1.650 lei din Pilonul I, 670 lei din Pilonul II şi 290 lei din asigurarea de viaţă (poliţă de asigurare – protecţie şi economisire – în valoare de 120 de lei pe lună sau 1.440 de lei pe an).

    O persoană care ar câştiga în 2048 un salariu net de aproximativ 8.900 de lei (creştere anuală de 2% în termeni reali), adică dublul salariului mediu pe economie, ar beneficia de o pensie de aproximativ 3.300 lei din sistemul public. Suplimentar, la data pensionării, în contul său de Pilon II s-ar acumula aproape 310.000 lei, în timp ce poliţa de asigurare ar acumula un beneficiu la maturitate de 134.000 lei, potrivit calculelor KPMG.

    Persoana ar beneficia astfel de fonduri cumulate de aproape o jumătate de milion de lei, în baza cărora ar putea să beneficieze de un venit lunar suplimentar de 1.900 lei pentru întreaga perioadă de viaţă rămasă (19 ani), fără a lua în considerare şi veniturile suplimentare din reinvestire.

    Cumulând toate beneficiile, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 5.200 lei pe lună (toate sumele, exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017), potrivit KPMG.

    Dacă contribuţia la Pilonul II ar creşte din 2019 la 6% (nivel ce iniţial era planificat a fi atins în 2016), rata de înlocuire a venitului ar creşte la 63%, din care 34% din Pilonul I, 22% din Pilonul II şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Astfel, persoana ar beneficia de un venit lunar total de 5.600 lei după pensionare.

    În lipsa Pilonului II, rata de înlocuire a venitului ar scădea la 50%, respectiv 43% din Pilonul I şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Venitul lunar total al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de 4.414 lei.

  • Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat?

    Toate ţările în care pensionarii trăiesc decent au un sistem de economisire foarte clar şi bine împământenit, iar companii specializate se ocupă de investirea banilor de pensii, pentru a-i înmulţi. Un exemplu teoretic al unei persoane din România care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare. 

    Fondurile de pensii private sunt acţionare la 31 de companii şi au investiţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea Bursei de Valori Bucureşti. Ce înseamnă investiţiile din banii de pensii private ale românilor pentru bursă, pentru economie şi, în general, pentru bătrâneţile (mai) liniştite ale celor care muncesc acum?

    „Pilonul” pieţei de capital din România, banii pentru viitor, folosiţi pe termen scurt?

    Fondurile de pensii private Pilon II sunt acţţionare la 31 de companii listate la Bucureşti şi au investiţţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea totală a bursei. Cumulat nu pare mult, însă individual cele şapte fonduri Pilon II au 11,6% din Banca Transilvania, 11,9% din Electrica şi chiar 15,5% din Medlife.

    „Dar în cele din urmă există o investiţie care le înăbuşă pe celelalte: investiţia în sine.” Sunt cuvintele lui Warren Buffett, omul care la 87 de ani, vârstă la care unii români îşi planifică strategic câte şi ce medicamente să cumpere din pensie ca să le ajungă bani şi pentru traiul zilnic, are o avere estimată de revista americană Forbes la 86 de miliarde de dolari, adică poate cumpăra jumătate din cât produce economia românească într-un an.

    Buffett cu siguranţă nu are grija banilor de pensie, dar pentru micii investitori care se familiarizează cu domeniul finanţelor sau pentru pentru cei care caută să replice strategia de investiţii a miliardarului cuvintele de mai sus reprezintă o piatră de hotar.

    Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat, care caută să le folosească pe termen scurt pentru a-şi extinde electoratul?

    „Guvernul a pus pe masă această variantă (la jumătatea lunii mai statul a anunţat suspendarea contribuţiilor la Pilon II) din motivaţii pe termen scurt. Aparent sunt angajate cheltuieli foarte mari la bugetul de stat, care nu pot fi sprijinite de ritmul în care cresc veniturile.

    Este greu să te păstrezi într-un deficit bugetar de 3%. Este o problemă de cash flow, nu-i o problemă de datorie publică. Este nevoie de bani pentru acoperirea acestor cheltuieli (majorări salariale, majorări de pensii – n. red.)“, explică Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    „Pilonul” pieţei de capital

    Bursa de la Bucureşti este lovită în plin de afirmaţiile politice contradictorii cu privire la mecanismul de funcţionare a Pilonului II de pensii private, printre cei mai activi investitori de la BVB, în condiţiile în care în luna mai indicele principal BET a scăzut cu 7,3% şi a marcat a treia cea mai slabă lună din 2012 încoace.

    Scăderea a venit în contextul în care de la jumătatea lunii mai în piaţă au fost aruncate declaraţii politice contradictorii cu privire la Pilonul II de pensii private, ceea ce implicit a creat o stare de nervozitate şi de panică în rândul investitorilor, atât a celor instituţionali, cât şi a celor mici.

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au investiţii de 6,9 mld. lei în acţiuni la bursa românească la decembrie 2017 (cele mai recente date), în creştere cu 9% faţă de iunie 2017, pe fondul unor achiziţii de acţiuni şi în contextul aprecierilor unor titluri din portofolii, potrivit calculelor ZF. Cumulat, participaţiile acestora nu sunt mari, însă individual deţinerile ajung chiar şi la 16%, cum este cazul emitentului BVB sau 15,5% la MedLife şi 14% la Transgaz.

    În ultima săptămână din luna mai, ministrul muncii a afirmat la un post de televiziune că Pilonul II va deveni unul opţional, fără să ofere însă mai multe detalii, iar a doua zi dimineaţă a venit replica preşedintelui Klaus Iohannis: „Este începutul sfârşitului pentru Pilonul II“.
    O piaţă bursieră bulversată şi aruncată în haos de declaraţii politice în condiţiile în care cu doar o săptămână înaintea afirmaţiilor ministrului muncii, vicepremierul Viorel Ştefan spunea că nu există niciun program pe masa guvernului cu privire la modificarea Pilonului II. Fără să vrea, ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, l-a contrazis pe Viorel Ştefan: „La final de iunie sau început de iulie vom ieşi cu un proiect la Pilonul II”.

    De ce reacţionează agresiv bursa

    Incertitudinile din piaţă cu privire la mecanismul Pilonului II se reflectă în preţurile acţiunilor cel mai des întâlnite în portofoliile Pilonului II: BVB, la minimul din vara anului 2016 încoace, MedLife, scădere de 6% doar într-o săptămână (24-31 mai 2018), Transgaz, minus 4% într-o săptămână.

    Pilonul II este caracterizat de analişti ca pilonul pieţei de capital din România, întrucât cele şapte fonduri sunt printre cei mai activi investitori de la bursă, asigură 15% din lichiditate, sunt acţionare la 31 de companii de pe segmentul principal de tranzacţionare, din cele 87, şi nu sunt doar contraparte pentru retail.

    Fondurile Pilon II au bifat listările private din ultimii doi ani, iar anunţurile politice recente, inclusiv intenţia scrisă a statului de a modifica regulile de funcţionare a acestui sistem (ulterior negată), nu fac altceva decât să îngheţe piaţa ofertelor publice din România.

    Cea mai mare expunere a fondurilor la BVB este cea de la Banca Transilvania, cu o valoare cumulată a participaţiilor de 1,07 miliarde de lei, urmată de Fondul Proprietatea (1 mld. lei) şi Romgaz (907 mil. lei).

    Practic, fondurile Pilon II au 11,6% din a doua instituţie de credit ca mărime din România, fiind printre cei mai mari acţionari alături de SIF-uri.

    Ce urmează

    La jumătatea lunii mai a apărut prima intenţie scrisă (ulterior negată) cu privire la funcţionarea Pilonului II de pensii prin care statul voia să suspende contribuţiile timp de şase luni, ceea ce ar fi însemnat mai puţini bani pentru investiţiile celor şapte administratori Pilon II la bursă, iar acest lucru s-ar fi regăsit în lichiditate şi implicit în cotaţiile bursiere.

    Cele mai mari listări private din ultimii doi ani au atras atenţia fondurilor Pilon II, care au subscris la Sphera Group (investiţii de 111 mil. lei), Digi Communications (166 mil. lei) sau MedLife (117 milioane de lei).

    Recent, organizaţiile şi asociaţiile din domeniul pensiilor private, patronate şi reprezentanţi ai mediului financiar au făcut un apel comun la adresa guvernului pentru a menţine neschimbată legislaţia şi principiile de funcţionare a Pilonului II, sistem menit să asigure „prosperitatea“ la pensie a celor peste 7 milioane de români care contribuie la aceste fonduri.

    Radu Crăciun atrage atenţia că în cazul în care guvernul se va atinge de fondul deja existent al Pilonului II, în valoare de 42 mld. lei, acest lucru ar reprezenta un atac la proprietatea privată.

    „În mod normal, această proprietate ar trebui să fie protejată prin constituţie şi ştiu suficient de multe persoane care se gândesc serios să îşi apere drepturile din acest punct de vedere, dar din păcate, în măsura în care o astfel de decizie ar fi luată printr-o OUG, calea de atac ar fi la mâna Avocatului Poporului. În rest, oricine ar vrea să atace acestă măsură, ar trebui să aştepte ca ordonanţa să ajungă lege.“

    În cazul în care guvernul ar propune participanţilor la Pilonul II să facă transfer către Pilonul I, preşedintele APAPR menţioneză că aceştia ar trebui să fie corect informaţi.

    „Participanţii ar trebui să fie corect informaţi în toate privinţele, inclusiv în privinţa randamentului Pilonului I, care nu există, dar cu toate acestea este vehiculat. În plus, oamenilor li se induce incorect senzaţia că Pilonul I şi Pilonul II înseamnă aproape acelaşi lucru, dar în realitate ele sunt sisteme complementare“, mai spune Radu Crăciun.

    De ce pensia publică este insuficientă

    Un exemplu teoretic al unei persoane care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare, comparativ cu un nivel recomandat de 70%, potrivit calculelor KPMG.

    O persoană care câştigă salariul mediu pe economie şi contribuie periodic la

    Pilonul I, Pilonul II şi la un produs de asigurare de viaţă pe întreaga perioadă a vieţii active ar putea obţine un venit total la pensionare de aproximativ 2.610 lei, din care 1.650 lei din Pilonul I, 670 lei din Pilonul II şi 290 lei din asigurarea de viaţă (poliţă de asigurare – protecţie şi economisire – în valoare de 120 de lei pe lună sau 1.440 de lei pe an).

    O persoană care ar câştiga în 2048 un salariu net de aproximativ 8.900 de lei (creştere anuală de 2% în termeni reali), adică dublul salariului mediu pe economie, ar beneficia de o pensie de aproximativ 3.300 lei din sistemul public. Suplimentar, la data pensionării, în contul său de Pilon II s-ar acumula aproape 310.000 lei, în timp ce poliţa de asigurare ar acumula un beneficiu la maturitate de 134.000 lei, potrivit calculelor KPMG.

    Persoana ar beneficia astfel de fonduri cumulate de aproape o jumătate de milion de lei, în baza cărora ar putea să beneficieze de un venit lunar suplimentar de 1.900 lei pentru întreaga perioadă de viaţă rămasă (19 ani), fără a lua în considerare şi veniturile suplimentare din reinvestire.

    Cumulând toate beneficiile, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 5.200 lei pe lună (toate sumele, exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017), potrivit KPMG.

    Dacă contribuţia la Pilonul II ar creşte din 2019 la 6% (nivel ce iniţial era planificat a fi atins în 2016), rata de înlocuire a venitului ar creşte la 63%, din care 34% din Pilonul I, 22% din Pilonul II şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Astfel, persoana ar beneficia de un venit lunar total de 5.600 lei după pensionare.

    În lipsa Pilonului II, rata de înlocuire a venitului ar scădea la 50%, respectiv 43% din Pilonul I şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Venitul lunar total al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de 4.414 lei.

  • Ce se întâmplă cu banii tăi din pilonul II de pensii

    Toate ţările în care pensionarii trăiesc decent au un sistem de economisire foarte clar şi bine împământenit, iar companii specializate se ocupă de investirea banilor de pensii, pentru a-i înmulţi. Un exemplu teoretic al unei persoane din România care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare. 

    Fondurile de pensii private sunt acţionare la 31 de companii şi au investiţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea Bursei de Valori Bucureşti. Ce înseamnă investiţiile din banii de pensii private ale românilor pentru bursă, pentru economie şi, în general, pentru bătrâneţile (mai) liniştite ale celor care muncesc acum?

    „Pilonul” pieţei de capital din România, banii pentru viitor, folosiţi pe termen scurt?

    Fondurile de pensii private Pilon II sunt acţţionare la 31 de companii listate la Bucureşti şi au investiţţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea totală a bursei. Cumulat nu pare mult, însă individual cele şapte fonduri Pilon II au 11,6% din Banca Transilvania, 11,9% din Electrica şi chiar 15,5% din Medlife.

    „Dar în cele din urmă există o investiţie care le înăbuşă pe celelalte: investiţia în sine.” Sunt cuvintele lui Warren Buffett, omul care la 87 de ani, vârstă la care unii români îşi planifică strategic câte şi ce medicamente să cumpere din pensie ca să le ajungă bani şi pentru traiul zilnic, are o avere estimată de revista americană Forbes la 86 de miliarde de dolari, adică poate cumpăra jumătate din cât produce economia românească într-un an.

    Buffett cu siguranţă nu are grija banilor de pensie, dar pentru micii investitori care se familiarizează cu domeniul finanţelor sau pentru pentru cei care caută să replice strategia de investiţii a miliardarului cuvintele de mai sus reprezintă o piatră de hotar.

    Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat, care caută să le folosească pe termen scurt pentru a-şi extinde electoratul?

    „Guvernul a pus pe masă această variantă (la jumătatea lunii mai statul a anunţat suspendarea contribuţiilor la Pilon II) din motivaţii pe termen scurt. Aparent sunt angajate cheltuieli foarte mari la bugetul de stat, care nu pot fi sprijinite de ritmul în care cresc veniturile.

    Este greu să te păstrezi într-un deficit bugetar de 3%. Este o problemă de cash flow, nu-i o problemă de datorie publică. Este nevoie de bani pentru acoperirea acestor cheltuieli (majorări salariale, majorări de pensii – n. red.)“, explică Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    „Pilonul” pieţei de capital

    Bursa de la Bucureşti este lovită în plin de afirmaţiile politice contradictorii cu privire la mecanismul de funcţionare a Pilonului II de pensii private, printre cei mai activi investitori de la BVB, în condiţiile în care în luna mai indicele principal BET a scăzut cu 7,3% şi a marcat a treia cea mai slabă lună din 2012 încoace.

    Scăderea a venit în contextul în care de la jumătatea lunii mai în piaţă au fost aruncate declaraţii politice contradictorii cu privire la Pilonul II de pensii private, ceea ce implicit a creat o stare de nervozitate şi de panică în rândul investitorilor, atât a celor instituţionali, cât şi a celor mici.

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au investiţii de 6,9 mld. lei în acţiuni la bursa românească la decembrie 2017 (cele mai recente date), în creştere cu 9% faţă de iunie 2017, pe fondul unor achiziţii de acţiuni şi în contextul aprecierilor unor titluri din portofolii, potrivit calculelor ZF. Cumulat, participaţiile acestora nu sunt mari, însă individual deţinerile ajung chiar şi la 16%, cum este cazul emitentului BVB sau 15,5% la MedLife şi 14% la Transgaz.

    În ultima săptămână din luna mai, ministrul muncii a afirmat la un post de televiziune că Pilonul II va deveni unul opţional, fără să ofere însă mai multe detalii, iar a doua zi dimineaţă a venit replica preşedintelui Klaus Iohannis: „Este începutul sfârşitului pentru Pilonul II“.
    O piaţă bursieră bulversată şi aruncată în haos de declaraţii politice în condiţiile în care cu doar o săptămână înaintea afirmaţiilor ministrului muncii, vicepremierul Viorel Ştefan spunea că nu există niciun program pe masa guvernului cu privire la modificarea Pilonului II. Fără să vrea, ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, l-a contrazis pe Viorel Ştefan: „La final de iunie sau început de iulie vom ieşi cu un proiect la Pilonul II”.

    De ce reacţionează agresiv bursa

    Incertitudinile din piaţă cu privire la mecanismul Pilonului II se reflectă în preţurile acţiunilor cel mai des întâlnite în portofoliile Pilonului II: BVB, la minimul din vara anului 2016 încoace, MedLife, scădere de 6% doar într-o săptămână (24-31 mai 2018), Transgaz, minus 4% într-o săptămână.

    Pilonul II este caracterizat de analişti ca pilonul pieţei de capital din România, întrucât cele şapte fonduri sunt printre cei mai activi investitori de la bursă, asigură 15% din lichiditate, sunt acţionare la 31 de companii de pe segmentul principal de tranzacţionare, din cele 87, şi nu sunt doar contraparte pentru retail.

    Fondurile Pilon II au bifat listările private din ultimii doi ani, iar anunţurile politice recente, inclusiv intenţia scrisă a statului de a modifica regulile de funcţionare a acestui sistem (ulterior negată), nu fac altceva decât să îngheţe piaţa ofertelor publice din România.

    Cea mai mare expunere a fondurilor la BVB este cea de la Banca Transilvania, cu o valoare cumulată a participaţiilor de 1,07 miliarde de lei, urmată de Fondul Proprietatea (1 mld. lei) şi Romgaz (907 mil. lei).

    Practic, fondurile Pilon II au 11,6% din a doua instituţie de credit ca mărime din România, fiind printre cei mai mari acţionari alături de SIF-uri.

    Ce urmează

    La jumătatea lunii mai a apărut prima intenţie scrisă (ulterior negată) cu privire la funcţionarea Pilonului II de pensii prin care statul voia să suspende contribuţiile timp de şase luni, ceea ce ar fi însemnat mai puţini bani pentru investiţiile celor şapte administratori Pilon II la bursă, iar acest lucru s-ar fi regăsit în lichiditate şi implicit în cotaţiile bursiere.

    Cele mai mari listări private din ultimii doi ani au atras atenţia fondurilor Pilon II, care au subscris la Sphera Group (investiţii de 111 mil. lei), Digi Communications (166 mil. lei) sau MedLife (117 milioane de lei).

    Recent, organizaţiile şi asociaţiile din domeniul pensiilor private, patronate şi reprezentanţi ai mediului financiar au făcut un apel comun la adresa guvernului pentru a menţine neschimbată legislaţia şi principiile de funcţionare a Pilonului II, sistem menit să asigure „prosperitatea“ la pensie a celor peste 7 milioane de români care contribuie la aceste fonduri.

    Radu Crăciun atrage atenţia că în cazul în care guvernul se va atinge de fondul deja existent al Pilonului II, în valoare de 42 mld. lei, acest lucru ar reprezenta un atac la proprietatea privată.

    „În mod normal, această proprietate ar trebui să fie protejată prin constituţie şi ştiu suficient de multe persoane care se gândesc serios să îşi apere drepturile din acest punct de vedere, dar din păcate, în măsura în care o astfel de decizie ar fi luată printr-o OUG, calea de atac ar fi la mâna Avocatului Poporului. În rest, oricine ar vrea să atace acestă măsură, ar trebui să aştepte ca ordonanţa să ajungă lege.“

    În cazul în care guvernul ar propune participanţilor la Pilonul II să facă transfer către Pilonul I, preşedintele APAPR menţioneză că aceştia ar trebui să fie corect informaţi.

    „Participanţii ar trebui să fie corect informaţi în toate privinţele, inclusiv în privinţa randamentului Pilonului I, care nu există, dar cu toate acestea este vehiculat. În plus, oamenilor li se induce incorect senzaţia că Pilonul I şi Pilonul II înseamnă aproape acelaşi lucru, dar în realitate ele sunt sisteme complementare“, mai spune Radu Crăciun.

    De ce pensia publică este insuficientă

    Un exemplu teoretic al unei persoane care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare, comparativ cu un nivel recomandat de 70%, potrivit calculelor KPMG.

    O persoană care câştigă salariul mediu pe economie şi contribuie periodic la

    Pilonul I, Pilonul II şi la un produs de asigurare de viaţă pe întreaga perioadă a vieţii active ar putea obţine un venit total la pensionare de aproximativ 2.610 lei, din care 1.650 lei din Pilonul I, 670 lei din Pilonul II şi 290 lei din asigurarea de viaţă (poliţă de asigurare – protecţie şi economisire – în valoare de 120 de lei pe lună sau 1.440 de lei pe an).

    O persoană care ar câştiga în 2048 un salariu net de aproximativ 8.900 de lei (creştere anuală de 2% în termeni reali), adică dublul salariului mediu pe economie, ar beneficia de o pensie de aproximativ 3.300 lei din sistemul public. Suplimentar, la data pensionării, în contul său de Pilon II s-ar acumula aproape 310.000 lei, în timp ce poliţa de asigurare ar acumula un beneficiu la maturitate de 134.000 lei, potrivit calculelor KPMG.

    Persoana ar beneficia astfel de fonduri cumulate de aproape o jumătate de milion de lei, în baza cărora ar putea să beneficieze de un venit lunar suplimentar de 1.900 lei pentru întreaga perioadă de viaţă rămasă (19 ani), fără a lua în considerare şi veniturile suplimentare din reinvestire.

    Cumulând toate beneficiile, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 5.200 lei pe lună (toate sumele, exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017), potrivit KPMG.

    Dacă contribuţia la Pilonul II ar creşte din 2019 la 6% (nivel ce iniţial era planificat a fi atins în 2016), rata de înlocuire a venitului ar creşte la 63%, din care 34% din Pilonul I, 22% din Pilonul II şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Astfel, persoana ar beneficia de un venit lunar total de 5.600 lei după pensionare.

    În lipsa Pilonului II, rata de înlocuire a venitului ar scădea la 50%, respectiv 43% din Pilonul I şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Venitul lunar total al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de 4.414 lei.

  • Cronică de film – Solo: A Star Wars story. Bun, dar nu destul de bun

    Ca film de sine stătător, Solo: A Star Wars Story e o producţie reuşită, mult peste media celor de astăzi – comparând filmul cu altele de acelaşi gen, evident. Ca parte a universului Star Wars, nu cred că va fi unul dintre episoadele de care să se vorbească ani de-a rândul.

    Alden Ehrenreich joacă bine, chiar mai bine decât m-aş fi aşteptat, iar asta e clar un plus pentru film. E mai bun decât Harrison Ford? În niciun caz.

    Urmărind filmul, aveam impresia că văd un alt personaj implicat într-o cu totul altă serie de aventuri. Nu l-am identificat nicio secundă pe Ehrenreich cu Han Solo, iar asta spune multe mai ales despre modul în care Harrison Ford şi-a însuşit acest rol. A făcut acelaşi lucru şi în cazul seriei Indiana Jones, un alt exemplu de filme în care nu cred că protagonistul poate fi înlocuit.

    Trecând de partea legată de interpretare, Solo: A Star Wars Story e un film dinamic, plin de efecte speciale, dar cu destul de multe lipsuri în zona de umor. Din acest punct de vedere, e mult mai apropiat de Rogue One: A Star Wars Story decât de The Force Awakens sau The Last Jedi.

    Legăturile cu tema centrală a universului Star Wars, Jedi vs. Sith, sunt puţine şi foarte puţin exploatate. Rămâne de văzut dacă publicul o să perceapă asta într-un sens pozitiv sau unul negativ.

    Spuneam, la început, că s-a muncit extrem de mult pentru ca Solo: A Star Wars Story să ajungă în sălile de cinema. Phil Lord şi Christopher Miller au ocupat în primă fază scaunele de regizori, dar cei de la Disney au fost atât de dezamăgiţi de rezultat încât au adus un alt realizator, Ron Howard, şi i-au cerut să refilmeze 70% din film. Ca urmare, costurile au crescut extrem de mult, transformând Solo într-una dintre cele mai scumpe producţii realizate în istoria cinematografiei. Problemele au continuat să se adune, la un moment dat punându-se chiar problema ca întreg proiectul să fie anulat.

    În condiţiile date, cred că Solo: A Star Wars Story e un film reuşit.

    În concluzie, aş spune că cei de la Disney şi-au asumat un risc prea mare încercând să dea o nouă faţă unui personaj atât de cunoscut. Mărturisesc că sunt extrem de curios cum vor exploata, pe viitor, universul creionat de George Lucas.

    Nota: 7,5/10

  • Este OFICIAL: Schimbări majore în Codul Muncii. Anunţul venit cu puţin timp în urmă

    “În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.56 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.53/2003 – Codul muncii şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
     
    Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru femei la o vârstă mai mică decât cea a bărbatului poate dobândi valenţe discriminatorii pe criterii de sex şi încalcă dreptul la muncă al femeii, atât timp cât nu rămâne o opţiune a acesteia să înceteze raporturile de muncă la o vârstă mai mică decât bărbatul, respectiv la vârsta când poate solicita deschiderea dreptului la pensie”, se arată în comununicatul Curţii Constituţionale.
     
    Prin urmare, la vârsta de 63 de ani, femeia trebuie să aibă dreptul de a opta pentru continuarea raportului de muncă până la vârsta la care legea prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă şi pentru bărbaţi, respectiv 65 de ani.