BusinessMagazin

Tag: Venituri

  • Care sunt afacerile care vor ajuta România să crească: cele mai promiţătoare start-up-uri

    Demersul Business Magazin de a identifica cele mai promiţătoare afaceri de tip start-up nu este un top. Afacerile despre care veţi citi provin din domenii diferite şi au ambiţii diferite. Numitorul comun este însă acela că toate au potenţialul de a creşte şi de a deveni un reper în sectorul în care activează. Vă invităm să faceţi cunoştinţă, în paginile ce urmează, cu antreprenori din IT, comerţ sau tehnologie despre care suntem convinşi că vom mai auzi multe în anii ce urmează.

    Un start-up este o companie ce caută să rezolve o problemă, în condiţiile în care soluţia nu este evidentă, iar succesul nu este garantat.“ Definiţia conceptului de start-up îi aparţine lui Neil Blumenthal, fondator al companiei de produse optice Warby Parker, şi pare a fi una dintre cele mai complete ale termenului.

    Nu există reguli clare în ceea ce priveşte definirea unei companii drept un start-up, pentru că veniturile, profitul sau numărul angajaţilor variază drastic în funcţie de companie sau de industria în care activează. Există însă o regulă, fie ea şi nescrisă, cu referire temporală: „O companie lansată acum cinci ani poate fi numită un start-up“, crede Paul Graham, şeful Y Combinator – „Când te gândeşti la zece ani, pare puţin cam mult“.

    Timpul mediu necesar unei companii pentru a trece de faza de start-up este de trei ani; alţi factori care indică maturizarea companiei şi trecerea la nivelul următor sunt achiziţia de către o organizaţie mai mare, venituri de peste 20 de milioane de dolari, un număr de minimum 80 de angajaţi şi fondatori care să fi vândut acţiuni. Desigur, acestea sunt standarde acceptate la modul general, pentru că nu există condiţii reglementate în vreun fel care să determine ieşirea din zona de start-up.

    Cea mai importantă trăsătură a unei astfel de companii este însă capacitatea de a creşte. Cu alte cuvinte, un chioşc deschis la parterul unui bloc nu va putea fi niciodată numit start-up; un restaurant deschis cu intenţia de a dezvolta ulterior o reţea se încadrează însă în limitele definiţiei. Legătura dintre start-up-uri şi domeniul IT este una doar parţial corectă, pentru că start-up poate fi, după cum veţi citi în cele ce urmează, şi o academie de barmani.

    Sumele tranzacţionate însă în industria IT au dus la o expunere uriaşă în media, efectul fiind o asociere involuntară a celor doi termeni. Liderii de piaţă din zona de IT au fost la început, în marea majoritate, start-up-uri. Nu are însă prea mult sens să numim astfel o companie precum Uber, care generează venituri de peste jumătate de miliard de dolari după doar cinci ani de activitate.

  • Apple Music va plăti caselor de discuri peste 70% din veniturile obţinute din abonamente

    Serviciul Apple Music, lansat săptămâna trecută, nu diferă prea mult de alte servicii de streaming muzical, însă beneficiază de câteva avantaje majore, precum experienţa grupului Apple pe piaţa muzicală, numele unui brand global şi câteva sute de milioane de clienţi ai magazinului online iTunes.

    În Statele Unite, Apple va plăti caselor de discuri 71,5% din veniturile pe care le va obţine din abonamentele (în valoare de 9,99 dolari pe lună) aferente serviciului său de streaming muzical. Acest procent va fi, în medie, de 73% pe plan internaţional, potrivit Re/code, un site specializat în publicarea de ştiri din domeniul tehnologiei.

    Potrivit site-ului iGeneration.fr, această repartiţie este una clasică, similară celei asociate cu App Store, care virează 70% din venituri dezvoltatorilor şi păstrează 30% din venituri pentru Apple. Acest procent reprezintă, de asemenea, o împărţire a veniturilor folosită în mod uzual în mediul muzical – tot 70% plăteşte şi serviciul Spotify, de exemplu.

    Ca toate serviciile de streaming, Apple rezervă 70% din veniturile obţinute din abonamente pentru casele de discuri şi acestora le revine sarcina de a repartiza banii respectivi între artiştii lor. Plăţile vor fi făcute în funcţie de ratele de difuzare ale compoziţiilor muzicale, precizează iGeneration.fr.

    Pe de altă parte, Apple nu va remunera casele de discuri în primele trei luni de utilizare gratuită a serviciului Apple Music de care beneficiază noii abonaţi. Această clauză a contractului nu a fost bine primită de casele de discuri, dar grupul Apple a avut în cele din urmă câştig de cauză. Platforma Spotify, în ceea ce o priveşte, plăteşte pentru toate difuzările sale, inclusiv pentru cele efectuate în perioada de testare a serviciului de către noii săi abonaţi. În acele perioade de gratuitate, Spotify îşi finanţează veniturile din publicitate.

    În schimb, Apple nu mizează pe o remuneraţie suplimentară, ci pe un număr mai mare de abonaţi. Compania americană are ambiţii foarte mari şi intenţionează să obţină pentru serviciul Apple Music un număr de 100 milioane de abonamente. În prezent, liderul actual din acest domeniu este Spotify, care are 20 milioane de abonaţi.

    Apple a obţinut şi alte avantaje pentru noul său serviciu muzical: chiar dacă acestea nu au fost încă anunţate, afirmă site-ul iGeneration.fr, abonamente anuale şi oferte speciale pentru elevi şi studenţi sunt de asemenea prevăzute prin contract. Serviciul Beats Music propune deja aceste două opţiuni – 100 de dolari pentru un abonament anual şi reduceri de 50% pentru elevi şi studenţi -, iar Spotify şi-a redus deja abonamentele pentru studenţii americani.

  • Ce venituri generează violonistul André Rieu

    André Rieu este cel mai de succes violonist din lume şi cel mai bine vândut muzician clasic din toate timpurile. El câştigă peste 40 de milioane de dolari şi este plasat în topul Billboard între primii 10 cei mai bogaţi cântăreţi din lume. A vândut până în prezent peste 40 de milioane de albume şi DVD-uri în întreaga lume.

    În fiecare an, André şi Johann Strauss Orchestra susţin aproximativ 100 de concerte peste tot în lume, în faţa a peste 1 milion de oameni. Orchestra alături de care concertează este considerată în prezent cea mai mare ochestră privată la nivel international. În plus, membrii orchestrei sale provin din zece ţări.

    Rieu deţine compania “André Rieu Productions” şi are 120 de angajaţi care lucrează pentru el în mod constant la care se adaugă în turnee 100 de colaboratori.  Rieu are un studio propriu de înregistrare, agenţie de turism, o grădiniţă pentru copiii membrilor orchestrei, propriile autobuze şi un atelier, unde se fac costumele pentru concertele sale. Rieu şi orchestra calatoresc cu o echipa întreagă de bucătari, medici şi antrenori de fitness.

    André Rieu va concerta în Piaţa Constituţiei  de pe 6 iunie până pe 14 iunie, de la orele 20.30. Pentru primul concert al artistului peste 12.500 de bilete s-au epuizat în trei ore de la scoaterea la vânzare. Biletele au fost puse în vânzare în ianuarie 2015. Iniţial au fost anunţate patru concerte, iar pentru că biletele s-au vândut repede, s-a programat un concert şi pentru data de 6 iunie 2015.

    André Rieu s-a născut în 1949 la Maastricht, Olanda, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, André Rieu Sr. a fost dirijor al Orchestrei Simfonice Limburg şi al Operei din Leipzig, l-a încurajat să ia lecţii de vioară la vârsta de 5 ani. A continuat să studieze vioara la Conservatorul din Liege (1967) şi la Conservatorul din Maastricht (1973), iar în 1974, Rieu s-a mutat la Conservatorul Regal din Bruxelles. André Rieu a înfiinţat propria orchestră, Orchestra de Salon Maastricht, în 1978, iar nouă ani mai târziu dirija primele repetiţii ale Johann Strauss Orchestra.André Rieu cântă pe o vioară Stradivarius fabricată în 1667.  Lansarea sa internaţională a venit în 1994 cu CD-ul “Strauss & Co”. De atunci, a primit mai mult de 400 de discuri de Platin şi 171 de Gold Awards.

     

     

     

     

     

  • Doi foşti corporatişti au devenit antreprenori şi ţintesc venituri de două milioane de euro din banii colegilor

    Afacerea axată pe vânzarea de carduri 7card care le oferă angajaţilor acces, în baza unui singur abonament, la câteva sute de săli de sport din ţară, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de un million de euro. Fondatorii acesteia, Andrei Creţu şi Iulian Cîrciumaru estimează dublarea cifrei de afaceri în 2015.

    Andrei Creţu şi Iulian Cîrciumaru, foşti consultanţi în cadrul A.T Kearney şi apoi PwC au investit câteva sute de mii de euro în afacerea cu carduri 7Card prin care,  în baza unui abonament lunar, clienţii pot beneficia de acces în cadrul anumitor săli de sport.

    Volumul mare de săli din portofoliul 7card permite negocierea unui preţ mai rezonabil pentru abonamentul lunar decât în cazul unei singure săli. Cu un card unic de acces la o gamă variată de activităţi sportive, 7card se adresează atât angajaţilor, cât şi companiilor. La nivel de Capitală, valoarea medie a unui abonament 7card este de 125 de lei, în timp ce la Braşov, Ploieşti şi Iaşi este 94 de lei/lună, iar la Timişoara şi Cluj Napoca de 92 de lei.

    Raportat la numărul de abonaţi în companii, în Bucureşti, sectorul cel mai activ este IT, urmat de telecom şi bancar. În Timişoara, cele mai active sunt sectoarele IT şi FMCG, în Cluj Napoca – bancar şi IT, iar în Braşov – IT, bancar şi telecom. Peste 55% dintre abonaţi sunt femei.

    Compania a anunţat recent şi extinderea la nivel national. Astfel, până la finalul anului, angajaţii din peste 10 oraşe vor avea acces la o reţea de peste 200 de săli de sport. În perioada imediat următoare, 7card va începe să activeze în Constanţa (luna iunie), Sibiu (luna iulie), Piteşti, Craiova, Oradea, Bacău, Târgu Mureş. Până la finalul anului, 7card va fi prezent în aproximativ 12 oraşe, inclusiv Bucureşti.  Până în luna iulie, Sibiu şi Constanţa vor intra în reţeaua 7card, care ajunge astfel să acopere peste 200 săli de sport la nivel naţional, 8 oraşe şi peste 8.000 de abonaţi.

    Pentru cei cărora le place dansul, dar şi squash-ul, tenisul sau orice alte sporturi, Andrei Creţu şi Iulian Cîrciumaru, foşti consultanţi în cadrul A.T Kearney şi apoi PwC, au venit cu soluţia, în urma unei investiţii de câteva sute de mii de euro. Prin intermediul companiei Benefit Seven şi a cardului 7Card, în baza unui abonament lunar cu preţuri cuprinse între 120 şi 150 de lei, clienţii lor au acces la circa 140 de săli de sport din Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca şi Braşov, în care pot să practice de la fitness la escaladă.

    Volumul mare de săli permite negocierea unui preţ mai rezonabil pentru abonamentul lunar decât în cazul unei singure săli.Singura condiţie pe care trebuie să o îndeplinească cei care doresc utilizarea cardurilor este să fie angajaţi ai companiilor cu care Benefit Seven a încheiat parteneriate de colaborare.

  • Povestea adolescentei care şi-a transformat hobby-ul din copilărie într-o afacere de 250 de milioane de dolari

    Bella Weems, o tânără din Statele Unite ale Americii, şi-a dorit încă de la vârsta de 14 ani o maşină, chiar dacă nu putea la vremea respectivă să obţină permisul de conducere, vârsta legală în SUA pentru şofat fiind de 16 ani. Când le-a comunicat părinţilor această dorinţă, i-au spus că poate să îşi cumpere o maşină, dacă economiseşte suficienţi bani pentru a face acest lucru. Weems  a început să lucreze ca babysitter şi, după câteva luni în care a avut grijă de copii, a strâns doar 350 de dolari. Părinţii au sfătuit-o să investească banii economisiţi până în acel moment într-o afacere. Adolescenta a căutat idei pe internet şi a găsit un concept de medalioane personalizate, pe care a hotărât să le comercializeze. Alegerea numelui afacerii sale a fost la fel de simplu: mama sa a întrebat-o  care sunt lucrurile care îi plac, iar ea a răspuns, origami şi bufniţele (owl, engl.); astfel a luat naştere numele brandului: Origami Owl.

    Pentru a creşte afacerea, tânăra antreprenoare a început să organizeze petreceri la ea acasă, unde prietenii şi familia puteau să cumpere  bijuterii cu preţul cuprins între 5 şi 46 de dolari.

    Feedback-ul primit din partea cunoştinţelor a fost unul pozitiv, iar echipa formată din mamă şi fiică a deschis primul magazin într-un mall în noiembrie 2011. Au vândut în perioada sărbătorilor bijuterii în valoare de 60.000 de dolari, dar, mai important decât atât, clienţii au început să trimită în tot statul bijuterii Origami Owl ca şi cadouri. Următorul pas a fost lansarea unui website şi, pe măsură ce afacerea a crescut, planul lor s-a dezvoltat şi a început să includă şi designeri independenţi sau oameni care să găzduiască petreceri în care, la rândul lor, să vândă bijuterii în numele Origami Owls. Au lansat de asemenea un program destinat copiilor cu vârsta între 12 şi 17 ani prin care îi învaţă cum să îşi creeze propria afacere.

    Cele mai multe posturi de management au fost preluate de membri ai familiei, însă Bella Weems şi părinţii ei l-au angajat ca CEO al Origami Owl pe Robin Crossman, acesta având experienţă pe posturi de conducere în companii ca Amway Global, Home Interiors, Suzanne.com sau The Longaberger Company. Potrivit celor mai recente informaţii publicate în presa internaţională, veniturile companiei au ajuns la 250 de milioane de dolari. 

  • Povestea adolescentei care şi-a transformat hobby-ul din copilărie într-o afacere de 250 de milioane de dolari

    Bella Weems, o tânără din Statele Unite ale Americii, şi-a dorit încă de la vârsta de 14 ani o maşină, chiar dacă nu putea la vremea respectivă să obţină permisul de conducere, vârsta legală în SUA pentru şofat fiind de 16 ani. Când le-a comunicat părinţilor această dorinţă, i-au spus că poate să îşi cumpere o maşină, dacă economiseşte suficienţi bani pentru a face acest lucru. Weems  a început să lucreze ca babysitter şi, după câteva luni în care a avut grijă de copii, a strâns doar 350 de dolari. Părinţii au sfătuit-o să investească banii economisiţi până în acel moment într-o afacere. Adolescenta a căutat idei pe internet şi a găsit un concept de medalioane personalizate, pe care a hotărât să le comercializeze. Alegerea numelui afacerii sale a fost la fel de simplu: mama sa a întrebat-o  care sunt lucrurile care îi plac, iar ea a răspuns, origami şi bufniţele (owl, engl.); astfel a luat naştere numele brandului: Origami Owl.

    Pentru a creşte afacerea, tânăra antreprenoare a început să organizeze petreceri la ea acasă, unde prietenii şi familia puteau să cumpere  bijuterii cu preţul cuprins între 5 şi 46 de dolari.

    Feedback-ul primit din partea cunoştinţelor a fost unul pozitiv, iar echipa formată din mamă şi fiică a deschis primul magazin într-un mall în noiembrie 2011. Au vândut în perioada sărbătorilor bijuterii în valoare de 60.000 de dolari, dar, mai important decât atât, clienţii au început să trimită în tot statul bijuterii Origami Owl ca şi cadouri. Următorul pas a fost lansarea unui website şi, pe măsură ce afacerea a crescut, planul lor s-a dezvoltat şi a început să includă şi designeri independenţi sau oameni care să găzduiască petreceri în care, la rândul lor, să vândă bijuterii în numele Origami Owls. Au lansat de asemenea un program destinat copiilor cu vârsta între 12 şi 17 ani prin care îi învaţă cum să îşi creeze propria afacere.

    Cele mai multe posturi de management au fost preluate de membri ai familiei, însă Bella Weems şi părinţii ei l-au angajat ca CEO al Origami Owl pe Robin Crossman, acesta având experienţă pe posturi de conducere în companii ca Amway Global, Home Interiors, Suzanne.com sau The Longaberger Company. Potrivit celor mai recente informaţii publicate în presa internaţională, veniturile companiei au ajuns la 250 de milioane de dolari. 

  • Astăzi este termenul limită pentru depunerea declaraţiilor privind veniturile

    Declaraţia 200 privind veniturile realizate din România se depune de către persoanele fizice care au realizat în anul 2014, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani sau în natură din România, provenind din activităţi independente; cedarea folosinţei bunurilor; activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, pentru care venitul net se stabileşte în sistem real; transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise; operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

    Contribuabilii care au efectuat în cursul anului fiscal de raportare cheltuieli pentru acordarea de burse private, conform legii, şi solicită restituirea acestora şi cei care optează pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil pentru susţinerea entităţilor nonprofit vor completa secţiunea corespunzătoare din formular. Contribuabilii care îşi exprimă această opţiune pot solicita direcţionarea acestei sume către o singură entitate nonprofit sau unitate de cult.

    Declaraţia se completează în două exemplare, iar originalul poate fi depus la organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îşi are adresa, unde se află domiciliul fiscal al împuternicitului sau curatorului fiscal, după caz, sau la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sursa de venit, pentru contribuabilii persoane fizice, fără domiciliu fiscal în România care realizează venituri. Copia se păstrează de către contribuabil sau de către împuternicitul acestuia.

    Formularul 201, “Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate” se completează şi se depune de către persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul 2014, condiţia de rezidenţă prevăzută în Codul fiscal,  care au realizat în anul 2014 venituri din străinătate, impozabile în România. Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice în anul fiscal de raportare, precum şi impozitul aferent plătit în străinătate, exprimate în unităţi monetare proprii fiecărui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.

    Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează, în anul 2015, în mod individual, venituri impozabile din România, din activităţi agricole pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit, provenind din cultivarea produselor agricole vegetale; exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea; creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

    Declaraţiile menţionate se depun pe hârtie direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Declaraţiile se pun gratuit la dispoziţia contribuabilului. Data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz. Formularele 200 şi 230 se pot transmite prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin Spatiul Privat Virtual  sau pe baza unui certificat digital, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Nedepunerea formularelor 200, 201 şi 221 până la data de 25 mai 2015, inclusiv, se sancţionează cu amendă cuprinsă între 50 şi 500 lei.

    Modelul formularelor precum şi instrucţiunile de completare a acestora se găsesc pe portalul ANAF.
     

  • Profit net de 25,2 milioane de lei în trimestrul I din 2015 la Bancpost

    Exerciţiul de management accelerat al creditelor neperformante (NPL) desfăşurat în trimestrul IV 2014 şi de îmbunătăţire a calităţii portofoliului de credite performante sunt vizibile în ambele segmente, retail şi corporate. Ponderea NPL în total portofoliul a scăzut la 16,3%, comparativ cu 21% în trimestrul I 2014.

    În paralel, cheltuielile operaţionale au scăzut cu 16%, comparativ cu trimestrul I 2014, ca rezultat al redimensionării reţelei teritoriale, precum şi a procesului de optimizare şi eficientizare a operaţiunilor centralei băncii, indicatorul costuri/venituri înregistrând o îmbunătăţire cu 20%.

    În prima parte a anului în curs, Bancpost a continuat să fie un jucător important atât pe piaţa activelor, cât şi a pasivelor bancare, volumul creditelor şi depozitelor menţinându-se constant faţă de trimestrul I 2014, ponderea credite/depozite rămânând subunitară, la un nivel confortabil de 84%. Banca şi-a optimizat sursele de finanţare prin gestiunea activă a portofoliului de depozite retail, precum şi prin atragerea unui volum ridicat de resurse de la Instituţiile Financiare Internaţionale (BERD, IFC, BEI).

    “Procesul de transformare implementat în cadrul Bancpost a adus rezultatele aşteptate”, a declarat George Georgakopoulos, CEO Bancpost.

    Menţinerea unei situaţii confortabile a lichidităţii precum şi a gradului de adecvare a capitalului peste media sistemului bancar a reprezentat şi continuă să reprezinte una dintre priorităţile managementului băncii. La sfârşitul trimestrului I 2015, solvabilitatea băncii se situa la aproximativ 18%, nivel cu aproximativ 3 puncte procentuale peste media sistemului bancar şi cu 8 puncte procentuale peste cerinţele regulatorii.

    Bancpost este o bancă universală, prezentă în România de 24 de ani, cu o reţea de 150 de unităţi, 7 centre de afaceri corporate şi 5 centre regionale retail. Banca gestionează un portofoliu de peste 1 milion de clienţi corporativi, de retail şi instituţionali. Bancpost are o reţea de peste 550 ATM-uri, una de 8.500 POS-uri şi 200 APS-uri.

  • Ai probleme cu rambursarea creditelor? Legea insolvenţei personale poate rezolva situaţia. Pricipalele prevederi ale proiectului şi când va intra în vigoare

    Undeva la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor legea insolvenţei persoanelor fizice ar putea intra în vigoare şi ar putea rezolva multe dintre situaţiile cu care românii care s-au creditat în franci elveţieni sau au rămas fără slujbă se confruntă. Deputaţii au aprobat miercuri proiectul de lege, după ce acesta a fost adoptat şi de Senat şi a fost avizat de Guvern anul trecut. Pentru ca legea să intre în vigoare, proiectul trebuie promulgat de preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la şase luni de la publicare.

    Procedura de insolvenţă a persoanelor fizice poate suspenda executările silite începute, opreşte acumularea de dobânzi şi penalităţi pentru întârzierea la plată şi protejează persoanele fizice de bună credinţă. Toate creanţele devin lichide şi exigibile şi toate actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte. Legea asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, şi cele ale creditorilor. Legea reglementează trei tipuri de insolvenţă: cea pe plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active şi procedura simplificată de insolvenţă.

    Insolvenţa se aplică debitorului persoană fizică care are domiciliul în România, este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de cel mult 12 luni, capabil să-şi execute obligaţiile aşa cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate, faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiza ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta; cuantumul total al obligaţiilor scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag (valoare-prag este cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; este de 15 salarii minime pe economie).

    Debitorul aflat în insolvenţă va putea depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Dacă el consideră că situaţia sa este compromisă iremediabil, va putea solicita instanţei judecătoreşti deschiderea procedurii de insolvenţă prin lichidare de active.

    Cererea trebuie să cuprindă motivele care au condus la insolvenţă; numele sau denumirea creditorilor, datele acestora, precum şi valoarea şi tipul creanţei; acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute sau măsurile asigurătorii aplicate; demersurile de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii angajate anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;    statutul civil; statutul profesional; cuantumul veniturilor din muncă şi a celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite pensii în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi a oricăror alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de trei ani anterior depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii trei ani; bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-parţi sau în devalmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decăt dreptul de proprietate pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către debitor, precum şi conturile curente, alături de disponibilul din aceste conturi; creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii trei ani anteriori formulării cererii; litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia.

  • Cum poate influenţa Facebook viitorul jurnalismului

    Cei de la The New York Times au confirmat recent că au ajuns la o înţelegere cu reprezentanţii Facebook pentru a lansa noua opţiune de ştiri publicate direct pe reţeaua socială. Astfel, companiile media vor publica materialele direct pe Facebook, fără să dea share la articolele publicate pe site-ul propriu. Mai mulţi jurnalişti şi analişti media au criticat însă această măsură, considerând că ea va transforma trusturile media în „servitori ai regatului Facebook“.

    Argumentele împotriva serviciului de ştiri instant sunt multe, bazate în general pe ideea că se dă prea mult control reţelei sociale şi că, în aceeaşi măsură, se pierd surse considerabile de venit. Cei care se declară în favoarea acestui tip de distribuire consideră că instituţiile media vor păstra în mare proporţie controlul, deoarece acestea vor decide cantitatea de conţinut transmisă către reţeaua lui Zuckerberg. Publicarea direct pe Facebook, spun aceştia, este doar o acceptare a faptului că formatele standard de ştiri nu mai sunt atât de populare. Mai mult, conducerea Facebook a explicat că veniturile din reclame plasate în interiorul materialelor vor ajunge în proporţie de 100% la autori. Pentru reclamele adiţionale, compania lui Zuckerberg va reţine 30% din venituri.

    Ideea jurnalismului în afara paginilor unui ziar sau a unui website nu este una nouă; reporterii transmit de multe ori informaţiile pe Twitter sau pe alte canale de social media. Alţii încarcă videoclipuri pe YouTube, pentru ca apoi să integreze secvenţa pe propriile site-uri. Sunt metode ieftine şi eficiente de a transmite repede informaţii.

    Reprezentanţii Facebook spun că prin acest nou serviciu se vor elimina acele titluri sau postări menite să „agaţe“ cititorul. Spre exemplu, un articol de pe un site de ştiri care este distribuit pe Facebook va avea, în 90% din cazuri, un alt titlu decât cel original. Acest lucru are menirea de a convinge cât mai multă lume să acceseze linkul, dar mulţi vor părăsi imediat pagina odată ce constată că titlul nu are prea mare legătură cu materialul. Este mai corect, din punctul de vedere al utilizatorului, ca articolele publicate să nu fie în vreun fel modificate pentru a creşte traficul unui site.

    Un alt gigant IT, Google, este criticat de editorii de presă din mai multe ţări europene, care îl acuză că abuzează de poziţia sa dominantă şi îi cer să plătească pentru a putea să le folosească conţinuturile. Larry Page şi Sergey Brin au anunţat la finalul anului trecut că vor închide serviciul de ştiri Google News în Spania, invocând o nouă legislaţie din această ţară care îl obligă să remunereze companiile mass-media ale căror conţinuturi le reproduce parţial sau total. „În mod trist, ca o consecinţă a unei noi legi spaniole, va trebui să închidem în curând Google News în Spania“, declara la acea vreme Richard Gingras, directorul Google News, într-un mesaj publicat pe unul dintre blogurile oficiale ale grupului american.

    „Această nouă legislaţie obligă fiecare publicaţie spaniolă să fie plătită de servicii precum Google News, atunci când aceste servicii publică chiar şi pasaje foarte mici. Întrucât Google News nu câştigă bani (pentru că nu publicăm reclame pe site), această nouă abordare pur şi simplu nu este sustenabilă“, a adăugat el. Închiderea serviciului Google News în Spania nu a reprezentat o surpriză, în contextul în care Google anunţase deja că va proceda astfel, încă din timpul discutării procedurii legislative care se referă la proprietatea intelectuală.Luna trecută, Google s-a angajat să ofere în următorii trei ani o finanţare de 150 de milioane de dolari grupurilor media şi start-up-urilor europene din domeniul jurnalistic.

    Aceste finanţări – care fac parte dintr-un pachet mai larg de măsuri – vor fi utilizate pentru a sprijini eforturile făcute de companiile media europene în scopul de a obţine venituri din propriile conţinuturi online. Printre publicaţiile care sprijină această iniţiativă se numără Financial Times, The Guardian, El Pais şi Die Zeit; alte companii media care au criticat în trecut anumite decizii ale Google nu sunt implicate în acest proiect. Organizaţiile media care vor accepta fonduri de la Google va trebui totuşi să îi asigure pe cititorii lor că vor lua măsuri pentru a împiedica apariţia unor conflicte de interese care ar viza felul în care aceste companii acoperă din punct de vedere mediatic anumite evenimente. În plus faţă de înfiinţarea noului fond de finanţare, Google a anunţat că va colabora cu publisherii europeni pentru a găsi metode de stimulare a veniturilor acestora prin utilizarea unor reclame şi aplicaţii online, prin implementarea unor noi sisteme de plată şi prin folosirea unor sisteme de analiză a datelor online.

    Astfel, Google va plăti prin intermediul a trei dintre filialele sale europene – aflate la Paris, Hamburg şi Londra – cursuri de formare profesională în domeniul jurnalismului online. „Prin intermediul Digital News Initiative, Google va lucra mână în mână cu publisherii şi cu organizaţiile din domeniul jurnalismului pentru a dezvolta modele mai sustenabile de comercializare a ştirilor“, a declarat Carlo D’Asaro Biondo, directorul departamentului de relaţii strategice cu Europa din cadrul grupului Google.

    Compania americană a fost de acord, în 2013, să înfiinţeze un fond similar pentru a sprijini organizaţiile media din Franţa, pentru a pune capăt unei dispute care a vizat dreptul de a include titluri şi articole preluate din aceste publicaţii în serviciul Google News. La acea vreme, analiştii de pe piaţa media au spus că acordul pentru piaţa franceză „a deschis o uşă“ pentru realizarea unor contracte similare în alte ţări, în care anumite ziare şi publicaţii sunt de acord să încheie parteneriate şi licenţe cu grupul american.