BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Cât aur există în lume?

    Warren Buffett, unul dintre cei mai bogaţi investitori este de părere că totalul cantităţii de aur de pe suprafaţa pământulu ar putea încăpea într-un cub cu dimensiunea laturii de doar 20 de metri. Dar cum am putea calcula cu siguranţă această valoare?

    O cifră folosită deseori de investitori vine de la Thomos Reuters GFMS care publică anual studii referitoare la piaţa aurului. Ultima valoare furnizată de aceştia spune că ar fi vorba despre 171.300 de tone existente în întreaga lume, iar un cub de 20,7 metri ar fi suficient pentru a încadra această valoare.

    Ar ajune la 9.8 metri deasupra suprafeţei pământuli dacă ar acoperi terenul de tenis de la Wimbledon.Dar valoarea furnizată de GFMS a fost contestată: alţi specialişti sunt de părere că ar exista circa 2,5 milioane de tone de aur în lume, de 16 ori mai mult decât estimarea GFMS. Asta ar duce la un cub cu diametrul de 50 de metri şi un turn de 143 metri peste terenul central de la Wimbledon.

    De ce sunt estimările atât de diferite ?
    Unul dintre motive ar fi că aurul a fost ascuns în mine perioade lungi de timp, de peste 6.000 de ani, potrivit istoricului specialist în aur Timothy Green.Primele monede din aur au fost fabricate în jurul anului 550 î.HR sub regale Croesus din Lidia, o provincie din Turcia de astăzi şi a devenit metodă de plată acceotat de negustori şi de soldaţii mercenari din jurul Mediteranei. Până în 1492, anul în care Columb a navigat spre America, peste 12.780 de tone de aur ar fi fost extrase, potrivit GFMS .

    Investitorul James Turk, fondatorul Gold Money, site prin care se care tranzacţionează online aur şi argint, crede că din cauza metodele miniere de extracţie primitive valoarea totală a aurului ar fi fost supraestimată. Aproximarea lui referitoare la valoarea aurului mondial este de 155.244 tone, o valoare aparent mică dar echivalentă cu circa 950 de miliarde de dolari.

    Există totuşi o serie de comentarii care spun că aceste valori sunt mult prea scăzute : “Doar în mormântul lui Tutankhamon ar fi existat 1.500 de tone de aur. Imaginaţi-vă că a mai existat aur şi în alte morminte care a fost furat înainte de a fi înregistrat”, a declarat Jan Skoyles, specialist în investiţii în aur la The Real Asset Company.

    De asemenea, China nu oferă date concrete referitoare la extracţiile de aur de pe suprafaţa ţării, iar în Columbia, de exemplu, se fac multe extracţii miniere de aur ilegale.

    Aceste valori sunt speculative, singura certitudine fiind că nu vom rămâne fără aur în curând. Un studiu american spune că 52.000 de tone de aur se află încă în pământ şi este pe punctul de a fi extras descoperit.

  • Ministrul mediului anunţă că patru mari investitori vor să aducă în România 500 mil. euro

    Ministrul mediului şi schimbărilor climatice Rovana Plumb anunţă că patru mari investitori, între care companii din Germania şi Austria, intenţionează să investească peste 500 de milioane de euro în România, în domenii precum industria auto, cea a lemnului sau resurse naturale. „Avem o creştere a investiţiei care a fost propusă de către OMV de 150 de milioane de euro, la Suplacu de Barcău, şi mai avem şi alte propuneri în ceea ce priveşte industria lemnului şi energia alternativă“, a spus Rovana Plumb, la sfârşitul săptămânii trecute. Printre acele companii care vor investi în România, Rovana Plumb a menţionat firma Michelin (care a anunţat că-şi mută operaţiunile din Grecia în România), dar şi o companie din Austria pe care nu a numit-o, care intenţionează să investească 150 de milioane de euro într-o fabrică de cherestea în judeţul Covasna. Este vorba despre grupul austriac Holzindustrie Schweighofer care, săptămâna trecută, a anunţat o investiţie într-o fabrică de cherestea, la Reci, judeţul Covasna. În urmă cu aproximativ două săptămâni premierul Victor Ponta a anunţat, fără să ofere amănunte, că o mare companie germană din domeniul auto ar urma să  deschidă o fabrică în România. 

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Ministrul Mediului: Patru mari investitori vor ca în perioada următoare să investească 500 de milioane de euro în România

     Prezentă sâmbătă, la Ploieşti, unde a participat la conferinţa de alegeri a PSD Prahova, Rovana Plumb a afirmat, în discursul ţinut în faţa participanţilor la întâlnire, că patru mari companii intenţionează să investească în perioada următoare peste 500 de milioane de euro în România.

    Ulterior, Rovana Plumb a spus, într-o conferinţă de presă, că este vorba despre investitori nemţi şi austrieci, din domenii de activitate precum industria auto, domeniul resurselor naturale sau industria lemnului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Investitorii se tem că Slovenia ar putea urma calea Ciprului, cerând ajutor financiar zonei euro

     Premierul sloven, Alenka Bratusek, a promis, într-un discurs în Parlament, că guvernul, instalat de circa o săptămână, va consolida băncile cu probleme şi va îmbunătăţi situaţia finanţelor publice, astfel încât Slovenia să nu devină a şasea ţară din zona euro care trebuie ajutată cu împrumuturi externe, potrivit Bloomberg.

    Liderii europeni încearcă să limiteze extinderea crizei datoriilor care a adus cel mai recent Cipru în situaţia de a primi sprijin extern pentru a evita colapsul financiar. Lipsa detaliilor despre cum va încerca guvernul sloven să rezolve problemele ţării a împins randamentul obligaţiunilor pe zece ani în dolari la un nivel record, într-o perioadă în care statul trebuie să se împrumute de pe pieţele internaţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza din Cipru devalorizeaza euro; investitorii şi-au indreptat atenţia spre dolarul american

    În intervalul 1-26 martie, comparativ cu dolarul american, zlotul polonez a scăzut cu 2,3%, coroana cehă cu aproape 2%, iar alte monede din UE s-au depreciat, la rândul lor, cu mai puţin de 2%; lira sterlină a încheiat intervalul cu o valoare aproape egală cu cea de la deschiderea acestuia.

    Creşterea dolarului american a avut loc pe fondul unor rezultate pozitive ale economiei americane din ultima vreme (în ceea ce priveşte piata muncii, sectorul imobiliar etc). “În acelaşi timp însă, aprecierea monedei americane în raport cu euro a exprimat reacţia pieţei la criza din Cipru şi efectele asupra monedei unice europene.

    Nu cred că putem încă să estimăm efectele pe termen mediu şi lung ale acestei crize; actorii săi au ieşit şifonaţi atât din cauza situaţiei în care s-a ajuns în Cipru (cu magazine la limita de a fi aprovizionate, populaţia şi firme fără cash etc), cât şi ca urmare a precedentului creat prin taxarea unor depozite bancare”, spune Victor Safta, director general Noble Securities – sucursala România, membru al grupului financiar european Getin Noble Bank Groups of Companies & Getin Holding.

    De la începutul anului şi până la 26 martie, forintul a scăzut cu cca 7,2% faţă de dolar, iar variaţiile din interiorul intervalului au fost chiar mai mari, marcând cea mai mare depreciere a unei monede din UE comparativ cu moneda americană. “Guvernul de la Budapesta anunţă din când în când acţiuni sau măsuri cu elemente de surpriză pentru UE, organismele şi pieţele financiare, iar efectele întăresc evoluţia forintului într-o direcţie sau alta, atât comparativ cu euro, cât şi cu dolarul american.

    Dacă vorbim doar din perspectiva investitorilor, o volatilitate mare aduce în general cu sine bune perspective de profit celor care înţeleg direcţia în care se va mişca piaţa”, a precizat Victor Safta.

    În 2013, până pe 26 martie, comparativ cu dolarul american, lira sterlină a scăzut cu cca 6,6%, coroana cehă şi zlotul polonez cu cca 5,2 %, iar leul a scăzut cu aproximativ 1,8%; euro s-a depreciat în această perioadă cu cca 2,5% faţă de dolarul american.
    “În contextul actual, este greu de întrevăzut o corecţie majoră a euro sau a celorlalte monede din UE faţă de dolar; ca şi evoluţii economice în următoarele luni, este mult mai probabil ca o serie de indicatori americani să îşi continue parcursul favorabil, în timp ce o serie de ţări din UE şi mai ales zona euro nu întrevăd încă  relansarea economică, iar modalităţile de rezolvare a unor eventuale crize devin “creative” într-un sens “sensibil” pentru investitori, după cum s-a văzut recent”, a arătat Victor Safta.
     

  • Criza din Cipru blochează tranzacţii de miliarde de dolari ale investitorilor din Rusia

     Moody’s estimează că firme şi investitori din Rusia deţin depozite de 31 miliarde de dolari (24 miliarde euro) în sistemul bancar cipriot, însă insula mediteraneană este totodată cel mai important hub offshore pentru economia rusă, potrivit Financial Times.

    Astfel, prin sistemul financiar din Cipru au trecut tranzacţii ruseşti de 120 miliarde de dolari (aproximativ 90 miliarde euro), potrivit datelor băncii centrale de la Moscova, datorită regimului fiscal mai favorabil, cu taxe mai mici pe câştigurile de capital şi dividende.

    Firma de avocatură Squire Sanders a fost nevoită să suspende cinci tranzacţii în care sunt implicaţi investitori din Rusia şi care trec prin Cipru, în valoare totală de miliarde de dolari, pe care încearcă acum să le restructureze prin alte jurisdicţii, precum Luxemburgul, potrivit unui avocat specializat în fuziuni şi achiziţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Transgaz ar putea finanţa între 10 şi 20% din costurile Nabucco, în funcţie de numărul acţionarilor

     Adunarea Generală a Acţionarilor Transgaz va discuta, în 29 aprilie, “aprobarea stabilirii unei plaje în cadrul căreia să se regăsească nivelul participaţiei Transgaz în cadrul proiectului Nabucco, coroborată cu posibilitatea de finanţare a societăţii, între 15% şi 20% înainte de accederea potenţialilor investitori din consorţiul Şah Deniz, şi între 7% şi 10% după accederea potenţialilor investitori din consorţiul Şah Deniz, urmând ca procentul să fie aprobat de AGA”, potrivit unui comunicat al companiei transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti.

    Conducerea Transgaz nu a putut fi contatactă pentru declaraţii.

    Transgaz are în prezent o participaţie de 16,67% din Nabucco. Ceilalţi acţionari ai proiectului sunt OMV (Austria), Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding, MOL (Ungaria) şi RWE (Germania).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Baku sau cum arată luxul sub nivelul mării – GALERIE FOTO

    Vânturile bat puternic în Baku atât iarna, cât şi vara peste clădirile vechi, ruinele unui oraş construit înainte de boomul modern din secolul XX,   dar şi peste turnurile înalte din sticlă, de peste 20 de etaje, construite după acesta. În traficul aglomerat se observă deopotrivă maşini luxoase şi Lada sau chiar şi Dacia 1310.

    Capitala este compusă din trei părţi: Vechiul Oraş (Ichari Shahar), Noul Oraş şi oraşul construit de fosta Uniune Sovietică. Oraşul modern se întinde până la Golful Baku. Printre locurile care ţin de acesta se numără câteva insulele din golf şi o insulă construită pe piloni, în Marea Caspică, la 100 km de Baku. Noul oraş, aflat în sudul localităţii, a fost construit după începerea exploatărilor masive de petrol, acum un secol.

  • Care va fi traseul primei autostrăzi care traversează munţii şi pentru care căutăm investitori privaţi – FOTO

    De-a lungul autostrăzii, ce va fi construită în concesiune, sunt prevăzute noduri rutiere la Sinaia, Buşteni şi Predeal. Un consorţiu format din francezii de la Vinci, grecii de la Aktor şi austriecii de la Strabag a depus o ofertă pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov, care a mai trecut prin ultimul deceniu prin alte două procese de licitaţie, dar care s-au soldat cu un eşec. De altfel,în urmă cu trei ani Vinci şi Aktor erau firmele care au fost declarate câştigătoare pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov, dar acestea au renunţat la contract la scurt timp. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a primit, în total, patru oferte pentru construcţia în concesiune a tronsonului Comarnic-Braşov, potrivit unui comunicat transmis în această seară. În afară de consorţiul Vinci-Aktor-Strabag, şi regele asfaltului Dorinel Umbrărescu, care controlează firmele Spedition UMB şi Tehnostrade, a depus o ofertă pentru construcţia acestui tronson, reprezentând o premieră, având în vedere că va concura pe cont propriu, fără sprijinul unui aliat străin. Spedition UMB a mai lucrat în România la autostrăzile Moara Vlăsiei-Ploieşti şi Timişoara-Lugoj.

    Mai multe pe zf.ro

  • Preţul artei la români

    Românul este jenat să intre într-un spaţiu cultural expoziţional„, spune designerul Alexandru Ghilduş,  profesor în cadrul  Facultăţii de Arte a Universităţii din Bucureşti şi fondator al casei de licitaţie Goldart, mai cunoscut pentru monumentul „Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989„, aflat în apropierea Muzeului Naţional de Artă al României. În atelierul lui Ghilduş de pe strada Puţul cu Plopi sunt aduse lucrări de la un târg internaţional organizat la Frankfurt, unde au fost recent expuse: „Ai grijă, că alea nu sunt picioarele, este vârful„ – le spune el mai în glumă, mai în serios celor care ajută la transport – dar „vezi că am şi o sticlă cu vin acolo primită cadou, să nu mi-o aşezi invers„.

    Designerul a definit atitudinea de jenă a românului în faţa artei în urma unui experiment pe care l-a făcut la o expoziţie în tinereţe. A observat atunci că oamenii care intrau în galerie, în momentul în care aveau privirea atrasă de un obiect, se uitau imediat în spate, în căutarea de confirmări: „Nu suntem pregătiţi să dialogăm la acest nivel. Poate ne pricepem în momentul ăsta la sandale, la rochii, la pantaloni, dar la artă nu„.

    Piaţa românească a ajuns la o valoare de circa 25 de milioane de euro, în care sunt incluse atât vânzările din licitaţiile publice, de aproximativ 14,6 milioane de euro, cât şi cele private, organizate de galeriile de artă sau de cunoscători din domeniu. Valoarea este mică, dacă ne gândim că un singur tablou al lui Picasso sau al lui Andy Warhol depăşesc 100 de milioane de euro. Ghilduş pune acestă diferenţă pe seama distanţei dintre momentul zero al pieţei de artă autohtone faţă de cea occidentală: creaţiile străine au beneficiat de o prezenţă pe piaţă în sistemul licitaţiilor începând cu anii 1800, în România acestea au apărut abia în 1990. De unde şi diferenţa observată de artist: „Dacă la noi vorbim de un preţ mediu de 100.000 de euro pentru o lucrare, depăşit ocazional, în Ungaria media este de un milion de euro, iar în Occident de milioane de euro„.

    Casa de licitaţii Goldart, condusă de soţia artistului, Luminiţa Ghilduş, dar la organizarea căreia  participă toţi membrii familiei – fiul, designer, şi fiica, studentă la istorie universală a artei, a vândut anul trecut de aproximativ 1,5 milioane de euro. Valoarea este în creştere cu circa 100.000 de euro faţă de anul precedent şi înseamnă o sporire a numărului de lucrări vândute la mai mult de 800. Ghilduş a intrat pe piaţa de artă în 1996, printr-o galerie particulară, iar casa de licitaţie a fost deschisă în 2002. De atunci şi până în prezent, a observat că există „un interes 100% pentru arta veche şi 0% pentru cea contemporană„.

    Oamenii preferă acum artişti precum Grigorescu, Tonitza, Pallady sau Pătraşcu, pictori care fac parte dintr-o perioadă prosperă economic şi cultural: „Cumpărătorii veneau direct în atelierele artiştilor, erau oameni cu bani, formaţi datorită călătoriilor în străinătate şi care ştiau ce înseamnă investiţia în artă„. Ghilduş spune că în anii ‘30 preţurile nu erau foarte mari, România era apropiată ca imagine Germaniei şi Franţei, iar tinerii studiau în străinătate şi cumpărau lucrări de artă şi de acolo, dar şi din ţară.

    Era o societate „a liberei circulaţii şi a liberei gândiri, situaţii oferite în primul rând de nivelul economic de dezvoltare la care România ajunsese„. Dacă în 1938 puteam să ne comparăm cu ceilalţi europeni, „acum trecem printr-o perioadă frumoasă pentru artă începută în 2002-2004, dar care este redusă comparativ cu restul lumii„. Publicul pieţei de artă este alcătuit, potrivit designerului, din oameni care sunt iubitori de artă şi investesc „când pot şi cât pot„, purtători de mesaje pentru o  a doua categorie, oamenii cu bani care au înţeles ce înseamnă arta de la ei sau de la casele de licitaţii, dar şi investitori, majoritatea deveniţi colecţionari. În timp ce iubitorii de frumos îşi permit să cheltuiască până la 5.000 de euro pentru un obiect de artă, investitorii ajung uneori la recorduri de sute de mii de euro. În topul vânzărilor Goldart se află Ştefan Luchian, cu 100.000 de euro pentru un tablou, Nicolae Tonitza, cu 46.000 de euro, Nicolae Vermont, cu 32.000 de euro sau Gheorge Petraşcu, cu 30.000 de euro.

    Numărul investitorilor în artă a crescut în 2008, odată cu prăbuşirea altor pieţe: „Când investiţiile în terenuri şi în imobiliare au scăzut,  arta a început să ocupe un loc important în viziunea investiţională a celui cu bani„. Poate fi asemănată cu o bursă, dar în cazul pieţei de artă, „brokerii pot fi negustorii, intermediarii, casele de licitaţie, galeriile, prietenii. Credibilitatea lor nu se bazează doar pe isteţime financiară, dar şi pe calitatea artistică a celui care povăţuieşte„.