BusinessMagazin

Tag: analiza

  • Cresterea economica se va incetini anul acesta in zona euro – Raiffeisen

    Pe de o parte, motorul zonei euro, format din tari precum
    Germania si Austria, a recuperat deja pierderile din 2009. “Pentru
    2011, ne asteptam la o rata de crestere de 3,3% pentru Austria si
    de 3,6% pentru Germania”, spune Peter Brezinschek, analistul sef al
    Raiffeisen Bank International AG. “Pe de alta parte, Portugalia si
    Grecia raman in recesiune, scaderea de peste 3% a economiei Greciei
    fiind cea mai mare din intreaga zona euro”.

    In mai, nivelul inflatiei anuale in zona euro era de 2,7%,
    semnificativ peste prognoza de 2% a Bancii Centrale Europene. Cu
    toate acestea, Brezinschek considera ca inflatia nu a atins inca
    punctul de maxim si ar putea urca pana la 3% in iulie. “Dar aceasta
    crestere prognozata nu este cauzata de vreo crestere generala a
    preturilor pentru toate bunurile si serviciile; mai degraba, ea
    reflecta cresterea preturilor energiei si alimentelor. Ne asteptam
    ca ratele inflatiei sa isi revina in a doua jumatate a
    anului.”

    Din moment ce inflatia nu va atinge punctul de maxim decat in
    lunile de vara, Brezinschek se asteapta ca rata dobanzii Bancii
    Centrale Europene sa ajunga in iulie la 1,5%. Tinta pentru aceasta
    prima faza a majorarilor pare sa fie 2%.

    Cu o injectie de fonduri UE/FMI si o noua orientare a Greciei catre
    aspectele structurale si de crestere, situatia ar trebui sa se
    detensioneze temporar, incepand din a doua jumatate a anului.
    “Totusi, aceasta presupune ca guvernul grec va adopta noi masuri de
    reforma si va aplica programul de privatizare. Posibilitatea insa
    ca ajutorul UE/FMI sa nu isi atinga scopul din cauza unei lipse a
    vointei de a face reforma in Grecia, precum si faptul ca tara nu
    isi va mai putea indeplini obligatiile de plata nu sunt un risc
    neglijabil”, apreciaza Brezinschek.

    Helge Rechberger, specialist in pietele de actiuni, se asteapta ca
    evolutia evenimentelor din urmatoarele cateva saptamani sa depinda
    de masura in care guvernul grec reuseste sa depaseasca obstacolele.
    Analistul considera ca depasirea votului de incredere in
    Parlamentul grec este doar unul dintre pasii care trebuie facuti si
    nu ar trebui privita cu optimism exagerat. “Desi consideram
    pozitive atat tendinta profiturilor companiilor cat si evaluarile,
    ramanem precauti in ceea ce priveste evolutia pietelor de actiuni
    in zona euro in urmatoarele cateva luni”, spune Rechberger.

    Rechberger se asteapta ca trecerea Greciei peste perioada de criza
    si rezultatele trimestrului al doilea sa incurajeze investitiile in
    actiuni si obligatiuni emise de companii, intrucat perspectivele
    pentru profit raman peste medie, iar evaluarile sunt favorabile. El
    se asteapta ca performanta mai slaba a pietelor emergente sa se
    apropie de sfarsit in cursul trimestrului al treilea, principalele
    domenii in revenire urmand sa fie IT, energia, materiile prime,
    industria si finantele.

    Evolutia economica pe ansamblul zonei euro ar trebui sa fie mai
    omogena in 2012, reflectand rezolvarea crizei datoriei suverane.
    Totusi, aplicarea masurilor necesare acestei evolutii ar putea
    genera turbulente pe parcursul anului. “Subiectul datoriilor ar
    putea sa fie din nou de interes pentru investitorii de pe pietele
    financiare, indeosebi in primavara lui 2012, atunci cand vor fi
    publicate datele referitoare la deficit si datorie, precum si noile
    planuri de buget”, considera Brezinschek.

    In ce priveste SUA, Brezinschek se asteapta sa existe o amanare
    pana in 2012 a cresterii ratei dobanzii, din cauza ingrijorarii Fed
    referitoare la cresterea economica slaba. “Cresterea masiva a
    preturilor combustibilului intre martie si mai a sugrumat, in
    trimestrul al doilea, consumul privat din Statele Unite”, observa
    analistul. Cu toate acestea, pornind de la situatia mai buna de pe
    piata muncii, analistii RBI prezic o intoarcere la rate mai inalte
    de crestere economica in Statele Unite in cea de-a doua jumatate a
    anului, ajungandu-se la o rata de crestere de 2,7% in 2011.

  • Recesiunea copiata la imprimanta

    Lucreaza de aproape 30 de ani in companie si le-a vazut pe toate
    de cand a intrat in afacerea cu scannere, proiectoare si
    imprimante. Hiromi Taba este astazi presedintele si directorul de
    operatiuni al Epson Europe, centrul european al Seiko Epson
    Corporation din Japonia. Era 1983 cand ajungea in departamentul de
    cercetari si planificare de marketing, ulterior avansand in
    ierarhie in mai multe functii de conducere. Criza economica si
    dezastrul de la Fukushima au fost probleme mai putin obisnuite
    pentru managerul japonez. Brusc, clientii cu afaceri mari au decis
    sa nu mai investeasca in aparatura noua si, dorindu-si cat mai
    multi bani lichizi, au incetat comenzile. Cata vreme mai bine de
    jumatate dintre clientii Epson sunt companii, efectele nu au
    intarziat sa apara. Este, deci, un motiv de expunere in plus pentru
    ca sectorul afacerilor a fost primul lovit de vicisitudinile
    recesiunii. Scaderea a fost insa de putin peste 10%, iar in 2011
    s-a oprit.

    S-a schimbat insa comportamentul clientilor. “Iremediabil”,
    spune Taba: “Decat sa aiba stocuri pentru trei saptamani, acum
    acestea se intind pe cel mult o saptamana, iar noi credem ca, desi
    va urma iesirea din criza, ei nu vor reveni la vechile obiceiuri”.
    Interesant e ca atat clientii obisnuiti, dar si companiile au
    inteles ce inseamna reducerea costurilor. Iar cresterea din
    ultimele luni se bazeaza tocmai pe noile lansari de produse mai
    eficiente. Practic, cele menite sa sprijine clientul in taierea
    cheltuielilor, care chiar sa se simta in buzunar prin cheltuieli
    mai mici cu 20-40%, nu au avut probleme la vanzare.

    Cea mai mare parte a pietelor mature, SUA, Japonia si Europa de
    Vest au fost puternic afectate de recesiune. Daca ne referim la
    dimensiunea afacerilor, Romania nu este o piata mare pentru zona
    europeana, dar la nivel de regiune potentialul de crestere este
    “urias”. In cealalta tabara, China si statele Asiei de Sud-Est au
    crescut in ciuda valului de cadere economica globala, in timp
    ce Orientul Mijlociu si Africa au rezistat cu bine crizei.

    In parte, in statele unde vanzarile Epson au ramas constante sau
    au crescut, spune Taba, nu exista lanturi internationale de banci,
    iar impactul global nu e atat de mare: “Cererea puternica din China
    este un alt motiv pentru care statele invecinate au reusit sa
    exporte mai mult si sa-si atraga beneficii enorme de pe seama
    acestei tendinte”.

    Tarile vecine Chinei au fost salvarea si in perioada de dupa
    cutremurul devastator urmat de valul tsunami din primavara. Epson
    detine chiar la Fukushima, zona puternic afectata de dezastrul
    nuclear care a urmat valului tsunami din martie 2011, o fabrica de
    quartz pentru dispozitive electronice, segment unde compania are
    peste 30% cota de piata la nivel global. Au fost raportate
    distrugeri in acea zona in ce priveste aria de fabricare, dar si in
    celelalte trei fabrici din arhipelag – “mult mai afectate”.

    Imprimantele au insa mii de subcomponente in constructie, iar
    aici solutiile s-au gasit cu dificultate: “Ne-a luat ceva timp si
    inca nu suntem complet refacuti dupa Fukushima, dar produsele ies
    la aceleasi standarde de calitate, iar vestea mai buna a fost aceea
    ca avem mari fabrici in Malaiezia, Thailanda, Singapore si China,
    care au putut sa faca fata cererii”. Ce a fost mai greu a trecut,
    iar optimismul este acum cel in care se increde seful Epson Europe.
    In viziunea sa, semnele redresarii pietei au aparut si vor continua
    sa apara si in 2011 si 2012, desi sunt si incertitudini in tarile
    din sudul Europei. Per total, piata insa va creste, iar cartile
    norocoase pentru Europa vor fi Germania, tarile scandinave si
    Europa de Est.

  • Lumea de dupa bin Laden. Ce se va intampla dupa capturarea celui mai important inamic al Americii

    Euforia declansata pe strazile din Washington de anuntul Casei
    Albe ca Osama ben Laden a fost gasit si lichidat la 1 mai de un
    comando american a fost dublata de o crestere cu 11% a lui Barack
    Obama in sondajele de popularitate. Desi americanii spun ca
    razbunarea e un preparat care se serveste rece, reactia la
    eveniment n-are cum sa faca abstractie de marile probleme economice
    si militare puse in miscare dupa 11 septembrie 2001.

    In primul rand, Statele Unite au ajuns atat de aproape de
    falimentul bugetar si ca urmare a atacurilor Al-Qaida din 2001:
    temandu-se de intrarea intr-o recesiune determinata de panica, dar
    si din nevoia de imprumuturi ieftine pentru cheltuielile statului,
    Rezerva Federala condusa de Alan Greenspan a coborat dobanda de
    politica monetara la minime istorice si a uitat-o acolo suficient
    de mult incat sa permita infestarea economiei cu credite-gunoi.
    Apoi razboiul impotriva terorismului lansat in 2001 de
    administratia George W. Bush a scos din bugetul de stat pana acum
    multe mii de miliarde de dolari: laureatul Nobel pentru economie
    Joseph Stiglitz a estimat ca doar costul conflictului din Irak
    (2003-2010) s-ar ridica la 3.000 de miliarde de dolari, iar altii
    sustin ca si cel din Afganistan, inca in desfasurare, a ajuns pana
    acum o nota de plata cam la jumatate.

    De la aceste calcule pornind, unii analisti au aratat ca
    succesul lui Osama ben Laden nu ar trebui cuantificat in numarul de
    atentate teroriste reusite, ci in pierderile financiare pe care
    le-a produs bugetului american atat direct, cat si indirect, prin
    resursele financiare si umane pe care le-a deturnat spre
    operatiunile militare. Defunctul lider terorist nu a facut un
    secret din credinta sa ca prabusirea URSS s-a datorat si
    indelungatului conflict din Afganistan, costisitor atat sub raport
    financiar, cat si in ce priveste resursele politice si militare
    blocate intr-o zona arida din care sovieticii s-au retras in cele
    din urma infranti. O lege nescrisa a darwinismului geopolitic spune
    ca o superputere, asa cum era si URSS la vremea invadarii
    Afganistanului in 1979 si cum erau SUA in 2001, nu se poate
    recunoaste infranta decat eventual de o alta superputere, insa
    Afganistanul nu a fost considerat nici la Moscova si nici la
    Washington un inamic capabil de rezistenta ani de zile, iar aceasta
    subestimare a fost confirmata in ambele cazuri de durata
    conflictului.

    La zece ani dupa inceperea interventiei, incercarea jihadistilor
    de a atrage lumea arab-musulmana intr-un conflict de proportii cu
    Occidentul si de a se situa in fruntea revoltelor din Orientul
    Mijlociu a esuat. Studiile institutului american Pew Research
    Centre au aratat ca nivelul de incredere in Al-Qaida a scazut pana
    la sub 20% in statele arabe, de la 50% si chiar mai mult dupa
    atentatele din 2001. Pe de alta parte, nici Statele Unite nu stau
    mai bine: in ciuda cresterii popularitatii Americii in lumea
    intreaga dupa alegerea lui Barack Obama, in zona islamica tendinta
    este taman invers, chiar in cazul aliatilor traditionali – Turcia
    si Egiptul – doar 17% din populatie afisand o atitudine favorabila,
    fata de cel putin dublu in urma cu zece ani. Ambii combatanti au
    esuat in atingerea asteptarilor pe care lumea araba le avea de la
    ei: califatul islamic visat de Osama in urma cu un deceniu este la
    fel ca si atunci o himera, iar abordarea militara dura aleasa de
    catre americani, in ciuda discursului despre valorile democratice,
    a avut exact inversul efectului scontat. America a castigat teren –
    inclusiv in lumea arab-musulmana – prin “soft power”, prin evidenta
    superioritate a modelului sau de organizare si de actiune si a
    pierdut masiv prin “hard power”.

    Problemele Statelor Unite cu interventia din Afganistan, si prin
    asta cu lumea arab-musulmana, nu vor disparea odata cu eliminarea
    lui Osama ben Laden; secretarul de stat Hillary Clinton s-a grabit
    sa le transmita talibanilor chiar a doua zi sa nu se astepte ca
    militarii americani sa inceapa sa-si faca bagajele spre casa.
    Exista un termen 2014 cand expira conventia dintre americani si
    guvernul de la Kabul cu privire la amplasarea de baze militare SUA
    pe teritoriul afgan, termen pe care si diplomatia franceza s-a
    grabit sa-l vanture ca posibila data a retragerii, acum ca Osama a
    fost lichidat. Dar oficialii americani au inceput deja negocierile
    cu administratia lui Hamid Karzai privind o posibila prelungire sau
    chiar permanentizare a prezentei militare a SUA; in saptamanile
    dinaintea raidului de la 1 mai, oficialii de la Kabul s-au grabit
    sa tempereze o dezbatere inflamata cu privire la acest subiect
    anuntand ca presedintele Karzai nu este de acord cu amplasarea de
    baze permanente. Acesta nu poate fi semn bun pentru americani care,
    cum s-a vazut cu prilejul operatiunii “Geronimo” care l-a vizat pe
    Osama, se pot baza doar pe propriile puteri in astfel de chestiuni
    sensibile.

  • Cum primesc medicii bani cash si vacante ca sa prescrie “cele mai eficiente” medicamente

    De-a lungul timpului, articolele legate de eventuale acuzatii
    potrivit carora sistemul de promovare a medicamentelor nu ar fi
    transparent au fost contestate de companiile farmaceutice. In ciuda
    datelor de vanzari, care avantajau, in majoritatea cazurilor,
    doctoriile mai scumpe, lipsa dovezilor clare facea ca partile
    implicate sa vorbeasca despre coduri etice, responsabilitate
    sociala, acces largit la tratament si deontologie. Vidul
    reglementarilor legale a permis prescrierea medicamentelor mai
    costisitoare in dauna celor cu efect similar, dar chiar de cateva
    ori mai ieftine, cat timp statul le deconta, indiferent de
    valoare.

    De ce recomanda doctorii varianta mai scumpa banuieste toata
    lumea, insa pana acum nu a fost oficial. Dar tocmai s-a creat un
    precedent. Compania farmaceutica Johnson & Johnson va plati o
    amenda de 70 de milioane de dolari dupa intelegerea cu autoritatea
    de reglementare a pietei de capital din SUA pentru platile
    “improprii” facute doctorilor din Grecia, Polonia si Romania.
    Potrivit unui raport al The Securities and Exchange Commission,
    angajati ai unei subsidiare romanesti au mituit medicii salariati
    in sistemul de stat si farmacisti pentru a prescrie produsele
    farmaceutice promovate activ de catre companie. Profitul obtinut de
    J&J a fost de 3,5 milioane de dolari in perioada 2000-2007, mai
    arata raportul. Vanzarile din Romania ale J&J din 2010 au fost
    de 46 milioane de euro, cu o cota de piata de 2%, clasandu-se pe
    locul 15 intre cele mai mari companii din industria de medicamente
    locala, potrivit unui clasament al firmei de cercetare si analiza
    de piata Cegedim Romania. Compania vinde medicamente pentru
    sistemul nervos central, imunologie, virologie si oncologie, iar
    cel mai vandut produs este destinat tratamentului
    schizofreniei.

    “Investigatia a fost solicitata de conducerea responsabila a
    companiei in momentul in care anumite informatii au fost aduse la
    cunostinta acesteia si a luat toate masurile necesare pentru
    consolidarea implementarii politicilor interne de conformitate
    imediat dupa aparitia semnelor de intrebare si inainte de
    raportarea rezultatului investigatiei interne”, au raspuns
    oficialii Johnson & Johnson la solicitarea BUSINESS Magazin, cu
    mentiunea ca practicile au incetat imediat dupa initierea
    investigatiei interne.


    Practicile din Romania sunt asadar amendate in Statele Unite,
    dar nu au fost niciodata pedepsite oficial la Bucuresti. Consiliul
    Concurentei a prezentat de curand un raport care analizeaza,
    printre altele, modul de promovare a medicamentelor din piata
    farmaceutica. Sanctiunile insa intarzie sa apara. “Nu dorim sa
    comentam cu privire la nicio potentiala investigatie suplimentara
    pe care vreo autoritate, alta decat Departamentul de Justitie si
    SEC, ar putea sa o intreprinda”, spune Makis Papataxiarchis,
    directorul executiv al J&J Romania, care precizeaza ca
    niciodata conducerea companiei nu a stiut ce se intampla pe teren.
    Oficialii J&J spun ca investigatiile, daca exista, sunt
    confidentiale, iar efectuarea lor va ramane in intregime la
    discretia autoritatilor locale.

    Dincolo de demersurile Consiliului Concurentei, legea le permite
    si medicilor sa primeasca atentii si, in consecinta, sa prescrie
    ceea ce sunt rugati de catre reprezentantii medicali. Dupa actuala
    legislatie, medicii romani pot primi bani sau cadouri, cu valoare
    simbolica sau necostisitoare. Conform actului normativ care
    reglementeaza stimularea prescrierii medicamentelor, “cand
    publicitatea pentru medicamente se adreseaza persoanelor calificate
    sa prescrie sau sa elibereze astfel de produse, nu trebuie sa li se
    ofere, sa li se acorde sau sa li se promita cadouri, avantaje in
    bani sau natura, cu exceptia acelora care nu sunt costisitoare si
    care sunt relevante pentru practica medicala sau farmaceutica”
    (art. 805 alin. (1) din Legea nr. 95/2006).

    Potrivit oficialilor Consiliului Concurentei, atat timp cat
    publicitatea adresata medicului prescriptor se realizeaza prin
    oferirea de avantaje in bani, nedefinirea sintagmelor “simbolic” si
    “costisitoare” conduce la situatia in care sumele de bani
    influenteaza medicul prescriptor. Nu se mentioneaza asadar in lege
    daca 1.000 de euro si o vacanta in Elvetia au sau nu valoare
    simbolica sau daca sunt costisitoare. Asadar, ramane la latitudinea
    reprezentantilor medicali. In Franta si Spania, de exemplu, un
    doctor nu ar trebui sa accepte cadouri in numerar sau in alt mod,
    cu exceptia micilor cadouri a caror valoare nu depaseste 30 de
    euro. Marea Britanie foloseste constructia “materiale cu valoare
    neglijabila”, insa o defineste ca avand o valoare mai mica de sase
    lire sterline, fara TVA. Medicii olandezi pot primi anual daruri de
    cel mult 150 de euro, iar, peste ocean, sunt permise cadourile a
    caror valoare este mai mica de o suta de dolari si “sunt in
    beneficiul pacientilor”.

  • Robinetul fuziunilor si achizitiilor ramane deschis

    “Cu 106 tranzactii incheiate anul trecut, Romania este cea mai
    atractiva tara din regiune, urmata de Polonia (91 de M&A) si
    Ungaria (90 de M&A)”, spune Cornelia Bumbacea, partener al
    Ernst & Young Romania. In Europa Centrala si de Est, care
    cuprinde opt tari (Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ungaria,
    Polonia, Romania, Slovacia si Slovenia), activitatea de fuziuni si
    achizitii (M&A) a scazut atat in valoare, cat si in volum in
    2010. In total, volumul tranzactiilor s-a redus anul trecut cu 22%,
    in valoare scaderea fiind mult mai mare (45%). La nivelul regiunii,
    piata de tranzactii a fost dominata anul trecut de investitori
    domestici, care au realizat mai mult de jumatate din tranzactii,
    ceea ce inseamna o crestere de 3% fata de anul anterior. Desi se
    plaseaza in top ca numar de tranzactii, valoarea pietei de M&A
    a scazut cu 14%, de la circa 2,47 miliarde de euro in 2009 la circa
    2,1 miliarde de euro. Cu toate acestea, numarul de contracte cu
    valoarea de peste 70 de milioane de euro a ramas acelasi:
    patru.

    “Din perspectiva domeniilor care au atras cel mai mare grad de
    interes, in zona de comert si vanzari de tip en-gros s-au
    inregistrat cele mai multe afaceri, adica 17, fata de 16 cu un an
    mai in urma”, spune Bumbacea. In sfera comertului, anul trecut Lidl
    a preluat 96 de magazine Plus, centrele de distributie dezvoltate,
    dar si spatiile de pe piata bulgareasca. Tot anul trecut Mercadia a
    preluat intr-o tranzactie a carei valoare nu a fost dezvaluita
    magazinele Minimax Discount, in prezent aflate in proces de
    rebranding. Minimax Discount, cu vanzari anuale de 45 de milioane
    de euro, a fost o companie romaneasca infiintata in 2003 si numara
    la momentul preluarii 31 de spatii de tip discounter in localitati
    cu peste 10.000 de locuitori. Mercadia opereaza reteaua de magazine
    Mic.ro, pariul lui Dinu Patriciu cu piata de comert. Cu investitii
    plasate intre 200 si 300 de milioane de euro pentru 2010 si 2011,
    omul de afaceri roman are cele mai ambitioase planuri de extindere
    pentru retailul autohton. Reteaua Mic.ro, de pilda, a depasit deja
    300 de spatii, iar Patriciu declara anul trecut ca pana la finalul
    anului in curs tinta este sa ajunga la 3.000 de spatii, care ar
    urma sa genereze o cifra de afaceri de peste 1,5 miliarde de euro.
    Pentru comparatie, cel mai mare comerciant de pe piata romaneasca
    este Metro Cash & Carry, care a inregistrat in 2009 o cifra de
    afaceri de 1,28 miliarde de euro.

    Totusi, in clasamentul facut dupa valoarea sumelor din
    tranzactii, sectoarele de real estate se plaseaza pe o pozitie
    fruntasa, urmat de telecomunicatii. New Europe Property Investment
    a cumparat cladirea Floreasca de la Portland Trust, intr-o afacere
    estimata la 100 de milioane de euro. O alta miscare in domeniu a
    fost cea prin care Immofinanz a preluat, pentru 40 de milioane de
    euro, Maritimo Constanta de la TriGranit.


    In sectorul energetic, crema a fost luata de Wind Power Park,
    proiectul eolian “la cheie” cumparat de Petrom in aprilie 2010,
    estimat sa intre in productie la jumatatea acestui an. Pentru acest
    proiect Petrom a alocat 100 de milioane de euro, suma incluzand
    atat achizitia (5-8 milioane de euro, potrivit estimarilor din
    piata), cat si dezvoltarea acestuia. Totusi, “valoarea
    tranzactiilor a fost dezvaluita doar in 46% dintre afaceri, o rata
    usor mai scazuta decat in anul precedent – 50%”, spune
    reprezentanta Ernst & Young. Firma de consultanta a estimat, in
    aceste conditii, ca piata de fuziuni si achizitii a scazut anul
    trecut cu 14% fata de 2009, ajungand la circa 2,47 miliarde de
    euro. Cumparatorii au fost cu precadere straini (in 51% dintre
    afaceri), situatie apropiata de cea din 2009 (53%).

    Numarul de tranzactii de peste hotare a ramas relativ mic atat
    in valoare. Anul trecut o singura companie romaneasca si-a inchis
    operatiunile din Bulgaria, iar o alta a renuntat la activitatile
    din Kazahstan. Cat priveste originea capitalurilor straine
    implicate in tranzactii, cele mai multe includ Germania (in 11
    tranzactii), Franta (7), Ungaria (5), Austria (4) si Marea Britanie
    (4).

    La o privire ceva mai critica, totusi, 2010 se dezvaluie ca un
    an in care nivelul tranzactiilor si al achizitiilor este mai redus
    decat cel din anii care l-au precedat. Mai mult, previziunile
    pentru anul in curs se plaseaza la un nivel comparabil. “Nu ne
    putem astepta la minuni, mai ales ca tranzactiile tind sa dureze
    din ce in ce mai mult. De-abia peste doi ani se poate vorbi
    intr-adevar de o revenire”, declara recent Ioana Filipescu,
    managing director al Raiffeisen Investment Romania.

  • Ce va urma dupa caderea lui Gaddafi? De la razboi civil la monarhie: scenarii posibile

    Cei care iau in calcul scenariul caderii rapide de la putere a
    lui Gaddafi pleaca de la realitatea ca dictatorul si familia lui –
    in special fiul Saif, trimis la studii la London School of
    Economics si pregatit pentru preluarea guvernarii – nu mai au sanse
    reale de a-si negocia cu opozantii o iesire din scena pasnica
    intr-un fel sau altul, intrucat faptul ca trupele guvernamentale au
    facut uz de armament greu contra populatiei civile a eliminat posibilitatea unui deznodamant
    onorabil pentru Gaddafi.

    “Va fi ucis, se va sinucide sau va fugi. S-a terminat cu el”, crede
    Faysal Itani, cercetator la Exclusive Analysis.

    1. Cei mai pesimisti analisti se tem totusi de o rezistenta
    prelungita a trupelor colonelului, care ar duce la un scenariu al
    divizarii tarii intre vestul controlat de fidelii dictatorului si
    estul controlat de rebeli, cu un conflict ce s-ar putea prelungi
    ani de-a randul. “O Libie impartita in doua state disfunctionale, separate de fortele
    de mentinere a pacii, este o posibilitate”, considera Jytte
    Klausen, profesor la Brandeis University.

    2. Scott Stewart, analist la Stratfor, se teme ca plecarea lui
    Gaddafi va crea o oportunitate pentru jihadistii din Libia, care sub regimul
    dictatorului au fost bine tinuti sub control. “Un mare numar de
    libieni sunt implicati in Al Qaida”, spune Stewart, confirmand
    indirect avertismentul lui Gaddafi ca fortele Al Qaida ii doresc
    pieirea si lupta in randurile rebelilor.

    De la inceputul protestelor contra regimului, in februarie, o serie
    de depozite de armament au fost jefuite, iar daca jihadistii au pus
    mana pe rachete sol-aer sau alte genuri de armament avansat, atunci
    “situatia ar putea deveni foarte periculoasa”, in sensul ca ar
    putea veni la conducerea tarii un guvern slab, incapabil sa se
    opuna militantilor care ar face din Libia un rai al jihadistilor de
    peste tot, ori ar putea urma chiar un razboi civil in toata legea,
    relativ asemanator cu modelul oferit de talibanii din
    Afganistan.

    3. Spre deosebire de Tunisia sau Egipt, societatea civila si
    institutiile democratice in Libia lipsesc aproape complet, nu
    exista nici personalitate capabila sa unifice triburile si nici armata nu e profesionista, capabila sa
    preia puterea si sa asigure echilibrul in societate, dupa exemplul
    celei egiptene. E greu de prevazut deci cine va prelua concret
    puterea, insa exista si un scenariu optimist, lipsit de probleme:
    poate anumiti sefi de trib se vor uni spre a-l sustine pe unul
    dintre ei, poate un opozant refugiat va reveni din diaspora “ori
    poate niste tineri libieni cu studiile superioare facute in
    strainatate ori tineri antreprenori vor profita de ocazie”, dupa
    cum scrie Newsweek.

    4. Exista si zvonuri ca mostenitorul coroanei regale libiene ar
    vrea si el sa-si incerce norocul. Nascut in 1962, Muhammad al-Rida
    Bin Sayyid Hassan al-Rida al-Mahdi as-Senussi este fiul printului
    de coroana Hasan as-Senussi, la randul lui nepot al primului si
    singurului rege al Libiei, Idris I, care a fost rasturnat de la
    putere de colonelul Gaddafi in 1969. Mostenitorul cu nume lung a
    fost tinut in arest la domiciliu pana in 1988, cand liderul libian
    a permis familiei regale sa plece in Anglia.

    Muhammad al-Rida as-Senussi a emis in februarie o
    declaratie unde spunea ca “marea revolutie va invinge pana la urma,
    gratie unitatii poporului libian”, si s-a pus pe dat interviuri
    despre situatia din Libia, comentand inclusiv faptul ca unii tineri
    iesiti in strada la Tripoli fluturau steagul monarhiei lui Idris.
    “Steagul ridicat de tineri este drapelul libertatii”, a zis
    mostenitorul, adaugand insa ca “se va vedea in timp” daca viitorul
    Libiei va fi sau nu intoarcerea la monarhie.

    5. Comentatorii care fac comparatii cu Tunisia sau Egiptul conchid
    ca nu acestea sunt reperul pentru imaginarea viitorului Libiei, ci
    mai curand tarile balcanice dupa razboiul din Iugoslavia, astfel
    incat eforturile de constructie a unor institutii democratice si de
    mentinere a pacii intre diferitele triburi vor urma exemplul a ceea
    ce s-a intamplat in tarile ex-iugoslave si se mai intampla inca in
    Kosovo. “La fel ca in Balcani, comunitatea internationala ar
    putea avea un rol important si pozitiv de jucat, oferind experienta
    si, temporar, forte de securitate”, sustine Newsweek.

  • Cum sprijina statul IMM-urile: alti bani, alta strategie pentru 2011

    Tinerii sub 35 de ani care isi infiinteaza prima firma,
    angajeaza cel putin doua persoane si reinvestesc apoi anual 50% din
    profit pot primi de la stat un ajutor de 10.000 de euro. Este unul
    dintre cei mai importanti piloni ai celei mai recente strategii a
    Guvernului pentru sprijinirea antreprenoriatului. Conform acestei
    strategii, care la sfarsitul acestei luni va inlocui planul de
    peste 200 de pagini lansat anul trecut de aceiasi autori – KPMG si
    Finas Consulting -, Guvernul isi propune cresterea cu 10% a
    numarului de firme mici si mijlocii, de angajati si a exporturilor
    in 2011. Bugetul alocat de Guvern in acest scop este de circa 2,4
    miliarde de euro pana in 2013 si de 2,3 milioane de euro in acest
    an, ceea ce inseamna ca 230 de firme ar putea fi infiintate in 2011
    cu ajutorul statului.

    “Proiectul are cinci obiective importante: imbunatatirea
    accesului la finantare, incurajarea spiritului antreprenorial si
    cresterea competitivitatii, imbunatatirea cadrului de reglementare
    in domeniul IMM si al cooperatiei, dezvoltarea educatiei
    antreprenoriale si imbunatatirea participarii intreprinderilor mici
    si mijlocii pe piata interna si pietele terte”, a enumerat Andreea
    Paul-Vass, consilierul prim-ministrului Emil Boc, la seminarul
    MEDIAFAX Talks about SMEs.

    Ea insista ca acum, mai mult decat oricand, trebuie stimulata
    extinderea prezentei firmelor mici si mijlocii pe piata externa,
    acolo unde conjunctura e favorabila. De pilda, situatia din Egipt
    si Tunisia ar putea favoriza IMM din Romania care furnizeaza
    textile, incaltaminte, farmaceutice, cablaje si componente auto si
    chiar produse agricole. “Strategia Guvernului isi propune cresterea
    numarului de IMM cu 10%, a numarului de salariati din sistem cu
    10%, un avans al investitiilor cu 15% si al exportului cu 10%. De
    asemenea, productivitatea va creste cu 5%”, enumera Paul Vass.

    Mai multe firme mici si mijlocii inseamna o sansa in plus de
    crestere economica si de scadere a numarului de someri, iar
    interesul pentru sprijinirea lor si l-au declarat toate guvernele.
    In realitate, cei care au sau vor sa faca o firma de acest fel
    intampina probleme la obtinerea finantarii necesare din partea
    bancilor, indeosebi de doi ani incoace, de cand bancile au
    constatat ca IMM au inceput sa ocupe cea mai mare parte a
    portofoliului lor de credite neperformante. “Bancile stau calare pe
    bani, dar finantarea lipseste, pentru ca s-a prabusit increderea
    intre sistemul bancar si mediul de afaceri. In axa banci – IMM –
    fonduri de garantare si contragarantare exista fracturi, ceea ce
    intarzie aparitia elementelor de relansare economica”, remarca
    evidenta Ioan Hidegcuti, presedintele directoratului Fondului Roman
    de Contragarantare.

    Fondul Roman de Contragarantare, care are ca scop preluarea unei
    parti din riscul asumat de fondurile de garantare a creditelor, a
    fost infiintat de stat in 2010, cu un capital de 100 de milioane de
    euro, din care Ministerul Economiei are 68%, iar Fundatia
    Post-Privatizare 32%. Pana in prezent a acordat 2.000 de
    contragarantii. In acelasi timp, Fondul National de Garantare a
    Creditelor pentru IMM, detinut de Ministerul Economiei, a facut
    anul trecut plati catre banci de circa 23 de milioane euro, in
    crestere cu peste 35% fata de 2009, majoritatea pentru creditele
    care finanteaza capital de lucru. Fondul garanteaza pana la 80% din
    creditele acordate pentru IMM, pana la valoarea de 2,5 milioane de
    euro.

    Ultimii doi ani au marcat un declin in demografia firmelor mici
    si mijlocii, dupa cum spune Peter Barta, directorul executiv al
    Fundatiei Post-Privatizare, care a realizat Raportul anual privind
    sectorul IMM din Romania. “In ceea ce priveste demografia firmelor,
    cred ca ne aflam in aceeasi situatie de declin din 2009: chiar daca
    au fost inregistrate firme noi, numarul lor nu a reusit sa
    recupereze declinul din 2009, cand s-au inregistrat peste 133.000
    de suspendari de activitate”, spune Barta. Nu ar fi o problema,
    spun oamenii de afaceri, in conditiile in care multe dintre firme
    nici nu aveau activitate, astfel incat disparitia lor nu produce
    niciun dezavantaj economiei. Ba chiar ar mai fi intreprinderi care
    ar trebui sa dispara pentru ca piata sa fie “curata”.

    Desi 133.000 de IMM si-au suspendat activitatea in 2009, alte
    116.000 de noi firme au fost infiintate. Cele mai multe firme
    inchise au fost din domeniul serviciilor de intermediere
    imobiliara, constructii, industrie si servicii de administrare si
    suport, comert.

    Important de remarcat este ca, desi raman printre cei mai
    importanti angajatori din economie, asigurand jumatate din locurile
    de munca existente, criza a redus numarul mediu de angajati din
    sector. La sfarsitul anului 2009, numarul mediu anual de salariati
    din IMM era de 2,6 milioane de persoane, fata de 2,95 milioane in
    2008, ceea ce inseamna pierderea a 333.273 locuri de munca.

  • Bancuri cu banci. Cum au ajuns bonusurile bancherilor noua vanatoare de vrajitoare

    In aceasta saptamana, cele mai mari banci din Marea Britanie isi
    anunta rezultatele financiare si, mai important, bonusurile pe care
    le acorda celor mai merituosi dintre angajati si sefi.
    Sentimentului de frustrare publica obisnuit in astfel de situatii
    (nici bonusurile de pe Wall Street nu sunt intampinate cu confetti
    prin mass-media) i se adauga de aceasta data o justificare
    suplimentara: contribuabilul britanic a platit in ultimii doi ani
    pentru salvarea sistemului bancar o naucitoare factura de 1.433,6
    mld. lire sterline (1.687,7 miliarde de euro), adica aproape 100%
    din PIB! Iar acum, tocmai acele banci pe care statul le-a
    rechizitionat partial sau total ca sa nu intre in faliment se
    pregatesc sa ofere bonusuri totale de 7 mld. lire (8,2 mld. euro).
    Asta in conditiile in care premierul David Cameron a venit in fata
    Parlamentului cu cel mai dur program de austeritate din istoria
    recenta a tarii, care include reduceri de cheltuieli si cresteri de
    taxe pentru contribuabilul de rand, pentru a aduce din nou
    deficitul bugetar, acum de 10%, in interiorul criteriilor de la
    Maastricht, sub 3%.

    Daca vi se pare putin nedrept ca bancile sa se lafaie tocmai in
    aceasta perioada cu bonusuri de milioane de lire sterline, s-ar
    putea sa gasiti totusi unii care sa va contrazica; printre ei,
    directorul executiv al Barclays, Bob Diamond, pe care toata lumea
    se asteapta sa-l vada plecand acasa zilele acestea cu un bonus de
    9,5 milioane de lire (11,2 milioane de euro) si care le-a replicat
    criticilor ca “a trecut vremea remuscarilor si a scuzelor”.
    Americanul Diamond, ajuns CEO al Barclays la inceputul acestui an
    dupa ce a condus peste un deceniu divizia de banca de investitii a
    grupului, Barclays Capital, a ajuns in centrul nemultumirii publice
    si pentru ca nu se sfieste sa arate prea putina compasiune pentru
    banii contribuabilului britanic.

    Va veti intreba, pe buna dreptate, cum se descurca guvernul
    conservator cu aceasta problema de imagine, in perspectiva
    alegerilor locale partiale din luna mai? Destul de prost, daca e sa
    luam in calcul ca militantii condusi de David Cameron erau printre
    cei mai vajnici contestatari ai bonusurilor din City-ul londonez
    inainte de a ajunge la guvernare. Inca mai poate fi gasita pe
    site-ul oficial al conservatorilor o declaratie din 15 februarie
    2009 a lui Cameron care sustinea ca niciun angajat al unei banci
    salvate de catre stat nu ar trebui sa primeasca un bonus anual mai
    mare de 2.000 de lire. Evident, multe s-au schimbat de atunci:
    Cameron a ajuns premierul unei coalitii de austeritate dintre
    conservatori si liberal-democrati, profiturile bancilor britanice
    au revenit in forta (anul acesta se asteapta un total de 20 de
    miliarde de lire) si, potrivit Biroului de Jurnalism de
    Investigatie de la Londra, donatiile City-ului londonez catre
    Partidul Conservator au ajuns, in primele noua luni din 2010, la
    11,4 milioane de lire, cam 51% din totalul donatiilor facute in
    acea perioada de institutiile financiare londoneze.

    Din acest motiv nu au fost multi care sa creada in indignarea
    bancilor, anuntate saptamana trecuta de David Cameron ca vor fi
    nevoite sa plateasca anul acesta drept taxe suplimentare pe profit
    circa 2,5 miliarde de lire sterline, cu 800 de milioane de lire mai
    mult. Desigur, au fost bancheri care s-au aratat suparati, folosind
    vesnicul argument ca investitorii se vor speria daca vad ca tara nu
    are o legislatie fiscala predictibila (in traducere: la care niciun
    guvern sa nu umble niciodata, decat daca scade impozitele) – si mai
    ales in timpul negocierilor cu privire la “proiectul Merlin”, un
    alt fel de “acord de la Viena” incheiat de bancile europene cu UE
    si FMI in 2009. Misiunea anuntata a proiectului Merlin era sa
    relanseze creditarea pentru companiile mijlocii si mici, sa
    stimuleze dezvoltarea unor regiuni mai sarace ale Marii Britanii
    (nordul uitat de investitori) si sa introduca transparenta in
    stabilirea bonusurilor bancherilor.

  • Ignatul PIGS: cine urmeaza dupa Grecia si Irlanda?

    Europa are din nou probleme. De fapt, Europa are cam aceleasi
    probleme pe care le avea si in primavara, cand, ca sa faca uitata
    tragedia Greciei, Comisia Europeana a alcatuit impreuna cu Fondul
    Monetar International un pachet de garantii de 750 de miliarde de
    euro, pus preventiv la dispozitia statelor care s-ar mai confrunta
    cu crize de credibilitate pe pietele financiare. De data aceasta,
    problemele au iesit la suprafata prin Irlanda, indemnata insistent
    de marile puteri ale zonei euro sa ceara asistenta financiara
    internationala de circa 85 de miliarde de euro, pentru a mai
    compensa din povara creata pentru finantele sale publice de efortul
    salvarii unor banci minate din temelii de spargerea balonului
    imobiliar.

    Ca era inevitabil imprumutul s-a vazut din majorarea zi de zi pe
    piata financiara a primelor de risc pentru indatorarea Irlandei,
    exact ca si in cazul Greciei, pana la limita de unde a inceput sa
    afecteze tot mai serios valoarea euro. Unii formuleaza aceasta
    situatie spunand ca “speculatorii ataca zona euro prin Irlanda, asa
    cum au atacat-o in primavara prin Grecia”; altii, mai diplomati, ar
    spune ca “pietele financiare penalizeaza indisciplina fiscala a
    celor mai slabe state din zona euro”. Indiferent cum ar descrie
    lucrurile insa, deznodamantul e acelasi – apelul la FMI, care vine
    cu aceeasi trusa de doctorii amare cu care colinda Europa de la
    sfarsitul lui 2008, cand a vizitat pentru prima data Letonia.

    Intr-un raport din 22 noiembrie, FMI sustine ca zona euro (din
    care fac parte toate cele cinci tari cu probleme de indatorare,
    denumite colectiv PIIGS de analistii rautaciosi – Grecia, Irlanda,
    Portugalia, Irlanda si Italia) trebuie sa creasca ocuparea si
    eficienta fortei de munca si sa creeze concurenta veritabila in
    comert si pe pietele de energie si transport. Adica, printre
    altele, sa renunte la beneficiile sociale generoase, sa
    liberalizeze piata muncii asa incat sa stimuleze angajarea
    tinerilor, revenirea la lucru a somerilor si a femeilor si sa
    devina cat de competitive pot (nu, nu prin deprecierea voita a
    euro). Aceasta pare, intr-adevar, filozofia momentului in Europa,
    inclusiv pentru tarile care nu sunt tinute de acorduri cu FMI, ci
    doar lovite de criza: nu altceva recomanda, de pilda, guvernul
    britanic sau cancelarul german Angela Merkel.

    Dar si structura economiilor la care ar trebui sa se aplice
    reformele respective, si diferentele culturale dintre societatile
    europene contrazic ideea de mars unitar si creeaza tensiuni care se
    reflecta in increderea in moneda euro. Pentru ca euro sa fie, spre
    exemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cat este pentru Germania ar
    trebui ca si cresterea economica, si deficitele externe, si
    inflatia din ambele state sa fie sincronizate. Asa ceva nu se
    intampla, asa incat statele cu productivitate crescuta acumuleaza
    excedente bugetare (16,8 miliarde de euro in 2010 in Germania), iar
    cele cu productivitate scazuta acumuleaza deficite. Scenariul se
    intampla pe continent, spun analistii, inca de prin anii ’80, de
    cand nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,
    din care acum se selecteaza victimele de sacrificat pe altarul
    pietelor financiare.

    Decuplarea parea un fapt depasit gratie beneficiilor UE si apoi
    ale zonei euro; am auzit cu totii ani in sir povestile despre tari
    ca Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia care s-au ridicat din
    saracie cu bani europeni, cu munca multa si ieftina si in cele mai
    fericite cazuri cu taxe scazute. Irlanda a ajuns fostul “tigru
    celtic”, invidiat de intreaga Europa – Thomas Friedman,
    editorialistul de la The New York Times, o cataloga in 2007 drept
    “a doua cea mai bogata tara din Europa”. La jumatatea lui noiembrie
    curent, insusi directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, dadea
    asigurari ca Dublinul “se poate descurca” fara ajutorul
    institutiilor financiare internationale. Atunci ce i-a lovit si de
    ce tocmai acum?

  • In premiera, Erste imbunatateste prognoza economica pentru Romania

    Raportul de analiza pune aceasta imbunatatire in special pe
    seama performantei din agricultura, sector cu pondere importanta in
    formarea de valoare adaugata bruta (8%). Estimarea nu exclude insa
    recaderea economiei in teritoriu negativ in trimestrul al treilea,
    ca efect al masurilor de austeritate bugetara. Pentru 2011, grupul
    austriac se asteapta la o crestere a PIB de 1,2%, iar pentru 2012
    la 2,3%. “Cresterea nu va reveni la nivelul dinainte de criza mai
    devreme de 2014.”

    Analistii Erste si ai BCR au imbunatatit si prognoza privind
    somajul, despre care se asteapta sa nu depaseasca 8,5% la sfarsitul
    anului, fata de 7,4% in septembrie, insa nu numai gratie semnelor
    de redresare din sectorul privat, acolo unde sunt de asteptat
    comenzi in crestere pentru export, dar si fiindca banca anticipeaza
    ca “restructurarea sectorului public pare sa fie mai dificila”
    decat se estimase.

    “Cresterea economica nu va fi suficient de solida ca sa reduca
    semnificativ somajul; previziunea noastra este ca acesta va ramane
    si in urmatorii ani la niveluri peste cele dinainte de criza.
    Cresterea salariului real va fi negativa si in 2010, si in 2011”,
    afirma expertii. Ultimul an cu majorare a salariului brut real a
    fost 2009, cu 2,7%; anul acesta va scadea cu 7,8%, iar anul viitor
    cu 2,3%.

    Importurile ar putea ramane mai dinamice decat exporturile in
    ultima parte a anului, daca industria continua sa-si revina.
    “Exista perspectiva ca in termeni de formare a PIB, cererea externa
    sa devina negativa in 2010”, apreciaza raportul Erste/BCR.
    Deficitul balantei comerciale ar urma sa atinga 6% din PIB, fata de
    5,9% in 2009, pentru ca la anul sa se reduca usor, la 5,6%.

    Fluxurile mai mici de fonduri europene si remiterile mai mici de la
    lucratorii din strainatate vor creste deficitul de cont curent la
    6,2% din PIB, in crestere de la 4,5% anul trecut. Situatia nu se va
    imbunatati prea mult nici la anul, cand deficitul va scadea doar la
    6% din PIB.

    Investitiile straine directe vor fi modeste, la 2,3% din PIB, fata
    de 4,2% in 2009, iar in urmatorii doi ani nu vor depasi 3% din
    PIB.

    In privinta inflatiei, analistii bancii cred ca efectele de runda a
    doua ale majorarii TVA vor fi slabe, contracarate de piata
    taraneasca, mai putin sensibila la evolutiile fiscale, de
    stabilitatea leului si de reducerea consumului. Inflatia este
    asteptata sa ajunga la 8% la sfarsitul anului.

    SCENARIUL CEL BUN: FMI, UE SI STABILITATE POLITICA

    Erste/BCR anticipeaza ca Romania va incheia un nou acord cu FMI si
    UE, insa de tip preventiv, cu posibilitatea de a trage fonduri
    numai daca se deterioreaza conditiile de piata. Continuarea
    relatiei cu FMI si UE in acest fel este apreciata ca benefica
    pentru intentiile Guvernului de a atrage finantare de pe pietele
    externe prin emisiune de titluri pe termen mediu.

    Dobanda BNR va putea incepe sa scada din nou din primul trimestru
    din 2011, ca sa sustina “redresarea fragila” a economiei; in
    acelasi timp, anul viitor vor putea scadea si dobanzile cerute
    statului roman pe pietele externe, in conditiile unui mediu politic
    stabil si ale continuarii acordului cu FMI si UE.

    In fine, cursul de schimb este asteptat sa ajunga la 4,2 lei/euro
    la sfarsitul anului in curs, pentru a urma apoi o tendinta de
    apreciere lenta, spre 4,1 lei/euro la sfarsitul lui 2011 si 3,9% la
    finele lui 2012. Erste se intemeiaza pe nivelul mai mult decat
    confortabil al rezervei valutare si pe faptul ca BNR, conform
    declaratiilor guvernatorului Isarescu, nu are in vedere sa
    protejeze un anumit nivel de curs, insa exista anumite zone de
    echilibru care se schimba in timp si care sunt monitorizate cu
    atentie.