Meteorologii arată că vara lui 2015 este cea mai secetoasă din ultimii 50 de ani. Temperaturile ridicate din ultimele trei luni şi lipsa precipitaţiilor au dus la scăderea dramatică a rezervei de apă din sol.
Tag: alegere
-
Cronică de film: Southpaw
Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).
Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.
Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.
În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.
Nota: 7/10
-
Cronică de film: Southpaw
Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).
Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.
Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.
În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.
Nota: 7/10
-
Care este întelesul ascuns din spatele numelor companiilor precum LEGO,Yahoo sau Pepsi
Datorită succesului lor, numele acestor companii ne sunt familiare, dar majoritatea au un înteles ascuns în spate. De exemplu, LEGO, reprezintă o combinaţie a două cuvinte daneze care se traduce “joacă bine”, relatează Business Insider.
IKEA-Numele s-a format combinând iniţialele fondatorului Ingvar Kamprad cu iniţialele fermei unde acesta a lucrat, Elmtaryd, şi iniţiala oraşului în care acesta a trăit, Agunnaryd. IKEA
Canon-Iniţial, compania a fost numită “Kwanon”, zeiţa Budistă, dar şi-a schimbat numele în 1935 pentru a avea o atracţie mai mare la publicul larg.
Sony-Este derivat de la cuvântul din Latină, “sonus”, ce înseamnă sunet, dar care a fost folosit şi pentru a exprima un termen argou folosit de tinerii din Japonia anilor 50 ce desemna un tânăr prezentabil şi deştept.
Haagen-Dazs-A fost ales special de fondatori pentru a da produsului “o aură a tradiţiei din vechiea lume”
WD-40-Dupa 39 de încercări eşuate, spray-ul a fost perfectat la a 40-ea încercare, de aici şi numele.
Yahoo– Este un acronim pentru “Yet Another Hierarchical Officious Oracle”, dar se referă şi la specia imaginară găsită în cartea Călătoriile lui Guliver de Jonathan Swift.
Pepsi– La început sucul se numea “Brad’s Drink” denumită aşa în onoarea creatorului său, Caleb Bradham. A devenit Pepsi-Cola în 1898 datorită cuvântului “dyspepsia”, ce înseamnă indigestie, care voia să reprezinte credinţa fondatorului, cum că băutura ajuta digestia.
Google-Şi-a luat numele de la termenul matematic “googol”, ce desemnează cifra 1 urmată de 100 de zerouri.
Virgin-Un coleg de-a lui Richard Branson, fondatorul, a sugerat numele astă remarcând faptul că “suntem virgini în afaceri”.
Blackberry-Numele a fost stabilit în 1999 deoarece tastele de pe telefon semănau cu boabele murelor.
Spotify-Daniel Ek şi Martin Lorentzon, fondatorii, formulau idei despre ce nume ar trebui să poarte compania când Ek a auzit cuvântul Spotify. Oarecum ruşinaţi de originea numelui, fondatorii susţin acum ca numele companiei se trage din cuvintele “spot” şi “identity”.
Oracle– Numele a provenit de la numele de cod al unui proiect al CIA la care lucrau co-fondatorii, Larry Ellison si Bob Oats. Proiectul era o bază de date menită să raspundă la orice întrebare.
Starbucks-Şi-a luat numele de la un personaj din romanul lui Herman Melville, Moby Dick, tânărul Starbuck.
Reebok-O alternativă de pronunţie ar fi “rhebok”, cuvântul în afrikaans care desemnează un tip de antilopă, nume menit să dea senzaţia de viteză şi eleganţă.
Skype-Iniţial era numit Skyper, nume ce era redus din compoziţia “Sky Peer-to-Peer”. Într-un final, s-a renunţat la ultima literă.
Amazon– Jeff Bezos a dorit ca numele companiei să înceapă cu litera “a”. A crezut că numele celui mai mare râu din lume este un nume bun pentru ambiţiile de creştere ale companiei.
-
Cesarom lansează o nouă identitate de brand
Odată cu rebrandingul, Cesarom îşi consolidează poziţia în faţa publicului ca lider inovator într-o piaţă extrem de dinamică atât din punct de vedere tehnic, al preţului şi mai ales estetic.
„Noua identitate doreşte să transmită clienţilor noştri faptul că cei 50 de ani de tradiţie au ca rezultat astăzi o înţelegere profundă a necesităţilor pieţei şi a tendinţelor în amenajare ale românilor”, a spus Sergiu Apolzan, director de vânzări şi mMarketing al Lasselsberger Ceramics România.
Acesta a subliniat, de asemenea, că această experienţă stă la baza portofoliului de produse Cesarom, creat în acord cu tendinţele internaţionale, dar adaptat la exigenţele pieţei româneşti în ceea ce priveşte gama cromatică, finisajele plăcilor, motivele decorurilor.
În plus, prin rebrandingul recent finalizat şi viitoarele campanii de promovare îşi propune să se adreseze nu doar consumatorilor casnici, ci şi designerilor şi arhitecţilor care consiliază amenajările rezidenţiale.
Cesarom este unul dintre brandurile cu tradiţie din România, având o istorie de peste 50 de ani. Compania a devenit, începând cu anul 2004, membră a grupului austriac Lasselsberger.
-
Cesarom lansează o nouă identitate de brand
Odată cu rebrandingul, Cesarom îşi consolidează poziţia în faţa publicului ca lider inovator într-o piaţă extrem de dinamică atât din punct de vedere tehnic, al preţului şi mai ales estetic.
„Noua identitate doreşte să transmită clienţilor noştri faptul că cei 50 de ani de tradiţie au ca rezultat astăzi o înţelegere profundă a necesităţilor pieţei şi a tendinţelor în amenajare ale românilor”, a spus Sergiu Apolzan, director de vânzări şi mMarketing al Lasselsberger Ceramics România.
Acesta a subliniat, de asemenea, că această experienţă stă la baza portofoliului de produse Cesarom, creat în acord cu tendinţele internaţionale, dar adaptat la exigenţele pieţei româneşti în ceea ce priveşte gama cromatică, finisajele plăcilor, motivele decorurilor.
În plus, prin rebrandingul recent finalizat şi viitoarele campanii de promovare îşi propune să se adreseze nu doar consumatorilor casnici, ci şi designerilor şi arhitecţilor care consiliază amenajările rezidenţiale.
Cesarom este unul dintre brandurile cu tradiţie din România, având o istorie de peste 50 de ani. Compania a devenit, începând cu anul 2004, membră a grupului austriac Lasselsberger.
-
O absolventă de biochimie vinde mobilier de lux la Cluj
La 34 de ani Cristina Iederan are la Cluj două magazine cu mobilier de lux, sub brandul Lovely, şi se concentrează pe soluţiile de amenajare mai mult decât pe vânzarea efectivă, la bucată, a pieselor de mobilă. Tânăra antreprenoare spune că nu s-a îmbogăţit, dar nici nu se vede făcând altceva.
„Îmi place să compar mobilierul cu maşinile. Aşa cum există Dacia, Mercedes şi Bentley, la fel, şi în cazul mobilierului, există diferite categorii de produse, iar preţul reflectă calitatea lemnului, a designului, a manoperei şi marca“, spune Cristina Iederan, care a fondat afacerea Home Couture, care operează două magazine cu mobilier de lux la Cluj, sub marca Lovely. „Antreprenoriatul mi se potriveşte pentru că întotdeauna am avut o fire independentă. De fapt, chiar aşa mă caracterizează prietenii: căpoasă şi independentă“, spune Cristina Iederan, care a ales să-şi clădească propria firmă în 2008, exact în momentul în care apetitul de cheltuială a românilor avea să se reducă drastic. A ales să rişte, să pună la bătaie banii familiei, propria siguranţă financiară şi deşi spune că a întâlnit nenumărate momente dificile, în care se întreba, de pildă, cum să găsească bani necesari pentru finanţare, „îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mă văd niciodată făcând altceva.“
Absolventă a Facultăţii de Biochimie (2003), specializarea Genetică, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a angajat încă din ultimul an de studenţie, la recomandarea unei prietene, în cadrul unui showroom Franke, specializat în vânzarea de echipamente de bucătărie. „Firma la care lucram atunci a încercat ceva nou în anii de glorie în afaceri, perioada 2004-2005, adică să vândă şi mobilier de bucătărie, împreună cu echipamentele Franke. Decizie care s-a dovedit inspirată, fiind o abordare nouă pe piaţa din Cluj“, spune tânăra antreprenoare. Atunci a intrat în contact cu mobilierul de lux, „am descoperit o lume nouă a mobilierului importat din Italia, am trecut prin cursuri de marketing şi design“, iar showroomul Franke a devenit o franciză a afacerii Class, deţinută de antreprenoarea Camelia Şucu.
„N-am practicat niciodată în domeniul în care am studiat, dar susţin şi acum cu toată convingerea că studiile în chimie pe care le-am absolvit mi-au fost de folos deopotrivă în cizelarea mea ca om, dar şi ca femeie de afaceri.“ Ideea de a se lansa în aventura antreprenoriatului i-a venit în vremea în care era angajată şi se gândea că are idei bune de pus în practică, pe cont propriu.
-
Antreprenorul care a jucat fotbal pentru Real Madrid şi acum vinde case in România
Din luna martie, Tomás Manjón a ales aventura antreprenoriatului, după ce anterior a fost, mai bine de patru ani, director operaţional la Ţiriac Imobiliare, companie care a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 18 milioane de euro.
„Am fondat o firmă de antreprenoriat general ce urmăreşte să devină constructor de proiecte rezidenţiale şi o firmă de dezvoltare imobiliară pentru proiecte rezidenţiale mici (30-50 apartamente). În prezent suntem în negocieri pentru a prelua două firme cu aproximativ 25 de angajaţi.“
Concret, obiectivul pe care şi l-a propus tânărul este să pornească trei proiecte rezidenţiale de circa 50 de apartamente fiecare, cu un buget de aproximativ 3 milioane de euro pe proiect. În plus, Tomás Manjón îşi propune să demareze un proiect rezidenţial în jurul un teren de golf cu o suprafaţă de aproximativ 150 ha.
Tomás Manjón a jucat fotbal 15 ani, inclusiv ca membru al echipei de juniori a clubului spaniol Real Madrid. A jucat rugby timp de şapte ani, beneficiind de burse sportive de la Universitatea Complutense din Madrid şi de la Universitatea Politehnica din Madrid, timp în care a obţinut titlul de campion al Spaniei, cât şi de campion al regiunii Ile de France, în cadrul unui stagiu internaţional de studii.
-
Povestea “grecului de aur”, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai secolului XX
Aristotel Socrate Onassis s-a născut în anul 1906, într-o familie de greci ce locuiau în Smyrna (astăzi Izmir, Turcia), o comunitate grecească formată pe atunci în Imperiul Otoman. Din cauza conflictelor politice ulterioare Primului Război Mondial, toţi grecii au fost expulzaţi de la turci, iar familia sa a trebuit să o ia de la zero, alături de alţi refugiaţi.
La 17 ani, tânărul Onassis fuge în Argentina cu câţiva dolari în buzunar şi cu o scrisoare de recomandare a unor prieteni către nişte oameni de afaceri. Reuşeşte mai întâi să se angajeze ca telefonist şi să strângă un mic capital pentru a investi într-o afacere veche de familie: importul de tutun şi fabricaţia de ţigări. Unele voci spun că această afacere avea rol de paravan pentru una mult mai rentabilă, dar ilegală: importul şi vânzarea de droguri.
Cert este că, până la 25 de ani, Onassis avea în cont primul milion de dolari, iar prin carisma şi destoinicia sa a determinat autorităţile greceşti să-l numească la acea vârstă fragedă consul general al Greciei la Buenos Aires. Profitând de criza economică în plină amploare, grecul a achiţionat şase nave maritime cu doar 20.000 de dolari, flotă ce a crescut din ce în ce mai mult şi l-a propulsat spre o altă afacere, comerţul maritim, şi spre denumirea de „Regele Oceanelor“.
La scurt timp, Onassis a căpătat statutul de miliardar şi a devenit cunoscut la nivel mondial.
Una dintre cele mai puternice lovituri încasate de „Grecul de Aur“ a fost urmărirea de către FBI sub acuzaţia de fraudă împotriva guvernului american, prin acuzaţia de încălcare a dreptului internaţional maritim, ce prevedea ca navele purtătoare de steag american să aparţină doar cetăţenilor Americii. Onassis s-a văzut, astfel, nevoit să pledeze vinovat şi să despăgubească guvernul american cu 7 milioane de dolari.
Cu toate acestea, veniturile lui au tot crescut. În 1956 a avut buna intuiţie de a cumpăra liniile aeriene greceşti, aflate în pragul falimentului, şi a creat afacerea Olympic Airways of Greece, prima companie cu rute în cinci continente. Viaţa personală nu a făcut excepţie de la stilul tumultuos al afaceristului. El a avut două soţii, una dintre ele fiind văduva preşedintelui american John Kennedy. Cu prima soţie a avut însă cei doi copii, care au murit la vârste fragede, de 37, respectiv 25 de ani.
Aristotel Onassis a murit la 69 de ani, în 1975, lăsând în urmă o avere imensă, de miliarde de dolari, ce cuprinde de la vapoare şi linii aeriene şi până la companii, hoteluri şi depozite bancare aflate în special în America Latină. Athina Roussel, nepoata care i-a moştenit averea, are acum 24 de ani şi este mai bogată decât regina Angliei.
-
Un tânăr de 37 de ani câştigă 700.000 de euro din amenajări interioare
Din 2013 până în prezent, compania a fost aleasă să livreze proiecte de amenajări interioare pentru Nepi, Monsson Pay Point, United Bank Libia, Honda Trading, Generali, Piperea şi Asociaţii, Floreasca Tower, Tenaris, Marsh, Ubi France, Ferrero Rocher, Levi’s, Huawei etc. Cezar Gămulescu are în subordine, în momentul de faţă, în jur de 20 de angajaţi, iar compania sa a înregistrat în anul 2014 o cifră de afaceri de peste 700.000 de euro.
A absolvit ASE în 2001 şi Romanian-Canadian MBA în 2007. Înainte de a-şi porni propria afacere a lucrat pentru Cascade Group şi pentru Corporate Office Solutions, în domeniul amenajărilor interioare, arhitecturale şi de construcţii.
Spune că se ghidează după câteva principii, printre care cel că că nu există probleme, există numai rezolvări, că este bine să fii consecvent şi că este bine ca atunci când toată lumea aleargă într-o direcţie tu să te întorci şi să alergi în sensul opus.Nu se poate detaşa de problemele de la birou: „Nu poţi face chestia asta în momentul în care ai businessul tău. Am fost şi angajat şi acum sunt şi manager. Nu te vei putea detaşa niciodată, nici când ieşi din businessul tău. Este crucea pe care o porţi în permanenţă cu tine“.
Şi îi sfătuieşte pe ceilalţi să renunţe la lucrurile şi activităţile care nu aduc beneficii: „Personal am îndepărtat din viaţa mea tutunul, dulciurile, mâncarea chinezească, junkfood-ul, bicicleta, baschetul, litoralul românesc, televizorul. Faptul că le-am îndepărtat nu înseamnă că nu le mai accesez, dar asta se întâmplă din ce în ce mai rar. Nu aş putea să renunţ niciodată la familie, care te propulsează enorm, şi la pescuit. Pescuitul este ceva ce reuşeşte să mă detaşeze, pentru o scurtă vreme, de probleme şi de toată presiunea din jur“.