BusinessMagazin

Tag: romania

  • Morala perlelor de la bac

    PERLĂ DE LA BACALAUREATUL 2014: ”Lapona Enigel era prea frumoasă în comparaţie cu Riga Crypto, care era mic, alb şi chel„. Perlă de la evaluarea naţională 2014: ”Genul liric se întâlneşte cam peste tot în această poiezie, de aceea a menţiona numai două trăsături din toată poiezie este o întrebare-capcană„. Abia s-au terminat râsetele stârnite de vehicularea pe net, ca în fiecare vară, a unor astfel de perle şi a apărut un studiu al institutului de cercetare Bruegel care calculează că aproape 62% dintre locurile de muncă din România sunt în pericol să dispară din cauza automatizării activităţilor, rata fiind cea mai ridicată din UE, unde media se situează la 54%. Cel mai puţin expuse riscului de asalt al roboţilor sunt ţările bogate din nordul şi vestul Europei, din motivul simplu că automatizarea distruge în primul rând slujbele ieftine, cu nivel de calificare slab.

    Acest studiu se corelează cu raportul din iulie al Băncii Mondiale pentru UE11 (Europa Centrală şi de Est şi ţările baltice), care pune la loc de frunte printre frânele dezvoltării economice ale regiunii dubla problemă a şomajului mare în rândul tinerilor şi a îmbătrânirii rapide a populaţiei. ”Ţările cu ponderi mari ale tinerilor între 15 şi 24 de ani care nici nu muncesc, nici nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie (NEET – Not in Education, Employment or Training) tind să fie aceleaşi unde populaţia scade cel mai mult, aşa cum sunt Bulgaria, România, Croaţia şi Ungaria„. Banca Mondială adaugă şi că ”ţările din est au dificultăţi în a echipa tinerele generaţii cu abilităţile necesare – alfabetizare, ştiinţe, matematică„, conchizând că ”persistenţa unor ponderi mari ale şomajului în rândul tinerilor prezintă riscul creării unei generaţii pierdute pentru piaţa muncii„.

    La sfârşitul anului trecut, ocuparea agregată în UE11 s-a situat la aproape 44 mil. persoane, cu 1,6 milioane sub vârful atins în 2008. Iar comparaţia cu membrii vechi ai Uniunii arată aici o diferenţă structurală importantă: în ţările occidentale există programe de training sau educaţie vocaţională care pot oferi refugiu şi perspective tinerilor şomeri, în timp ce în ţările din est astfel de ”plase de siguranţă„ nu sunt dezvoltate, iar tinerii şomeri decad rapid la stadiul de NEET şi, când reuşesc să se angajeze, rămân cantonaţi în zona slujbelor prost plătite.

    ”Nu cred că România mai trebuie să se marketeze pe piaţă ca o destinaţie a salariilor mici, pentru că aşa vom concura cu ţări din Africa şi Asia şi într-o astfel de concurenţă vom pierde. Investitorii străini nu mai trebuie să vină aici fiindcă găsesc forţă de muncă ieftină, ci fiindcă găsesc oameni bine pregătiţi„, comentează Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El spune că în toate discuţiile pe care le-a avut recent în diverse oraşe din ţară cu oamenii de afaceri, laitmotivul a fost că aceştia nu găsesc angajaţi cu calificarea de care au nevoie.

    ”Forţa de muncă produsă de sistemul de învăţământ românesc tinde să fie ori supracalificată, ori subcalificată, lipsind calificarea medie. Aceasta este una din problemele României şi poate chiar una dintre cauzele pentru care numărul de angajaţi nu creşte. Iar aici nu se poate să nu avem în vedere importantul bazin de forţă de muncă subeducată din zona rurală: foarte mulţi dintre ei pot să devină oameni cu calificare medie, adică exact ceea ce lipseşte mai mult la ora actuală de pe piaţă„, continuă economistul-şef al BCR. Calitatea şi relevanţa învăţământului pentru mediul de afaceri sunt mai slabe inclusiv decât în alte ţări din est: în top 500 universităţi la nivel mondial din punctul de vedere al relevanţei învăţământului pentru mediul de afaceri, Polonia are două universităţi, România nu are niciuna.

    Aşa a ajuns să se deplaseze centrul de greutate în diversele rapoarte şi studii cu liste de priorităţi pe care instituţiile externe le recomandă periodic guvernelor din România, de la simpla flexibilizare a pieţei muncii, văzută ca garanţie a succesului în atragerea de investitori, cum era în primii ani după criză, spre strategii de ameliorare a ofertei de educaţie şi calificare a forţei de muncă, sau de la investiţiile în infrastructură spre investiţiile în educaţie. Această tendinţă e legată de faptul că guvernele europene, analiştii, investitorii şi-au dat seama că ambiţioasele obiective de competitivitate europeană sau măcar de reducere a şomajului nu pot fi atinse numai cu ieftiniri ale forţei de muncă.

    Raportul de recomandări ale Comisiei Europene 2014 pentru programul de convergenţă arată că România ”are un procent ridicat şi în creştere de tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (17,3% în 2013)„ şi acuză insuficienţa resurselor financiare şi umane pentru ameliorarea calităţii învăţământului, declinul puternic al învăţământului profesional şi tehnic, rata crescândă şi printre cele mai ridicate din UE de părăsire timpurie a şcolii, necorelările între competenţele absolvenţilor de învăţământ superior cu cerinţele pieţei, legătura slabă între companii şi mediul universitar şi participarea printre cele mai scăzute din UE la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii.

    Reacţia aproape reflexă ar fi aici, pe lângă reamintirea mersului chinuit şi păgubos a ceea ce s-a numit la noi reformă a educaţiei, şi blamarea guvernelor pentru că nu au respectat ţinta de cheltuieli de 6% din PIB pentru învăţământ, fixată prin Legea educaţiei, iar alocarea de fonduri de la buget rămâne sub media UE (4,13% în 2011, faţă de media UE de 5,34%). ”Aş vrea să atrag însă atenţia asupra ipocriziei foarte multor discuţii care au loc în spaţiul public când este vorba despre cheltuielile statului cu educaţia„, afirmă Radu Crăciun. ”Noi ne uităm la ponderea cheltuielilor raportată la PIB şi o comparăm cu cât cheltuiesc alte ţări raportat la PIB, dar nu poţi să te compari la cheltuieli cu fruntaşii Europei când este vorba de alocările pentru educaţie, sănătate sau apărare, iar când e vorba de veniturile raportate la PIB să fim printre ultimii în Europa. Deci dacă ne dorim să avem cheltuieli pentru educaţie raportate la PIB similare cu ale altor ţări, trebuie să avem şi venituri raportate la PIB comparabile cu ale altor ţări. Până atunci, nu avem cum, matematic, să avem cheltuieli mai mari.„

  • România discută la Bruxelles conectarea la conducta de gaze Trans Adriatic Pipeline

     “Conectarea României, Bulgariei şi, probabil, şi a Ungariei la TAP ar fi o iniţiativă care ar putea fi benefică pentru consumatorii din România, întrucât preţurile ar fi mai competitive. Este o idee care poate deveni un proiect realizabil. Este un concept discutat, inclusiv cu reprezentanţii Comisiei Europene”, a declarat Nicolescu pentru MEDIAFAX.

    TAP porneşte de la graniţa Greciei cu Turcia, unde urmează să fie conectată cu TransAnatolian Pipeline, şi va furniza gaze din câmpul Shah Deniz II din Azerbaijan, tranzitând Grecia şi Albania, cu destinaţia finală în Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Departamentul pentru IMM-uri şi turism promovează conceptul “România destinaţie sigură”

     Jianu a spus într-o conferinţă de presă că România reprezintă o destinaţie sigură.

    El a precizat că a fost în Republica Moldova la un eveniment de deschidere al Camerei de Comerţ România-Republica Moldova şi a transmis că România este un partener economic solid, dar şi o destinaţie turistică sigură.

    Ministrul a arătat că datele arată că România se situează între primele zece ţări europene după creşterea a numărului de turişti, fiind pe locul patru cu creştere de turişti din China şi pe primele zece locuri cu creştere pentru turişti din Statele Unite, Olanda, Marea Britanie, Franţa sau Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai frumos sat din România este pe cale de dispariţie

    “O călătorie în timp spre Europa Medievală este ceea ce oferă aceste ascunzători din Transilvania”  descriu  specialiştii de la publicaţia axată pe călătorii Condé Nast Traveler satul Beia din judeţul Braşov. Satul este prezent într-un clasament al destinaţiilor spectaculoase aflate pe cale de dispariţie, alături de Ciudad Perdida (Oraşul Dispărut) din Columbia, satele minorităţilor din provincia Guizhou din China, Gobekli Tepe din Turcia şi Mirador din Guatemala. Cele cinci locuri fac parte din lista anuală a Global Heritage Fund care cuprinde regiunile culturale aflate în pericol.

    “Oraşele celor şapte fortăreţe din regiune (Siebenbürgen), construite de saxoni în secolul al XII-lea au trecut neatinse prin era socialistă, iar de atunci au fost restaurate şi aduse la eleganţa de odinioară. Existenţa lor este însă ameninţată de modernizările recente”, explică reprezentanţii Condé Nast unul dintre motivele pentru care regiunea ar trebui vizitată cât mai curând. 

    “Casa maşinii” , o clădire ce adăpostea maşina electrică a domeniului Zabola şi care a servit apoi drept garaj se află printre recomandările publicaţiei străine. Pentru o plimbare rustică, ei recomandă Hanul Ursita, o fermă restaurată din Roşia Montană, unde turiştii pot înota în râuri de munte şi pot să se relaxeze alători de păstorii din sat.

     

  • Veniturile din servicii ale Vodafone România au scăzut în primul trimestru cu 9,8%

     Dacă este exclus impactul reducerii semnificative a tarifelor de terminare, de 69%, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2014, veniturile din servicii ale Vodafone România au crescut cu 2,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, pe bază organică, se arată într-un comunicat al companiei.

    Raportarea în bază organică reflectă evoluţia comparabilă, atât din privinţa impactului fuziunilor şi achiziţiilor, cât şi a efectului de curs valutar.

    Vodafone avea în România la sfârşitul lunii iunie 8,568 milioane de clienţi în România, dintre care 7,986 milioane utilizatori ai serviciilor mobile şi 55.586 utilizatori ai serviciilor de broadband fix, reprezentând o scădere cu 91.687, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Indicatorometrie

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Pentru asta, oameni deştepţi şi organizaţi din cele mai vechi timpuri au inventat şi dezvoltat o mulţime de sisteme, concepte şi teorii, printre metode găsindu-se şi ceea ce se cheamă azi balanced score card (BSC) – un sistem care pune la un loc un set de indicatori care pot da o imagine asupra performanţei pe care o poate atinge organizaţia. Dacă ar fi să forţez o comparaţie mai plastică, aş face legătura cu tabloul de bord al unei maşini: ai acolo vitezometrul, presiunea uleiului, temperatura apei, turometrul etc. Toate la un loc îţi spun cum funcţionează ansamblul şi, de asemenea, îţi dau şi o idee a limitelor în care trebuie să se încadreze parametrii măsuraţi.
    De obicei indicatorii macro se cascadează în jos spre departamentele operaţionale sau funcţionale cărora li se adresează, măsura performanţei lor compunându-se apoi în măsura performanţei generale.

    Se întâmplă destul de des ca în marile corporaţii să fie concurs între departamente (mai ales între şefii de departament) pentru cucerirea laudelor, titlurilor şi, evident, premiilor/promovărilor.

    Sunt momente în care orice training de team building, team working sau orice altceva legat de echipă devine demagogie în faţa celor care se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru dreptatea şi reclama personală.

    Targeturile impuse celor de nivel inferior ating limite absurde, indicatorii de performanţă se pictează în verde şi nu mai au legătură cu realitatea, iar organizaţia se îndreaptă vertiginos spre colaps.

    În urmă cu ceva ani am trăit revizuirea BSC-ului care măsura performanţa organizaţiei în care activam. În cadrul acestei acţiuni s-au regândit indicatorii care măsurau performanţa obţinută în diferite activităţi şi evident s-au recalculat sau stabilit noi ţinte pentru performanţa ce se dorea a fi atinsă, iar acolo unde indicatorii de performanţă şchiopătau, trebuia să apară analize de cauză şi nelipsitele planuri de acţiune pentru îmbunătăţirea situaţiei.

    Ca orice activitate gândită la nivel de corporaţie s-a făcut comunicarea a ceea ce se doreşte, precum şi etapele de implementare, una dintre acestea fiind constituirea „tabloului de bord“ local – adică nimic mai mult decât definirea activităţilor ce se doresc măsurate, precum şi stabilirea indicatorilor ce vor măsura aceste activităţi pe plan local, astfel încât să poată fi atinşi indicatorii de corporaţie.

    Unul din lupii tineri ai firmei, ambiţios şi dornic de afirmare, a mers la echipa lui decis să câştige această luptă.
    La prima strigare BSC-ul lui a câştigat cam 56 de indicatori. Apoi, pentru că nu păreau suficienţi, a reuşit să le crească numărul la 79… şi tot aşa până când s-a ajuns la aproximativ 250 de indicatori.

    Evident că dacă aveam indicatorii, trebuia să îi şi analizăm, să îi dezbatem, să le urmărim trendul şi aşa mai departe. Nu în ultimul rând indicatorii aflaţi în zona roşie a performanţei trebuia aduşi pe verde, iar cei ce erau deja pe verde trebuia îmbunătăţiţi astfel încât verdele să fie mai verde crud, chiar verde neon de s-ar putea.

    La un simplu calcul aritmetic, dacă am fi alocat un minut per indicator, ne-ar fi trebuit cam 4 ore de şedinţă.
    Ei bine, şedinta de KPI (key performance indicator, indicatori de performanţă) dura cam între 2 şi 4 ore, atât că se discutau maximum 15 indicatori, şi ăia cu strigături! Îmbunătăţirea indicatorului unui departament însemna deteriorarea unui indicator sau a unui set de indicatori din alt departament, şi atunci ţine-te de scuze şi acuze şi alte asemenea.

  • Un deceniu cu România

    În urmă cu nici două săptămâni, Enel şi-a anunţat retragerea din toate operaţiunile de distribuţie şi vânzare de energie din România: 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, dar şi 100% din Enel România. Decizia a fost mai mult decât surprinzătoare, iar scenariile care o însoţesc merg departe, traversează continente şi politici europene, antinconcurenţă şi anticorupţie.

    De ce vinde Enel operaţiunile din România? Are nevoie de bani (Enel, unul dintre cele mai îndatorate grupuri de utilităţi la nivel european, trebuie să îşi reducă datoriile, care ajungeau la aproape 40 de  miliarde de euro la finalul lui 2013; una dintre variantele propuse de management în acest scop este vânzarea de active, ieşirea din România şi din Slovacia putând acoperi 10% din datorii, adică 4,4 miliarde de euro. Această sumă ar permite Enel să îşi menţină ratingul ameninţat de datoriile prea mari).

    Şi-a amortizat investiţia în România (în 2013, firmele scoase la vânzare au avut un rulaj de peste un miliard de euro şi EBITDA de 289 de milioane de euro. Din 2008 până acum, distribuţia şi vânzarea de energie în România le-a adus italienilor câştiguri cumulate de 750 de milioane de euro la un preţ de achiziţie de 430 de milioane de euro).

    România nu este core business (când Enel a cumpărat primele distribuţii în România, în urmă cu zece ani, direcţia grupului nu era aceeaşi ca în următorii cinci ani; italienii sperau să îşi consolideze poziţiile în Europa Centrală şi de Est, să dezvolte multă capacitate de producţie şi să domine regiunea. Ulterior, achiziţia Endesa din 2009, dar şi investiţiile solicitate de noua achiziţie au mutat focusul grupului înspre Iberia şi America Latină. În plus, businessul de 1 miliard de euro al Enel din România pare mare doar pentru România: Enel a raportat pentru 2013 un business global de 80 miliarde de euro).

    Problemele care ar putea apărea în exitul Enel sunt ver-dic-tul pe care italienii îl aşteaptă pentru un proces iniţiat de statul ro-mân la Curtea de Arbitraj de la Paris prin care Electrica cere daune de 800 milioane de euro, dar şi scandalul facturilor în care a fost implicată recent compania (un raport al Curţii de Conturi a scos la iveală că Enel, alături de ANRE şi Electroalfa, şi-ar fi însuşit câştiguri necuvenite suportate prin facturile a 1,2 milioane de clienţi). Dincolo de faptul că aceste două chestiuni ar îngreuna vânzarea, tot ele arată că nici în România lucrurile nu merg chiar atât de simplu. Iar să ţii sub control un colos cu aproape 3 milioane de clienţi nu este simplu nicăieri, cu atât mai puţin în România, unde oamenii sunt cam aceiaşi care au lucrat anterior în companiile de stat, iar metehnele lor nu se împiedică de un manual de proceduri corporatiste.

    Enel nu pleacă însă de tot din România: italienii au decis să păstreze operaţiunile de producţie – Enel Green Power este unul dintre principalii jucă-tori din industria energiei regenerabile, cu 534 MW de capacitate instalată opera-ţio-nali la finele lui 2013, din care 498 MW energie eoliană şi 36 MW energie solară, ceea ce înseamnă că italienii au investit aproape 800 de milioane de euro. De ce păstrează producţia? Operarea unor capacităţi de producţie nu este atât de complicată, investiţia nu este amortizată, vânzarea nu s-ar face pe vârful pieţei şi ar pierde şi capacitate de producţie verde, care contează pentru afacerea lor integrată.

    Cine ar putea să cumpere? Statul român sau Fondul Proprietatea (au drept de preemţiune şi ar putea profita de el, mai ales dacă revine pe agenda politică vreo ambiţie de creare a unui colos energetic românesc, teorie care a fost deja întoarsă pe toate părţile. Statul nu are însă bani pentru o asemenea tranzacţie, iar momentul, înainte de alegeri, nu este prielnic). Surse din piaţă dau şanse, este drept că re-duse, unei posibile preluări a fostei Elec-trica Muntenia Sud de către proaspăt-listata Electrica (un scenariu complicat şi mai puţin plauzibil).

    Mă aştept la un proces de vânzare nu foarte lung, dar intens. Şi pariez pe un investitor regional. Strategic, dar regional. Cred că ambiţiile jucătorilor est-europeni sunt în creştere şi, indiferent că va veni din estul sau din vestul României, cumpărătorul nu va vorbi o limbă de circulaţie internaţională.

    Mă mai aştept ca decizia Enel să fie singulară şi ca ceilalţi investitori care au venit în România în 2004 (şi nu numai) să rămână aici. Îmi vine în minte declaraţia CEO-ului Enel România din 2006, când Enel se lupta în câmp deschis cu alţi giganţi din energia globală pentru Electrica Muntenia Sud: „Vom face tot ce ne stă în puteri să câştigăm acest proces de privatizare“. Era atitudinea celui care face o achiziţie mai mult decât importantă şi, mai ales, strategică.

    De la extazul câştigării privatizărilor din România şi până la a pune aceeaşi Românie prima pe o listă de active de care să scape cât mai repede au trecut doar zece ani. Cei mai intenşi zece ani ai economiei româneşti.

  • Ponta, despre Rusia: România îşi permite economic şi social o accentuare a regimului sancţiunilor

     “Avem un avantaj: 75-80% din consumul intern de gaze noi ne asigurăm din producţia internă, 20% importăm din Rusia. Evident că îmi pun problema pentru acei 20%, care ar însemna închiderea unor combinate, pierderea unor locuri de muncă, adică nu poţi să tratezi uşor acest lucru, dar România îşi poate permite, şi din punct de vedere economic, şi social, o accentuare a regimului sancţiunilor”, a spus Ponta la Adevărul Live.

    El a arătat că alte state din regiune au o problemă mult mai mare decât România dacă se închide “robinetul cu gaze”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trandafirii roşii, florile preferate ale românilor

    Trandafirii roşii, care se disting prin bogăţia cupei şi tija înaltă, nobilă, conduc în preferinţele florale ale românilor, potrivit FlorideLux, unul dintre principalii comercianţi de flori de pe piaţa locală.

    Peste 40% din vânzările florăriilor FlorideLux sunt generate de trandafiri, atât de către cei din soiul Ecuador, oferiţi cu precădere de îndrăgostiţii care vor să-şi surprindă iubitele, cât şi de cei din soiuri delicate precum Red Naomi, Passion, Avalanche sau Aqua.

    Având în vedere că trandafirii sunt cei mai buni mesageri ai iubirii, ei sunt oferiţi în special de către bărbaţi, fie pentru a cuceri sau pentru a-şi surprinde iubitele şi soţiile, pentru a le cere iertare sau pentru a le cere în căsătorie, potrivit informaţiilor FlorideLux.

    „În ocazii de business sunt oferiţi, în general,  trandafiri albi, care semnifică sinceritate, iar pentru mame sunt oferiţi trandafirii portocalii, ce simbolizează  speranţa, sau cei roz, care emană respect şi iubire sinceră”, spune Marius Dosinescu, CEO şi fondator FlorideLux.

    Dosinescu afirmă că soiurile preferate de români sunt trandafirii roşii de Ecuador, care au un aspect nobil,  cu tija înaltă şi cupa florii foarte mare. De asemenea, din gama trandafirilor roşii, se cumpără foarte mult şi Red Naomi sau Passion, în timp ce pentru alte culori sunt preferaţi trandafirii albi Avalanche, cei portocalii din soiul Wow şi Aqua sau Blushing Akito pentru cei roz.

    Perioada cu cele mai mari vânzări de trandafiri este luna februarie, care coincide cu Ziua Îndrăgostiţilor şi Dragobetele, însă şi în restul anului trandafirii se numără printre cele mai căutate flori.

    Pentru a încuraja romantismul şi a-i determina pe bărbaţii români să îşi surprindă iubitele în permanenţă cu o floare, FlorideLux a demarat, în perioada 21-27 iulie, o campanie specială, care are în prim plan trandafirii. În „Săptămâna Trandafirilor”, FlorideLux aduce discount-uri de până la 25% pentru peste 30 de aranjamente florale realizate din cei mai nobili trandafiri roşii, roz, albi sau portocalii.

    „Această campanie ne-a fost inspirată de un proaspăt tătic, care a comandat pentru soţia sa trei coşuri de 101 trandafiri roşii(*) şi 24 de baloane cu heliu, pentru a celebra sosirea pe lume a noului lor bebeluş. Gestul acesta de tandreţe şi împlinire ne-a întărit crezul că românii sunt nişte romantici incurabili care nu ezită în niciun moment să-şi împărtăşească iubirea”, afirmă Dosinescu.

    CEO-ul FlorideLux estimează, pe perioada campaniei, o creştere de circa 20% a vânzărilor de trandafiri faţă de o săptămână similară de vară, dar şi o creştere de până la 40% faţă de vânzările de trandafiri din aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Florăriile FlorideLux, cu o experienţă de peste 10 ani pe piaţa din România, oferă produse şi servicii de calitate precum buchete şi aranjamente florale, coşuri cadou, aranjamente flori funerare, cadouri business, concepte florale de anvergură, design profesional pentru Crăciun şi alte evenimente importante, cu livrare oriunde în România. Din iulie 2013, grupul FlorideLux s-a extins la nivel global, prin afilierea la 1800Flowers.com şi alăturarea la cea mai mare reţea de florării din lume, Bloomnet, lucru ce permite şi livrarea rapidă de buchete oriunde în lume. Primele francize FlorideLux au fost deschise în Braşov, Cluj, Arad, Piteşti şi Iaşi.

    În iunie 2014, FlorideLux a atras în acţionariat companiile Mediafax Group, una dintre cele mai importante companii media din România, şi BAC Investment Banking, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de consultanţă în fuziuni şi achiziţii. Acestea controlează împreună 35% din grupul FlorideLux.

  • Wizz Air deschide la Craiova a cincea bază din România şi lansează patru noi rute

    “Wizz Air nu numai că adaugă noi zboruri din Craiova, dar creşte, de asemenea, şi frecvenţa serviciilor deja existente către Londra Luton şi Milan Bergamo. Wizz Air oferă acum de la noua bază din România 6 rute către 4 ţări diferite. Extinderea companiei în România poate stimula piaţa locală a forţei de muncă în aviaţie şi sectorul turistic, mai mulţi turişti având acum posibilitatea de a călători în judeţul Dolj”, se arată într-un comunicat al operatorului aerian transmis MEDIAFAX.

    Prezent la inaugurarea bazei, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, a declarat că, pentru aeroport, deschiderea punctului de operare se traduce în locuri de muncă noi, în multiplicarea serviciilor oferite pasagerilor, dar şi într-o recunoaştere a statutului său european.

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro