BusinessMagazin

Tag: romania

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Despre visual management

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Fiecare a luat-o în felul său: o ingineră s-a apucat să comande cutii colorate şi a pus componentele în cutii de altă culoare. S-a dovedit a fi o idee excelentă: astfel, dacă aveai nevoie de un rezistor – cutie albastră, un condensator găseai în cutia galbenă, şi aşa mai departe. Pentru toţi a devenit mai uşor să identifice materialele. O domnişoară manager a comandat uniforme de culori diferite; astfel ştiai imediat unde să găseşti un inginer (albastru) sau un şef de tură (portocaliu) sau dacă avem vizitatori în site (verde). Şi uite aşa, managementul vizual se dovedea util într-o grămadă de cazuri: bibliorafturile aveau culori specifice departamentelor sau înregistrărilor stocate, graficele şi sistemul de comunicare au început să capete culori diferite în funcţie de subiectul adresat, şi tot aşa…

    Şi pentru că am ajuns la comunicare, am ajuns şi la persoana desemnată să se ocupe de management vizual. Care după ce a încercat să scoată în evidenţă îmbunătăţirile enumerate mai sus, dar şi multe altele pe care le-am uitat între timp, s-a lovit de dorinţa şefului de trib (Lean), care avea un task nou: să scoată în evidenţă puterea lean în faţa potenţialilor clienţi.

    Şi uite aşa a apărut primul panou cu poze şi grafice slăvind marile realizări.

    A avut succes la managementul de top (care se afla în lipsa altei idei, dar era deopotrivă presat de nivelurile superioare să ia măsuri).

    Aşa a apărut al doilea panou cu realizări, cifre, tabele, grafice şi alte lucruri.

    Apoi au apărut galeriile foto (alte panouri).

    În cele din urmă, s-a format o alee, un labirint creat din panouri publicitare, ce slăveau măreţele realizări Lean, creşterile constante de productivitate, oamenii fericiţi care lucrau în firmă şi aşa mai departe.

    Şi dacă am avut aleea, am început să o folosim.

    Oricine venea în fabrică avea parte de o vizită la „managementul vizual“; indiferent ce întrebare aveau oamenii, se găsea drept răspuns un panou, un perete cu poze, grafice şi explicaţii. Voia vizitatorul să vadă linia de producţie? Aveam poze cu linia.

    Nu ştiu câţi dintre cei care veneau în vizită nu se simţeau realmente aburiţi de abordarea noastră; oricum cei curioşi să facă afaceri nu se lăsau până nu vedeau şi linia de producţie pe bune, ca să se convingă cu ochii lor de ce se întâmpla acolo.

    Vă întrebaţi, poate, ce am împotriva galeriei de artă menţionată. Păi în principiu mă deranja că era botezată management vizual şi nu galerie de reclamă. Şi mai aveam la ora aia o supărare: costul menţinerii celebrei galerii de artă, unde picturile, graficele şi alte cele se actualizau zilnic. Pe de o parte eram certaţi nonstop, ca să reducem costurile, să păzim pădurile şi să avem grijă la demersuri ecologice, să economisim hârtia şi curentul. Din această pricină inginerii ajungeau să recicleze din greu hârtie şi ar fi tipărit şi pe a treia faţă a paginii de ar fi existat. Dar, pe de altă parte, ei bine, departamentul de visual management avea în permanenţă hârtie de calitate superioară, imprimante color şi vreo cinci asistente care să pună afişe pe panouri.

    Şi degeaba se supăra managementul de top pe băşcălia la adresa celebrei galerii; nu poţi să ratezi prilejul de a face puţin mişto de cei care au comandat doar patru panouri pătrate ca să construiască un cub, cub ce ar fi trebuit să aibă câte un set de învăţăminte pe fiecare suprafaţă.

    Un alt aspect al visual management se leagă de… fericirea angajaţilor. Îmi amintesc de vizita unui guru în LeanSixSigma, care a remarcat că oamenii sunt cam trişti în fabrică. Era evident că exista ceva în neregulă cu condiţiile oferite. Cei din fabrică au recunoscut că le scapă ceva şi au cerut indicaţii. Urmare a acestei cereri, au primit şi o sugestie: faceţi ceva cu mediul înconjurător, înveseliţi-l. Puneţi, de exemplu, o mică fântână arteziană.
    Mă credeţi dacă vă spun că până a doua zi a fost montată o fântâniţă kitschoasă care se pune pe perete, are un mic bazin şi o pompiţă pentru a recircula apa? Undeva în holul principal, unde nu se potrivea cu nimic (decât dacă ar fi fost în vila vreunui manelist de soi).

    A apărut apoi omul cel mare şi ne-a văzut pe toţi zâmbind. Ce mai! Abia ne abţineam să nu râdem cu hohote din cauza inepţiei din hol. Dar, senin, el a declarat: „Vedeţi? O investiţie mică, o idee atât de simplă, şi uite cum oamenii au început să zâmbească!“

  • Cel mai bogat maghiar preia încă o bancă din România după un deceniu de la prima achiziţie

     Grupul ungar OTP a convocat mâine o conferinţă de presă la hotelul Radisson din centrul Capitalei, la 18.30 (iniţial ora programată era 11:45),  pentru a anunţa achiziţia Millennium Bank, subsidiara locală a celui mai important grup bancar din Portugalia.

    Discuţiile dintre OTP şi Millennium au durat câteva luni, fiind mediate de firma de audit şi consultanţă PwC.

    Ziarul Financiar a anunţat tranzacţia în urmă cu aproape trei săptămâni. În urma preluării, OTP câştigă patru locuri în topul băncilor, urcând pe locul 13, cu o cotă de piaţă de 2%, cu active cumulate de 2 miliarde de euro.

    OTP, cel mai mare grup bancar din Ungaria, este la a doua achiziţie pe piaţa românească după preluarea Robank, o entitate pusă pe picioare de grupul Bali, reprezentat local de generalul Victor Atanasie Stănculescu şi omul de afaceri Dan Drăgoi, tatăl actualului consilier prezidenţial şi fost ministru de finanţe Bogdan Drăgoi.

    După preluarea Robank, OTP a încercat să-şi extindă prezenţa şi prin alte achiziţii, manifestându-şi interesul pentru BCR, Banca Transilvania sau Banca Carpatica, dar toate aceste ţinte au fost ratate.

    OTP, fosta casă de economii a Ungariei (echivalentul CEC), a înfiinţată în 1949, iar după căderea comunismului a devenit un grup integrat, listat la bursă, cu planuri de extindere în regiune. Ungurii deţin bănci în Bulgaria, Croaţia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina, Muntenegru şi Rusia. În total au 1.500 de sucursale.

    Grupul OTP are active de 34 miliarde de euro şi o capitalizare bursieră de 4 miliarde de euro. Spre comparaţie, cea mai importantă bancă din România, BCR, are active de 15 miliarde de euro. De asemenea, BRD, a doua bancă din România, listată la Bursa de la Bucureşti, are o capitalizare de 1,4 miliarde de euro.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Consiliul Europei: Sistemul financiar din România e vulnerabil în faţa fenomenului spălării banilor

    “România şi-a îmbunătăţit cadrul legal şi capacitatea de a îngheţa şi confisca averile ilicite. Cu toate acestea, instituţiile de aplicare a legii trebuie să desfăşoare, de o manieră proactivă, anchete financiare simultan cu investigarea faptelor penale prin intermediul cărora se generează venituri ilegale”, se arată în raportul realizat de Comitetul de Experţi pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor şi Finanţării Terorismului al Consiliului Europei (MONEYVAL).

    “Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor respectă, în linii mari, standardele internaţionale, iar numărul de investigaţii, puneri sub acuzare şi condamnări a crescut. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru consolidarea implementării delictului de spălare de bani şi pentru soluţionarea deficienţelor structurale în ceea ce priveşte procesele judiciare şi aplicarea legii”, se mai arată în raportul Consiliului Europei.

    Experţii europeni atrag atenţia că sistemul financiar din România prezintă “o vulnerabilitate semnificativă” în faţa fenomenului spălării banilor, motiv pentru care detectarea de către autorităţile române a practicii ilegale a transportului “fizic” transfrontalier al sumelor de bani de către curieri ridică “preocupări serioase”.

    Totodată, MONEYVAL îşi manifestă îngrijorarea faţă de “eficienţa şi consecvenţa acţiunilor de supraveghere în ceea ce priveşte spălarea de bani şi finanţările grupărilor teroriste”.

    Documentul arată că sunt necesare “eforturi suplimentare” astfel încât activitatea mecanismului naţional de coordonare în domeniu să devină eficientă, mai ales în privinţa cooperării la nivel internaţional.

    Experţii consideră că, dată fiind poziţionarea la graniţa de est a Uniunii Europene şi fiind parte atât a rutei balcanice de trafic cât şi a celei euro-asiatice, România este “atractivă” pentru grupările criminale şi pentru evazionişti.

    Potrivit raportului, economia subterană reprezintă 30% din PIB (la nivelul anului 2011), iar organizaţiile criminale din ţările vecine şi din Italia investesc în active româneşti.

    Totodată, organizaţii criminale româneşti sunt implicate în diverse activităţi ilegale din Europa, precum reţele de prostituţie, extorcare şi trafic de droguri.

    Raportul a fost realizat în urma celei de-a patra vizite de evaluare în România, efectuată de experţii Consiliului Europei în perioada 27 mai – 1 iunie 2013.

     

  • Banca portugheză Millennium a provizionat 34 milioane euro pentru vânzarea subsidiarei din România

    Vânzarea subsidiarei din România a fost negociată în ultima etapă cu Raiffeisen Bank (Austria) şi OTP Bank (Ungaria), instituţia de credit austriacă renunţând de curând la discuţii. Potrivit unor surse bancare, portughezii au ajuns la un acord de principiu cu banca de stat din Ungaria, dar tranzacţia ar putea fi condiţionată de obţinerea unor derogări de la BNR.

    În primele şase luni din 2013, operaţiunile din România au cauzat o pierdere de 3,4 milioane de euro, în timp ce în primul trimestru din acest an rezultatul negativ a fost de 900.000 de euro.

    Reducerea substanţială a pierderii, care a ajuns la numai 100.000 de euro în trimestrul al doilea, este datorată scăderii costurilor operaţionale şi a provizioanelor pentru credite neperformante, precum şi majorării veniturilor din comisioane, se arată într-un raport al grupului portughez.

    Veniturile din operaţiuni bancare au scăzut cu 9% în prima jumătate a anului, de la 13,6 milioane de euro anul trecut la 12,4 milioane de euro, ca urmare a evoluţiei mai slabe a încasărilor din operaţiuni de trading.

    Costurile operaţionale au fost reduse în perioada analizată cu 17%, de la 14,9 milioane de euro la 12,4 milioane de euro.

    Soldul brut al creditelor a scăzut cu 7,7%, de la 489 de milioane de euro în iunie anul trecut la 452 milioane de euro în iunie anul acesta. La sfârşitul anului trecut, Millennium avea în România un sold brut al creditelor de 488 milioane de euro.

    Depozitele au consemnat un declin anual mai lent, de 3,9%, de la 357 milioane de euro la 343 milioane de euro. Depozitele atrase de la clienţi se situau în luna decembrie la 365 milioane de euro.

    Totodată, banca portugheză menţionează că şi-a redus portofoliul de titluri de stat româneşti cu 40% faţă de finele anului trecut, de la 98 milioane de euro la 59 milioane de euro.

    Numărul de sucursale a scăzut la 56, de la 65 în iunie anul trecut, nivel la care s-a aflat şi în luna decembrie. Numărul angajaţilor este, de asemenea, în scădere, de la 562 în decembrie la 528 în iunie 2014.

    În 2013, Millennium bcp a consemnat în România o pierdere de 5,9 milioane de euro, de patru ori mai mică faţă de rezultatul negativ de 24,1 milioane de euro înregistrat în 2012.

    La nivel de grup, Millennium bcp a raportat pentru primul semestru al acestui an o pierdere de 62 milioane de euro, semnificativ mai mică faţă de rezultatul negativ de 488 milioane de euro din prima jumătate a anului trecut, influenţat puternic de divizia din Grecia, care a fost vândută între timp.

    Vânzarea subsidiarei din România a fost convenită de Millennium bcp în vara anului trecut cu reprezentanţii Comisiei Europene, în cadrul unui program de restructurare şi recapitalizare. Termenul limită pentru vânzare este de iunie 2015.

    Millennium bcp a primit, în 2012, pentru recapitalizare 3 miliarde de euro sub formă de obligaţiuni convertibile, din împrumutul de 78 miliarde euro atras de Portugalia de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. În schimb, BCP s-a angajat să implementeze un program de restructurare care include şi vânzări de active.

  • Investitorii încep să creadă din nou în piaţa de fuziuni şi achiziţii

    MATTHEW LAYTON, GLOBAL MANAGING PARTNER AL CASEI DE AVOCATURĂ BRITANICE CLIFFORD CHANCE, FIRMĂ CU ÎNCASĂRI ANUALE DE CIRCA 1,6 MLD. EURO, PRIVEşTE CU OPTIMISM EVOLUţIA TRANZACţIILOR DE FUZIUNI şI ACHIZIţII (M&A – mergers & acquisitions), inclusiv în sfera serviciilor financiare. Şi Daniel Badea, Managing Partner la Clifford Chance Badea, susţine că dinamica activităţii M&A s-a intensificat în ultimii ani, pe măsură ce priorităţile şi strategiile instituţiilor financiare s-au schimbat sub presiunea noilor provocări. ”În toate sectoarele am remarcat o oarecare revenire a încrederii şi a apetitului pentru fuziuni şi achiziţii. Cred că activitatea M&A va continua în sectorul serviciilor financiare„, a declarat într-un interviu Matthew Layton, care a preluat la începutul lunii iunie şefia Clifford Chance, una dintre cele mai puternice firme de avocatură din lume. Clifford Chance face parte din renumitul grup ”Magic Circle„, care include elita avocaturii londoneze.

    Piaţa de fuziuni şi achiziţii, care poate să fie considerată un barometru al economiei, a resimţit criza financiară şi economică globală, numărul deal-urilor fiind în declin. Ultimii ani au marcat, însă, un reviriment, iar evoluţia favorabilă a continuat în prima parte din 2014. Valoarea tranzacţiilor globale de M&A a crescut cu 30% în primul semestru din 2014, comparativ cu S2 2013, la 1,5 trilioane de dolari, potrivit unui supliment recent al Clifford Chance privind dinamica globală a M&A. Ultimii ani au fost dificili pentru instituţiile de credit, care încearcă să găsească noi surse de creştere a profiturilor, afectate de noile reglementări mai dure. ”Pentru noi această industrie a fost, probabil, una dintre cele mai active de la declanşarea crizei financiare globale, în condiţiile în care băncile au căutat să-şi remodeleze bilanţurile şi profilul produselor, să răspundă la modificările de reglementări şi să dezvolte propriile strategii specifice. Astfel de operaţiuni continuă„, susţine Layton.

    În cazul băncilor, uneori este vorba despre cesiuni de portofolii, anumite pachete de active fiind eliminate din bilanţuri. În alte cazuri este vorba despre redefinirea strategiei de business, care poate determina renunţarea la anumite pieţe sau anumite segmente de clienţi. ”Este interesant că serviciile financiare au devenit atractive pentru fondurile de investiţii private equity. În anumite jurisdicţii, observăm un interes continuu manifestat de un număr tot mai mare de investitori private equity faţă de sfera serviciilor financiare, inclusiv în susţinerea consolidării în piaţa bancară de retail. De aceea, considerăm ca acest domeniu este în continuare un domeniu important de activitate pentru noi„, susţine şeful Clifford Chance. Încrederea revine, iar în majoritatea pieţelor clienţii încearcă să îşi relanseze strategiile de investiţii.

    ”Nu ai prea mult de ales când vine vorba să încerci în permanenţă să îmbunătăţeşti eficienţa, să reduci costurile sau să menţii marjele de profit. Pot fi văzute toate oportunităţile.„ Deşi există încredere şi apetit pentru investiţii, investitorii sunt mult însă mai rezervaţi să-şi asume riscuri decât au fost înainte de declanşarea crizei financiare globale, apreciază Layton. Iar stabilirea preţului rămâne încă o provocare, în condiţiile în care pieţele de capital au performat bine.

    Şi în România interesul pentru activitatea de fuziuni şi achiziţii, inclusiv în sectorul bancar, s-a intensificat. 2013, al cincilea an de la începutul crizei, a marcat dezgheţul pie-ţei de tranzacţii în sistemul bancar, iar trendul favorabil continuă şi în acest an. Pe lângă tranzacţiile cu portofolii, pe piaţa bancară autohtonă au existat şi deal-uri cu pachete de acţiuni.  În prima parte a acestui an Bank of Cyprus a vândut 10% din acţiunile Băncii Transilvania pentru suma de 82,5 mil. euro, unul dintre principalii cumpărători fiind SIF Moldova, care a devenit al doilea mare acţionar după BERD.

    Totodată, fondul de investiţii Emerging Europe Accession Fund (EEAF), administrat de Axxess Ca-pital, a reuşit să finalizeze tranzacţia de preluare a Nextebank, controlată de grupul maghiar MKB. Totodată, omul de afaceri Ion Ţiriac a ajuns la un acord cu grupul italian UniCredit pentru vânzarea participaţiei de circa 45% pe care o deţine la UniCredit Ţiriac Bank România. Aşteaptă cumpărători în continuare Millennium Bank, Credit Agricole, Marfin, RBS, dar şi bănci de talie mare, precum Volksbank (pentru 2015), iar cel puţin un antreprenor român vrea să îşi vândă banca. Volksbank a bătut palma cu fondurile de investiţii HIG Capital şi AnaCap, aliate cu gigantul german Deutsche Bank, pentru preluarea unui pachet de credite neperformante de aproape o jumătate de miliard de euro pentru care au oferit circa 100 milioane de euro.

    ”Consolidările pe piaţă sunt anticipate de câţiva ani. În prezent, lucrăm la câteva tranzacţii care presupun asemenea consolidări, inclusiv prin transferuri de portofolii. La nivel global, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre noi paradigme de reglementare (în cea mai mare parte în sens restrictiv), dar şi despre sistemele alternative de finanţare de către entităţi non-bancare (aşa-numitul shadow banking)”, spune Daniel Badea, managing partner al biroului Clifford Chance de la Bucureşti. ”Sectorul bancar din umbră„ din China, dar şi din SUA şi Europa este în curs de dezvoltare foarte rapidă. ”Am văzut că pe lângă instituţiile financiare mari a mai apărut o nouă categorie de clienţi care câştigă o importanţă mai mare în cadrul «sistemului bancar din umbră»”, a spus Malcolm Sweeting, global senior partner la Clifford Chance.

    Nume precum Apollo sau Blackstone devin jucători destul de importanţi în pieţele financiare europene şi americane şi încep să se uite şi la Asia. Ascensiunea ”sistemului bancar din umbră„ este stimulată de reglementările mai stricte care vizează băncile, de impactul restricţiilor legate de capital şi lichiditate asupra bancilor. ”Cred că vom vedea în continuare restricţii de capital pentru bănci şi, prin urmare, «sectorul bancar din umbră» va continua să crească„, susţine Malcolm Sweeting.

    În contextul noilor reglementări mai restrictive impuse la nivelul sectorului bancar, anumite bănci se concentrează din ce în ce mai mult pe piaţa internă şi, prin urmare, ţările care au depins în principal de instituţiile financiare cu capital străin au simţit impactul acestei schimbări. Royal Bank of Scotland şi Lloyds Bank sunt două exemple care evidenţiază această schimbare de strategie prin concentrarea pe piaţa internă. Totodată, vedem bănci cu aspiraţii de a deveni jucători globali, pe care şi le temperează, mai spune Malcolm Sweeting, global senior partner la Clifford Chance.

  • Oficial german:Fondurile UE neutilizate de România şi Bulgaria ar trebui redirecţionate în Germania

     “Trebuie să folosim oportunităţile oferite de imigraţie. Jumătate din imigranţi sunt bine calificaţi. Fără medicii şi personalul medical din Europa de Sud-Est multe clinici din Renania de Nord-Westfalia nu ar mai putea funcţiona”, a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei Express, Guntram Schneider, ministrul Muncii în acest land.

    Întrebat de cealaltă jumătate, care alcătuieşte aşa-numita “imigraţie a sărăciei”, oficialul german a precizat că aceştia vor continua să vină, atât timp cât salariul minim în România este de 1,04 euro pe oră.

    “În România salariul minim (pe oră) este de 1,05 euro. Aşa că nu trebuie să ne mirăm că oamenii vor continua să vină la noi. În 2013 au venit în Renania de Nord-Westfalia în jur de 18.000 de aşa-numiţi «imigranţi ai sărăciei» (…) Landul pune la dispoziţia localităţilor cu imigranţi 10,4 milioane de euro pentru integrarea acestora. Pe de altă parte, şi ţările de origine precum România şi Bulgaria trebuie să-şi integreze mai bine minorităţile. Au la dispoziţie fonduri europene în acest sens. Noi propunem ca fondurile pe care ţările de origine (ale migraţiei sărăciei – n.r.) nu le absorb să fie redirecţionate la noi şi în alte ţări (care primesc astfel de imigranţi – n.r.)”, a precizat Guntram Schneider.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Wizz Air lansează zboruri spre Bari, din Timişoara şi Cluj Napoca. Care sunt preţurile biletelor

     Wizz Air va opera două zboruri săptămânale de la Timişoara spre Bari de la 1 noiembrie, alte două din Cluj Napoca către aceeaşi destinaţie urmând să fie disponibile din 14 martie 2015.

    “Suntem încrezători că pasagerii noştri din România vor fi încântaţi să viziteze Marea Adriatică şi provincia Bari, în timp ce italienii pot descoperi regiunile din România călătorind cu un Airbus A320 nou, pentru a se bucura de vacanţe accesibile”, a declarat, într-un comunicat, Daniel de Carvalho, corporate communications manager la Wizz Air.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Toni Iordache, la BM Storytellers: “America a uitat ce suferinţă a produs sistemelor financiare din întreaga lume”

    Iată discursul lui Toni Iordache la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Voi aţi văzut filme, dar eu am trăit coşmarul 2008 pe viu, îmi trece şi acum prin faţa ochilor firul evenimentelor de atunci. A fost de departe cea mai interesantă perioadă din viaţa mea. A fost cea mai intensă perioadă din punct de vedere financiar din 1930 încoace.

    Este de ajuns să ne uităm la cifre: pe vremuri, la pierderi de 50 de milioane de dolari se închidea un trading desk, iar acum la pierderi de 50 de miliarde de dolari nu se închide o bancă. În 2008 s-a văzut pentru prima dată câţi bani erau expuşi la risc. Banii au fost tot timpul în piaţă. Dar dintr-o dată lumea nu mai avea unde să plaseze disponibilul de cash, pentru că nu mai exista yield. Aceasta a şi fost principala cauză a crizei, alături de leverage.

    În prima parte a lui 2008, până în iulie, am lucrat la New York; în august-septembrie am venit în România, care bubuia economic. Era recesiune peste tot în lume, dar casele din România se vindeau cu plusuri enorme de la o zi la alta. Eu veneam dintr-un loc unde se dădea ora exactă. Când am venit în 2008 în Bucureşti, Mugur Isărescu încă spunea că România nu are cum să intre în recesiune, că este bine protejată, că nu a investit în active riscante, că nu e niciun motiv să intrăm în recesiune, că nu este nevoie de bani de la FMI.

    Ulterior, şi-a modificat discursul, iar România a fost afectată direct proporţional, toată lumea a fost afectată. Nu putem să trăim singuri. Rulând deficit bugetar an după an, era normal să fim afectaţi. În anii de glorie, 2004-2008, creşterile spectaculoase acopereau greşelile, dar când nu a mai fost creştere greşelile au devenit foarte vizibile. Criza a durat mai mult în România decât în alte părţi pentru că motorul economiei mergea mai prost. Criza a avut însă şi părţile ei bune, pentru că a rezolvat problema inflaţiei; nu aş fi crezut vreodată că voi vedea în România inflaţie de 1-2%.

    Momentul de isterie a venit în ianuarie 2009, când s-a prăbuşit cursul leu-euro. Îmi amintesc că eram la schi. Toată bula de finanţare, toată bula imobiliară şi toate speranţele s-au prăbuşit, iar eu am revăzut un film pe care îl mai văzusem o dată, e drept că la scară mult mai mare. Dacă până atunci clienţii Deloitte aveau bugete serioase pentru consultanţă, în ianuarie 2009 acestea au dispărut şi nici nu au mai fost bugetate pentru anul care începea atunci.

    Momentul ianuarie 2009 a schimbat total optica, iar acesta a fost şi motivul pentru care am decis să mă întorc la New York. Am aterizat la NY pe 9 martie 2009, în ziua care a rămas în istorie ca „old time low“, ziua minimă, cea mai proastă zi din istoria bursei newyorkeze. Toată lumea era afectată, toţi indicii erau la pământ.

    A urmat încă un episod de business în stil american la Bank of America Merryll Lynch, unde am stat 2 ani şi puţin (2009-2011). Am fost tot pe zona de risc, aceeeaşi pe care lucrasem şi înainte de 2008. După 2008, în America a devenit mult mai importantă problema riscului, s-a ridicat ştacheta pentru tot ce înseamnă controale şi compliance pe zona de risc şi asta am făcut eu la Bank of America Merryll Lynch, eram reprezentantul băncii care discuta faţă în faţă cu reprezentantul FED. Spre deosebire de jobul meu anterior, acum mă raportam la întregul evantai de produse al unei bănci de investiţii cu tot ce însemna asta din punct de vedere financiar şi de reglementare.

    Când am plecat eu, în 2011, încă nu terminaseră fuziunea şi procesul îi depăşise cu mult: toate termenele erau decalate, nu reuşeau să termine o procedură pentru că intervenea ceva, nici FED nu ştia exact ce să le ceară, deoarece era o situaţie nouă şi pentru ei. În 2011, am plecat de acolo şi m-am întors în România a doua oară, de data aceasta în antreprenoriat. Am activat până de curând în sectorul studiilor clinice şi acum am un proiect de dezvoltare de software. Suntem o echipă care pregătim o aplicaţie pentru industria petrolului.

    Lumea are însă memorie scurtă. America a uitat ce suferinţă a produs sistemelor financiare din întreaga lume. Este adevărat că s-au mai schimbat proporţiile, departamentele de risc şi de compliance au acum un rol esenţial în organizaţiile financiare, FED este mai proactiv. Însă fundamental America se simte din nou bine.

  • Morala perlelor de la bac

    PERLĂ DE LA BACALAUREATUL 2014: ”Lapona Enigel era prea frumoasă în comparaţie cu Riga Crypto, care era mic, alb şi chel„. Perlă de la evaluarea naţională 2014: ”Genul liric se întâlneşte cam peste tot în această poiezie, de aceea a menţiona numai două trăsături din toată poiezie este o întrebare-capcană„. Abia s-au terminat râsetele stârnite de vehicularea pe net, ca în fiecare vară, a unor astfel de perle şi a apărut un studiu al institutului de cercetare Bruegel care calculează că aproape 62% dintre locurile de muncă din România sunt în pericol să dispară din cauza automatizării activităţilor, rata fiind cea mai ridicată din UE, unde media se situează la 54%. Cel mai puţin expuse riscului de asalt al roboţilor sunt ţările bogate din nordul şi vestul Europei, din motivul simplu că automatizarea distruge în primul rând slujbele ieftine, cu nivel de calificare slab.

    Acest studiu se corelează cu raportul din iulie al Băncii Mondiale pentru UE11 (Europa Centrală şi de Est şi ţările baltice), care pune la loc de frunte printre frânele dezvoltării economice ale regiunii dubla problemă a şomajului mare în rândul tinerilor şi a îmbătrânirii rapide a populaţiei. ”Ţările cu ponderi mari ale tinerilor între 15 şi 24 de ani care nici nu muncesc, nici nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie (NEET – Not in Education, Employment or Training) tind să fie aceleaşi unde populaţia scade cel mai mult, aşa cum sunt Bulgaria, România, Croaţia şi Ungaria„. Banca Mondială adaugă şi că ”ţările din est au dificultăţi în a echipa tinerele generaţii cu abilităţile necesare – alfabetizare, ştiinţe, matematică„, conchizând că ”persistenţa unor ponderi mari ale şomajului în rândul tinerilor prezintă riscul creării unei generaţii pierdute pentru piaţa muncii„.

    La sfârşitul anului trecut, ocuparea agregată în UE11 s-a situat la aproape 44 mil. persoane, cu 1,6 milioane sub vârful atins în 2008. Iar comparaţia cu membrii vechi ai Uniunii arată aici o diferenţă structurală importantă: în ţările occidentale există programe de training sau educaţie vocaţională care pot oferi refugiu şi perspective tinerilor şomeri, în timp ce în ţările din est astfel de ”plase de siguranţă„ nu sunt dezvoltate, iar tinerii şomeri decad rapid la stadiul de NEET şi, când reuşesc să se angajeze, rămân cantonaţi în zona slujbelor prost plătite.

    ”Nu cred că România mai trebuie să se marketeze pe piaţă ca o destinaţie a salariilor mici, pentru că aşa vom concura cu ţări din Africa şi Asia şi într-o astfel de concurenţă vom pierde. Investitorii străini nu mai trebuie să vină aici fiindcă găsesc forţă de muncă ieftină, ci fiindcă găsesc oameni bine pregătiţi„, comentează Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El spune că în toate discuţiile pe care le-a avut recent în diverse oraşe din ţară cu oamenii de afaceri, laitmotivul a fost că aceştia nu găsesc angajaţi cu calificarea de care au nevoie.

    ”Forţa de muncă produsă de sistemul de învăţământ românesc tinde să fie ori supracalificată, ori subcalificată, lipsind calificarea medie. Aceasta este una din problemele României şi poate chiar una dintre cauzele pentru care numărul de angajaţi nu creşte. Iar aici nu se poate să nu avem în vedere importantul bazin de forţă de muncă subeducată din zona rurală: foarte mulţi dintre ei pot să devină oameni cu calificare medie, adică exact ceea ce lipseşte mai mult la ora actuală de pe piaţă„, continuă economistul-şef al BCR. Calitatea şi relevanţa învăţământului pentru mediul de afaceri sunt mai slabe inclusiv decât în alte ţări din est: în top 500 universităţi la nivel mondial din punctul de vedere al relevanţei învăţământului pentru mediul de afaceri, Polonia are două universităţi, România nu are niciuna.

    Aşa a ajuns să se deplaseze centrul de greutate în diversele rapoarte şi studii cu liste de priorităţi pe care instituţiile externe le recomandă periodic guvernelor din România, de la simpla flexibilizare a pieţei muncii, văzută ca garanţie a succesului în atragerea de investitori, cum era în primii ani după criză, spre strategii de ameliorare a ofertei de educaţie şi calificare a forţei de muncă, sau de la investiţiile în infrastructură spre investiţiile în educaţie. Această tendinţă e legată de faptul că guvernele europene, analiştii, investitorii şi-au dat seama că ambiţioasele obiective de competitivitate europeană sau măcar de reducere a şomajului nu pot fi atinse numai cu ieftiniri ale forţei de muncă.

    Raportul de recomandări ale Comisiei Europene 2014 pentru programul de convergenţă arată că România ”are un procent ridicat şi în creştere de tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (17,3% în 2013)„ şi acuză insuficienţa resurselor financiare şi umane pentru ameliorarea calităţii învăţământului, declinul puternic al învăţământului profesional şi tehnic, rata crescândă şi printre cele mai ridicate din UE de părăsire timpurie a şcolii, necorelările între competenţele absolvenţilor de învăţământ superior cu cerinţele pieţei, legătura slabă între companii şi mediul universitar şi participarea printre cele mai scăzute din UE la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii.

    Reacţia aproape reflexă ar fi aici, pe lângă reamintirea mersului chinuit şi păgubos a ceea ce s-a numit la noi reformă a educaţiei, şi blamarea guvernelor pentru că nu au respectat ţinta de cheltuieli de 6% din PIB pentru învăţământ, fixată prin Legea educaţiei, iar alocarea de fonduri de la buget rămâne sub media UE (4,13% în 2011, faţă de media UE de 5,34%). ”Aş vrea să atrag însă atenţia asupra ipocriziei foarte multor discuţii care au loc în spaţiul public când este vorba despre cheltuielile statului cu educaţia„, afirmă Radu Crăciun. ”Noi ne uităm la ponderea cheltuielilor raportată la PIB şi o comparăm cu cât cheltuiesc alte ţări raportat la PIB, dar nu poţi să te compari la cheltuieli cu fruntaşii Europei când este vorba de alocările pentru educaţie, sănătate sau apărare, iar când e vorba de veniturile raportate la PIB să fim printre ultimii în Europa. Deci dacă ne dorim să avem cheltuieli pentru educaţie raportate la PIB similare cu ale altor ţări, trebuie să avem şi venituri raportate la PIB comparabile cu ale altor ţări. Până atunci, nu avem cum, matematic, să avem cheltuieli mai mari.„

  • România discută la Bruxelles conectarea la conducta de gaze Trans Adriatic Pipeline

     “Conectarea României, Bulgariei şi, probabil, şi a Ungariei la TAP ar fi o iniţiativă care ar putea fi benefică pentru consumatorii din România, întrucât preţurile ar fi mai competitive. Este o idee care poate deveni un proiect realizabil. Este un concept discutat, inclusiv cu reprezentanţii Comisiei Europene”, a declarat Nicolescu pentru MEDIAFAX.

    TAP porneşte de la graniţa Greciei cu Turcia, unde urmează să fie conectată cu TransAnatolian Pipeline, şi va furniza gaze din câmpul Shah Deniz II din Azerbaijan, tranzitând Grecia şi Albania, cu destinaţia finală în Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro