BusinessMagazin

Tag: romania

  • Un business de familie pornit în urmă cu mai bine de zece ani vrea să treacă pragul de un milion de euro

    Povestea ContentSpeed a început când Radu Vîlceanu avea doar 16 ani şi, din nevoie, a învăţat să facă bani din tehnologie tot pentru tehnologie. Nu s-a făcut avocat, aşa cum era tradiţia în familia sa, ci a pariat pe un business al viitorului, dar care şi acum este departe de a-şi fi atins potenţialul pe piaţa locală.

    „Când eram puşti, mai bine spus pe la 16 ani, îi tot băteam pe ai mei la cap să îmi dea bani să-mi iau câteva accesorii pentru calculatorul pe care mi-l cumpăraseră cu ceva timp în urmă. Ştiu că aveam nevoie de vreo 600 de dolari şi îmi aduc aminte că tata chiar m-a întrebat atunci dacă nu învăţasem să fac şi eu ceva cu acel computer, astfel încât să fac rost de bani. Am făcut un soft pentru centrele care aveau imprimante, astfel încât clienţii să nu mai vină cu dischetele la ei, şi aşa am făcut rost de 300 de dolari“, spune Radu Vîlceanu.

    Acela a fost momentul când a început să se gândească serios la ce serviciu sau produs ar putea să furnizeze în România pentru a duce sursa de venituri la scară mai mare. I-a fost de folos şi background-ul antreprenorial din familie. Tatăl său privatizase o companie cu 130 de angajaţi prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts), prin care se transferă mijloacele de producţie ale companiei în proprietatea salariaţilor. „Am văzut cum este viaţa antreprenorului, că noaptea nu adormi prea uşor, dar m-a atras întotdeauna, am trăit cu asta şi sper să le pot transmite copiilor mei dorinţa de a merge pe acelaşi drum.“ După ce a făcut primii 300 de dolari din vânzarea softului pentru imprimante, a început să îşi cumpere cele mai noi gadgeturi din Statele Unite şi, cum în urmă cu circa 20 de ani americanii deja aveau magazine online, s-a hotărât să continue aventura antreprenoriatului în zona de e-commerce şi a început prin a studia software development la Universitatea Politehnică din Bucureşti.

    „A fost foarte greu la început pentru că mergeam chiar şi la câte un brand mare şi spuneam că e-commerce-ul este viitorul, iar ei îmi ziceau că este interesant, dar că ei cred că internetul este doar informativ şi că ar vrea doar un site de prezentare. A durat vreo cinci ani până să învăţ să vând ceea ce cerea piaţa la modul real. Iar negocierile din perioada aceea reflectau perfect climatul de business: eu le ziceam clienţilor că produsul meu îi costă 1.000 de euro, iar ei îmi ziceau că îmi dau 300 de euro“, îşi aduce aminte Radu Vîlceanu. Apoi a început să-şi construiască o echipă, evoluţie care a venit însă cu mai multe crize, de la probleme de leadership la certuri cu partenerii de afaceri şi până la stadiul în care compania ajunsese să nu mai aibă sediu. Toate s-au întâmplat când Radu Vîlceanu avea între 23 şi 27 de ani, dar au fost experienţe care, cumulat, au însemnat cât un MBA „on the job“, spune el.

    Prin 2006-2007, businessul ContentSpeed a început să evolueze, odată ce jucătorii din industria de media şi-au dat seama că e-commerce-ul ar trebui să conteze mai mult pentru ei. În prezent, soţii Vîlceanu estimează că în România sunt acum în jur de 4.000 de magazine online, astfel că afacerea pe care o conduc a contribuit la dezvoltarea a 8% din piaţa locală de e-commerce, care, la rândul ei, reprezintă cam 25% din totalul comerţului tradiţional. Piaţa de web design din România a avut un vârf în anii 2006-2008, ca multe alte industrii, când sute de firme de profil s-au dezvoltat şi au dus piaţa la o valoare estimată de studii la 6-7 milioane de euro.

  • Gefco vrea să depăşească pragul de 50 mil. euro cifră de afaceri

    “Sperăm să depăşim anul acesta pragul de 50 de milioane de euro ca cifră de afaceri. Deja calculăm să vedem dacă este sau nu posibil. Pentru 2015 nu avem îngrijorări, depindem de Dacia, Ford, Electrolux şi exporturile sale către Rusia“, a spus Christophe de Korver, care de patru ani este directorul general al Gefco România, divizie a Gefco, compania de transport şi logistică deţinută de ruşii de la RZD Russian Railways în proporţie de 75%, în timp ce restul este în proprietatea francezilor de la PSA Peugeot-Citroën.

    Gefco lucrează pe piaţa din România cu Automobile Dacia şi Ford, pentru care transportă atât com-po-nente, cât şi automobile finite, dar şi cu producători de componente precum Conti-nen-tal sau de electro-casnice precum Electrolux, care deţine o uzină la Satu Mare. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 47 mil. euro, în creştere cu 11% comparativ cu valoarea din 2012.

    Din cifra de afaceri a companiei, transportul de maşini reprezintă 30%, iar cel de componente auto 20%, astfel încât jumătate din businessul companiei este reprezentat de contractele din auto. Pe de altă parte, dacă anul trecut creşterea producţiei Ford a ajuns la un nivel istoric de aproape 68.000 de maşini asamblate la Craiova, anul acesta uzina constructorului american va produce cel mult 50.000 de maşini, în timp ce şi uzina Dacia şi-a redus turaţia. „În a doua jumătate a anului am avut multe rezultate comerciale bune care vor avea un impact asupra activităţii de anul viitor. După rezultatele înregistrate cu Ford, am extins colaborarea cu Dacia, în special pe zona de importuri, iar din vara acestui an am început realizarea de importuri din Franţa, Polonia, Slovacia pentru uzină. Acestea au început acum, dar efectele le vom vedea anul viitor. În vară am realizat mai mult teste, iar din septembrie am început realizarea unor volume mai importante. De asemenea, mai avem şi alte proiecte. În ceea ce priveşte volumele, am fost afectaţi de activitatea de la Ford, mai ales în prima jumătate a anului, dar acum am reuşit să compensăm“, a spus Christophe de Korver.

    Producţia la Dacia a scăzut cu 3,5% în primele opt luni ale acestui an la 213.559 de autoturisme, pierzând aproape 7.800 de maşini, echivalentul a 31 de garnituri de tren de transport.

    „Situaţia de la Dacia este mai complicată. Totul depinde de zonele către care exportă. Avem exporturi prin Constanţa şi exporturi către Italia, unde am avut rezultate bune în trimestrul doi al acestui an. În prima parte a anului am avut un business foarte bun către Africa de Nord, în special către Algeria. Întotdeauna depinde de piaţa pe care se vinde Dacia cel mai bine. Da, au mutat Sandero, însă acest lucru nu se vede la Mioveni. Ei produc în continuare la capacitate maximă“, a declarat şeful Gefco România.

    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi, acesta s-a extins în 2014, atât pe zona de industrie, cât şi pe zona de agricultură: „În partea de vest a ţării lucrăm acum cu Hella, companie ce deţine o fabrică de corpuri de iluminat lângă Timişoara, dar şi cu cei de la Pioneer. Am început anul foarte bine deoarece am colaborat cu cei de la Pioneer, pentru care am transportat seminţe. Ei sunt o subsidiară a DuPont şi produc aici seminţe ce sunt exportate în Ucraina şi Rusia, în special înainte de criză“.

    Colaborarea cu Hella vine la mai puţin de un an de când Gefco a deschis, în toamna anului trecut, o nouă platformă logistică de 2.000 mp la Arad, în Parcul Industrial Cefin.

    Compania de logistică s-a extins pe domeniul agricol nu doar prin colaborarea cu Pioneer, ci şi prin colabrarea cu IPSO, importatorul utilajelor John Deere în România.

  • Cât cheltuiesc managerii din România pe călătoriile de business

    Compania a înregistrat  o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro în 2013, iar anul acesta, veniturile vor ajunge la 70 de milioane de euro, potrivit estimărilor lui Javier Garcia del Valle. 60% din cifra de afaceri a grupului Happy Tour Group în România este generată de segmentul de business „Avem în portofoliu multinaţionale, dar şi foarte mulţi clienţi locali. 20% din clienţii noştri aduc 80% din venituri şi sunt mândru să spun că servim 30 din companiile din topul celor mai mari 100 de companii din România”, a declarat CEO-ul grupului Happy Tour.  

    Dacă la nivel global o multinaţională alocă anual un buget între 30 şi 100 de milioane de euro pentru deplasările în interes de serviciu, în România, suma variază între 1 şi 2 milioane de euro. Pentru acelaşi interval de timp, o companie cu capital românesc alocă în fiecare an o sumă cuprinsă între 300.000 şi 500.000 de euro. Costul mediu al deplasărilor este de 300 de euro pentru o călătorie de două zile, iar rezervările biletelor de avion sunt efectuate cu cinci până la şapte zile înainte de data plecării, atât în România, cât şi la nivel mondial.  

    Segmentul de călătorii de business a fost afectat de criză, dar companiile nu au încetat să îşi trimită angajaţii în deplasări în interes de serviciu. „Nu s-a renunţat la călătorii pentru că afacerile trebuie să continue, dar au fost mai chibzuiţi în modul în care şi-au calculat cheltuielile de călătorii”, explică CEO-ul Happy Tour modul în care reducerile de costuri generate de criză au influenţat afacerile din România.  Astfel, dacă înainte de 2009, oamenii de afaceri aveau călătorii prelungite, acum îşi scurtează călătoriile sau vizitează două oraşe consecutiv pentru a-şi reduce cheltuielile.

    Cele mai multe companii care îşi trimit reprezentanţii în călătorii în interes de serviciu vin din sectoarele pharma, banking, energie şi retail. Cel mai mare trafic de deplasări este înregistrat din Bucureşti (90%), oraş urmat de Cluj Napoca şi Timişoara. Traficul domestic reprezintă doar 8% din totalul călătoriilor de afaceri. Cursele long courier însumează 30% din totalul călătoriilor, destinaţiile cele mai căutate de pe acest segment din România fiind New York, Beijing şi Bangkok. Oraşele către care se efectuează cele mai numeroase deplasări în scop de business din România sunt Viena, Londra, Paris, Istanbul şi New York. În ceea ce priveşte opţiunile de călătorie, 5% dintre cei care efectuează deplasări în interes de serviciu călătoresc la business class, restul de 95% optând pentru economic . Din totalul de zboruri internaţionale efectuate de către angajaţii firmelor, 10% sunt operate de către companiile low cost. „Nu este vorba doar despre axarea companiilor către operatorii low cost, ci şi de diversificarea serviciilor lor pe segmentul de business, un exemplu fiind Ryanair care a semnat recent o înţelegere cu Amadeus pentru a intra pe piaţa corporate”.

    Grupul Happy Tour este cel mai mare grup de turism din România, compus din agenţia de turism Happy Tour, portalul de rezervări online Paravion, agenţia Travel House şi turoperatorul Prestige Tours. La nivel naţional, sunt 90 de agenţii afiliate Happy Tour, iar grupul are aproximativ 150 de angajaţi. Grupul Happy Tour este afiliat companiei de corporate travel FCm Travel Solutions, parte a Flight Centre Travel Group (FCTG).

     

  • Opinie Alex Vlăduţoiu, managing director Alfred Net: Pinocchio nu vede că-i creşte nasul

    ALEX VLĂDUŢOIU este managing director la Alfred Net

    Integrarea este un termen complex dar utilizat frecvent în mod greşit de către tot mai multe companii, în special de către instalatorii de sisteme.

    Dacă luăm în considerare industria de securitate şi telecomunicaţii din România, termenul integrare este frecvent utilizat ca slogan, cum ar fi: Sisteme Integrate de Securitate/Telecomunicaţii sau ca fiind cel mai important serviciu existent în portofoliu: Systems Integration (Integrare de Sisteme).

    Practic, termenul integrare are un sens complex şi, dacă ne uităm la definiţia lui, acesta presupune totodată capacitatea de a lipi mai multe elemente hardware şi software aparţinând mai multor sisteme şi necesită cunoştinţe profunde de hardware şi dezvoltare de software cât şi priceperea de a le combina astfel încât să rezulte şi să se livreze un sistem complet customizat, complex şi în totalitate funcţional.

    Din păcate, utilizarea improprie a termenului, care, întâmplător, nu este reglementată în niciun fel, are un singur perdant: clientul. Din ce în ce mai des observ aşa-numiţii integratori contractaţi să livreze proiecte care nu vor funcţiona, făcând promisiuni clienţilor pe care nu le vor respecta. Astfel de situaţii nu fac altceva decât să creeze frustrări, iar încrederea clientului în adevăraţii integratori de sisteme va scădea (vor apărea îndoieli că toţi integratorii sunt generic la fel) şi cel mai probabil se va finaliza printr-o experienţă neplacută, cu multe meetinguri inutile, cu implicarea multor părţi în proiect, costuri mari, mărirea perioadei de livrare şi o funcţionalitate nu tocmai perfectă.
    Realitatea de a face decizia greşită în alegerea unui integrator poate avea consecinţe mari pentru client. Acesta trebuie să se asigure nu numai de seriozitatea potenţialului contractor înainte de a îl selecta pentru un proiect de integrare. Experienţa, referinţele şi, cel mai important, abilitatea de a demonstra că pot lucra cu sistemele deja implementate la Client sunt esenţiale cu mult înainte de începerea proiectului.

    Din cauza lăcomiei de a obţine proiecte, adesea instalatorii declară în faţa clientului că sunt capabili să livreze mai mult decât echipamente şi instalarea lor. În realitate, acesta nu este decât un fals PR.

    De-a lungul celor mai bine de 10 ani de experienţă în industrie, am fost implicat în varii proiecte de integrare, ca integrator de sisteme, dar şi în calitate de consultant tehnic, acţionând de partea clientului. Timpul şi experienţa au arătat situaţii când însuşi producătorul nu a fost capabil să realizeze integrarea cerută de către client. În orice caz, asemenea situaţii sunt rare, integrările fiind realizate, de regulă, de către parteneri, integratori de sisteme.

    Puşi în situaţia în care trebuie să integreze un sistem pe care deja l-au instalat cu alte sisteme sau aplicaţii, conform cerinţelor clientului, aşa-self-numiţii integratori încep totuşi să înţeleagă că lucrurile nu sunt chiar atât de simple precum îşi imaginează şi deodată totul devine complicat.

    Nu încape îndoială că în majoritatea cazurilor instalatorul este implicat în proiectul de integrare ca fiind cel care deţine cheia cunoaşterii sistemului pe care l-a furnizat şi instalat (teoretic).

    Într-unul din proiectele derulate, rolul meu a fost să proiectez o arhitectură de sistem capabilă să susţină tehnic un concept menit să fie implementat la nivel global în compania respectivă. Instalarea echipamentelor a fost, fireşte, câştigată de către un instalator. În a doua fază a proiectului, sistemul a trebuit să fie integrat cu alte aplicaţii software. Chiar dacă de la început am propus metoda de integrare, după foarte multe discuţii şi întâlniri, împreună cu părţile implicate, instalatorul nu a fost totuşi capabil să înţeleagă procesul şi conceptul proiectului. Mergând mai departe, ceea ce s-ar fi numit o simplă integrare care necesită cunoştinţe de dezvoltare software a degenerat în luni de discuţii, chiar şi cu implicarea instalatorului, a producătorului de sistem şi a oricărei persoane terţe care ar fi putut avea habar de ceea ce se întâmplă.

    În cele din urmă am reuşit alinierea cu producătorii şi, în sfârşit, modalitatea de integrare, firească, propusă de mine a fost acceptată. În orice caz, integrarea a fost realizată de către producătorul sistemului, nu de către instalator (şi nu a fost ieftin) durând astfel săptămâni întregi de implementare. De suport nu mai vorbim. Asta se întâmplă atunci când un instalator vrea mai mult decât poate duce, iar integratorii profesionişti sunt văzuţi într-o lumină nefavorabilă de către clienţi, care consideră că dacă instalatorul de renume nu poate, nimeni nu poate; o părere greşită, din păcate. Totuşi, astfel de companii, capabile şi cu experienţă în astfel de proiecte de integrare, există! Chiar dacă aceştia au o experienţă dovedită, nu întotdeauna sunt cunoscuţi pe piaţă sau recunoscuţi ca brand.

    A amesteca lucrurile nu este întotdeauna o soluţie; dacă proiectele necesită cunoştinţe de IT, implicaţi un specialist în IT, cu siguranţă înţelege! Dacă proiectul implică integrare, atunci alegeţi un integrator adevărat, profesionist, chiar dacă pierdeţi puţin timp să-l căutaţi. Fiecare are rolul său şi nimeni nu trebuie să le ştie pe toate; presupunând sau crezând că cineva poate, nu este decât distructiv. Ţineţi minte: piaţa este plină de integratori. Chiar şi o firmă de servicii de curăţenie foloseşte următorul slogan: Servicii integrate de curăţenie. Deci nu tot ce străluceşte este aur!

  • Compania din România care îşi ţine interviurile de angajare într-un iaht

    Producătorul local de aplicaţii online Zitec a inaugurat recent un nou spaţiu de birouri contractat în clădirea Phoenix Tower din Bucureşti, situată în zona Vitan, ajungând în prezent la un spaţiu total de peste 1.700 mp, în care vor lucra peste 150 de angajaţi până la sfârşitul acestui an.

    Compania a investit aproximativ 50.000 de euro în amenajarea acestui etaj.

    Design-ul noului spaţiu urmăreşte, la fel ca în vechile birouri, atmosfera din Star Trek, la care se adaugă elemente nautice ce îndeamnă către explorarea de noi orizonturi. Spaţiul de lucru a fost amenajat astfel încât membrii echipei să fie mai relaxaţi şi orientaţi către rezultate, potrivit informaţiilor transmise de companie.

    „Extinderea spaţiului cu încă un etaj în Phoenix Tower a venit ca o urmare firească a creşterii echipei. Amenajarea nonconformistă a spaţiului este rodul imaginaţiei colegilor noştri, rezultatul fiind o atmosferă de lucru inedită în peisajul companiilor de IT din România”, a declarat Alexandru Lăpuşan, CEO şi fondator Zitec.

    Vizitatorii biroului sunt întâmpinaţi la recepţia noului etaj de şirul lui Fibonacci, în timp ce birourile propriu-zise sunt organizate în funcţie de departament sau de tehnologiile utilizate de membrii echipei, fiecare având libertatea de a-şi alege spaţiul de lucru după preferinţe. Cei care doresc să se alăture echipei Zitec vor participa la interviuri într-una din cabinele iaht-ului de peste 25 metri aflat în apropiere de zona de recreere.

    Membrii echipei pot participa la sedinţele pentru proiecte în noua sală pentru întâlniri, Port Royal, sau în cea decorată cu imagini realizate de NASA în spaţiu, precum cea a nebuloasei Heart and Soul şi în sala inspirată din revista de benzi desenate Harap Alb.

    Angajaţii se pot relaxa pe canapele, în hamace, balansoare sau la taverna din zona de recreere, un spaţiu deschis, cu pereţi de sticlă ce asigură lumină naturală. În plus, pentru a-şi dezvolta spiritul competitiv, compania le oferă angajaţilor şi posibilitatea de a juca mini-golf, pinball, fussball sau ping-pong sau pot sta pe scaunele de masaj.

    Zitec, companie locală specializată în dezvoltarea aplicaţiilor online, a raportat pentru prima jumătate a acestui an afaceri de 1,5 milioane de euro, cu 50% mai mult faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Anul trecut, compania a avut afaceri de 2,2 milioane de euro, în creştere cu 57% faţă de 2012, iar profitul net s-a situat la circa  31.000 de euro, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

     

     

     

  • Ericsson România vrea să angajeze 200 de oameni până în decembrie 2014

    Furnizorul de tehnologie şi de servicii de telecomunicaţii Ericsson România, unde lucrează în prezent 2.800 de angajaţi, a anunţat că îşi va mări echipa cu încă 200 de persoane până la sfârşitul anului 2014 şi cu încă 300 anul viitor.  

    După 20 de ani de existenţă pe piaţa autohtonă, Ericsson România şi-a crescut echipa de la opt oameni la aproximativ 3.000 de angajaţi până la finalul anului 2014. Anul viitor, în cadrul centrului de servicii globale al Ericsson, unde lucrează în prezent 1.900 de angajaţi, vor fi angajate încă 300 de persoane.

     „Încă de la început, România a fost deosebit de importantă în structura globală Ericsson, iar reuşitele sale din aceşti 20 de ani i-au consolidat poziţia. Datorită forţei de muncă bine pregătite în domeniul IT, din 2007, unul dintre cele patru Centre de Servicii Globale şi singurul din Europa îşi desfăşoară activitatea la Bucureşti. De aici, noi susţinem şi operăm reţele nu doar pentru clienţi români, dar şi pentru aproximativ 34 de clienţi internaţionali din Europa, Africa, Orientul Mijlociu şi America de Nord”, a declarat Liam Coffey, Head of Global Services Center Romania.

    Ericsson a încheiat anul acesta un contract pe şapte ani cu Telekom România prin care compania va asigura servicii de suport integrat în zona de operare şi întreţinere reţea şi a preluat aproximativ 730 de angajaţi ai celor doi operatori telecom.

    Anul trecut, Ericsson România a înregistrat o cifră de afaceri de 566,77 milioane de lei, iar profitul net a ajuns la 24,1 milioane de lei. La nivel global, compania suedeză a înregistrat în 2013 venituri de 34,9 miliarde de dolari.

  • Pasagerii păgubiţi de Fly România “ar putea avea o şansă” de recuperare a prejudiciului

    Pasagerii care au achiziţionat bilete de la compania Fly România, controlată de Cătălin Buţu, trebuie să treacă printr-o procedură extrem de complicată pentru a “putea avea o şansa de recuperare a contravalorii biletelor de avion”, transmite Centrul European al Consumatorilor România (ECC România).

    Pentru a putea recupera costul biletelor, clienţii trebuie să completeze un dosar, să plătească taxe în valoare de peste 200 de lei şi să depună respectivul dosar la mai multe instituţii, notează un comunicat al instituţiei. Preţul mediu al unui bilet de avion, în cazul companiilor low-cost, este de 225 de lei. Astfel, clienţii trebuie să plătească o taxă de timbru apropiată, ca valoare, de cea a prejudiciului.

    “Cererea în original trebuie transmisă prin poştă, recomandată, cu confirmare de primire, până la data de 30.10.2014 şi trebuie însoţită de următoarele: acte de identitate – copii semnate şi certificate“conform cu originalul”, documentele justificative (e-ticket, rezervarea călătoriei, dovada plăţii biletelor, informarea primita din partea debitoarei privind anularea zborurilor, reclamatiile transmise catre debitoare/autoritati, etc.), în copii semnate şi certificate “conform cu originalul”, dovada plaţii taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 lei, în original (se recomandă păstrarea unei copii a chitanţei de plată).”

    Compania Fly România a început să opereze din 15 mai zboruri de linie interne şi internaţionale din Bucureşti, Timişoara şi Tulcea către oraşe din Italia, Spania, Germania şi Turcia.  La acea vreme, reprezentanţii companiei precizau că aşteaptă aproximativ 100.000 de pasageri pentru anul 2014.

    “La data de 17.09.2014 Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă, a procedat la deschiderea procedurii generale de insolvenţă a societăţii Neccesair Consulting SRL (Fly România). Tribunalul a numit drept administrator judiciar provizoriu Societatea Profesională cu Răspundere Limitată Dinu Urse şi Asociaţii şi a stabilit ca termen limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor asupra averii societăţii, respectiv data de 30.10.2014”, se arată în acelaşi comunicat.

  • Oficial NATO: Trebuie să cooperăm constant. Să arătăm cetăţenilor că Alianţa îşi respectă obligaţiile

    Comandantul MARCOM (Comandamentul Maritim Aliat) a precizat pentru MEDIAFAX că a venit în România, după ce a fost în Bulgaria şi în Ţările Baltice, pentru a afla de la experţii din regiune ce aşteptări au de la structura pe care o conduce şi cum pot fi puse în practică deciziile luate la recentul summit din Ţara Galilor (4-5 septembrie) privind asigurarea securităţii aliaţilor estici.

    “Există o serie de decizii după summitul de la Cardiff, din Ţara Galilor, pe care trebuie să le implementăm. Sunt două direcţii. Prima constă în susţinerea măsurilor de asigurare asupra cărora NATO a căzut de acord în urmă cu circa cinci luni, care includ prezenţă maritimă în Ţările Baltice, o prezenţă constantă în Marea Neagră, continuarea exerciţiilor, colaborarea dintre forţele navale aliate. A doua direcţie priveşte modalitatea în care vom desfăşura aceste măsuri în viitor, în cadrul Readiness Action Plan în vederea îmbunătăţirii cooperării, în vederea îmbunătăţirii exerciţiilor şi a eficacităţii NATO în regiune”, a declarat vice-amiralul britanic.

    Peter Hudson a afirmat că oficialii Forţelor Navale Române i-au prezentat în cadrul convorbirilor “un plan ambiţios de exerciţii pentru anul următor”. “Trebuie să verific calendarul navelor NATO şi să încerc unde este posibil să aduc mai multe nave la exerciţiile NATO care vor avea loc la Marea Neagră”, a spus Hudson.

    Acesta a subliniat faptul că exerciţiile militare de la Marea Neagră au ca obiectiv coordonarea acţiunilor aliaţilor, înţelegerea reciprocă a tacticilor.

    Totodată, ele sunt importante pentru “cetăţenii din această regiune care se confruntă cu o ameninţare foarte serioasă şi cu provocări la adresa securităţii”. “Ei ştiu că NATO este puternică, unită, este angajată ferm în vederea respectării obligaţilor. Şi una dintre modalităţile de a arăta acest lucru este să lucrăm împreună în mod constant. (Trebuie) să ne îmbunătăţim standardele, da, dar trebuie să ne asigurăm că toţi înţeleg că NATO este unită şi este vorba de o unitate a eforturilor depuse”, a spus Hudson.

    Vice-amiralul a punctat, de asemenea, colaborarea îndelungată cu forţele navale şi armate române, precizând că are şapte ofiţeri români în staff-ul său de la Cartierul General al MARCOM din Northwood, Londra, urmând ca în viitorul nu prea îndepărtat să se mai alăture încă unul.

    (Interviul integral cu vice-amiralul NATO Peter Hudson va fi difuzat la ora 13.30)

  • Rata pirateriei software pentru PC-uri în România a scăzut în 2013 la 62%

    Rata pirateriei software pentru PC-uri în România a scăzut în 2013 la 62%, de la 63% în 2011, pe fodul acţiunilor de combatere a acestui fenomen, fără de care acest indicator ar fi crescut cu 2 până la 4 puncte procentuale în perioada amintită, potrivit unui studiu IDC.

    “IDC consideră că modificarea dinamică a pieţei PC-urilor din România, şi anume creşterea ponderii PC-urilor aduse şi instalate de către consumatori, a condus la o situaţie de piaţă în care, în absenţa unor eforturi eficiente anti-piraterie, rata pirateriei la nivel de ţară ar fi crescut de fapt cu 2 până la 4 puncte procentuale între 2011 şi 2013”, se arată într-un studiu IDC prezentat, marţi, de Business Software Alliance (BSA) într-o conferinţă de presă.

    Un alt studiu IDC prezentat de BSA arată legătura dintre software-ul nelicenţiat sau contrafăcut şi malware.

    Astfel, în România, la o rata a utilizării de software nelicenţiat de 62%, rata la care malware-ul este găsit pe PC-uri se situa la 30,79% la finele anului trecut, comparativ cu 27,5% în septembrie 2013.

    La nivel mondial, la o rată de utilizare de software nelincenţiat de 43%, ponderea PC-urilor cu malware a atins 21,58% la finele anuli 2014, în creştere cu 1,3 puncte procentuale faţă de septembrie 2013.

    IDC a estimat la 19 miliarde de dolari valoarea ce ar putea fi cheltuită în acest an de companii numai în Europa Centrală şi de Est pentru a înlătura consecinţele malware-ului grefat pe software piratat, respectiv pentru identificarea, repararea şi recuperarea datelor, în vreme ce scurgerile neautorizate de date de business şi confidenţiale ar putea costa companiile din aceeaşi regiune 39 miliarde de dolari.

    Pe de altă parte, riscurile de securitate la care se expun companiile sunt strâns legate de gradul de informare a angajaţilor privind utilizarea de software licenţiat, dar şi de existenţa unor politici formale în acest sens.

    Astfel, conform studiului “The Compliance Gap. BSA Global Software Survey”, dat publicităţii în iunie 2014, 50% dintre angajaţii companiilor care au o politică formală privind licenţierea software nu aleg niciodată software nelicenţiat pentru a-l instala la serviciu, în timp ce, în cazul companiilor care nu au o politică formală în acest sens, ponderea angajaţilor care nu aleg să utilizeze software nelicenţiat scade la 26%.

    Potrivit datelor BSA, prezentate în cadrul unei conferinţe de presă organizată împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), în primele 8 luni ale acestui an au fost derulate 400 de acţiuni de combatere a criminalităţii în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe.

    “Aceste acţiuni s-au concretizat în descoperirea a peste 200 de infracţiuni la regimul produselor software, indisponibilizarea a peste 1.000 de sisteme informatice, precum şi indisponibilizarea de suporturi de stocare. Valoarea despăgubirilor solicitate de titularii de drepturi este de aproximativ un milion de euro”, a declarat directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din IGPR, comisar şef Alexandru Cătălin Ioniţă.

    În perioada septembrie 2013 – iunie 2014, IGPR şi BSA au iniţiat o campanie de conştientizare care a vizat un total de 53.562 de companii, dintre care peste 6.600 au primit consultanţă individualizată pentru a-şi clarifica întrebările legate de licenţierea software, iar peste 2.600 au întocmit şi trimis către BSA un audit software.

    În acest an, BSA şi IGPR vor continua această campanie în rândul companiilor, urmând să aibă loc evenimente de informare privind riscurile utilizării de software nelincenţiat în Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Bucureşti, Ploieşti, Constanţa şi Timişoara.

    Calendarul acestor evenimente poate fi accesat pe portalul www.softwareculicenta.ro.

    De asememena, IGPR şi BSA vor trimite scrisori la circa 30.000 de companii cărora li se va recomanda revizuirea situaţiei utilizării de programe software, pentru a identifica eventualele discrepanţe între software-ul utilizat şi licenţele deţinute, pentru a evalua riscurile existente ca urmare a utilizării de programe neautorizate şi pentru a lua măsurile necesare în vederea eliminării acestora.

    BSA este o organizaţie non-profit creată în scopul promovării intereselor industriei de software şi a partenerilor din industria de hardware.