Tag: Venituri

  • A câştigat peste 7 milioane de dolari jucându-se. Cum a ajuns un tânăr să aibă mai mulţi fani decât Rihanna şi Eminem

    Felix Kjellberg, cunoscut online drept PewDiePie, a câştigat 7,4 milioane de dolari doar din clipurile video pe care el le realizează, scrie ziarul suedez Expressen. PewDiePie comentează, ţipă şi glumeşte în timp ce testează cele mai noi jocuri video.

    Suedezul este unul dintre cele mai cunoscute personalităţi din sectorul de gaming de pe YouTube. Canalul acestuia are nu mai puţin de 38 de milioane de abonaţi, cel mai mare de pe platforma video, intrecând artişti precum Rihanna sau Eminem şi chiar si propriul canal al YouTube.

    PewDiePie aproape şi-a dublat veniturile într-un an, în 2013 raportându-se că a facut 4 milioane de dolari din canalul său de YouTube. El a început să se filmeze în timp ce se juca jocuri video din 2010, iar în scurt timp a adunat milioane de fani.

    În octombrie plănuieşte să-şi publice cartea „This Book Loves You”, o colecţie de citate inspiraţionale pe care le-a zis de-a lungul anilor. 

  • Mirajul Uber şi noua bulă tehnologică

    Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

    Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

    Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

    Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

    Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

    Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

    Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

    Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

    „Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Importul şarlatanilor „Tsipras” trebuie blocat. Dăunează grav României

    Guvernul Alexis Tsipras trebuie să plătească pensii şi salarii, spitalele de stat trebuie să cumpere medicamente şi, deocamdată, toate aceste obligaţii sunt achitate pentru că Banca Central Europeană pompează zilnic bani către Grecia. Ce se va întâmpla dacă guvernatorul BCE, Mario Draghi, închide robinetul? Guvernul Tsipras va emite probabil nişte hârtii cu o valoare incertă – aşa-numitele I.O.U („I owe you”) sau drahme – dar grecii tot de euro se vor folosi.

    Referendumul nu face nici un bine Greciei, întrucât datoriile nu pot fi şterse sau restructurate pur şi simplu pentru că aşa au decis debitorii, unilateral. Sunt mulţi cei care compară situaţia din Grecia cu cea din Puerto Rico, o insulă din Caraibe care este oficial parte a Statelor Unite. Şi Puerto Rico este înglodată în datorii (care depăşesc de 4,5 ori veniturile guvernamentale), dar urmează programul de ajustare fiscală şi reforme structurale stabilit de un expert al Băncii Mondiale, pentru că altfel riscă să intre în insolvenţă şi ar urma să accepte pur şi simplu tutela unui judecător sindic (bankruptcy court).

    Grecia (unde datoria depăşeşte de 3,8 veniturile la bugetul statului) încearcă, în schimb, să creeze o presiune politică pe guvernele din zona euro, pentru a ocoli din nou necesarele reforme. Nici măcar promisele măsuri anti-corupţie nu au evoluat prea mult în guvernarea Tsipras.

    Nu ştiu, şi cred că în acest moment nu ştie nimeni, ce se va întâmpla cu Grecia, dar este evident că, din păcate, referendumul va avea consecinţe negative pentru România şi pentru regiunea înconjurătoare. În primul rând, domnul Putin capătă un important respiro şi îşi poate relua manevrele din Ucraina, în timp ce liderii UE îşi bat capul cu Grecia. Cum va folosi Rusia această oportunitate, rămâne de văzut, ceea ce vedem este că Rusia Today jubila la momentul anunţării rezultatului referendumului. Luni, Putin l-a sunat pe Tsipras şi i-a oferit sprijinul său.

    În al doilea rând, vor fi afectate investiţiile greceşti în zona extinsă a Balcanilor, inclusiv din România. Balcanii erau principalul teren al investiţiilor din această ţară, fiind o regiune familiară grecilor. Acum, companiile cu capital grecesc vor începe probabil să trimită lichidităţi către patrie, pentru a-şi sprijini firmele-mamă, şi vor investi mai puţin.

    Cele şapte bănci cu capital grecesc din România detin aproximativ 30% din capitalul sistemului bancar, deci au o influenţă semnificativă. În paranteză, anunţul lui Gyorgy Frunda, consilier onorific al premierului Ponta, că el şi prietenii săi şi-au retras banii din băncile cu capital grecesc dovedeşte o iresponsabilitate crasă. Un astfel de semnal din partea unui oficial guvernamental poate declanşa oricând panica între deponenţi, consecinţele la nivelul întregului sistem bancar fiind greu de anticipat. Mă întreb dacă Frunda nu a făcut intenţionat o astfel de declaraţie, pentru că nu îl suspectez de lipsă de inteligenţă.

    Dar cel mai tare mă îngrijorează riscul contaminării României de populismul anti-capitalist şi etnocentric din Grecia. Am avut deja câteva experimente şi am scăpat uşor. PRM a obţinut, în 2000, aproape 2,3 milioane de voturi, adică peste 21%, iar Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale. În 2012, partidul lui Dan Diaconescu a fost votat de peste un milion de alegători, adică aproape 15%. Acum, unul din ei este la pensie, iar altul la puşcărie, dar şarlatani care să ofere soluţii miraculoase, amestecate cu lozinci patriotarde, se vor găsi mereu. Nu putem exclude – deşi pare o teorie un pic conspiraţionistă – ca Rusia să finanţeze pe viitor mişcări tip Syriza, care să distrugă unitatea Uniunii Europene.

    Deja există un nucleu de stângişti romantici şi naivi, susţinuţi de fosile ale regimului comunist, inclusiv câţiva foşti turnători ai securităţii, care bat toba revoluţiei anticapitaliste şi cheamă la luptă împotriva oligarhiei financiar-bancare. Mai rău, am văzut câteva semnale în această direcţie venind din partea unui premier Ponta disperat. Celor care li se pare că asta este soluţia pentru România – separare de valorile şi politicile economice ale Uniunii Europene – le fac o invitaţie: să viziteze Chişinăul. Sau, mai bine, Kievul. Sau cel mai bine să facă o vizită la Minsk, să vadă cum se trăieşte în republica „independentă” condusă de Alexandru Lukaşenko. Eu personal sunt convins că între „independenţa” girată de Moscova şi integrarea în Uniunea Europeană, românii vor alege calea spre Vest.


    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Facebook va împărţi veniturile din publicitate cu creatorii de conţinuturi video

    Conţinuturile video care îi vor determina pe utilizatori să petreacă mai mult timp pe reţea vor fi recompensate cu un procent mai mare din veniturile generate de reclame – Facebook va păstra 45% din totalul acestor venituri.

    Facebook spune că utilizatorii săi generează 4 miliarde de vizualizări de conţinuturi video în fiecare zi, iar unii dintre experţi consideră că reţeaua de socializare a devenit o ameninţare reală pentru YouTube.

    “Facebook se mută cu agresivitate în domeniul video”, a spus Eleni Marouli, analist specializat în publicitate la compania de consultanţă IHS.

    “În decembrie 2014, Facebook a depăşit pentru prima dată YouTube în ceea ce priveşte numărul de vizualizări. Noi prevedem că YouTube îşi va pierde din cota de piaţă începând de anul viitor”, a declarat ea.

    În luna iunie, postul de televiziune american HBO a anunţat că va difuza unele dintre programele sale pe Facebook.

    Oferirea unui procent din încasări ar putea să îi încurajeze pe tot mai mulţi publisheri să îşi publice conţinuturi pe această reţea de socializare.

    În timp ce YouTube oferă creatorilor de materiale video 55% din veniturile aduse de reclamele difuzate înainte de acele conţinuturi video, Facebook va împărţi procentul de 55% – pe care a acceptat să îl cedeze – între mai mulţi creatori de conţinuturi video.

    “Nu e un model neobişnuit sau generos. Însă s-ar putea să asistăm la o bătălie pentru profituri între Facebook şi YouTube, pentru a-i atrage pe creatori pe platformele lor”, a adăugat Eleni Marouli.

    Facebook a obţinut venituri din publicitate de 3,3 miliarde de dolari în primul trimestru al anului 2015, iar 75% din această sumă provine din reclamele pentru dispozitive mobile.

    “Facebook este o companie foarte adaptabilă. În 2012, a avut zero venituri din reclamele pentru dispozitive mobile. În doar doi ani, au ajuns la peste 60% din veniturile din publicitate. Pe baza previziunilor noastre, până în 2018, Facebook va deţine 25% din veniturile din publicitatea pentru dispozitive mobile din Europa şi un procent chiar şi mai mare în Statele Unite”, spune Eleni Marouli.

    Facebook spune că testează în această perioadă serviciul Suggested Videos pentru utilizatorii de iPhone din Statele Unite şi că această împărţire a veniturilor nu va începe imediat.

    În timp ce YouTube permite celor mai mulţi dintre utilizatori să profite de pe urma clipurilor lor, Facebook spune că va lucra pentru început cu un grup de companii din mass-media şi câteva persoane individuale atent selecţionate.

    Una dintre îngrijorările creatorilor de conţinuturi video are legătură cu faptul că, deocamdată, fişierele video sunt mai greu de căutat (şi de găsit) pe Facebook decât pe YouTube.

    Banii reprezintă însă un factor decisiv, spune Eleni Marouli.

    “Marii jucători nu au nevoie de companii tehnologice precum Facebook şi YouTube pentru a-şi publica conţinuturile. Dacă nu sunt mulţumiţi de contractele care le sunt propuse, pot să se retragă complet din aceste parteneriate, aşa cum a procedat Channel 4 cu YouTube”, a adăugat ea.

  • Omul care aduce conceptul de preţ fix în cafenelele din România. Orice cafea costă cinci lei

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un calcul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de 5 lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta.

    Fiecare nou 5 to go este gândit să funcţioneze cu trei angajaţi: unul dintre ei este trainer barista şi petrece câte o lună în fiecare cafenea pentru a-i pregăti pe ceilalţi doi, apoi se mută la următoarea cafenea inaugurată.

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     


    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.

  • Domeniul unde salariile sunt de 17 ori mai mari faţă de anul 2000. Salariul mediu a ajuns la peste 4.500 de lei pe lună şi creşte

    Cererea mare de forţă de muncă din sectorul IT a condus şi la o creştere accelerată a salariilor IT-iştilor în ultimii ani, care au ajuns la venituri lunare medii de peste 4.500 de lei net pe lună, fiind de 17 ori mai mari decât nivelul din urmă cu 15 ani.
    Spre comparaţie, salariul mediu net la nivelul întregii economii a crescut de doar 10 ori, arată datele centralizate de ZF pe baza informa­ţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.


    „Salariile angajaţilor din sectorul IT&C vor creşte, în medie, cu 4,5% în acest an“, se arată în rezultatele studiului salarial realizat anul acesta de compania de consultanţă în domeniul resurselor umane Mercer.


    Cititi aici cum puteti castiga 4.500 de lei pe luna

  • Două antreprenoare din Bucureşti vor să câştige 100.000 de euro vânzând produse sănătoase

    Două antreprenoare din Bucureşti, cu peste zece ani de experienţă în industria publicităţii, aşteaptă în acest an venituri de 150.000 de euro, bazându-se pe trendul mâncatului sănătos şi al doritorilor de diete detox.

    ”Dacă nu aveai pregătire medicală era foarte greu să fii acceptat într-o şcoală de nutriţie din România, în plus din Statele Unite vin cele mai multe trenduri, diete, cărţi legate de alimentaţia sănătoasă. Dacă afacerea cu astfel de sucuri a devenit populară în România în urmă cu aproximativ doi ani, în SUA acestea au un istoric de aproximativ zece ani”, descriu Roxana Pănţuroiu şi Ana Radu motivele pentru care s-au înscris la un curs de nutriţie în Statele Unite ale Americii, în 2013, ca urmare a pasiunii lor comune pentru domeniu.

    După un an de zile petrecut la studii în SUA şi un preţ de 5.000 de dolari plătit de fiecare dintre ele pentru aceste cursuri, s-au întors în ţară cu ideea afacerii Juiceit. Aceasta este formată din activitatea de producţie şi de comercializare de sucuri naturale obţinute prin presare la rece (aplicarea unei prese de şapte tone pe fructe şi legume, în scopul extragerii sucurilor din acestea – n.r.), parte dintre ele destinate unor programe de detoxifiere (înlocuirea temporară a meselor zilnice cu băuturi bogate în nutrienţi – n.r.) şi o alta consumului cotidian.

    Juiceit este formată dintr-o unitate de producţie, un magazin online prin care realizează livrări în Bucureşti şi în ţară, cât şi parteneriate cu locaţii HoReCa din Capitală. Sucurile Juiceit, îmbuteliate în sticle de 350 ml sau 500 ml, costă 140 de lei în cazul unei detoxifieri de o zi, care presupune consumul a trei litri de suc. Programele de detoxifiere pot fi extinse însă la trei sau la cinci zile. În ce priveşte sucurile destinate consumului zilnic, acestea sunt îmbuteliate în sticle de 330 ml şi costă 12 lei. După un an de funcţionare, veniturile Juiceit au ajuns la 75.000 de euro, iar antreprenoarele estimează dublarea afacerii în acest an.

    Pănţuroiu şi Radu se cunosc din industria publicităţii, unde fiecare dintre ele a acumulat o experienţă de aproximativ zece ani. Cursurile din cadrul institutului american le-au oferit o viziune mai amplă asupra alimentaţiei sănătoase, iar unul dintre modulele lor preferate, ce cuprindea dieta cu sucuri, le-a oferit şi ideea afacerii. La întoarcerea în ţară, au început să colaboreze cu profesorul care le-a predat cursul pentru adaptarea unor reţete la materia primă disponibilă în ţară şi la gusturile locale. „Este clar că în România există o nişă de produse sănătoase în dezvoltare şi un trend de oameni interesaţi de ceea ce mănâncă”, argumentează antreprenoarele motivele pentru care erau convinse că există clienţi pentru afacerea lor în România. 

    Au investit în aceasta aproximativ 40.000 de euro până în prezent, direcţionând banii spre spre utilarea unităţii de producţie cu prese speciale, cumpărate tot din SUA, o maşină de livrare în capitală, cât şi în frigidere şi reţete. Au început să comercializeze sucurile la începutul anului 2014, în Bucureşti, axându-se pe cele destinate curelor de detoxifiere, iar după câteva luni au extins livrările şi în provincie. „Am fost bine primiţi şi în ţară, unde lumea nu are acces la atât de multe lucruri, dar oamenii sunt informaţi, îşi permit şi vor să încerce lucrurile noi”, explică Pănţuroiu. Pe seama tendinţei observate, au hotărât ca după un an să extindă gama de la sucurile de detoxifiere, ce pot fi folosite de câteva ori pe an, la una cu sucuri din fructe presate la rece destinate consumului zilnic.

    Au început tot în online, iar din toamna anului trecut au început să le vândă şi în locaţii din HoReCa, printre care French Revolution, Carousel, Pamplaisir, din zonele considerate de interes în prezent pentru potenţialii lor clienţi: Piaţa Universităţii, piaţa Dorobanţi, bulevardul Kiseleff. „Clienţii produselor noastre sunt mai ales persoane ocupate, active, care nu reuşesc de cele mai multe ori să mănânce de trei ori pe zi”, spune antreprenoarele. Producţia medie ajunge la 80-100 de litri zilnic şi se realizează în funcţie de comenzi. „În primele zile ale săptămânii producem cantităţi mai mari, produsele de detoxifiere se vând mai bine atunci, iar în weekend vânzările cresc în magazine.”

    Cele două antreprenoare spun că cel mai dificil aspect al unui astfel de business ţine de logistica din spatele lui, atât din cauza cantităţilor mari de fructe şi legume de care au nevoie pentru realizarea sucurilor (în general raportul este de 1 kg de legume şi/sau fructe pentru realizarea unei jumătăţi de litru de suc), dar şi a livrărilor zilnice în Bucureşti şi celor două-trei livrări săptămânale realizate în provincie prin intermediul Fan Courier. Dat fiind faptul că sucurile au o perioadă de valabilitate de trei zile, o aprovizionare zilnică este necesară, iar pentru aceasta apelează la producători locali. Unul dintre ei, spre exemplu, este din Târgovişte şi creşte exclusiv pentru ele legume precum spanac, sfeclă roşie, mocovi, pătrunjel sau mentă.

    Antreprenoarele şi-au propus dublarea afacerii până la finalul anului, axându-se pe dezvoltarea sucurilor lansate la sfârşitul anului trecut, destinate tuturor consumatorilor, nu doar celor care urmează o cură de detoxifiere a organismului. Îşi propun să se concentreze pe parteneriate cu magazinele, mai ales cu cele din zona clădirilor de birouri, însă nu exclud nici dezvoltarea unui magazin fizic propriu.

    Faptul că piaţa are potenţial o spune numărul de jucători ce îşi dezvoltă astfel de afaceri: printre ei se află FruFru, prezent pe piaţa sucurilor de detoxifiere şi a celor obţinute prin presare la rece, cât şi băuturile organice destinate curelor de detoxifiere produse şi realizate de cofetăria raw-vegană RawCoco, dezvoltată de antreprenoarea Anca Alungulesei, în urma unei investiţii de 50.000 de euro.

  • O tânără de 26 de ani a pornit un business de la zero şi îi ajută acum pe alţii să îşi găsească de muncă

    Corina Alexandrescu, o tânără de 26 de ani născută şi crescută în Bucureşti, a pus bazele unei afaceri inedite. Ea oferă cursuri de bartending şi îi ajută apoi pe absolvenţi să îşi găsească de muncă. Toate acestea, spune tânăra, cu intenţia de a-i învăţa pe români că băutura trebuie şi savurată, nu doar consumată. Costul pentru un curs de barman, care durează trei săptămâni, este cuprins între 270 şi 300 de euro.

    Unul dintre motivele care au stat la baza acestui business, spune Corina Alexandrescu, este că românii nu ştiu să consume alcool. „Cultura de a consuma înseamnă să bei şi să te simţi bine având grijă la ceea ce consumi. Totul pleacă de la barmani, pentru că ei trebuie să explice de unde provine băutura şi cum se consumă, ei trebuie să facă recomandări clientului.“

    După ce cursurile au început să aducă tot mai mulţi clienţi, Corina Alexandrescu a decis intrarea pe un alt segment al pieţei, cel de evenimente.

    Anul trecut, Qube Bartending Agency a avut venituri de aproape 50.000 de euro, iar Corina Alexandrescu speră la dublarea lor în 2015. Cât despre profit, marja se apropie de 40%, însă mare parte din acesta este reinvestit. „Ne aşteptăm la venituri mai mari pentru 2015, dar nu din zona cursurilor, pentru că preţurile vor rămâne la fel. Vom avea cu siguranţă mai multe evenimente şi sper să ajungem la venituri de 100.000 de euro.“

    Află care sunt cele mai promiţătoare start-up-uri din România

  • Cine e Mihai-Viorel Fifor, propus ministru al Transporturilor: declaraţie de avere şi venituri

    Premierul Victor Ponta i-a transmis preşedintelui Klaus Iohannis propunerea de nominalizare a senatorului PSD Mihai Fifor în funcţia de ministru al Transporturilor, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse guvernamentale.

    Fifor este preşedintele Comisiei pentru transporturi şi energie, dar face parte şi din Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aderarea României la spaţiul Schengen, din iulie 2013. În februarie 2013 a fost ales membru supleant în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

    CINE ESTE MIHAI-VIOREL FIFOR: DECLARAŢIE DE AVERE ŞI VENITURI