BusinessMagazin

Tag: tineri

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia a Sun Pharma: Vrei să devii tânărul executiv care schimbă lumea? Iată cum

    Am fost intrebat de multe ori ce recomandari as da unui tanar executiv la inceput de drum in cariera si care viseaza sa devina legenda in lumea afacerilor. 

    M-am ferit sa ii recomand sa faca trei facultati, cateva masterate, un MBA de cel putin 100 mii Euro / an si un doctorat. Sau sa sugerez sa dezvolte un caracter cu trasaturi si aptitudini de superman – din stereotipurile cartilor de leadership sau de pe lista scurta a centrelor de evaluare ale corporatiilor – care sa-l ajute sa devina altcineva sau altceva decat este. Sau, mai aplicat, am evitat sa le spun executivilor din operatiuni sa aiba curaj si sa plece din birourile de reprezentanta pentru ca nu invata nimic; sau tinerilor executivi din finante sa nu invete pe de rost cifre din balante, conturi si fluxuri ci sa devina parteneri ai afacerii; sau tinerilor auditori sa lasa politia din rapoartele de exceptie si sa mearga fara prejudecati sa ajute compania pe care o verifica ca sa ajunga sa aiba proceduri eficiente. Si altele de acest fel.

    I-as recomanda in schimb unui tanar executiv care vrea sa schimbe lumea sa se concentreze pe trei directii, la care poate nu s-a gandit, dar care in mod sigur il vor ajuta in aventura vietii lui in cautarea unei cariere exceptionale.

    1. Devino un cetatean model in comunitate.

    Chiar mai bine de fapt, fi un erou (necunoscut) in comunitate. Doneaza sange o data pe an. Renunta la 1% din veniturile tale lunare pentru actiuni caritabile. Fa voluntariat la un centru pentru persoane defavorizate. Recicleaza orice, chiar daca trebuie sa mergi kilometri pana la un centru de colectare. Planteaza in secret un copac in fiecare primavara. Cere-i companiei sa-ti dea o masina hybrid. Cumpara in fiecare zi ceva fabricat la tine in oras. Iesi in piata publica si revendica orice care crezi ca transforma in bine viata comunitatii. Si toate acestea fara presa si publicitate si fara sa treci in CV, pur si simplu pentru ca esti un cetatean normal si responsabil. Iar simplul fapt ca iti faci datoria fata de cei din jur descarca neobisnuit de multa adrenalina, serotonina si dopamina ca sa fi superman-ul fixat pe obiectivele de cariera.
    (si sa nu uit, indiferent din ce curent millennial faci parte, jogger, biker, hipster, metrosexual, ortorexic, etc., care inseamna automat duminici ocupate pana peste cap, in duminica in care vine randul du-te sa votezi –  votul tau schimba si lumea afacerilor in care ti-ai inceput cariera)

    2. Fii un ambasador activ al Romaniei

    Esti roman, si chiar daca uneori in relatiile de afaceri ai impresia ca asta incurca, ca iti produce un sentiment de inferioritate, sau ca te pune pe o pozitie mai dificila intr-o negociere, cu siguranta nu este asa. Romania are tot ce trebuie pentru a creste oameni de afaceri redutabili. Romania are tot ce trebuie pentru a fi o destinatie buna de afaceri. Pastreaza intotdeauna in prezentarea de afaceri o plansa cu date generale despre Romania: indicatori bugetari ultimii 5 ani, evolutia rating-ului de tara, date despre cresterea economica, sectoare economice de varf si emergente (chiar daca al tau nu este printre ele), o analiza SWOT a tarii, etc. Faci un serviciu enorm nu numai imaginii tale de profesionist ci si imaginii tarii tale, iar acest serviciu se va intoarce inzecit in favoarea carierei tale de executiv in expansiune.

    3. Ai grija de sanatatea ta.

    Nu am sa ies cu clisee spunand sa te feresti de tigari, alcool si alte excese, sa mananci corect, sa mergi la sala, sa mergi la un control medical o data pe an, etc.

    In schimb, pentru ca iti plac indicatorii si cifrele, iti dau doua.

    BMI / IMC, indicele de masa corporala, calculeaza-ti-l lunar si mentine-l la 20-22.

    BP / TA, tensiunea arteriala, masoara-ti-o saptamanal si pastreaz-o la 120/70.

    Ai doua conturi de profit si pierdere, doar ale tale. Monitorizeaza-le lunar, corecteaza deviatiile si mentine indicatorii in valorile planificate – te vei pastra masinaria perfecta pentru cariera din facultate pana mult peste 50 de ani.

  • Vrei să devii stewardesă? Iată ce condiţii trebuie să îndeplineşti

    La asta s-au gândit şi fondatoarele şcolilor de stewardese, care oferă poveşti de succes, cursuri de tips & triks şi te pregătesc în detaliu pentru marele interviu. Iar cererea foarte mare le-a propulsat spre un succes neaşteptat şi, în scurt timp, le-a transformat proiectul într-o afacere.

    „La doar câteva ore de la emiterea comunicatului de presă de lansare a site-ului, o companie aeriană ne-a contactat pentru o ofertă de publicitate. A fost primul contract semnat de «Vreau să fiu stewardesă» şi cel mai bun push pe care puteam să îl primim în prima zi de viaţă a proiectului”, spune Anca Dumitrescu, (28 de ani), fondatoare, alături de Georgiana Ene, a proiectului „Vreau să fiu stewardesă”, un promotor al acestei nişe. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani, când în România era dificil să găseşti informaţii online pentru acest domeniu şi, mai ales, sfaturi de la profesionişti. „Ca multe idei bune, «Vreau să fiu stewardesă» a apărut la o cafea, în iunie 2013”, spune Anca Dumitrescu, cofondatoare a siteului menţionat. „Începusem o serie de proiecte comune alături de Georgiana şi eram în căutarea unei idei noi”, completează ea.

    Investiţia iniţială a constat în achiziţionarea unui domeniu web şi hostingul pentru un an, în valoare de 50 de euro, „dacă vorbim strict de bani. La ei se adaugă luni întregi de muncă, nopţi nedormite şi o dorinţă enormă de a face lucrurile cât mai bine”, spune Anca Dumitrescu. Din iunie până în septembrie 2013 cele două au lucrat la website şi l-au creat împreună de la zero. „Georgiana s-a ocupat de partea tehnică, iar eu de partea de conţinut. Ne doream ca în momentul lansării lui, website-ul să conţină deja o serie de articole utile şi interviuri cu stewardese de carieră”, spune antreprenoarea. Astfel, pe 27 septembrie 2013, „Vreau să fiu stewardesă” s-a lansat oficial, a devenit online. Pentru cele două, proiectul a devenit un job full-time, la care lucrează uneori până şi 10 ore pe zi. „Muncim de multe ori de luni până luni, căci majoritatea weekendurilor avem cursuri, iar lunea ne găseşte din nou la treabă”, spune cofondatoarea.

    Deşi au început şi au continuat singure o perioadă, astăzi au ajuns la o echipă de 7 oameni, „unde fiecare ştie foarte clar ce are de făcut”. „Ne alegem cu foarte mare grijă trainerii, căci ne interesează foarte mult ca experienţa de învăţare a cursanţilor noştri să fie una specială – ei nu vin acolo la un curs scorţos, ci pentru că am devenit reunoscuţi pentru atmosfera caldă de la cursuri şi pentru sistemul informal de predare, axat foarte mult pe practică, jocuri şi tehnici de dezvoltare personală”, spune Anca.  Structura cursurilor s-a diversificat, între timp, ca urmare a nevoilor de pregătire ale cursanţilor. „Avem un curs pregătitor de 4 zile, 8-10 ore zilnic, pe care îl organizăm de 6 ori pe an, cursul «English for future Cabin Crew» – menit să îi ajute pe cursanţi să îşi îmbunătăţească nivelul de limba engleză pentru interviu şi cursurile punctuale de o zi, în care exersăm probele de la un interviu cu o companie aeriană anume, un curs similar unei recapitulări înainte de recrutare”, spune Anca Dumitrescu.

    Tarifele încep la 80 de euro şi ajung la 270 de euro pentru un curs complet de 4 zile. Sesiunile sunt organizate lunar, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, în oraşe precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, iar din iulie proiectul se va extinde şi în afara ţării, în Italia. Printre planurile sale se numără  o extindere regională etapizată, având ca obiectiv să devină principalul furnizor de cursuri de pregătire pentru viitorii însoţitori de bord în Europa Centrală şi de Est.

    Tot în 2013, la finalul anului, şi-a făcut apariţia un alt site dedicat celor pentru care „zborul e un miraj”, după cum afirmă Cristina Toader. Jurnalistă de meserie, tânăra a fost cuprinsă de microbul aviaţiei, şi o bună perioadă din viaţa sa, mai exact 3.500 de ore, a zburat cu echipajele companiilor Wizz Air sau Emirates. Dorul de ţară a determinat-o să se întoarcă acasă, iar curiozitatea cunoscuţilor despre meseria de stewardesă a convins-o să lanseze, pentru început, blogul „Cum ajungi stewardesă”. „Cursurile au venit după doar trei luni de la lansare, ca o prelungire a blogului, fiindcă întotdeauna contactul direct şi sfaturile personalizate sunt mult mai utile decât articolele generale”, afirmă fosta stewardesă. Spre diferenţă de proiectul menţionat mai sus, unde fondatoarele îşi dedică tot timpul businessului, Cristina Toader ţine să menţioneze că „motivaţia noastră nu a fost una financiară, pentru că toţi cei implicaţi în acest proiect au, full-time, alte joburi: eu lucrez în media, graficianul la fel, colegii traineri zboară în continuare. Motivaţia noastră a fost bucuria celor pe care îi ajutăm să ajungă acolo unde îşi doresc”.

    Totuşi, proiectul a devenit afacere în scurt timp. Dacă în aprilie 2014 a fost lansat site-ul, în iunie acelaşi an echipa „Cum ajungi stewardesă” a adunat peste 40 de persoane dornice să ajungă însoţitori de bord la prima conferinţă organziată. În 2014 au fost organziate 4 cursuri de pregătire, iar businessul nu a crescut spectaculos, însă următorii 2 ani au adus mult mai multe satisfacţii, spune Cristina Toader: „Doar în ultimele 9 luni am organizat 8 cursuri de pregătire pentru Emirates şi Wizz Air, în care am pregătit aproximativ 100 de persoane”. Investiţia iniţială a fost „de câteva sute de euro”, bani investiţi în cumpărarea domeniului pentru site. Odată cu organziarea cursurilor şi conferinţelor, au crescut şi costurile, însă s-au finanţat 100% din plăţile făcute de participanţi. Explicaţia e simplă, spune Cristina Toader: „Subiectul stewardese vinde foarte bine”. Investiţia principală este, însă, în contul de Facebook, ce creşte constant, cu circa 40.000 de followeri.

  • Drogul care îi transformă pe tineri în ”zombie” este folosit din ce în ce mai mult. Urmările sunt catastrofale

    Consumul acestor halucinogene sintetice este foarte popular în rândul tinerilor.

    ,,Această substanţă este extrem de periculoasă şi devine tot mai periculoasă”, deoarece fabricanţii încearcă să găsească noi variante pentru a putea scăpa de legile care interzic acest drog.

    Persoanele cred că drogul va avea aceleaşi efecte ca cele ale marijuanei, însă cei afectaţi experimenteză simptome bizare.

    Vezi aici cum îi transformă acest drog pe tineri în ”zombie”. Urmările sunt catastrofale

  • Cum au transformat doi tineri o cutie de lemn într-o companie de 8 miliarde de dolari

    Fitbit, compania producătoare de dispozitive wearable, creşte de la an la an, cu 149% mai precis. În 2015 compania a avut venituri de 711.6 milioane de dolari, scrie site-ul wearable.com

    Totul a început în 2007. Fitbit a fost creată de James Park şi Eric Friedman, oamenii care au văzut potenţialul în utilizarea senzorilor în dispozitive mici, purtabile. Au reuşit să obţină o finanţare de 400.000 de dolari, dar nu era îndeajuns, aşa că au mers de la un investitor la un altul cu o cutie de lemn unde erau ascunse o plăcuţă cu circute şi senzori.

    În 2008, după prezentarea de la TechCrunch, Park şi Friedman sperau să primească 50 de precomenzi. Într-o singură zi au primit 2.000.

    Compania a lansat primul dispozitiv la finalul anului 2009, livrând în jur de 5000 de unităţi şi au mai primit alte 20.000 de comenzi.Pentru următorul pas au mai obţinut o finanţare de la Brad Field şi s-au parteneriat cu Best Buy pentru a-şi vinde produsele în magazinele retailerului american.

    De-a lungul anilor, produsele au primit noi senzori şi noi funcţionalităţi, iar Fitbit a vândut doar anul trecut 21,4 milioane de dispozitive. Potrivit CNN, compania valorează acum 8 miliarde de dolari.

  • La doar 15 ani a descoperit o planetă pe care specialiştii o căutau de mai bine de 20 de ani

    La doar 15 ani, Tom Wagg a descoperit ceea ce specialiştii căutau de mai bine de 20 de ani – o planetă situată în afara sistemului nostru solar.

    Wagg este unul dintre cei mai tineri oameni care au descoperit planete, potrivit unui comunicat de presă emis de Universitatea Keele din Anglia. Mai exact, planeta descoperită de Wagg se aseanănă cu una dintre primele exoplanete descoperită în anii ’90.

    Planeta este de tip Jupiter fierbinte, adică de dimensiuni asemănătoare cu Jupiter dar care orbitează aproape de soarele sistemului, astfel încât temperatura este extrem de ridicată (poate ajunge la 1.000 de grade Celsius).

    Tom Wagg a folosit sistemul numit WASP (Wide Angle Search for Planets) pentru a descoperi această planetă. Metoda nu este una extrem de sigură, acesta fiind motivul pentru care confirmarea planetei a durat mai bine de doi ani.

    Wagg are acum 17 ani şi vrea să urmeze cursurile unei facultăţi specializată în fizică.

  • Pregătiţi-vă de încetinirea creşterii economice şi de îngheţarea pieţei forţei de muncă

    România beneficiază de o creştere economică susţinută de aproape 30 de luni, adică doi ani şi jumătate. Statistic, pe medie, salariile au crescut cu aproape 30%, dar aici sunt diferenţe mari. Sunt sectoare unde salariile stagnează sau chiar au scăzut şi sunt industrii care beneficiază de creşteri susţinute.

    De asemenea, au crescut salariile mici, prin majorarea salariului minim pe economie de la 750 de lei la 1.250 de lei.
    În iulie 2008 scriam în Business Magazin un articol legat de supraîncălzirea economiei României, de un ritm care nu poate fi susţinut, pentru că în spate nu vine nimic.

    Titlul articolului de atunci era „Temeţi-vă că v-aţi putea pierde jobul şi n-o să vă găsiţi altul în aceleaşi condiţii“. În septembrie 2008 începea oficial criza, iar din ianuarie 2009 România era lovită din plin. Întâi au scăzut salariile mai mari din sectorul privat, între 20% şi 50%, au urmat reducerile de personal, în 2010 au venit tăierea salariilor la stat şi o nouă reducere de costuri în toată economia.

    Pierderile de joburi de atunci – un milion; nici masa salarială nu s-au recuperat în totalitate până acum, de la 56 de miliarde de euro am ajuns numai la 52 de miliarde de euro, după ce, în 2010, valoarea tuturor salariilor plătite în România coborâse la 48 de miliarde de euro.

    Analiştii economici se pregătesc să anunţe încetinirea creşterii economice pentru anul viitor. UniCredit estimează că de la 4,1% creştere în 2016 România va scădea la un ritm de 3,1% în 2017. Măsurile fiscale – creşterea salariului minim pe economie, reîntregirea salariilor, reducerea TVA – şi-au epuizat efectele şi este puţin probabil ca economiei să i se dea un nou impuls fiscal.

    Creşterea economică din ultimii doi ani şi jumătate s-a bazat în principal pe consum şi mai puţin pe investiţii şi pe noi locuri de muncă. Firmele investesc prudent şi nu se mai aruncă aşa cum făceau în perioada de boom. De asemenea, într-un sector nu toate companiile îşi majorează afacerile, ci unele cresc mai mult, iar altele scad.

    În lipsa unor investiţii noi, în lipsa unor poziţii nou deschise, piaţa muncii îngheaţă, directorii de HR încercând să rezolve problemele interne fără să pluseze pentru a nu dezechilibra organigramele actuale. Deşi este o cerere mare pe piaţa de IT, cred că piaţa românească se îndreaptă spre atingerea potenţialului maxim de salarizare în condiţiile actuale de structură. Conform datelor statistice, salariul mediu din IT este de 5.100 de lei (1.200 de euro). El ar mai putea creşte dacă apar joburi cu o valoare adăugată mult mai mare, iar România nu a ajuns din păcate la astfel de comenzi. La polul opus, salariile din hoteluri şi restaurante, cele mai scăzute din România – 1.200 de lei – nu cresc, cu toate că turismul românesc are o perioadă bună.

    Toată lumea este precaută în privinţa viitorului şi nu vrea să rişte, de aceea ne îndreptăm spre un blocaj de investiţii în economie în sectorul privat. În cazul în care această încetinire a creşterii economice va fi bruscă, companiile îşi vor revedea organigramele interne şi vor încerca să facă un fine tuning de restructurare. Cei care au fost angajaţi în criză poate vor fi „împinşi“ să ia locul celor seniori, pentru a se reduce bugetele salariale sau pentru a nu le creşte. Creşterea economică nu este uniformă în toată ţara, ci numai în oraşele mari, şi de aceea multă lume nu vede plusuri în portofel sau pe card. Noile poziţii care apar necesită alte skill-uri, iar cei seniori nu vor vrea să se reconvertească aşa uşor.

    În ciuda unei pieţe fierbinţi de HR în oraşele mari şi în zonele limitrofe, piaţa nu abundă în foarte multe joburi noi, mult mai bine plătite. Cei care găsesc „creşteri salariale de 30-50%“ sunt excepţii, nu regula. Această încetinire a creşterii economice care va urma nu va lovi precum criza din 2008-2009-2010, dar va strânge din nou bugetele, cardurile şi va răcori puţin încrederea în viitor care intervenise în ultimii doi ani şi jumătate.

    Brexitul va determina revizuirea investiţiilor şi bugetelor multinaţionalelor din întreaga lume, cu efecte şi în România. Câţiva analişti spun că Brexitul este o oportunitate pentru România de a atrage noi investiţii. Dar, din păcate, în ultimii opt ani, patru în criză şi patru pe plus, nu am pregătit terenul pentru o astfel de oportunitate, aşa că nu avem ce să oferim mai mult decât oferim acum: salarii mici comparativ cu ceea ce livrăm.

     

  • A 11-a generaţie de tineri manageri şi rolul relaţiilor în carieră

    Câteva sute de invitaţi ai Galei 100 Tineri Manageri de Top s-au reunit pe terasa unui club celebru din Capitală pentru a celebra performanţa şi succesul în afaceri a antreprenorilor şi managerilor prezentaţi în această ediţie a catalogului. Căldura toropitoare nu i-a determinat să aleagă piscina, iar scena a fost animată de scurte poveşti şi discursuri inspirate; am avut parte chiar şi de puţin suspans a la James Bond, unul dintre premianţii ediţiei ajungând la eveniment chiar la momentul în care trebuia să urce pe scenă – avionul cu care venea de la Cluj avusese întârziere şi nici traficul bucureştean nu fusese de ajutor. Gazdele evenimentului, realizat cu sprijinul Mercedes, Vodafone, Samsung, Crama Liliac şi Marsay, au fost doi colegi din redacţie: Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă. Ei au povestit că membrii echipei sunt veritabili căutători de talente de business, pentru că „oamenii au nevoie de modele. Şi de poveşti bine scrise“.

    România a avut pe parcursul a mai bine de 11 ani, de când s-a lansat revista, „o evoluţie de roaler coaster: am avut creştere, am ajuns sus, ne-am prăbuşit, acum sperăm să creştem iar. Business Magazin a spus toate aceste poveşti, a fost martorul şi a relatat tot ceea ce s-a întâmplat în economia românească de la lansarea sa, în 2004. În 2006 am avut prima Gală Tineri Manageri de Top şi Business Magazin lansa catalogul, Nokia era la putere; acum situaţia este diferită. Schimbările sunt atât de rapide încât un produs stă pe piaţă câteva luni sau ani. Suntem bucuroşi că am reuşit să adunăm 1.100 de manageri“, a spus Cristian Hostiuc, director editorial al Business Magazin şi Ziarul Financiar.

    Catalogul 100 Tineri manageri de top este cel mai optimist produs media şi a prezentat în fiecare an o sută de tineri manageri sau antreprenori de succes şi poveştile lor.

    Romulus Oprica, sociolog şi managing researcher al BrandBerry, a realizat o teză de doctorat pe marginea cataloagelor 100 Tineri manageri de top. „M-a interesat cum funcţionează capitalul social – oamenii pe care îi cunoşti, reţeaua pe care o dezvolţi în timp – al tinerilor manageri. Ce rol joacă în carieră ambiţia, efortul personal, norocul, o anume conjunctură. Una dintre descoperirile tezei de doctorat a fost că toţi managerii intervievaţi, aproape 300 la număr, au menţionat în rândul factorilor care le-au determinat succesul ambiţia, urmattă de efort, educaţie, multă muncă şi undeva pe locul şapte erau menţionate relaţiile. Când i-am întrebat însă care cred că sunt factorii care determină succesul în general, pe locul întâi a rămas ambiţia, dar pe locul doi au urcat relaţiile. Ceea ce indică o neconcordanţă. Toţi ne gândim că dacă am reuşit am reuşit datorită nouă, ceilalţi au reuşit datorită a ceea ce numim PCR, adică «pile, cunoştinţe, relaţii»“, a arătat Romulus Oprica. În opinia sociologului, „PCR-ul“ are un stigmat nepotrivit, pentru că nimeni nu reuşeşte singur, fără a cunoaşte omul potrivit la momentul potrivit. „Multora ne este frică să spunem că l-am cunoscut pe Y, pentru a nu fi interpretat în mod. Dar pilele sunt necesare dacă sunt folosite în mod corect şi etic. Dacă nu te cunoaşte nimeni, nu te poate lua de mână să te ridice o treaptă mai sus şi uneori avem nevoie de acea mână întinsă“.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la Yves Caracatzanis, CEO Renault în România

    SFATURI PENTRU TINERII MANAGERI

    1.
    Să fii consistent cu valorile tale. Poţi să fii inconsistent pe termen scurt, dar termen lung asta te va afecta.
    2.
    Să fii curios

    3.
    Să îţi cultivi abilităţile. Trebuie să înveţi în permanenţă şi să adaugi, cărămidă după cărămidă, noi abilităţi care să te ajute să aduci mai multă valoare companiei.
    4.
    Să livrezi rezultate într-un mod sustenabil. Astfel, activitatea ta va putea fi continuată şi după ce pleci.
    5.
    Să antrenezi şi să dezvolţi echipa. Succesul nu e niciodată al unei singure persoane, ci al echipei; e exact ca în fotbal. Dacă ai un jucător puternic dar echipa nu se ridică la acelaşi nivel, în cele din urmă nu vei putea câştiga niciun campionat.
    6.
    Să ai o viaţă echilibrată. E dificil, dar este un aspect extrem de important. Trebuie să ţii cont atât de viaţa profesională, cât şi de cea personală sau cea socială. Trebuie să faci lucruri în afara biroului.
    7.
    Să înveţi să delegi. Atunci când ai activităţi de conducere nu e uşor, aşa că trebuie să împarţi responsabilităţile.
    8.
    Să îţi respecţi echipa şi oamenii
    cu care lucrezi.
    9.
    Să îţi setezi puncte de referinţă. Dacă vrei să evoluezi trebuie să ţii ochii deschişi şi să vezi şi în afara domeniului tău.
    10.
    Să înveţi din experienţele altora. Transferul de experienţă este extrem de important pentru generaţiile diferite; e valabil atât pentru cei care vin în companie, cât şi pentru cei care lucrează acolo de ani buni.

  • Noua generaţie va deveni „socialistă“ mult prea devreme

    Prima ediţie a apărut în 2006, iar dacă ne uităm la traiectoriile celor care au fost prezentaţi atunci, considerăm că am avut intuiţie bună. În cele 11 ediţii am strâns până acum 1.100 de manageri, care reprezintă pariul nostru peste timp. Cine ştie, poate unul dintre ei va deveni preşedintele României, guvernatorul Băncii Naţionale, premier, ministru (secretari de stat am avut deja – Cristian Sporiş, vicepreşedinte Raiffeisen, la Ministerul Finanţelor sau Mihai Ghyka, fost şef al Bergenbier şi Vodafone şi până acum două săptămâni la Ministerul Culturii) sau vor ocupa alte funcţii publice, având posibilitatea să schimbe ceva în modul de funcţionare a statului.

    Faţă de acum zece ani, multe lucruri s-au schimbat în privinţa perspectivelor de viitor ale noii generaţii. Dacă în 2006-2007 şi chiar 2008 lumea era a lor, aveau mai multe oferte de joburi pe masă sau credeau că pot face afaceri din care să câştige bani repede, acum lucrurile s-au schimbat dramatic. Noua generaţie este prinsă între o Românie care nu încurajează antreprenoriatul, care încurajează prea puţin afacerile, se uită prea puţin în viitor şi între o Românie corporatistă unde lucrurile s-au aşezat, posibilităţile de promovare s-au redus, creşterile salariale cu două cifre nu mai sunt la tot pasul, poziţiile de top se restrâng, odată ce pieţele se consolidează şi nu mai vin jucători noi.

    Conform unui studiu la nivel european, România se află printre ultimele locuri (penultimul) la companii nou înfiinţate la 1.000 de locuitori, cu numai 30. Media europeană este de 54. Pe primele locuri se află Portugalia, Austria şi Olanda, cu câte 200. Datele arată că România, ca stat, nu încurajează o economie antreprenorială, unde opţiunea de a-ţi face o afacere după ce termini şcoala să fie pe primul loc. Birocraţia instituţională şi cea a hârtiilor sunt la un nivel ridicat în România: sunt peste 100 de taxe şi impozite, iar pentru completarea tuturor „căsuţelor“ îţi trebuie zile întregi.

    Gândiţi-vă la celebra declaraţie de TVA. În Marea Britanie îţi deschizi o firmă în zece minute, iar completarea tuturor hârtiilor legate de taxe şi impozite durează tot atât, spune Alina Andrei de la firma de consultanţă fiscală Cabot Transfer Pricing. În România IMM-urilor lucrează numai 2,5 milioane de oameni, iar numărul job-urilor care apar în acest sector nu este mai mare de 50.000 pe an, pe lângă faptul că a-ţi deschide o afacere nu este prima opţiune decât dacă eşti extrem de determinat şi a lucra într-un IMM nu reprezintă o opţiune pentru un tânăr. Pentru cei care termină şcoala în oraşele mari precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov sau Sibiu prima opţiune este de a-şi găsi un job într-o multinaţională cu nume, dacă se poate în IT este perfect, care să le aducă un mediu de lucru prietenos, colorat, multe traininguri şi plecări în afară, cafetăria la parter, abonamente la clinici medicale private, sală de fitness, reduceri la shopping şi cursuri de dans (tangoul este la modă).

    Dacă într-un IMM românesc salariul se duce între 1.000 şi 1.500 lei net, fără beneficii, într-o multinaţională porneşti de la 2.000, plus beneficii. Pentru 30 de judeţe din România unde afacerile private sunt la pământ, opţiunea unui tânăr este de a lucra la stat, de a lucra de la 8:00 dimineaţa până la 4:00 după-amiază, unde lucrările se efectuează (ce ai de făcut) în săptămâni, luni, ani şi unde probabilitatea de a fi dat afară este destul de redusă. Dacă jobul implică şi acordarea de avize, de a lucra cu mediul privat este perfect; banii pe care îi primeşti de la stat nici nu contează. Mai mult de-atât, în companiile de stat salariul net se duce spre 2.200-2.400 lei. Deci întrebarea unui tânăr este de ce să lucreze într-un IMM, într-o companie mică sau mijlocie antreprenorială, dacă la stat salariul este dublu? De ce să lucreze cu un patron care vrea să mişte lucrurile când poate să lucreze la stat, unde nimeni, pe cale ierarhică, nu vrea să mişte nimic?

    Dacă ne ducem puţin mai în jos, vom constata că România, aşa cum este condusă de la Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, din birourile liderilor politici, nu încurajează munca. Salariul minim brut este de 1.250 lei, ceea ce înseamnă un net de 1.000 lei. Pe de altă parte, ajutoarele sociale se învârt între 300 şi 500 lei, un ajutor de şomaj fiind chiar mai mare. Are sens să îţi baţi capul să lucrezi? Să te scoli dimineaţa, să fii atent la produsul pe care îl faci? Companiile din vestul ţării sunt disperate să găsească forţă de muncă, ajungând chiar să caute oameni în biserici şi penitenciare. Iar bazinul s-a redus atât de mult, chiar şi pentru poziţiile de muncă necalificată.

    În România sunt cel puţin un milion de oameni pentru care a munci, a-şi găsi un job, nu reprezintă o soluţie. În acelaşi timp, poate există o jumătate de milion de tineri pentru care România nu reprezintă o variantă de a-şi deschide şi de a face afaceri. Treptat, noile generaţii vor fi strivite între stat şi mediul privat, care se consolidează (din două companii faci una singură pentru a rezista) şi care va oferi din ce în ce mai puţine opţiuni de joburi, de promovare, de creşteri salariale. Acest lucru va naşte treptat un comportament „socialist“ de statu-quo, de a intra într-un loc şi a-ţi apăra poziţia sau de a schimba joburile la prima nemulţumire faţă de angajator.

    Cei 1.100 de tineri manageri pe care Business Magazin i-a adunat de-a lungul celor 11 ani fac parte dintr-o generaţie norocoasă care a avut mult mai multe opţiuni. Asta dacă cei care fac parte din generaţia celor 1.100 nu vor prelua puterea şi vor schimba lucrurile.
     

  • Câţiva tineri din Rusia au reuşit să îl enerveze pe Vladimir Putin cu aroganţa lor. Aceştia se laudă pe reţelele de socializare cu avioane, elicoptere private sau mitraliere Kalashnikov

    În ciuda problemelor economice ale ţării, „tineretul de aur” al lui Vladimir Putin trăieşte o viaţă extravagantă prin iahturi, avioane private sau vile somptuoase şi nu le este jenă să arate totul pe Instagram. Nimic nu îi opreşte să îşi etaleze ostentativ averile, aderând, în cele din urmă la trendul global Insta-envy (Insta-invidie). Dar aceşti adolescenţi ruşi diferă de mulţimea de copii bogaţi de la nivel mondial prin inserarea unei amprente unice asupra pozelor postate – de exemplu fotografii cu arme pe care susţin că le deţin.

    ”S-a dovedit că adolescenţii din Rublevka sunt la fel de bogaţi ca moştenitorii şeicilor arabi sau ai bancherilor americani, uneori chiar depăşindu-i în averi”, a comentat ziarul Komsomolskaya Pravda. Rublevka este o suburbie sudică a Moscovei unde îşi au reşedinţa mai mulţi oligarhi pe metrul pătrat faţă de orice alt loc de pe planetă. Iar în ciuda sancţiunilor vestice asupra teritoriilor conduse de Putin, imaginile din social media arată cum majoritatea descendenţilor celor bogaţi trăiesc în cele mai exclusiviste staţiuni din lume.

    Imaginile copiilor VIP au fost adunate pe un cont de Instagram cu circa 370.000 de abonaţi, care ironizează vieţile fiilor şi ficelor oligarhilor cese laudă deschis despre vacanţele lor generoase pe Coasta de Azur şi Caraibe, unde nu ţin numărătoarea banilor. După cum au observat cei de la ziarul menţionat, aceştia se bucură de o viaţă high class pe „iahturi albe ca zăpada şi beau şampanie destinată elitelor”, cum ar fi Armand de Brignac, cunoscută ca Ace of Spades.

    „Hoteluri de cinci stele, avioane private decorate cu piele sau vile de lux se numără printre fundalurile preferate ale pozelor lor”, mai notează publicaţia. Una dintre ipostazele preferate pe care le adoptă tinerii în fotografii îi ilustrează pe capotele maşinilor sport scumpe, ce costă mai mult decât câştigă cei mai mulţi ruşi într-un an.

    Un tânăr cecen poreclit Mansur Verona a postat o fotografie a unui Rolls Royce în faţa unui iaht în Cannes. De asemenea, şi-a expus cu mândrie noua armă personală, un nou tip de mitralieră Kalashnikov. Pe reţelele sale de socializare, acesta îşi semnalează sprijinul pentru Adam Delimkhanov, un controversat parlamenta, urmărit în legătură cu asasinarea comandantului cecen Sulim Yamadayev în Dubai.

    O altă tânără pozează pe iahtul său de lux, în costum de baie, în locaţii precum Bahamas, SUA şi Franţa, imagini pe care le încarcă pe contul de Instagram. Un altul se descrie pe profilul său ca „Roman Izraylit Cel mai Faimos Miliardar” şi pozează singur cu un avion privat. De asemenea, se descrie ca locuitor în „St Petersburg, UK & restul lumii”, deoarece este şi student la Brighton College. Ia lecţii de zbor şi a fost fotografiat cu senatorul Vadim Tulpanov, ce reprezintă St. Petersburg în camera superioară a parlamentului rus. Se pare că Roman este rudă cu magnatul Valery Izrayilit, un foarte bun prieten cu Vladimir Yakunin, prieten la rândul său cu Vladimir Putin.

    „Black prince” este este pseudonimul unui alt tânăr care, după spusele sale, are domiciliul atât în Moscova, cât şi în Beverly Hills şi Monaco. Acesta este fiul unui multi milionar ce activează în domeniul asigurărilor. Tipul pozează pe un Rolls Royce într-o staţiune de vacanţă tropicală destinată elitelor.

    Astfel de fotografii l-au înfuriat anterior pe Putin, care este împotriva etalării bogăţiei celor mai înstăriţi oameni din Rusia, afirmând că „în perioada sovietică unii oameni făceau paradă cu bogăţia lor prin implantarea dinţilor de aur, mai ales a dinţii din faţă, cu scopul de a demonstra mărimea averii lor. Lamborghini şi ale jucării scumpe sunt exact ca acei dinţi de aur”, spune el.