BusinessMagazin

Tag: razboi

  • HBO a lansat trailerul celui de-al 7-lea sezon al “Game of Thrones”: Războiul e aproape – VIDEO

    Pe scurt, regina Cersei aliază trupele pentru marea bătălie, Jon Snow se pregăteşte pentru război în Nord, iar Daenerys şi dragonii săi se îndreaptă spre Westeros vizând Tronul de Fier.

    Sezonul 7 cuprinde doar şapte episoade, spre deosebire de sezoanele precedente ce au constat din zece episoade, ceea ce înseamnă că scenariştii vor intensifica intriga şi vor rezolva întâmplările din Westeros. Noul trailer sugerează că Cersei Lannister şi Daenerys Targaryen se vor confrunta, în timp ce Jon Snow se confruntă cu ameninţarea Umblătorilor Albi din Nord.

    Trailerul care are 1 minut şi 48 secunde oferă sugestii şi despre destinele unor personaje precum Jamie, Jorah şi Arya.

    Game of Thrones revine pe micile ecrane cu cel de-la şaptelea sezon, pe 16 iulie, pe HBO, cu o întârziere de aproape trei luni de la startul tradiţional al sezoanelor trecute, ce avea loc pe la începutul lunii aprilie.

    Producătorii serialului au fost nevoiţi să amâne producţia noulu sezon pentru că povestea avea nevoie de un cadru înzăpezit, iar filmările nu au fost posibile pe timpul verii în respectivele zone.

    Trailerul oficial poate fi văzut mai jos:

     

  • HBO a lansat trailerul celui de-al 7-lea sezon al “Game of Thrones”: Războiul e aproape – VIDEO

    Pe scurt, regina Cersei aliază trupele pentru marea bătălie, Jon Snow se pregăteşte pentru război în Nord, iar Daenerys şi dragonii săi se îndreaptă spre Westeros vizând Tronul de Fier.

    Sezonul 7 cuprinde doar şapte episoade, spre deosebire de sezoanele precedente ce au constat din zece episoade, ceea ce înseamnă că scenariştii vor intensifica intriga şi vor rezolva întâmplările din Westeros. Noul trailer sugerează că Cersei Lannister şi Daenerys Targaryen se vor confrunta, în timp ce Jon Snow se confruntă cu ameninţarea Umblătorilor Albi din Nord.

    Trailerul care are 1 minut şi 48 secunde oferă sugestii şi despre destinele unor personaje precum Jamie, Jorah şi Arya.

    Game of Thrones revine pe micile ecrane cu cel de-la şaptelea sezon, pe 16 iulie, pe HBO, cu o întârziere de aproape trei luni de la startul tradiţional al sezoanelor trecute, ce avea loc pe la începutul lunii aprilie.

    Producătorii serialului au fost nevoiţi să amâne producţia noulu sezon pentru că povestea avea nevoie de un cadru înzăpezit, iar filmările nu au fost posibile pe timpul verii în respectivele zone.

    Trailerul oficial poate fi văzut mai jos:

     

  • O trupă de elită americană a ascuns mulţi ani ceva TERIBIL. SUA au negat întotdeauna că ar face asta


    Beretele verzi şi-au câştigat renumele în mai multe teatre de război datorită misiunilor speciale pe care le-au avut.

    În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, un grup de elită din armata Statelor Unite a fost antrenat la o şcoală de comando din Scoţia de către soldaţii britanici care purtau berete verzi ca semn distinctiv. După absolvire, soldaţii americani au primit aceleaşi tipuri de berete.

    Vezi aici cum trupa de elită americană a ascuns mulţi ani ceva teribil. SUA au negat întotdeauna că ar face asta

  • Omar al-Bashir, urmărit internaţional pentru crime de război, invitat la un summit alături de Trump

    Omar al-Bashir va ajunge vineri în Arabia Saudită, a declarat Ibrahim Ghandour, ministrul sudanez de Externe, exprimând speranţa că Washingtonul va anula în iulie sancţiunile impuse ţării sale şi că Administraţia Donald Trump vrea normalizarea relaţiilor bilaterale.

    Statele Unite nu au confirmat iniţiativa. Sudanul este vizat de sancţiuni americane din anul 1997, pe fondul acuzaţiilor că ar susţine terorismul.

    Donald Trump va ajunge în Arabia Saudită sâmbătă şi nu este clar dacă se va întâlni cu Omar al-Bashir.

  • Cele patru hărţi care arată de ce Uniunea Europeană este destinată extincţiei

    Economiile din Europa de sud depind de economiile din nord

    Economiile din Europa de sud au câştigat mai puţin din aderarea la UE decât nordul Europei. Acestea nu câştigă din controlul politicii monetare a UE, sunt prinse într-o uniune monetară cu Germania. Aceste ţări nu-şi pot devaloriza monedele pentru a-şi proteja economiile şi pentru a promova stabilitate socială în momente de criză.

    Ţările din Europa de sud se confrunte cu probleme în sectorul bancar seminificative care ar putea destabiliza sistemul financiar al Europei.

    De asemenea, popularitatea UE in sud este foarte scăzută, iar partidele eurosceptice câştigă teren.

    Obiectivele ţărilor membre fondatoare şi ale altor naţiuni diferă.
     
     
    Realităţile economice ale ţărilor din nordul şi centrul Europei diferă de cele ale ţărilor din sud şi est. Franţa vrea să fie la conducere alături de Germania, dar îi lipseşte influenţa economică a Germaniei. 
     
    Marea Britanie a ieşit din UE, dar va fi legată mult timp de Uniune datorită legăturilor economice şi apropierii teritoriale. În prezent, Marea Britanie are o strategie dublă: păstrarea legăturilor cu UE şi întârirea celor cu SUA. În estul continentului este zona de frontieră a UE. Statele din centrul şi estul Erupei au aderat la NATO şi UE şi se trag din vechiul bloc sovietic. Divizarea UE a făcut ca membrii ţărilor din est şi vest să aibă scopuri diferite, ceea ce a dus la creşterea mişcărilor naţionaliste pe întreg continentul. 
     
    Geografia unei ţări nu are prea multe de-a face cu securitatea
     
    Germania se află în centrul continentului şi nu are graniţe naturale care să o protejeze de inamici. Asta o face vulnerabilă la atacuri din vest din Franţa sau din est din Rusia.
     
    Drept rezultat, Germania a încercat să conducă prin război şi prietenie. Sudul Europei are mai puţine râuri navigabile pentru comerţ. Alpii izolează peninsula italiană de restul Europei şi un zid muntos desparte Spania de Franţa.
    Cu toate acestea, graniţele naturale nu asigură securitatea după cum au demonstrat şi Hannibal şi Napoelon. 
     
    Italia, Spania, Portugalia nu mai sunt puteri nu mai sunt puteri navale precum au fost în trecut, iar geografia le opreşte expansiunea spre nord.

  • Cel mai nou RĂZBOI bate la uşă. Declaraţiile care au zguduit lumea, de la Washington până la Berlin şi Beijing. ”Sunt ÎNGROZIT de asta…”

    Merkel şi Li au semnalat, astfel, o alianţă globală sugerată de mai multe ori de oficialii de la Berlin ca opoziţie la agenda protecţionistă a lui Trump. Tot la sfârşitul săptămânii trecute, pre­şedintele francez François Hollande şi Merkel au apreciat că Trump reprezintă „o provocare“ pentru Europa. În noua ordine politică germană, Germania va avea probabil un preşedinte care s-a declarat „îngrozit“ de campania noului preşedinte american.

     

  • Cele patru hărţi care arată de ce Uniunea Europeană este destinată extincţiei

    Economiile din Europa de sud depind de economiile din nord

    Economiile din Europa de sud au câştigat mai puţin din aderarea la UE decât nordul Europei. Acestea nu câştigă din controlul politicii monetare a UE, sunt prinse într-o uniune monetară cu Germania. Aceste ţări nu-şi pot devaloriza monedele pentru a-şi proteja economiile şi pentru a promova stabilitate socială în momente de criză.

    Ţările din Europa de sud se confrunte cu probleme în sectorul bancar seminificative care ar putea destabiliza sistemul financiar al Europei.

    De asemenea, popularitatea UE in sud este foarte scăzută, iar partidele eurosceptice câştigă teren.

    Obiectivele ţărilor membre fondatoare şi ale altor naţiuni diferă.
     
     
    Realităţile economice ale ţărilor din nordul şi centrul Europei diferă de cele ale ţărilor din sud şi est. Franţa vrea să fie la conducere alături de Germania, dar îi lipseşte influenţa economică a Germaniei. 
     
    Marea Britanie a ieşit din UE, dar va fi legată mult timp de Uniune datorită legăturilor economice şi apropierii teritoriale. În prezent, Marea Britanie are o strategie dublă: păstrarea legăturilor cu UE şi întârirea celor cu SUA. În estul continentului este zona de frontieră a UE. Statele din centrul şi estul Erupei au aderat la NATO şi UE şi se trag din vechiul bloc sovietic. Divizarea UE a făcut ca membrii ţărilor din est şi vest să aibă scopuri diferite, ceea ce a dus la creşterea mişcărilor naţionaliste pe întreg continentul. 
     
    Geografia unei ţări nu are prea multe de-a face cu securitatea
     
    Germania se află în centrul continentului şi nu are graniţe naturale care să o protejeze de inamici. Asta o face vulnerabilă la atacuri din vest din Franţa sau din est din Rusia.
     
    Drept rezultat, Germania a încercat să conducă prin război şi prietenie. Sudul Europei are mai puţine râuri navigabile pentru comerţ. Alpii izolează peninsula italiană de restul Europei şi un zid muntos desparte Spania de Franţa.
    Cu toate acestea, graniţele naturale nu asigură securitatea după cum au demonstrat şi Hannibal şi Napoelon. 
     
    Italia, Spania, Portugalia nu mai sunt puteri nu mai sunt puteri navale precum au fost în trecut, iar geografia le opreşte expansiunea spre nord.

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Dorin Oancea, editorialist Mediafax: Bătaia lungă a disputei dintre taximetrişti şi Uber

    Li s-a spus luddiţi, după numele insului care i-a condus, şi ecourile acelei mişcări pot fi regăsite chiar şi astăzi, în comunităţi care nu agreează tehnologia sau globalizarea sau traiul modern. Aceeaşi mentalitate o regăsesc şi în mişcarea şoferilor de taxi faţă de serviciul Uber, mişcare care a fost capul de afiş al săptămânii care se încheie şi care mi-a umplut wall-ul paginii de Facebook de opinii. Opinii, trebuie să spun, nu prea favorabile şoferilor de taxi bucureşteni, din varii motive, binecunoscute – lipsă de politeţe sau de bani mărunţi, muzica de un anume gen, fumat, mod de adresare lipsit de politeţe.

    Ce nu înţeleg nici şoferii de taxi nici domnii care conduc organizaţiile care îi reprezintă este că schimbarea este mult mai profundă şi ţine de conceptul de economie colaborativă, de care ar trebui să se preocupe nu numai ei, ci şi autorităţile statului sau cele europene. Economia colaborativă a fost inventată în urmă cu câţiva ani şi este intens folosită de specialişti de cel puţin trei, dar nu este un concept tocmai comun – de pildă, doi americani din trei nu au auzit de aşa ceva. Este modelul de afaceri care permite oamenilor să folosească bunuri în comun, de unde obţinerea de finanţări – vezi platformele de crowdfunding de genul Kickstarter şi care constituie o alternativă la serviciile de creditare, de unde posibilităţi noi de a călători – vezi Uber sau Zipcar, alternative la companiile da taxi sau de transport, de unde cazare – vezi cazul serviciului Airbnb, alternativă la lanţurile actuale de hoteluri. Modelul poate fi adoptat chiar şi de administraţii, vezi proiectul “Open Budget: Oakland”, un model de claritate în ceea ce priveşte administrarea bugetului local, care permite oricărui cetăţean să înţeleagă ce se întâmplă cu banii proveniţi din taxele locale şi să participe la distribuirea acestora.

    Economia colaborativă va afecta nu numai companiile de taximetre din România, ci, în curând, şi băncile, hotelurile, educaţia, modul de a munci sau sistemul administrativ. Iar disputa dintre taximetrişti şi Uber este falsă, adevărata competiţie este între un model de a trăi şi munci după preceptele secolului XIX sau cele ale secolului XXI. Este adevărat că demersul taximetriştilor români este susţinut de mişcări asemănătoare în multe alte ţări, cum la fel de adevărat este că serviciul a fost interzis în alte părţi ale lumii.

    Îngrijorarea taximetriştilor în privinţa fiscalizării serviciilor Uber este falsă şi Uber în sine este o companie care are destule probleme. Mai importante decât această dispută sunt schimbările pe care le anunţă, la care ar trebui să ne gândim cu toţii, nu numai taximetrişti sau uberişti; iar autorităţile ar trebui să se gândească nu la modul în care pot amenda pe unii şi pe alţii, ci la modul în care sistemul se schimbă. Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi la o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii simpli au rămas undeva în urmă. Fie ei taximetrişti sau uberişti.

  • Dorin Oancea, editorialist Mediafax: Bătaia lungă a disputei dintre taximetrişti şi Uber

    Li s-a spus luddiţi, după numele insului care i-a condus, şi ecourile acelei mişcări pot fi regăsite chiar şi astăzi, în comunităţi care nu agreează tehnologia sau globalizarea sau traiul modern. Aceeaşi mentalitate o regăsesc şi în mişcarea şoferilor de taxi faţă de serviciul Uber, mişcare care a fost capul de afiş al săptămânii care se încheie şi care mi-a umplut wall-ul paginii de Facebook de opinii. Opinii, trebuie să spun, nu prea favorabile şoferilor de taxi bucureşteni, din varii motive, binecunoscute – lipsă de politeţe sau de bani mărunţi, muzica de un anume gen, fumat, mod de adresare lipsit de politeţe.

    Ce nu înţeleg nici şoferii de taxi nici domnii care conduc organizaţiile care îi reprezintă este că schimbarea este mult mai profundă şi ţine de conceptul de economie colaborativă, de care ar trebui să se preocupe nu numai ei, ci şi autorităţile statului sau cele europene. Economia colaborativă a fost inventată în urmă cu câţiva ani şi este intens folosită de specialişti de cel puţin trei, dar nu este un concept tocmai comun – de pildă, doi americani din trei nu au auzit de aşa ceva. Este modelul de afaceri care permite oamenilor să folosească bunuri în comun, de unde obţinerea de finanţări – vezi platformele de crowdfunding de genul Kickstarter şi care constituie o alternativă la serviciile de creditare, de unde posibilităţi noi de a călători – vezi Uber sau Zipcar, alternative la companiile da taxi sau de transport, de unde cazare – vezi cazul serviciului Airbnb, alternativă la lanţurile actuale de hoteluri. Modelul poate fi adoptat chiar şi de administraţii, vezi proiectul “Open Budget: Oakland”, un model de claritate în ceea ce priveşte administrarea bugetului local, care permite oricărui cetăţean să înţeleagă ce se întâmplă cu banii proveniţi din taxele locale şi să participe la distribuirea acestora.

    Economia colaborativă va afecta nu numai companiile de taximetre din România, ci, în curând, şi băncile, hotelurile, educaţia, modul de a munci sau sistemul administrativ. Iar disputa dintre taximetrişti şi Uber este falsă, adevărata competiţie este între un model de a trăi şi munci după preceptele secolului XIX sau cele ale secolului XXI. Este adevărat că demersul taximetriştilor români este susţinut de mişcări asemănătoare în multe alte ţări, cum la fel de adevărat este că serviciul a fost interzis în alte părţi ale lumii.

    Îngrijorarea taximetriştilor în privinţa fiscalizării serviciilor Uber este falsă şi Uber în sine este o companie care are destule probleme. Mai importante decât această dispută sunt schimbările pe care le anunţă, la care ar trebui să ne gândim cu toţii, nu numai taximetrişti sau uberişti; iar autorităţile ar trebui să se gândească nu la modul în care pot amenda pe unii şi pe alţii, ci la modul în care sistemul se schimbă. Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi la o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii simpli au rămas undeva în urmă. Fie ei taximetrişti sau uberişti.