BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Cine va câştiga şi cine va pierde din războiul comercial dintre Statele Unite şi China

    Următoarele fabrici ale lumii nu vor fi în Asia de Sud, în contextul în care regiunea pierde în cursa de atragere a investiţiilor noi în producţie, scrie un editorialist al Bloomberg.

    Irene Yuan Sun consideră că Vietnamul va fi câştigătorul războiului comercial, pe măsură ce chinezii şi alţii producători se mută spre această ţară din Asia de Sud-Est.  Dacă există un pierzător, cel puţin în termeni de oportunităţi ratate, putem vorbi desspre ţările din Asia de Sud.

    În faţa costurilor în creştere, producătorii chinezi trebuie să decidă dacă să investească în tehnologii de automatizare sau să se relocheze.  Cea de-a doua variantă oferă oportunităţi imense pentru ţările mai puţin dezvoltate, în timp ce companiile chineze pot ajuta la reînvierea industrializării şi la transformarea economică de care au nevoie în noile lor case.

    S-ar putea să nu existe o astfel de şansă în această generaţie. Singura cale posibilă pentru o prosperitate de durată a fost construcţia unui sector de producţie care să fie conectat la lanţurile globale de valoare, care să crească nivelurile productivităţii şi care să creeze job-uri în toată economia.

    Dovezile arată că ţările din sudul Asiei au rămas în urmă în ceea ce priveşte atragerea de investiţii în producţie. Nu doar Vietnamul are un avantaj: ţările din Africa, de asemenea, consideră producţia o prioritate. Doar Etiopia a deschis peste 10 parcuri industriale în perioada recentă şi au pus bazele unei agenţii guvernamentale pentru a atrage investiţiile străine. Potrivit unui raport al World Bank, regiunea africană sub-sahariană este pe primul loc din punctul de vedere al reformelor încă din 2012.

    Chiar dacă PIB-ul total al Asiei de Sud este cu 70% mai mare decât al Africii, continentul a primit de trei ori mai mult şi jumătate din nivelul investuiţiilor din China spre Asia de Sud în 2012, cel mai recent an pentru care Naţiunile Unite au publicat statistici referitoare la investiţiile străine directe. În ultimii cinci ani, Institututul Întreprinderilor Americane care urmăreşte investiţiile globale din China a înregistrat 13 dealuri de investiţii în Africa şi doar nouă în Asia de Sud.

    Bangladesh oferă o perspectivă asupra problemei. Ţara trebuie să creeze 2 milioane de job-uri în fiecare an doar pentru a ţine pasul cu populaţia în creştere. Totuşi, în pofida unui sector al producţiei în creştere, nu poate să reducă birocraţia şi să realizeze reformele de care este nevoie pentru a atrage investiţii şi a diversifica producţia de haine. În ultimii câţiva ani, Bangladesh a scăzut pe locul 176 din 190 de ţări într-un clasament al gradului de dificultate în ceea ce priveşte modul în care se fac afacerile (Ease of Doing Business). Compania cu origini în Bangladesh DBL Group investeşte într-o nouă facilitate de producţie de îmbrăcăminte care va genera 4.000 de locuri de muncă – în Etiopia.

    „Fantezia, mai întâlnită mai ales în India, că o ţară poate cumva să facă un salt mare de la o economie preponderent rurală, care se bazează pe agricultură, înspre una ce se bazează pe servicii, este doar atât: o fantezie. Africa de Sud nu îşi poate permite să piardă şansa de a creşte sectorul producţiei”, concluzionează editorialistul de la Bloomberg.

  • Riscul unui război atomic între SUA şi Rusia, în creştere: 34 de milioane de oameni ar muri în primele ore de la izbucnirea conflictului

    Potrivit unei simulări, ce a fost realizată în cadrul programului Ştiinţă şi Securitate Globală al Universităţii Princeton, 34 de milioane de oameni ar deceda, iar alte 57 de milioane ar fi rănite în primele ore după izbucnirea unei conflagraţii nucleare. Estimările nu includ persoanele ce vor suferi pe termen lung de probleme de sănătate, informează cotidianul The Independent.

    Cercetătorii americani susţin că un război nuclear ar putea fi declanşat în urma escaladării unui conflict convenţional între Rusia şi NATO.

    Potrivit scenariului imaginat de echipa de cercetători, “în speranţa de a opri o ofensivă SUA-NATO, Rusia lansează, de la o bază din enclava Kaliningrad, o armă nucleară cu rolul de foc de avertizare. NATO ripostează cu un atac nuclear tactic executat de aviaţie”.

    “După ce pragul nuclear a fost depăşit, conflictul escaladează spre un război nuclear tactic în Europa. Rusia lansează 300 de focoase nucleare, cu ajutorul avioanelor şi rachetelor cu rază scurtă de acţiune, pentru a lovi bazele NATO şi trupele aflate în ofensivă. NATO răspunde cu aproximativ 180 focoase nucleare lansate de avioane”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum finanţează războaiele culturale din Europa laică miliardarii americani religioşi

     Însă şi miliardari americani, unii dintre ei prieteni ai preşedintelui american Donald Trump, plătesc organizaţiilor care militează contra avortului sau eutanasiei în Europa zeci de milioane de dolari pentru a influenţa politica şi legea.

    Grupurile americane nu au marcat încă victorii mari. Dar acţionează concertat şi până acum şi-au făcut doar încălzirea, au avertizat parlamentarii europeni care lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. O anchetă privind operaţiunile acestor grupuri şi sponsorii lor a publicat EUobserver. Autorii sunt Michael Bird, care scrie pentru site-ul de ştiri The Black Sea şi s-a specializat pe materiale pentru drepturile omului, şi Blaz Zgaga, ziarist de investigaţie sloven.

    Războiul cultural este mai cuprinzător, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale, cercetarea embrionară şi eutanasia fiind de asemenea implicate în ciocnirea valorilor. Aproximativ 21 de thinktank-uri, ONG-uri şi alte entităţi religioase cheltuie în prezent 2,1 – 3,1 milioane de euro pe an pentru lobby la Parlamentul European şi Comisia Europeană pe aceste fronturi, potrivit registrului de transparenţă al UE. Majoritatea provin din Austria, Belgia, Franţa, Polonia, Spania şi Elveţia. Dar Vaticanul este cel mai mare cheltuitor individual.

    Ambasadorul Bisericii Romano-Catolice în Belgia se întâlneşte uneori cu oficiali ai UE. Cealaltă unitate a Bisericii, Comisia Episcopiilor Uniunii Europene (Comece), creată la Bruxelles în 1980, cheltuie, de asemenea, 1,25 milioane de euro pe an pentru a încerca să influenţeze instituţiile UE. Comece crede că „fiecare persoană trebuie protejată de la concepţie şi până la moartea naturală”. Misiunea sa este „nu de a face lobby”, ci de a „pleda” pentru un punct de vedere catolic asupra afacerilor UE, a declarat purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Alessandro Di Maio.

    Comece nu a făcut presiuni în ceea ce priveşte avortul sau eutanasia la nivelul UE deoarece acestea erau chestiuni de drept naţional care nu sunt de competenţa sa, a spus el. „Întrucât avortul şi eutanasia intră în competenţa statelor membre ale UE, dialogul dintre Comece şi instituţiile europene nu le include“, a explicat Di Maio. Însă, în ultima perioadă, Comece a coorganizat un seminar juridic în capitala UE intitulat „Prevenirea avortului în Europa”. Organizaţia a spus că ajutorul UE destinat ţărilor în curs de dezvoltare nu ar trebui utilizat pentru finanţarea avorturilor şi că Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare o interdicţie a fondurilor UE pentru proiectele ştiinţifice care implică distrugerea embrionilor. Organizaţia elveţiană internaţională pentru Dreptul la Educaţie şi Libertatea Educaţiei (OIDEL), un alt mare cheltuitor pe lobby la Bruxelles (200.000-300.000 euro pe an), se autodescrie ca avocat al învăţării pure.

    Însă are legături strânse cu grupurile anti-avort europene şi americane, în ciuda numelui său liberal. Unul dintre Noi, un grup umbrelă antiavort cu 48 de membri din 19 state ale UE, cheltuie anual la Bruxelles între 100.000 şi 200.000 de euro. Misiunea sa este „apărarea vieţii de la concepţie până la moartea naturală”, spune Ana del Pino, directorul său executiv.

    „Scopul nostru este să continuăm să prezentăm o alternativă reală pentru Europa, fidelă demnităţii umane şi protecţiei vieţii umane, aşa cum ar trebui să o facă o societate avansată”, a afirmat ea. Federaţia Asociaţiilor de Familii Catolice din Europa (FAFCE) cheltuie între 50.000 şi 100.000 de euro pentru lobby la nivelul UE. „Considerăm că ocrotirea familiei ar trebui să fie o chestiune centrală a politicilor UE şi că abordarea individualistă actuală este, de fapt, în contradicţie cu aspiraţiile oamenilor şi cu realitatea vieţii lor de zi cu zi“, se arată într-un comunicat al Federaţiei. Ordo Iuris, un think tank cu sediul în Polonia, cheltuie 25.000 – 50.000 de euro. Misiunea sa este „protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală” şi „protecţia identităţii căsătoriei şi a familiei”. Jeden Z Nas, un alt ONG polonez cu cheltuieli similare, a declarat că încearcă să împiedice Europa să „impună orice lege antiviaţă şi antifamilie statelor membre”.

    Majoritatea grupurilor de lobby înregistrate în UE au refuzat să răspundă la întrebări cu privire la natura activităţilor lor. Printre cei care au tăcut sunt Alliance Vita, Asociacion Enraizados, Europa pentru Familie, European Dignity Watch, Institutul European de Bioetică, Femina Europa, Fondation Jerome Lejeune, Open Doors International, Profesionişti pentru Etică, Consiliul Creştin Transatlantic şi YouthProAktiv.

    Unele dintre ele, cum ar fi fundaţia franceză Jerome Lejeune, au bugete declarate de doar 10.000 de euro. Alţii, cum ar fi Institutul European de Bioetică din Bruxelles, se laudă cu cheltuieli de peste 100.000 de euro anul trecut. În ceea ce priveşte finanţările americane, registrul de transparenţă al UE dezvăluie doar vârful unui aisberg european. O analiză a sute de declaraţii fiscale din SUA arată că şase grupuri conservatoare din SUA au cheltuit cel puţin 19,4 milioane de dolari (17,2 milioane euro) pentru lobby în Europa între 2012 şi 2017.

    În aceeaşi perioadă, grupurile au strâns 429 milioane dolari de la donatori americani, o parte din fonduri provenind de la miliardari conservatori care au legături strânse cu Trump. Printre ele figurează: Alianţa Mondială a Tineretului (WYA), Alianţa Apărând Libertatea (ADF), Institutul Acton, Centrul American pentru Drept şi Justiţie (ACLJ), Human Life International şi Heartbeat International. WYA, cu sediul în New York, a transferat 644.000 de dolari organizaţiilor afiliate din UE între 2012 şi 2017. În aceeaşi perioadă, a obţinut 1,86 milioane dolari de la Fundaţia Chiaroscuro a lui Sean Fieler, un miliardar catolic care l-a consiliat pe Trump în campania electorală din 2016. De asemenea, organizaţia a primit 571.000 de dolari de la un alt grup conservator, Fundaţia John Templeton. Biroul WYA din Bruxelles are trei lobbyişti acreditaţi care au cheltuit 45.000 de euro anul trecut şi care au organizat o conferinţă despre „bună guvernare” la Parlamentul UE în luna iulie a acestui an. De asemenea, WYA are sucursale în Austria şi Croaţia. Aceasta susţine că are 300.000 de membri cu vechime în întreaga lume. Pentru a i se alătura, oamenii trebuie să semneze un formular online în care se spune: „Suntem convinşi că demnitatea intrinsecă deţinută de fiecare fiinţă umană de la concepţie până la moartea naturală este fundamentul dreptului tuturor la viaţă”. Aceasta nu este politica UE, însă nu a oprit Uniunea de la a acorda WYA 63.000 euro în subvenţii în cadrul programului de educaţie Erasmus în ultimii ani. La rândul său, ADF, cu sediul în Arizona, a transferat 8,4 milioane dolari afiliaţilor săi europeni în ultimii cinci ani. Organizaţia şi-a obţinut finanţarea, de circa 228 milioane dolari, parţial de la Fundaţia Richard şi Helen DeVos şi de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince. Familia DeVos are legături strânse cu Trump – Betsy DeVos este secretarul educaţiei al lui Trump. Familia Prince are, de asemenea, legături cu Trump şi un trecut controversat. Erik Prince, preşedintele fundaţiei, este fratele lui Betsy DeVos. El este, de asemenea, fondatorul fostei firme americane de securitate Blackwater, care a mitraliat şi ucis 37 de civili irakieni în 2007. ADF îşi are sediul european la Viena şi filiale la Bruxelles, Londra, Strasbourg şi Geneva. Doar unitatea sa din Bruxelles cheltuieşte între 200.000 şi 300.000 de euro pe an. În statutul său se arată că „pledează pentru dreptul la viaţă al nenăscutului în faţa celor mai puternice instituţii din lume”.

    „În ultimii 24 de ani, o mişcare proviaţă în plină ascensiune a forţat închiderea a 75% din afacerile de avort chirurgical din America (…) dar peste 500 de facilităţi de avort încă mai există. Mai sunt multe de făcut”, se mai arată în statut – un indicator al agendei sale europene. Institutul Acton cu sediul în Michigan a transferat 1,1 milioane de dolari reţelei sale europene şi a obţinut 58 milioane de dolari în donaţii americane în perioada 2012-2017. De asemenea, a obţinut fonduri de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince şi de la un alt miliardar conservator, Charles G. Koch. ACLJ, cu sediul la Washington, a transferat 7,5 milioane dolari în Europa, cea mai mare parte la Centrul European de Drept şi Justiţie (ECLJ) din Roma, care depune dosare cu privire la demnitatea persoanei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg şi la alte tribunale. ACJL a obţinut 111 milioane de dolari în donaţii din SUA între 2012 şi 2017. A fost creată de un evanghelist de televiziune, Pat Robertson, în 1990, în timp ce filiala sa europeană a fost co-fondată de Jay Sekulow, care a fost avocatul lui Trump. Human Life International, cu sediul în Virginia, este un grup misionar cu peste 100 de afiliaţi din întreaga lume. A strâns 17,1 milioane dolari de la donatorii americani şi a cheltuit 1,5 milioane dolari în 15 ţări europene în  cinci ani.

    International Heartbeat International îşi propune „să facă avortul nedorit astăzi şi de neconceput pentru generaţiile viitoare”. A strâns 15,2 milioane dolari în SUA şi a cheltuit 190.000 de dolari în Europa.

    Grupurile sunt legate nu doar prin valorile şi donatorii lor. Uneori, acestea acţionează în concert pe scena UE. Unele au participat la evenimente organizate de Agenda Europe, o „reţea informală” de „persoane, ONG-uri şi experţi” care organizează reuniuni anuale, potrivit propriei descrieri.

    Agenda Europa a fost o „reţea sigură şi închisă de aliaţi profamilie, proviaţă, prolibertate”, a declarat Sophia Kuby, unul dintre lobbyiştii ADF din UE şi fiica unui scriitor german de dreapta, într-o prezentare din 2014. O altă modalitate de a descrie Agenda Europa ar fi „o reţea liberă de asociaţii ale societăţii civile, reprezentanţi ai bisericii catolice, ale altor biserici, academicieni catolici şi politicieni, care iau contact, discută şi fac strategii pentru a promova o viziune religioasă asupra lumii în Europa, la nivel naţional şi în instituţiile europene „. Acest lucru îl spune Neil Datta, secretarul Forumului Pafrlamentar European pentru Populaţie şi Dezvoltare (EPFPD), o ONG cu sediul la Bruxelles care reprezintă parlamentari din întreaga Europă ce lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. Agenda Europa este împotriva avortului, a unor forme de contracepţie, a educaţiei sexuale liberale şi a favorizat familiile heterosexuale şi patriarhale, povesteşte Datta. „Pentru ei, drepturile lor ca persoane religioase au prioritate în faţa legilor naţionale laice.”

  • Două dintre cele mai mari economii mondiale sunt „la cuţite”: Tensiunile comerciale dintre Coreea de Sud şi Japonia ating cote înalte

    Coreea de Sud a pus miercuri în aplicare planurile potrivit cărora exclude Japonia de pe „lista albă” a partenerilor comerciali – unde partenerii primesc acordurile de comerţ în mod accelerat – într-o reacţie similară cu acţiunile întreprinse de Tokyo în faţa Seoul-ului în conflictul comercial, potrivit CNBC.

    Ministrul de Comerţ al Coreei de Sud a anunţat că a eliminat Japonia de pe „lista albă” care cuprinde 29 de state ce se bucură de restricţii comerciale minime în relaţia cu Seoul.

    Mutarea vine la o săptămână după ce Coreea de Sud a depus o plângere la Organizaţia Mondială a Comerţului cu privire la o decizie separată a japonezilor de a înăspri regulile de comerţ în relaţia cu o serie de companii cheie din Coreea de Sud.

    Seoul a acuzat Tokyo că foloseşte ca o armă războiul comercial pentru a se răzbuna pentru decizia tribunalelor sud-coreene, de a le cere companiilor japoneze să ofere compensaţii sud-coreenilor care au fost puşi la muncă forţată în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

    Măsurile luate de Tokyo au atins un punct sensibil în Coreea de Sud, în contextul în care naţiunea încă resimte efectele dominaţiei coloniale a Japonezilor din perioada 1910-1945.

     

  • Despre vulnerabilităţi informatice, în mijlocul deşertului

    Cu temperaturi de peste 40 de grade pe timp de vară, iconicul Las Vegas nu poate fi descris o destinaţie turistică populară în luna august. Totuşi, 22.200 de persoane au călătorit spre aceasta din toate colţurile lumii în intervalul 3-9 august şi s-au îngrămădit în hotelurile de pe celebra „strip”, artera care conectează principalele atracţii ale oraşului. Aruncatul zarurilor nu a fost însă principala lor preocupare. Toţi au veniti aici pentru Black Hat, descris în presa internaţională drept „cel mai mare eveniment axat pe securitate informatică” al lumii, un eveniment cu expozanţi care îşi prezintă cele mai noi produse de securitate cibernetică, dar, mai ales, cele mai recente descoperiri legate de vulnerabilităţi ale unor cercetători şi pasionaţi de securitate informatică în produsele giganţilor din tehnologie pe care le folosim zilnic.

    La peste 10.000 de km depărtare de casă, în una dintre sălile de conferinţă ale unuia dintre hotelurile opulente ale „Oraşului Păcatelor” i-am găsit pe Andrei Luţaş şi Dan Luţaş (– care nu sunt înrudiţi, dar sunt numiţi de colegii lor „fraţii geniali de la Bitdefender”). Timp de câteva ore, ei au prezentat în mod detaliat tehnicalităţile unei vulnerabilităţi care a ţinut apoi titlurile publicaţiilor internaţionale de profil.

    Cei doi Luţaş, care lucrează în biroul din Cluj-Napoca al producătorului românesc de soluţii de securitate informatice, au descoperit un defect care vizează toate procesoarele Intel, fie că sunt folosite de companii sau de oamenii de rând. Un atac informatic bazat pe această vulnerabilitate ar permite accesul la toate informaţiile existente pe sistemul de operare, inclusiv parole, coduri de acces, conversaţii private şi documente sensibile. Circa trei din patru procesoare de pe piaţă sunt fabricate de Intel, ceea ce face ca un număr semnificativ de utilizatori din toată lumea să fi fost expuşi la riscul de a deveni potenţiale ţinte.

    Tipul de atac se încadrează în rândul celor bazate pe executare speculativă, o modalitate prin care procesorul rulează multiple instrucţiuni simultan şi intuieşte acţiuni viitoare ale utilizatorului pentru o experienţă de utilizare mai plăcută, au fost descoperite iniţial la începutul anului 2018, cunoscute sub denumirea Meltdown. De atunci, mai multe variante de atac au fost descoperite şi rezolvate, total sau în parte, prin actualizări ale sistemelor de operare.

    Noua vulnerabilitate descoperită de Bitdefender poate să ocolească toate mecanismele de remediere implementate după descoperirea vulnerabilităţilor de acest tip asemănătoare găsite anterior. În plus, persoanele expuse la sustragerea de date pe baza acestei vulnerabilităţi nu pot să afle de existenţa unei breşe întrucât atacul nu lasă urme şi nu poate fi depistat de soluţii de securitate. „Odată ce află de această vulnerabilitate, criminalii informatici ar avea puterea să descopere cele mai vitale şi bine protejate informaţii ale companiilor şi indivizilor din întreaga lume, dar şi posibilitatea să le sustragă, să şantajeze, să saboteze şi să spioneze. Cercetarea acestor atacuri este cu adevărat revoluţionară întrucât ajunge la însăşi esenţa modului în care funcţionează procesoarele moderne şi necesită o înţelegere profundă a procesoarelor, sistemelor de operare şi tehnicilor de executare speculativă”, a detaliat într-o informare de presă Gavin Hill, vicepreşedinte pentru centre de date şi produse de securitate pentru reţele la producătorul. Bitdefender a colaborat cu Intel timp de aproape un an până la momentul comunicării publice a acestui nou atac.

    De ce derulează însă producătorul românesc de soluţii de securitate informatică astfel de cercetări ? „Noi avem capabilităţile tehnice de a produce tipul acesta de informaţie şi avem în vedere ceea ce se numeşte «threat intelligence», adică să ştim totul despre ameninţări informatice, un tip de inteligenţă care devine depăşit fiindcă vulnerabilităţile acestea se află şi altundeva, se află în dispozitive hardware care ar putea conţine un virus. Dacă pentru software există platforme automatizate care descoperă vulnerabilităţi, la hardware trebuie să cunoşti aceste vulnerabilităţi”, explică Bogdan Botezatu, director de cercetare la Bitdefender. „Dacă în 2007, câţiva oameni din cadrul Bitdefender puteau analiza toate ameninţările informatice de atunci, care erau în jur de 10.000, în prezent ne vin între 300.000 şi 500.000 de ameninţări informatice în fiecare zi. Întrebarea este cum ţii pasul cu aşa ceva?”, descrie el evoluţia ameninţărilor cibernetice de-a lungul anilor. „Noi avem un «shop» destul de mare în Iaşi, probabil baza analizei, un laborator fabulos, la Palas Mall, un centru de birouri care arată ca în Praga, unde avem circa 200 de oameni de analiză antimalware. Din păcate, 200 de oameni vs. 500.000 de ameninţări informatice nu este rezonabil”, explică specialistul. Atfel, în 2006, şi-au zis: „Ce-ar fi să angajăm roboţi, să facem algoritmi de inteligenţă articială?, povesteşte Botezatu, referindu-se la o perioadă în care  inteligenţa articială nu era aplicată nicăieri, nici măcar în banking. În 2008 compania avea deja 12 patente pe inteligenţă artificială în cybersecurity. „Unii dintre angajaţii din Iaşi supraveghează algoritmii de inteligenţă artificială să nu fie antrenaţi pentru caracteristicile greşite. Iar cei doi „fraţi” Luţaş fac parte din „mâna de oameni” – la nivel internaţional – capabili să descifreze astfel de vulnerabilităţi.

    Colaborarea între companii din toate colţurile lumii – şi chiar şi cu persoane care nu sunt încadrate în organigrama unui  gigant pare să fie esenţială în „războiul informatic”. În cazul Intel, de pildă, vulnerabilitatea a fost remediată printr-un update software de Microsoft, fundaţia Linux şi ceilalţi dezvoltatori de sisteme de operare. Colaborările din industrie se extind până la orice pasionat de astfel de descoperiri, aflat în orice colţ al lumii, iar companiile din tehnologie încurajează acest tip de cooperări.

    Spre exemplu, Microsoft a anunţat în cadrul evenimentului că va creşte valoarea recompenselor oferite cercetătorilor şi „hackerilor etici” care dezvăluie posibilele vulnerabilităţi în infrastructura serviciului cloud al companiei. Prin intermediul programului de recompense al companiei oricine poate „câştiga” 300.000 de dolari dacă face o descoperire importantă legată de posibilele breşe de securitate ale acestui serviciu.

    “Pentru a permite cercetătorilor să testeze cu încredere, în mod agresiv, Azure, invităm un grup select de indivizi talentaţi să vină şi să facă tot ce pot pentru a simula atacurile hackerilor”, a scris Kymberlee Price, un manager de securitate al Microsoft, într-o postare pe blog. Laboratorul de securitate este construit astfel încât să fie izolat de clienţii companiei – tocmai cu scopul cercetării posibilelor vulnerabilităţi ale infrastructurii cloud a Microsoft.

    Accesul la laboratorul de securitate al gigantului este însă limitat şi necesită înregistrarea. În afară de aceste recompense maxime, Microsoft oferă prin programul de recompense şi „premii” mai mici, cuprinse între 500 de dolari şi 40.000 de dolari. „Prin indentificarea şi raportarea vulnerabilităţilor către Microsoft, cercetătorii din securitate au demonstrat în mod repetat că să lucrezi împreună înseamnă să-i protejezi pe clienţi”, a adăugat Price, care a confirmat că Microsoft a oferit recompense de 4,4 milioane de dolari în ultimele luni.

    În cadrul Black Hat, şi Apple a anunţat deschiderea unui program de recompense pentru dezvăluirea de vulnerabilităţi legate de iOS şi MacOS, iar valoarea sumei acordate celor care fac descoperiri majore poate ajunge la 1 milion de dolari. Apple oferă iPhone-uri „hackerilor etici” şi cercetătorilor, astfel încât aceştia să le indice vulnerabilităţile posibile. Pot fi atacate smartphone-urile inteligente lansate de Jobs în 2007?

    Natalie Silvanovich, parte din echipa Project Zero a Google (echipa de analişti de securitate informatică angajaţi de Google să găsească breşe de securitate exploatate de hackeri şi agenţii de inteligenţă din toată lumea) a povestit despre modul în care, prin interacţiuni la distanţă, puteau fi atacate smartphone-urile iPhone. Echipa pe care o reprezintă a descoperit nu mai puţin de 10 astfel de vulnerabilităţi legate de modalităţile de trimitere a SMS-urilor, MMS-urilor, Voimail-urilor, iMessage-urilor şi Mail-urilor – toate remediate de către Apple. „Spre deosebire de Android, mesajele SMS sunt procesate în cod nativ de către iPhone, aspect care creşte posibilitatea coruperii memoriei.” Potrivit ei, aceste vulnerabilităţi au fost însă remediate de către Apple.

    Iar când vine vorba de mesaje, situaţia pare să devină şi mai complicată în materie de securitate când vorbim despre cele trimise prin intermediul WhatsApp. În cadrul unei alte prezentări de la Black Hat, cercetători ai companiei de securitate israeliană Check Point au dezvăluit cum WhatsApp ar putea fi atacat în scopul modificării mesajelor trimise de către un utilizator, precum şi a identităţii acestuia. Potrivit cercetătorilor, aceste vulnerabilităţi au fost raportate către WhatsApp anul trecut, dar au rămas în continuare exploatabile. Prezentarea „Reverse Engineering WhatsApp Encryption for Chat Manipulation and More” (Ingineria inversă a criptării WhatsApp pentru manipularea chat-ului şi chiar mai mult) a lui Roman Zaikin, cercetător pe zona de securitate şi Oded Vanunu, şef al cercetătorii vulnerabilităţilor la Check Point, a explicat detaliat descoperirea lor. În urmă cu un an, Zaikin, împreună cu un alt cercetător au reuşit să inverseze ingineria codului sursă al WhatsApp şi să decripteze cu succes traficul WhatsApp. Ei au descoperit trei modele posibile de atac, toate exploatând modalităţi prin care utilizatorii finali să fie păcăliţi, iar atacatorul să aibă acces la armele de interceptare şi manipulare a mesajelor trimise pe WhatsApp. Una dintre vulnerabilităţile prezentate oferea atacatorului posibilitatea de a modifica răspunsul pe chat al unei persoane de către atacatori.

    La momentul întâlnirii cu jurnaliştii din cadrul BlackHat, WhatsApp găsise soluţia de rezolvare doar pentru una dintre aceste vulnerabilităţi. Dar cei 1,5 miliarde de utilizatori ai WhatsApp (deţinută de Facebook) sunt potenţiale victime ale atacatorilor ce ar putea exploata celelalte două vulnerabilităţi, potrivit celor doi cercetători. „WhatsApp şi-a arătat disponibilitatea de a răspunde, dar a făcut puţine lucruri în direcţia remedierii situaţiei. Prin urmare, am decis să răspândim informaţiile tehnice şi scenariile posibile de atac în cadrul Black Hat USA 19 pentru a creşte gradul de conştientizare”, a spus Zaikin.

    Ingineria inversă poate fi însă folosită chiar şi în deturnarea unui avion sau, cel puţin, aşa cred specialiştii companiei de securitate informatică IOActive. Ei au descoperit un punct slab al sistemelor aeronavelor Boeing 787 Dreamliner. Ruben Santamarta, consultant pe securitate al IOActive, a povestit în faţa participanţilor că a descoperit breşe de securitate în software-ul folosit de o reţea de computere de la bordul aeronavelor. Santamarta a povestit că descoperirea a început printr-o simplă căutare pe Google. Voia să vadă dacă există documente din domeniul tehnologiei care pot fi exploatate online. Potrivit lui, după doar câteva minute de căutare, a găsit un server de Boeing neprotejat care dezvăluia codul folosit pe aeronave Boeing 787.

    Pe o astfel de aeronavă, există trei reţele electronice: una dintre acestea destinată aspectelor care nu sunt critice, cum ar fi entertainment-ul la bord, a doua, aplicaţiilor folosite de echipaj şi echipele de mentenanţă, iar a treia este folosită de echipamentul de avionică ce controlează zborul avionului şi citeşte senzorii acestuia.

    Software-ul despre care a vorbit Santamarta este folosit de cea de-a doua reţea. Totuşi, el a sugerat că este posibil ca sistemul din primea reţea să ofere acces spre cea de-a doua, de unde atacatorii ar putea exploata informaţiile deţinute de membrii ecbipajului pentru a pătrunde în cea de-a treia reţea. În teorie, aceasta ar putea fi o nouă modalitate de a deturna o aeronavă.

    „Am dovedit vulnerabilităţile, dar nu şi că acestea sunt exploatabile, astfel că prezentăm ceea ce credem noi că sunt. Avem acces limitat la informaţii, astfel că este imposibil de spus cu siguranţă dacă factorii de protecţie despre care Boeing vorbeşte funcţionează. Le oferim asistenţa noastră”, a spus Santamarta.

    Boeing insistă că software-ul din cea de-a doua reţea nu poate fi exploatat în modalitatea descrisă de IOActive. Potrivit declaraţiilor făcute ulterior în presa internaţională, gigantul Boeing spune că scenariile descoperite de Santamarta „nu pot afecta părţi critice sau esenţiale ale sistemelor aeronavelor şi nu descriu o modalitate prin care atacatorii să acceseze de la distanţă sistemele importante precum cel de avionică al unui Boeing 787”. Lista potenţialelor „uşi” pe care pot pătrunde atacatorii informatici descrise la BlackHat ar umple toate paginile revistei – iar pentru cele existente în prezent în lume, probabil nu ajung paginile tuturor publicaţiilor internaţionale. În plus, lista este deschisă fiindcă zi de zi, acesteia i se adaugă noi breşe, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii.

    Ce este Black Hat?

    Black Hat este un eveniment de securitate cibernetică, axat pe discuţii şi traininguri despre securitate informatică. Evenimentul aduce laolaltă o varietate de oameni interesaţi de securitatea informatică, de la persoane non-tehnice, până la executivi, cercetători, lideri ai domeniului şi chiar şi hackeri. Conferinţa are loc anual în Las Vegas, Barcelona, Londra, Abu Dhabi.

    Black Hat USA, care se desfăşoară la începutul lunii august, este cel mai mare eveniment de securitate informatică. Evenimentul a fost lansat în 1997 de Jeff Moss, cel care a lansat şi DEF Con – una dintre cele mai mari şi importante convenţii ale hackerilor.

    Evenimentul este structurat în două părţi: timp de patru zile, experţi în securitate, precum şi experţi aspiranţi, plătesc mii de dolari pentru a participa la sesiuni de training pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile în materie de securitate (la acestea presa nu este invitată). În alte două zile, evenimentul este format din briefing-uri în care experţi şi cercetători din toată lumea vorbesc despre cele mai recente descoperiri, mai ales noi vulnerabilităţi.

  • Avertismentul unui oficial rus: există în continuare riscul izbucnirii unui RĂZBOI NUCLEAR

    „Există riscul izbucnirii unui război nuclear. Se observă o dinamică negativă în ultimul an”, a mai spus acesta.

    Potrivit oficialului, mişcările partenerilor occidentali sunt din ce în ce mai agresive şi bazate pe emoţii. „Ei evită discuţiile privind diverse subiecte, blochează canalele de comunicare, strică arhitectura sistemului de control al armelor şi abordează în mod intenţionat o direcţie distructivă în ceea ce priveşte mecanismele eficiente din domeniul securităţii şi stabilităţii, care au fost în vigoare zeci de ani”, a mai spus Ryabkov.

    „Acesta este un comportament foarte periculos şi iresponsabil. Ar putea să ducă la consecinţe negative pentru stabilitatea strategică”, a adăugat oficialul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Satul din Pirinei plin de secrete naziste. „E cel mai adânc punct din lume în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluţiona domeniul fizicii.”

    Vechia staţie de tren din oraşul spaniol Canfranc este atăzi o simplă clădire abandonată. În timpul celui de-al doilea război mondial însă, localitatea a fost un adevărat hub al intrigilor, şi asta pentru că reprezenta punctul de frontieră pentru spioni, refugiaţi şi pentru 86 de tone de aur nazist, relatează cei de la BBC.

    „Întotdeauna am spus că oraşul Canfranc este un Casablanca al războiului”, spune Ramon J Campo, jurnalist şi autor spaniol. El dezvăluie istoria oraşului din vremurile de război. „Canfranc a fost un punct strategic unde Portugalia şi Spania vindeau tungsten către Germania, în schimbul aurului pe care Germania îl fura de la băncile centrale europene.

    Între 1940-1942 a fost de asemenea punct de frontieră folosit în special de către refugiaţi, evrei, de cei ce fugeau din calea războiului, şi asta pentru că trenul care pleca din Canfranc mergea direct în Lisabona, pe ruta Canfranc-Madrid-Lisabona, supranunumită <traseul libertăţii>. Gărzile spaniole mi-au spus că nu au predat niciodată un refugiat nemţilor. Ei le spuneau uneori acestora: <Azi nu te putem lăsa să treci pe aici, dar poţi să mergi prin cealaltă vale>.” Peste 15.000 de refugiaţi au fugit din europa nazistă prin Canfranc, iar aliaţii întreţineau aici adevărate reţele de spioni.

    Oraşul are însă şi alte secrete. Vechiul tunel de cale ferată face legătura cu un laborator subteran, remumit în întreaga lume pentru cercetările în astrofizică. Zona de cercetare se află la 800 de metri sub pământ şi rocă. Alberto Bayo, fizician: „E cel mai adânc punct în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluţiona domeniul fizicii.”

    Laboratorul este astăzi deschis şi publicului, înregistrând anul trecut peste 2.400 de vizitatori. Există un plan prin care staţia de tren să fie transformată în muzeu şi hotel. „În copilărie, acolo era locul nostru de joacă. Mergeam să ne jucăm acolo mai ales iarna, deoarece era mai cald”, povesteşte un locuitor. El mai spune că în timpul războiului aici soseau cantităţi impresionante de lingouri de aur, iar tatăl său, care era gardă pentru transportul mărfurilor, escorta camioanele pline cu preţiosul metal până în Portugalia. „Cei ce lucrau în gărzile spaniole şi franceze erau prieteni, însă nemţii nu se împrieteneau cu nimeni”, mai povesteşte Julian Herrezuelo. 

  • Una dintre cel mai afectate companii de războiul comercial face o mutare care i-ar putea supăra pe chinezi

    Acum chinezii vor trebui să scoată din buzunar aproape 111.000 de dolari pentru un autoturism Tesla Model S şi 113.000 de dolari pentru Model X.

    Tesla este una dintre cele mai afectate companii din cauza conflictului comercial SUA-China, pentru că nu are o producţie locală şi deci este nevoită să suporte direct impactul provocat de majorarea tarifelor aplicate mărfurilor importate. China a anunţat săptămâna treuctă că va majora tarifele pentru maşinile fabricate în SUA cu 50%, pentru a răspunde ameninţării lui Trump care promite noi taxe pe mărfurile chinezeşti.

    Tesla construieşte o fabrică în China căutând să recupereze banii pierduţi pe piaţa din SUA, unde cererile pentru maşinile electrice se află în scădere. Compania lui Elon Musk plănuieşte să dea startul producţiei în China, mai exact în apropierea Shanghaiului până la finalul acestui an.

    CEO-ul Tesla, celebru Elon Musk a vizitat în acestă săptămână China şi a vizitat inclusiv şi locaţia celei mai noi fabrici Tesla. De asemenea, Elon Musk a fost prezent şi la Conferinţa Mondială despre Inteligenţa Artificială de la Shanghai, alături de Jack Ma, fondatorul gigantului din e-commerceul chinezesc Alibaba.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Previziuni de la unul dintre cei mai cunoscuţi analişti financiari ai lumii

    „Principala întrebare este: cum face faţă SUA ascensiunii Chinei? Aceasta este întrebarea de bază cu care se confruntă lumea şi este o întrebare bună. În primul rând, ar trebui să spunem că este minunat pentru lume faptul că China devine din ce în ce mai bogată şi doreşte să-şi asume o poziţie de leadership mult mai mare pe plan global, în general. Există circa 1,4 miliarde de oameni acolo, o şesime din populaţia lumii, şi este extraordinar că ei devin din ce în ce mai bogaţi. Dar, evident, dacă eşti american, aceasta reprezintă o ameninţare – este un cuvânt prea puternic – , dar este o provocare competitivă. Deci asta este ceea ce se află cu adevărat în spatele războiului comercial. Există o mulţime de elemente, dar elementul principal care se află în spatele războiului comercial este că America încearcă să se asigure că această concurenţă a sa cu China este una corectă şi că există condiţii de concurenţă echitabile acum că sunt pe picior de egalitate. Deci asta se întâmplă”, spune Paul Smith, preşedintele CFA Institute, într-o discuţie pe tema îngrijorărilor prezentului.

    Despre întrebări de tipul „când se va sfârşi războiul comercial?”, el susţine că sunt greşite, pentru că acest război nu se va termina până când una dintre cele două ţări – SUA şi China – nu va decide că echilibrul a fost resetat pentru totdeauna. Iar acest lucru va dura o generaţie.

    La nivel global se profilează un război comercial, precum şi un război între politicile monetare, respectiv un război valutar între marile puteri. Administraţia de la Washington a transmis mesaje mai mult sau mai puţin voalate prin care a acuzat China şi Uniunea Europeană că sunt implicate într-un joc major de manipulare monetară pentru a concura cu Statele Unite. Recent, SUA au acuzat în mod oficial China de manipulare valutară, după ce guvernul de la Beijing a permis la începutul lunii august deprecierea valorii yuanului peste pragul de 7 unităţi pentru un dolar, la un nivel record din ultimul deceniu, în contextul în care devalorizarea monedei ar ajuta companiile chinezeşti să contrabalanseze costurile suplimentare generate de taxele vamale mai ridicate impuse recent de SUA pe fondul războiului comercial dintre cele două ţări. Intervenţia băncii centrale chineze nu a rămas fără ecouri pe pieţele valutare din Asia şi pe bursele de acţiuni europene, venind la scurt timp după ce preşedintele american, Donald Trump, a susţinut că va impune pe 1 septembrie tarife de 10% asupra tuturor importurilor din China rămase netarifate, potrivit Reuters.

    „Când vorbesc cu tinerii, le spun mereu: «Aceasta este viaţa voastră. Viaţa noastră a fost Războiul Rece şi Rusia. Viaţa voastră este ascensiunea Chinei şi conflictul comercial – sper să nu fie şi alt conflict – dintre China şi America, care va continua pentru cel puţin următorii 30 de ani».”

    Vorbind despre filosofia Chinei de a face afaceri de-a lungul secolelor, şeful CFA aminteşte că ei au fost dintotdeauna comercianţi. „Când mă uit la istoria chineză, colonialismul pentru China a fost întotdeauna colonialism economic. Mătase, porţelan… tot felul de lucruri. Nu a fost ceea ce a fost pentru englezi, nu a fost colonialism fizic. Nu spun că acest lucru va fi neapărat adevărat, dar cred că atunci când cineva se gândeşte la un conflict, ne gândim la ceva într-un fel în stil american sau britanic, care s-a încheiat întotdeauna cu omorârea oamenilor. În conceptul chinez, conflictul nu se referă la conflictul armat, ci la conflictul comercial. Cred că aceasta este o veste bună, nu o veste proastă. Nu văd ca acest conflict dintre America şi China să fie un război cu arme, îl văd ca pe un război comercial care va dura 30 de ani.”

    Paul Smith a adus în discuţie şi problema Chinei cu Taiwanul, vorbind şi despre Hong Kong. Taiwan are un guvern propriu şi este un stat independent, însă nu şi-a declarat în mod formal independenţa de China. Iar administraţia de la Beijing consideră că insula este o provincie a Chinei. În plus, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a susţinut că doreşte să obţină o „reunire” paşnică  cu Taiwan, care va avea un viitor bun sub controlul chinez; pe de altă parte, China îşi rezervă şi dreptul de a folosi forţa pentru a readuce Taiwanul sub controlul său.

    „Hong Kong este, în multe privinţe, un test pentru China în ceea ce priveşte ce se va întâmpla în Taiwan. Şi cum a tratat continentul Hong Kong. Şi, evident, acesta este un subiect foarte fierbinte în acest moment, faptul că există multe tensiuni politice în Hong Kong. Dar lucrul pe care China nu l-a făcut a fost să trimită trupe. Cred că este foarte încurajator, este foarte interesant. Cu englezii, ştim care a fost răspunsul nostru iniţial. Dacă unul dintre interesele noastre comerciale era în pericol, trimiteam o navă şi începeam să tragem. Şi nu a fost nicio negociere, a fost foarte simplu. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, cred că răspunsul lor iniţial este mult mai civilizat. Noi (Marea Britanie – n.red.) nu suntem o naţiune civilizată, în această privinţă”.

    Fostă colonie britanică, Hong Kong a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să menţină un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „o ţară, două sisteme”. Hong Kong a fost în ultima perioadă scena unor ample proteste provocate de un proiect de lege despre care criticii susţin că ar permite extrădarea disidenţilor politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei.

    Dincolo de China şi SUA, aruncând o privire la nivelul întregii lumi, şeful CFA spune că trăim „într-o lume multipolară”, situaţia fiind complicată.

    „Trăim într-o lume multipolară. Când a căzut Zidul Berlinului, timp de 25 de ani am trăit într-o lume unipolară, dominată de americani. Acum trăim într-o lume multipolară şi, deci, nu sunt doar UE, China, Rusia… Deci este un mediu mult mai complicat. Şi cred că, din punctul de vedere al unui analist financiar, ceea ce aş spune este că globalizarea era despre eficienţă şi crearea eficienţei. Dar generaţia viitoare va avea legătură cu ineficienţa. Şi ştiu că este un lucru ciudat de spus, dar vom avea blocurile de tranzacţionare şi acestea creează ineficienţă, la fel ca protecţionismul, de exemplu. Deci, într-un mod ciudat, pentru profesionişti, dacă vă întrebaţi cine beneficiază de asta, profesioniştii beneficiază. Cine nu beneficiază? Consumatorul, persoana obişnuită nu beneficiază.”

    În ceea ce priveşte Europa, există temerea că va avea două viteze. În aceste condiţii, cât de important este pentru o ţară ca România, care are o monedă fragilă şi, uneori, politici fragilizante, să adopte euro este o întrebare cheie. Vorbind despre cauzele din spatele Brexitului şi despre unele dintre provocările legate de Italia sau Grecia versus Europa, Paul Smith a arătat că Europa are „un corset”, mizându-se pe ideea că o singură mărime se potriveşte tuturor. El susţine că oamenii de la Bruxelles trebuie să se gândească mai creativ la care sunt punctele forte ale Uniunii Europene, care le oferă oamenilor protecţie, securitate.

    „Cred că ceea ce trebuie să gândească Bruxelles-ul este să spună că 27 de ţări au 27 de nevoi diferite şi că a avea o singură abordare care se potriveşte tuturor este puţin probabil să funcţioneze. Şi poate că lucrul bun care va ieşi în urma Brexitului ar putea fi să se recunoască la Bruxelles că, de fapt, ceea ce trebuie să se construiască este o Uniune Europeană care are niveluri diferite de participare, unde ţările se pot îndrepta spre centru, spre ceea ce poate Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Luxemburg ar putea considera o uniune foarte strânsă, însă alte ţări pot avea o relaţie deficitară cu UE, dar se pot îndrepta spre centru, deoarece fragilitatea sistemelor lor se îmbunătăţeşte practic.”

    Când ne întoarcem la partea de reglementare financiară, moneda este doar unul dintre lucrurile auzite. „Mergeţi în unele ţări mai mici din UE, iar autoritatea de reglementare a pieţei de valori mobiliare – poate fi formată doar din şase persoane – primeşte toate aceste regulamente europene, care sunt bune pentru Deutsche Bank sau pentru Société Générale, şi li se spune: bine, acum trebuie implementate. Şi ei spun: Bine, suntem şase oameni, este imposibil şi, în plus, nu se potriveşte pieţei noastre financiare sau băncilor, industriei financiare de la noi. Trebuie să ajutăm să crească o economie în curs de dezvoltare. Şi cred că aceasta este o provocare pentru Bruxelles, ei trebuie să se gândească mai mult – şi nu ştiu care sunt răspunsurile – dar trebuie să se gândească mai creativ la care sunt adevăratele puncte forte ale Uniunii, care le oferă oamenilor protecţie, securitate, o privire asupra propriilor lor guverne, poate că există altcineva, nu doar politicienii locali, altcineva care este acolo, asigurându-se că politica economică este sensibilă, că drepturile omului sunt protejate, toate aceste lucruri. Deci sunt bune libertăţile de a călători peste graniţe şi de a mişca comerţul peste graniţe, acestea sunt elementele de bază a ceea ce înseamnă Europa. Dar o mulţime dintre reglementări trebuie să fie, cred, mult mai opţionale decât sunt astăzi. Libertatea de mişcare şi a forţei de muncă se numără printre elementele care au afectat implicarea Marii Britanii. Cred că ideea de la Bruxelles este că trebuie să aibă un morcov şi un băţ (o combinaţie de strategie de recompensare şi de pedeapsă – n.red.) şi trebuie să îndrepte oamenii puternic înainte în direcţia corectă. Şi s-ar putea să aibă dreptate – evident, acesta este un proiect care va dura decenii. Dar cred că atunci când te uiţi la tensiunea din acest moment, cred că trebuie să ne dezvoltăm puţin gândirea”.
    De ce este necesară Adoptarea euro?

    Referindu-se la necesitatea adoptării monedei unice europene de către ţările din Uniunea Europeană, şeful CFA Institute susţine că pentru ţări mici are mai mult sens să adopte euro, în timp ce în cazul ţărilor mari are mai puţin sens. Iar România şi alte ţări ar putea să îşi păstreze moneda naţională dacă ar avea instituţii puternice şi independente de controlul politic.

    „Este o generalizare, dar cred că pentru ţările mai mici adoptarea monedei euro are mult mai mult sens. Dacă eşti o ţară mai mare, poate că are mai puţin sens. Când călătoresc în această regiune, nu doar în România, observ că beneficiile de a face parte din zona euro – din punctul de vedere al stabilităţii politice, din punctul de vedere al uşurinţei de a face tranzacţii, al integrării cu o comunitate mai mare – depăşesc probabil dificultăţile. Dar, evident, există provocări pe termen scurt – opinii, politici, toate aceste lucruri. Însă punându-le în balanţă aş spune că, pe ansamblu, da – este util pentru ţările mai mici să adopte euro.”

    Pe de altă parte, şeful CFA susţine că o ţară mică poate să aibă o monedă independentă, dar are nevoie de instituţii puternice şi de instituţii care sunt independente de controlul politic. „Deci dacă aveţi aşa ceva în România, moneda naţională poate rămâne a voastră.”

    O întrebare provocatoare este de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro. „Trebuie să vă întrebaţi de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro, de ce ar vrea să îşi păstreze propria monedă. Pentru că atunci când adopţi euro, renunţi la o anumită putere. Aceasta este o întrebare interesantă la care trebuie să răspundă politicienii. Puterea este că dacă păstrezi controlul asupra monedei tale, îţi poţi manipula economia internă într-un mod în care nu poţi dacă ai euro. De exemplu, dacă doriţi să vizaţi persoane relativ sărace din ţara dumneavoastră, printaţi bani şi le acordaţi gaze subvenţionate, alimente subvenţionate, le oferiţi tot felul de lucruri, ceea ce, în cele din urmă, duce la inflaţie şi aduceţi mai mulţi bani. Un politician are o perioadă de patru ani, deci sunt concentraţi în mod natural pe termen scurt. Aceasta nu este o critică, ci doar o realitate. Vârsta de pensionare este de 60 sau 65 de ani, dar aceasta ar trebui să fie 75 de ani. Nu ne putem permite să ne pensionăm la 60 şi 65 de ani. Trebuie să fie 75. Dar niciun politician nu va face asta, pentru că este problema viitoarei generaţii. Şi dacă ai face-o astăzi pentru tine, ai fi foarte supărat. Deci ei ştiu că este corect, ştiu că până la urmă cineva va trebui să facă asta, dar poate fi o problemă căreia un politician peste 15 ani trebuie să-i facă faţă, nu trebuie să-i facem faţă astăzi. Deci, în mod natural, oamenii vor împinge astăzi ceea ce pot face mâine. Acesta este doar modul în care lucrăm. Nu suntem roboţi, încă.”

    Viitoarea mare criză economică

    Unul dintre lucrurile de care avem nevoie acum este „ceva mai multă inflaţie în lume”, în opinia şefului CFA.

    „Teoria economică spune că o inflaţie de 3-4% ajută de fapt la ungerea roţilor economiei. Pentru că, dacă te gândeşti la mine, mă voi pensiona, am bani, dar nu pot pune aceşti bani la treabă. Nu pot să-i pun la treabă în depozite bancare, aşa că pentru pensionari aceasta este o mare problemă. Deci, un pic de inflaţie ajută, dar multă inflaţie distruge economiile oamenilor. Aşadar, este un echilibru pe care trebuie să-l atingă o economie. Dar, în momentul de faţă, trăim la nivel global, nu neapărat aici în România, ci la nivel global trăim într-o lume deflaţionistă, care este destul de îngrijorătoare, destul de dăunătoare, pentru că funcţionează împotriva dorinţei oamenilor de a investi. Un pic de inflaţie te ajută să fii mai agresiv în ceea ce priveşte abordarea investiţională decât deflaţia.”

    De altfel, despre următoarea criză economică, şeful CFA anticipează că se va contura în jurul inflaţiei. „Nu sunt sigur, dar cred că următoarea mare criză va fi probabil în jurul inflaţiei. În America şi în Marea Britanie, în Europa de Vest, oricum nu am mai avut experienţe pe care le-aţi avut aici în anii ’90, timp de decade. Aşadar, există o întreagă generaţie de oameni, care au să zicem 45 de ani, care nu au trăit niciodată într-o perioadă de inflaţie ridicată, deci nu înţeleg că ieşim dintr-o perioadă sau suntem într-o perioadă cu o inflaţie foarte scăzută. Aşadar, dacă vă gândiţi la care va fi următoarea criză, bănuiesc că va fi o criză a inflaţiei, de un fel sau altul. Acesta va fi pariul meu.”

    România ar putea să popularizeze experienţa avută la începutul anilor ’90, cu hiperinflaţie de circa 300%. De la inflaţie de aproape 300% pe an, România a ajuns în mai mult de două decenii la inflaţie de mai puţin de 1% în anii trecuţi. Practic, România a ajuns să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993. Însă, în 2018 şi în acest an, inflaţia a revenit pe o pantă ascendentă de 4-5%. „Unul dintre lucrurile pe care le spun în ţara mea, în Marea Britanie, şi în America, este că am început să lucrez în 1980, acum aproape 40 de ani, iar ratele dobânzilor din Marea Britanie la acea vreme erau de 18-19%. Au fost zilele de şoc petrolier, iar oamenii din ţara mea în ultimii 20 de ani au văzut o inflaţie de 3 sau 4%. Deci sunt de acord că experienţa inflaţiei mari este o experienţă pe care oamenii o pierd ca amintire. Deci un lucru pe care îl ştim este că asta se va întâmpla în viitor. Oamenii au uitat cum este traiul în hiperinflaţie, aceasta este aproape sigur următoarea criză financiară. Nu sunt sigur, gândindu-mă la oameni, dacă există vreun mod de a evita acest lucru.”

    Dar cât de important va fi rolul băncilor centrale în următoarea criză?

    „Ca întotdeauna, crucial de important. Cred că atunci când ne uităm înapoi la 2008, puteţi învinui băncile centrale pentru unele condiţii care au dus la criză, dar cred că băncile centrale s-au ocupat de criză cu adevărat bine. Poate puteţi spune: «Ei bine, aţi făcut criza» şi poate că este adevărat, dar cred că ar trebui să fim foarte pozitivi în ceea ce priveşte modul în care băncile centrale s-au ocupat de criză. Cineva mi-a spus odată că în 2008 băncile centrale au avut o alegere: ori Marea Depresiune din anii 1930, ori Revoluţia Franceză. Şi au ales Revoluţia Franceză, care este în esenţă situaţia cu care ne confruntăm astăzi. Acesta este motivul pentru care nu am intrat într-o Mare Depresiune. Dar ceea ce am făcut cu bună ştiinţă este că am creat un decalaj mai mare între bogaţi şi săraci, care, în cele din urmă, face ca sistemele noastre politice să fie supuse tensiunii. Cu asta trăim astăzi. Politicile de după 2008 au creat o societate foarte inegală, nefericită, iar instituţiile noastre politice se luptă să facă faţă acestei provocări. Aşadar, sperăm, trebuie să creştem din nou, motiv pentru care spun că inflaţia ar putea fi următoarea provocare, pentru că trebuie să introducem ceva benzină în motor, trebuie să creştem din nou şi trebuie să începem să readucem societatea în centru, unde toată lumea priveşte. Şi este nevoie de creştere pentru a putea face asta. Aceasta este provocarea următorului deceniu. Dar putem să o depăşim, să nu fim negativi.”

  • Roşu pe bursele internaţionale, după intensificarea războiului comercial dintre Statele Unite şi China

    Totodată, Beijingul şi-a anunţat vineri intenţia de a impune taxe vamale pentru produse importate din Statele Unite în valoare de 75 de miliarde de dolari, scrie CNBC.

    Indicele Hang Seng al Hong Kongului a condus la pierderi în regiune, după o scădere de 2,8%. Acţiunile chinezeşti au înregistrat scăderi de asemenea. Indicele bursei chineze (Shanghai Composite) a marcat o scădere de 0,95%, în timp ce indicele nipon Nikkei 225 a scăzut cu 1,99%.

    Indicele pan-european Euro Stoxx 50 a scăzut cu 1,2%. Indicele Dow Jones este pe roşu cu 0,78%

    Cititi mai multe pe www.zf.ro