BusinessMagazin

Tag: romania

  • Vodafone atacă Orange şi publică vitezele internetului mobil din România

    Andrea Rossini, director consumer business unit în cadrul Vodafone România, numărul doi pe piaţa locală după venituri, a furnizat, miercuri, vitezele medii înregistrate de operatorii telecom de pe piaţa locală, valabile în perioada 1-19 octombrie 2014. 

    Potrivit oficialului Vodafone, britanicii asigură pentru reţelele 2G/3G şi 4G cea mai mare viteză din România.

    Astfel, pentru 2G/3G, clienţii Vodafone navighează cu o viteză de 6,6 Mbps, urmaţi de cei ai Orange, cu 6,4 Mbps, şi cei al Telekom, cu 4,9 Mbps.

    În reţeaua 4G, Vodafone raportează viteze medii de 48 Mbps, de 44 Mbps în cazul Orange şi de 40 Mbps pentru Telekom, se mai arată în prezentarea directorului Vodafone.

    În luna septembrie, directorul comercial al Orange România, Julien Ducarroz, prezenta, într-o conferinţă de presă, vitezele internetului mobil din România înregistate de operatorii telecom de pe piaţă pentru respectiva perioadă. Compania Orange avea atunci o viteză de 21,93 Mbps, fiind urmată de Cosmote, cu 11,98 Mbps, Vodafone România, cu 11,83 Mbps şi RCS&RDS, cu 3,08 Mbps.

    Datele companiilor au fost extrase din topul realizat de catre compania Ookla, lider global în testarea internetului de mare viteză, în urma tuturor testelor de viteză realizate de catre utilizatorii de internet. 

  • România urcă în topurile competitivităţii şi aşteaptă să vină investiţiile străine

    România a reuşit să facă un salt important în topul global al competitivităţii realizat de Forumul Economic Mondial şi a reuşit să urce şi în clasamentul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri, realizat de Banca Mondială. Rămâne de văzut dacă România va deveni mai atractivă în ochii investitorilor şi dacă aceste progrese se vor reflecta şi în creşterea volumului investiţiilor străine.

    România este dependentă de finanţarea externă, astfel că, în lipsa investiţiilor străine directe şi a fondurilor europene, creşterea economică mult aşteptată va fi foarte dificilă.

    Atractivitatea mediului de afaceri autohton este foarte importantă, reflectându-se într-un volum mai mare sau mai mic de investiţii străine. Cele două topuri realizate de Forumul Economic Mondial şi de Banca Mondială sunt un reper important pentru investitorii străini, care analizează o multitudine de indicatori atunci când iau decizia de a-şi plasa sau nu banii într-o ţară, uitându-se în special la evoluţia economiei. Iar îmbunătăţirea percepţiei investitorilor este de bun augur pentru o ţară care depinde de banii străinilor.

    România, ca şi alte ţări din regiune, are nevoie de ritmuri de creştere economică susţinută, chiar de 4-5%, pentru a deveni atrăgătoare pentru investitorii străini, spun unii economişti. Cele mai consistente fluxuri de investiţii străine au fost înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică. Investiţiile străine au urcat până la un maxim de 9,5 mld. euro în 2008, însă în anii de criză s-au prăbuşit la valori de până la cinci ori mai mici. Ceea ce arată că banii aduşi de străini au fluctuat de cele mai multe ori în pas cu trendul economiei.

    ”Ţările din regiune au nevoie de ritmuri de creştere susţinute pentru a le face atrăgătoare pentru investiţii, iar acest lucru poate fi obţinut prin reformele structurale. Acestea sunt mai necesare ca oricând pentru că de şase ani stăm într-o zonă în care nu putem spune nici că mai suntem în criză, nici că am ieşit din ea. Investitorii analizează două aspecte când se uită la o ţară: potenţialul şi istoricul„, a spus Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, la un eveniment organizat la Bucureşti de publicaţia The Economist.

    Dacă din punctul de vedere al dimensiunii pieţei România pare să fie avantajată în regiune, în privinţa procesului de convergenţă la ţările dezvoltate este în continuare într-o poziţie defavorabilă, în opinia lui Bogza. Investitorii sunt interesaţi de potenţialul unei pieţe dat de dimensiunea acesteia, de amplasament, de diferenţa de dezvoltare a pieţei faţă de grupul de ţări către care converge, dar şi de istoricul pieţei respective.

    Deşi are un potenţial de creştere cu mult peste media europeană având în vedere cât are de recuperat, economia românească este frânată de birocraţia fiscală şi administrativă. În plus, nu există o strategie şi viziune pe ter-men lung, ceea ce pune în ceaţă direcţia în care ar trebui să se îndrepte România.

    Lipsa investiţiilor după criză, atât cele interne, cât şi cele străine, a lovit în plin economia. Iar atragerea de noi investitori este acum extrem de dificilă în contextul crizei economice mondiale. Pe lângă factorii interni, înrăutăţirea activităţii investiţionale în România a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Fluxurile mai puţin generoase de bani au devenit foarte selective în ceea ce priveşte destinaţiile lor.

    De ce vin investitorii străini în România? Există criterii individuale, în funcţie de companie, dar există şi puncte comune, precum siguranţa investiţiei, sustenabilitate economică şi predictibilitatea reformelor politice, apreciază Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham). ”România trebuie mai întâi de toate să se gândească şi să profite de poziţia ei strategică. Climatele social, politic şi economic au o mare influenţă asupra gradului de atractibilitate a investitorilor străini. Stabilitate, transparenţă, adaptabilitate. Acestea sunt marile puncte forte. Ce fel de model economic îşi doreşte România? Nu trebuie să ne gândim la viitori investitori. Trebuie să avem grijă de cei care sunt deja aici„, în opinia şefului AmCham.

  • Alin Burcea: Dracula este cunoscut în toată lumea şi trebuie exploatat. De Eminescu n-a auzit nimeni

    “În turism, România poate vinde în străinătate sau ceva foarte cunoscut ca brand, sau ceva unic. Dracula îndeplineşte amândouă condiţiile”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Alin Burcea, prezent la târgul internaţional de turism care se desfăşoară în această săptămână la Londra.

    Burcea vrea să lanseze, în parteneriat cu o agenţie britanică, un circuit Dracula care va fi promovat atât pe piaţa britanică, cât şi în SUA, Asia şi ţările arabe.

    “Am observat, din discuţiile pe care le-am avut cu oameni din diverse ţări, că toată lumea ştie de Dracula. Este cunoscut inclusiv în ţările arabe şi în Asia. Dacă vorbeşti, în schimb, de Eminescu, pe care noi îl considerăm unul dintre marii poeţi ai lumii, n-a auzit nimeni şi e cunoscut, în afara ţării, doar la Chişinău”, a mai spus Alin Burcea.

    El crede că dacă va fi exploatat eficient, mitul Dracula poate aduce în România sute de mii de turişti străini.

    “Doar cu Dracula sau cu Delta putem atrage mulţi turişti străini. Cum să vinzi litoralul românesc în străinătate? Putem concura cu Italia, Croaţia, Spania, Turcia sau Grecia? Putem concura cu muntele cu Austria? Am vorbit cu parteneri din Tunisia şi Maroc şi chiar şi ei sunt interesaţi de un circuit Dracula în România”, a mai spus Burcea.

    Paralela 45 este una dintre cele mai mari agenţii de turism din România, alături de Perfect Tour, Christian Tour, Happy Tour şi Eximtur.

  • Când ne lăudăm cu ce nu avem

    Ministrul pentru IMM Florin Jianu nu a ratat, nici el, momentul şi a început să transmită „mesaje extrem de puternice“ investitorilor români şi străini. Şi premierul Ponta, şi subordonatul său au ignorat, nu ştiu dacă voit sau nu, precizarea instituţiei financiare internaţionale, care anunţa că a schimbat metodologia şi că nu trebuie făcute corelări între raportul din acest an şi cel de anul trecut. Ministrul Jianu a fost întrebat de presă despre acest lucru, iar replica a fost că trebuie privit la „ansamblul măsurătorii“. O să o facem, îndată.

    Înainte însă, câteva precizări. Mediul de afaceri din România este mai puţin primitor decât cel din ţările baltice, din Macedonia, Polonia, Muntenegru, Bulgaria, Cehia şi chiar Rwanda, dar devansăm Slovenia, Ungaria, Turcia, Italia, Grecia şi Rusia. Ne situăm pe poziţia 171 din 189 de ţări în ceea ce priveşte conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri şi 223 de zile. Ocupăm penultimul loc din UE la costul importurilor – 1.495 dolari pe container, puţin peste Slovacia, cu 1.500 dolari pe container. Ocupăm una dintre ultimele poziţii la avizele necesare pentru construcţii: o companie trebuie să îndeplinească 14 proceduri şi are nevoie de 255 de zile. Punctăm bine la îmbunătăţirea sistemului de plată a taxelor, accesul la credite, înfiinţarea unei firme şi rezolvarea insolvenţelor.

    Să privim acum nu chiar tot „ansamblul măsurătorii“, pentru că nu avem nici viziunea, nici putinţele membrilor guvernului, ci doar câteva aspecte. Un aspect al atractivităţii mediului de afaceri este numărul de companii nou înfiinţate. În perioada ianuarie-septembrie 2014 totalul înmatriculărilor de noi companii a scăzut cu 21,5%, de la 100.685 la 79.000. Ilfovul este singurul judeţ în care înmatriculările au crescut, cu 1,56%, în rest scăderile sunt de doi digiţi sănătoşi. Pe domenii de activitate, numărul noilor companii a scăzut mai peste tot, cu excepţia a trei categorii. În agricultură şi în producţia de energie scăderile sunt de peste 80% (de la 20.000 de noi companii în nouă luni din 2013 la doar 3.000 în 2014 în cazul agriculturii). Dinamica noilor companii este mai scăzută chiar faţă de 2009 şi 2010, ani grei, de criză economică serioasă pe plan mondial. Investiţiile străine băltesc în zona de 2 miliarde pe an de ceva vreme, de ani buni, undeva la o cincime din nivelurile atrase înainte de declanşarea crizei.

    În 1989 PIB per capita era acelaşi şi în România, şi în Slovacia, de circa 1.400 euro. În 25 de ani respectivul indicator a ajuns în România la 7.400 de euro, dar la 13.000 de euro în Slovacia.

    La ora când scriu aceste rânduri mai suntem în campania electorală aferentă primului tur al alegerilor şi o să pun entuziasmul ministeriabililor români pe seama acesteia. Şi, sincer, dacă aş şti toate cele de mai sus, cu bune şi rele, cu creşteri de 25 sau doar de 2 locuri, dar cu multitudinea problemelor, de la încasări bugetare la infrastructură, mai că i-aş cere şi eu, asemenea premierului, de băut ministrului Jianu. Dar de necaz.

    Pe la 1500 un ins pe nume Hieronymus Bosch picta o alegorie, „Corabia nebunilor“ pe numele ei, cu care ilustrez.

  • Le Monde: În România, parchetul anticorupţie îi face pe politicieni să tremure

    Printre cei 14 candidaţi figurează Elena Udrea, o blondă elegantă, susţinută în cursa electorală de actualul preşedinte, Traian Băsescu, aflat la finalul celui de-al doilea mandat, dar şi Vadim Tudor, un extremist care vrea să-şi vândă Dacia pentru a finanţa o campanie în care doar el crede. Doi candidaţi se detaşează şi, potrivit sondajelor, vor ajunge în turul doi, prevăzut pentru 16 noiembrie: actualul premier socialist Victor Ponta şi liderul Partidului Naţional Liberal, Klaus Iohannis, provenit din minoritatea germană, scrie publicaţia franceză.

    Adevărata bătălie are însă loc pe un alt front: cel al justiţiei. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), condusă de o doamnă de fier, Laura Kovesi, a început o operaţiune care vizează întregul eşichier politic. Palmaresul DNA se îmbogăţeşte de la un an la altul: 743 de condamnări în 2012, 1.041 în 2013 şi peste 1.500 anul acesta. Printre acestea se numără şi cea a fostului premier Adrian Năstase, condamnat în 2012 la doi ani de închisoare pentru corupţie.

    “Procurorii sunt independenţi. Putem ancheta miniştri, parlamentari, magistraţi, ofiţeri de poliţie sau directori de societăţi publice. Nu avem nici o problemă să anchetăm orice caz de corupţie”, declară Laura Kovesi.

    DNA a cerut ridicarea imunităţii a nouă foşti miniştri şi parlamentari implicaţi în scandalul Microsoft, precizează Le Monde, menţionând de asemenea dosarele Lukoil şi EADS. “În aceste dosare, statul a pierdut aproximativ un miliard de euro”, a declarat Monica Macovei, candidată la preşedinţie şi fost ministru al Justiţiei. Această sumă, care corespunde bugetului anual al capitalei României, ar fi putut finanţa construcţia a 200 de kilometri de autostrăzi, într-o ţară în care infrastructura este învechită, comentează cotidianul francez.

    Această operaţiune a justiţiei dezvăluie existenţa unei caracatiţe cu multiple tentacule. La 17 octombrie, o altă anchetă a zguduit viaţa politică din România. Deputatul Viorel Hrebenciuc, eminenţa cenuşie a Partidului Social Democrat, a fost acuzat de corupţie şi trafic de influenţă. Conform raportului procurorilor, el ar fi obţinut 120 de kilometri pătraţi de pădure – echivalentul a jumătate din suprafaţa Bucureştiului. La 15 octombrie, procurorii l-au audiat pe această temă şi pe senatorul Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta, adaugă Le Monde.

    “Vom continua să anchetăm în pofida declaraţiilor politicienilor împotriva noastră. Procurorii noştri sunt insensibili la influenţe, iar dosarele noastre vizează reprezentanţi ai tuturor partidelor politice”, afirmă Kovesi, citată de Le Monde, care conchide că această ofensivă fără precedent a procurorilor zguduie o clasă politică suspectată că tolerează o corupţie endemică în România.

  • Le Monde: În România, parchetul anticorupţie îi face pe politicieni să tremure

    Printre cei 14 candidaţi figurează Elena Udrea, o blondă elegantă, susţinută în cursa electorală de actualul preşedinte, Traian Băsescu, aflat la finalul celui de-al doilea mandat, dar şi Vadim Tudor, un extremist care vrea să-şi vândă Dacia pentru a finanţa o campanie în care doar el crede. Doi candidaţi se detaşează şi, potrivit sondajelor, vor ajunge în turul doi, prevăzut pentru 16 noiembrie: actualul premier socialist Victor Ponta şi liderul Partidului Naţional Liberal, Klaus Iohannis, provenit din minoritatea germană, scrie publicaţia franceză.

    Adevărata bătălie are însă loc pe un alt front: cel al justiţiei. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), condusă de o doamnă de fier, Laura Kovesi, a început o operaţiune care vizează întregul eşichier politic. Palmaresul DNA se îmbogăţeşte de la un an la altul: 743 de condamnări în 2012, 1.041 în 2013 şi peste 1.500 anul acesta. Printre acestea se numără şi cea a fostului premier Adrian Năstase, condamnat în 2012 la doi ani de închisoare pentru corupţie.

    “Procurorii sunt independenţi. Putem ancheta miniştri, parlamentari, magistraţi, ofiţeri de poliţie sau directori de societăţi publice. Nu avem nici o problemă să anchetăm orice caz de corupţie”, declară Laura Kovesi.

    DNA a cerut ridicarea imunităţii a nouă foşti miniştri şi parlamentari implicaţi în scandalul Microsoft, precizează Le Monde, menţionând de asemenea dosarele Lukoil şi EADS. “În aceste dosare, statul a pierdut aproximativ un miliard de euro”, a declarat Monica Macovei, candidată la preşedinţie şi fost ministru al Justiţiei. Această sumă, care corespunde bugetului anual al capitalei României, ar fi putut finanţa construcţia a 200 de kilometri de autostrăzi, într-o ţară în care infrastructura este învechită, comentează cotidianul francez.

    Această operaţiune a justiţiei dezvăluie existenţa unei caracatiţe cu multiple tentacule. La 17 octombrie, o altă anchetă a zguduit viaţa politică din România. Deputatul Viorel Hrebenciuc, eminenţa cenuşie a Partidului Social Democrat, a fost acuzat de corupţie şi trafic de influenţă. Conform raportului procurorilor, el ar fi obţinut 120 de kilometri pătraţi de pădure – echivalentul a jumătate din suprafaţa Bucureştiului. La 15 octombrie, procurorii l-au audiat pe această temă şi pe senatorul Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta, adaugă Le Monde.

    “Vom continua să anchetăm în pofida declaraţiilor politicienilor împotriva noastră. Procurorii noştri sunt insensibili la influenţe, iar dosarele noastre vizează reprezentanţi ai tuturor partidelor politice”, afirmă Kovesi, citată de Le Monde, care conchide că această ofensivă fără precedent a procurorilor zguduie o clasă politică suspectată că tolerează o corupţie endemică în România.

  • În 2006 vi-l prezentam pe Vladimir Sterescu, fondatorul celei mai mari companii de call center din România

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Cateva convorbiri telefonice, prima chiar din greseala, o intalnire, o propunere, o afacere incheiata. O achizitie care sporeste numarul romanilor imbogatiti din noua tehnologie. Povestea cumpararii call-center-ului EasyCall de catre americanii de la Computer Generated Solutions este fascinanta chiar prin simplitatea ei: un om, o idee, finantare si perseverenta, happy end in stil hollywoodian.

    Cateva convorbiri telefonice, prima chiar din greseala, o intalnire, o propunere, o afacere incheiata. O achizitie care sporeste numarul romanilor imbogatiti din noua tehnologie. Povestea cumpararii call-center-ului EasyCall de catre americanii de la Computer Generated Solutions este fascinanta chiar prin simplitatea ei: un om, o idee, finantare si perseverenta, happy end in stil hollywoodian.

    Vladimir Sterescu, fondatorul EasyCall, este omul care a marcat un punct pretios pentru romani in meciul confuziilor dintre Budapesta si Bucuresti. Atunci cand l-a sunat pentru prima oara pe Sterescu, Phil Friedman, presedintele companiei americane Computer Generated Solutions (CGS), l-a anuntat ca vine la Budapesta si ca ar vrea sa viziteze si EasyCall. Era intr-unul din weekend-urile  lunii iunie, iar Sterescu nu stia nici cine este Computer Generated Solutions si nici cine este Friedman. Politicos, l-a informat pe american de pozitionarea geografica a companiei sale, dar a avut si un impuls, despre care acum spune ca nu-i este caracteristic, de a-i explica sefului CGS cine este si ce face EasyCall.

    Friedman a parut oarecum dezamagit ca a nimerit mai la est de Budapesta, dar i-a dat, totusi romanului adresa de mail, pentru a primi o prezentare completa a EasyCall. „Cred ca in acest caz Bucurestiul a batut Budapesta“, zambeste Sterescu sase luni mai tarziu. Aceasta pentru ca EasyCall, furnizor de servicii de tip call-center, a fost preluat in luna octombrie de catre CGS. Valoarea tranzactiei nu a fost facuta publica de oficialii celor doua companii, dar surse din piata estimeaza ca este vorba de o suma de ordinul milioanelor de euro, probabil undeva in jurul a 6 sau 7 milioane.

    Spre deosebire de multe alte companii care prefera discretia extrema, cei de la Computer Generated Solutions par chiar mandri de cumpararea EasyCall. Asa lasa sa se inteleaga banner-ul care troneaza chiar pe pagina de web a CGS si care face trimitere atat spre site-ul EasyCall, cat si spre comunicatul de presa ce anunta tranzactia. Aceasta spre deosebire de anuntul privind preluarea FolioDev, companie americana furnizoare de servicii IT pentru companii, tranzactie incheiata de CGS doar o zi dupa preluarea EasyCall si tratata cu discretia obisnuita.

    Chiar daca valoarea tranzactiei nu este publica, povestea infiintarii EasyCall si a modului in care, in numai trei ani, un tanar devine milionar bate cifrele seci si este mult mai interesanta.

    Sterescu si-a inceput cariera in adevaratul sens al cuvantului in 1997, an marcat de intrarea pe piata a celor mai mari operatori de servicii de telefonie mobila la ora actuala, Orange si Vodafone, pe atunci Dialog si Connex. „Aveam un prieten care s-a angajat la Connex pe vremea aceea si el m-a indemnat sa incerc si eu“, isi aminteste Sterescu. „Se faceau foarte multe angajari, mai ales in departamentul lor de relatii cu clientii, adica in call-center“, a spus Sterescu.

    Cu alte cuvinte, investitiile majore pe care le faceau operatorii in resurse umane l-au adus pe actualul director al call-center-ului EasyCall in aceasta industrie. Meseria a invatat-o din mers, trecand prin sapte posturi diferite in cadrul Connex. „Am inceput de la casca, am format departamentul de date, am lucrat in departamentul de retentie, unde trebuia sa incerc sa-i conving pe clientii care voiau sa rezilieze contractul sa se razgandeasca, dupa care am trecut in departamentul de major accounts, unde faceam acelasi lucru, numai ca era vorba de clienti mari. Am revenit apoi la relatii cu clientii in echipa de management si am sfarsit in departamentul de reglementari“, spune Vladimir Sterescu.

    Un job intr-un call-center presupune foarte multa rutina, motiv pentru care un angajat la casca se remarca destul de greu. Asta pentru ca, intr-un mediu in care lucreaza foarte multi angajati, dupa reguli bine stabilite, procedurile si informatiile oferite de acestia trebuie sa fie intotdeauna aceleasi. „Un standard de baza intr-un call-center ar fi acela ca, daca o persoana suna de 100 de ori cu aceeasi intrebare, teoretic ar trebui sa primeasca 100 de raspunsuri identice“, explica Sterescu. „In practica, aproximativ 90 de raspunsuri sunt identice, restul de zece fiind fie raspunsuri gresite, fie deviatii pe langa raspuns, pentru care trebuie asumata o anumita raspundere“, a continuat el. „Eu am fost unul dintre cei zece.“

    Lucra la Connex cand a inceput sa ia in considerare posibilitatea de a-si face propriul call-center. Insa, in viziunea lui, call-center-ul pe care ar fi vrut sa-l fondeze ar fi trebuit sa raspunda in numele mai multor companii care ar fi inchiriat aceste servicii. „Consideram ca piata de call-center din Romania nu era suficient de dezvoltata si deci ca era un business de viitor“, a spus Sterescu: „In ’98-’99, daca aveai o problema, nu aveai unde sa suni pentru informatii, suport tehnic sau reclamatii“.

    Piata de call-center din Statele Unite era la momentul respectiv cel mai bine pusa la punct. Mai mult, companiile mari preferau sa faca outsourcing pentru serviciile de relatii cu clientii, in primul rand din ratiuni financiare. Pe de o parte, un call-center presupune foarte multe costuri pentru o companie, plecand de la cheltuielile cu cladirea si pana la remuneratia personalului. Pe de alta parte, este nevoie de foarte multi angajati care, in cazul unei multinationale cotate la bursa si obligata sa raporteze anual indicatori precum cifra de afaceri per angajat sau profitul pe cap de angajat, reduc inevitabil valoarea acestor indicatori.

    „Ideea initiala a fost de a face un call-center, cu cativa oameni care sa poata raspunde in numele mai multor companii, cliente ale acestui call-center. Adica acelasi om sa fie scolarizat pe produsele si serviciile mai multor companii“, isi aminteste Sterescu. „Insa nu aveam banii necesari pentru a investi in ideea mea.“

    Aici au intervenit ceilalti doi fosti actionari ai EasyCall. Unul dintre ei este Gheorghe Rusu (64 de ani), fostul presedinte al Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor din Romania (ANISP). „Este un om cu un spirit antreprenorial foarte bun, pe care il cunosteam din diverse intalniri pe vremea cand reprezentam Connex si caruia i-am prezentat ideea mea de business“, evoca Sterescu. „A acceptat sa finanteze 100% ideea mea, in care eu as fi facut munca 100%, cu actionariat 50/50, dar numai daca as fi plecat de la Connex. Eu nu prea voiam asta, pentru ca aveam un post foarte bun si multe avantaje acolo“, a adaugat el.

    Situatia nu a ramas asa, pentru ca la scurt timp Rusu a decis ca este nevoie de inca un actionar – Sorin Cristescu (56 de ani), un businessman din zona de software pentru afaceri. Si astfel, actionariatul s-a impartit la trei, in conditiile in care Rusu si Cristescu s-au implicat in afacere doar financiar.

    EasyCall a fost fondat in 2003, in urma unei investitii initiale de aproape un milion de dolari, mai mult decat anticipasera cei trei actionari. „Inceputul a fost destul de greu. Am investit in prima faza in amplasament – o camera de 15 metri patrati, un birou si un calculator – si am inceput sa alergam dupa clienti“, povesteste Vladimir Sterescu.

    Pana in martie 2004, EasyCall a avut un singur client, o companie care vinde aparate electronice si electrocasnice, cu toate ca Sterescu a trimis aproximativ 600 de oferte si a avut peste 150 de intalniri in urma acestor oferte. „Seful companiei respective imi este prieten si, cu toate ca nu avea nevoie in mod special de servicii de call-center, a fost de acord sa-mi fie client“, spune directorul EasyCall. Au urmat si investitiile in prima centrala telefonica, in aplicatii software pentru call-center, in resurse umane – patru angajati – si in publicitate.

    Al doilea client al companiei a fost chiar Connex, care a solicitat serviciile EasyCall pentru un proiect de promovare a unui serviciu nou timp de o luna. Pentru proiect ar fi fost nevoie de aproximativ 100 de persoane. „In doua saptamani a trebuit sa angajam personalul necesar, noi fiind doar cinci. Cum am facut? Am dat anunt la mica publicitate si, pentru ca doamna de la ghiseu ne spusese ca anunturile sunt date in ordine alfabetica, l-am inceput cu litera A, pentru a fi cat mai sus pe pagina“, povesteste Sterescu. Iar faptul ca anuntul era si „bolduit“, adica scris cu litere ingrosate, l-a propulsat intre primele cinci. Rezultatul: peste 1.000 de solicitari, care au ajuns sa blocheze inbox-ul clientului de e-mail.

    Proiectul Connex s-a prelungit pe noua luni, timp in care compania a atras alti 14 clienti si un al doilea proiect Connex, pentru setari de telefoane. Printre clienti s-a numarat si o companie olandeza care a facut outsourcing pentru serviciile de call-center in cinci limbi straine – engleza, franceza, germana, spaniola si italiana.

    EasyCall ofera servicii de call-center pentru companii care activeaza in telecomunicatii, cablu, Internet, software si sectorul financiar-bancar. A inceput cu serviciile de baza, de primire de apeluri si furnizare de informatii catre clienti. Ulterior s-a trecut si in zona de suport tehnic si de recuperare de debite, EasyCall avand rolul de a le aminti telefonic clientilor ca au intarziat cu plata facturilor. „In momentul de fata facem «collections» (recuperare a debitelor) exclusiv pentru SUA si facem si incasari prin telefon. Clientul nostru ne-a furnizat o aplicatie software pentru procesarea cardurilor“, explica Vladimir Sterescu.

    Telemarketingul este un alt domeniu in care a activat si activeaza EasyCall – un segment cel putin interesant: cum altfel sa definesti vanzarea prin intermediul telefonului a laptelui-praf sau a tigarilor catre clienti din Italia? Si cat de bine se vinde lapte-praf prin telefon? „Se vinde excelent. De fapt, ei faceau comanda de lapte pe un site si noi trebuia sa-i convingem sa cumpere in cantitate mai mare“, isi aminteste Sterescu.

    Vanzarea companiei nu a fost o actiune programata, chiar daca cei trei actionari ai EasyCall au cochetat cu ideea si au primit ceva oferte, din care „una cel putin interesanta“, spune Sterescu.

    Chiar si oferta primita din partea americanilor de la CGS a venit un pic prea devreme, s-ar putea spune, pentru ca afacerea, chiar fara sprijin extern, avea sanse sa se dubleze intr-o perioada scurta de timp. Dar finantatorii si partenerii lui Sterescu au avut o abordare pragmatica, preferand sa-i „redea libertatea“ acestuia, respectiv puterea de decizie din punct de vedere executiv. Asa ca vanzarea EasyCall mai are o caracteristica aparte, anume faptul ca tranzactia s-a facut practic fara negocieri. Dupa telefonul din iunie de la presedintele CGS, Phil Friedman, Sterescu i-a trimis acestuia prin e-mail o prezentare a companiei. La finele lui iulie, Friedman i-a telefonat din nou lui Sterescu, spunandu-i ca a decis ca pe 1 septembrie sa vina la sediul EasyCall, impreuna cu o delegatie de congresmeni si reprezentanti ai unor mari firme americane. „Au pus multe intrebari, inclusiv despre mediul economic din Romania si apoi s-au dus la alte doua firme concurente, in acelasi scop“, spune Sterescu.

    In ziua urmatoare, Sterescu si Phil Friedman au mai discutat la micul dejun, luat la Intercontinental, unde directorul executiv al CGS a cerut mai multe date financiare legate de EasyCall.

    „Timp de trei saptamani nu am mai avut apoi nici o veste. Pe 20 septembrie insa am avut parte de un alt telefon surpriza, in care mi se spunea ca CGS este interesata sa cumpere EasyCall“, a spus Vladimir Sterescu. Americanii au trimis si scrisoarea de intentie, iar cei trei actionari romani au decis sa vanda. Definitivarea detaliilor tehnice ale tranzactiei a fost un prilej pentru Sterescu sa ia contact cu pragmatismul american: „Pentru audit a venit o ditamai echipa, care in trei zile, fara sa tina cont ca e weekend, si-au facut treaba, au decis ca suntem curati, ca totul este OK – si gata“.

    Contractul a fost semnat pe 18 octombrie, una dintre clauzele acestuia fiind ca Sterescu sa ramana in functia de director timp de inca cinci ani. „Achizitia EasyCall face parte din expansiunea noastra mondiala si venirea in Romania este foarte importanta pentru noi“, a declarat Phil Friedman pentru Ziarul Financiar la momentul achizitiei. „O componenta foarte importanta a extinderii noastre in Romania este deschiderea in Bucuresti a unui centru de dezvoltare software, unde estimez ca in urmatorii doi ani vom angaja aproximativ 300 de oameni“, a precizat americanul. „Fiind un pas major in strategia noastra de crestere, miscarea ne va extinde prezenta in Europa. De asemenea, ne va deschide noi oportunitati in zona BPO (Business Process Outsourcing – n. red.)“, a adaugat Friedman.

    Strategia pe termen scurt si mediu a EasyCall este sa se extinda la nivel teritorial. „Vrem sa deschidem cel putin un sediu in afara Capitalei, variantele de extindere fiind Brasov, Sibiu sau Galati“, spune Sterescu.

    Compania a avut anul trecut o cifra de afaceri de 1,8 milioane de euro si un profit de 50.000 de euro. Pentru anul acesta, cifra de afaceri estimata este de 3,4 milioane de euro, in conditiile in care, in prima jumatate a anului, EasyCall a raportat venituri de 1,7 milioane de euro. „Aceste cifre reprezinta mai exact veniturile din servicii, cifra de afaceri fiind crescuta artificial la 6-7 milioane de euro datorita unuia dintre clientii nostri, care ne factureaza si traficul de telefonie pe care il fac ei cu clientii lor“, a spus Sterescu.

    Marja de profit a EasyCall pe anul trecut a fost de sub 5%, iar anul acesta va fi probabil undeva la 8%, conform estimarilor directorului. Motivul pentru care marja de profit este atat de scazuta este faptul ca EasyCall a investit in permanenta in dezvoltare. O arata evolutia numarului de angajati. In 2004, compania a avut 180 de angajati, anul acesta va avea aproape 700, iar in 2007 Vladimir Sterescu estimeaza ca vor fi aproximativ 1.200 de angajati, avand in vedere proiectele care urmeaza sa intre in Romania.

    Piata locala de call-centere este inca o piata tanara, sustinuta de cei patru operatori de telefonie mobila (care au in jur de 2.000 sau 3.000 de angajati in call-centere), de furnizorii alternativi (care totalizeaza inca 3.000 de angajati) si de centrele dezvoltate de mari companii prin outsourcing (cu inca 1.000 de angajati).

    „Furnizorii alternativi care au exclusiv activitate de call-center vor reprezenta anul viitor o piata de 30 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 200% fata de anul trecut“, este de parere Vladimir Sterescu.

    Call-center-ul reprezinta un business de viitor, in opinia directorului EasyCall. Este nevoie de o investitie initiala de aproximativ 100.000 de euro pentru a pune pe picioare o astfel de afacere, mai spune Sterescu, adaugand ca actionarii EasyCall au investit bani si pe perioada cand compania a cautat clienti si a mers in pierdere.

    „Romania este pe locul al treilea in lume ca destinatie de centre de relatii cu clientii, dupa India care, desi este in scadere, nu va fi detronata, pentru ca are foarte multe call-centere, si Statele Unite, tara de unde a plecat acest business“, considera Vladimir Sterescu. „Am detronat insa tari precum Filipine, Caraibe sau Africa de Sud, dar apar din urma altele, cum este Egiptul, spre exemplu.“

  • În 2008 scriam despre iminenta venire a crizei şi în România. La scurt timp economia a intrat în recesiune

    Din categoria “semnale pe care nu le-a văzut nimeni”, în 2008 scriam despre iminenta venire a crizei şi în România. La scurt timp economia a intrat în recesiune.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2008

    V-ati speriat de scaderile din ultima perioada ale bursei? Brokerii va sfatuiesc sa priviti problema altfel: preturile de acum reprezinta o buna oportunitate de a investi in achizitia de actiuni. Care sunt actiunile care pot rezista crizei si ce randamente ar putea aduce acestea cand piata isi va reveni?

    Cand am vazut ca piata nu se mai opreste din scaderi, m-am dus sa vorbesc cu brokerul. Dupa o jumatate de ora de discutii, am inteles ca nu ar fi bine nici sa vand, nici sa cumpar si nici sa nu fac nimic. Am plecat de la el mai nauc decat eram inainte“, a declarat Mircea M., un investitor, la o saptamana de la deschiderea bursei in 2008. Pana la urma, impotriva recomandarii brokerului, si-a vandut actiunile, iar acum, daca ar vrea sa cumpere, poate gasi aceleasi actiuni cu 10% mai ieftine. Sau alte actiuni. Ce sanse are sa castige insa de pe urma lor si spre ce actiuni anume ar trebui sa se indrepte – el si altii care incearca totusi sa mizeze pe bursa anul acesta?

    Am incercat si noi, la fel ca investitorul, sa aflam care sunt actiunile cu posibilitati de crestere in 2008 de la oamenii care ar trebui sa stie cel mai bine, actorii pietei de capital. Adica brokerii, analistii societatilor de intermediere, directorii de investitii ai fondurilor mutuale sau de pensii private. Am obtinut, daca mai era nevoie, o noua confirmare a crizei prin care trece bursa de la Bucuresti. Majoritatea brokerilor, persoanele care intra in contact direct cu investitorii si care sunt obligati sa faca recomandari, se feresc de estimari. „In contextul actual ma indoiesc ca e cineva care poate oferi estimari exacte pentru anumite titluri. Noi sigur nu. Deocamdata, previziunile referitoare la posibilitatile de apreciere a indicilor si a sectoarelor economice raman valabile, dar preturi-tinta pentru 2008 nu putem da“, sustine Razvan Pasol, director general al Intercapital Invest.
    Pentru directorii de investitii ai fondurilor mutuale si de pensii private este si mai greu sa dea nume de companii din cauza concurentei. „Nu putem spune in ce vom investi, ar insemna sa le aratam competitorilor cum intentionam sa obtinem randamente anul acesta“, a declarat Dorin Boboc, director de investitii la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Boboc sustine totusi ca firma sa e pregatita sa beneficieze de ambele tipuri de evolutie a bursei: „pe perioadele de declin vom acumula active la preturi atractive, iar pe perioadele de crestere vom marca profituri atunci cand potentialul de crestere a unui titlu se reduce“.
    Pana la mijlocul saptamanii trecute, dupa zece zile de tranzactionare, indicele blue-chips-urilor, BET, si cel compozit, BET-C, inregistrau pierderi de 16,5% fata de ultima cotatie a anului trecut, iar BET-FI, indice care urmareste evolutia societatilor de investitii financiare (SIF), consemna un minus de 19%. Directia descendenta a bursei nu este insa o surpriza. Chiar daca amploarea coborarii nu a fost anticipata de nimeni, declinul a inceput in urma cu sase luni, pornind de la maximele inregistrate anul trecut. „Piata romaneasca de capital traverseaza o bucla corectiva in toata regula, cu punct de plecare in vara anului 2007 – criza creditelor ipotecare subprime din SUA. Pe masura ce economiile statelor dezvoltate au inceput sa bata in retragere, sectorul pietelor emergente are parte de valuri de scadere pe masura aprecierilor din ultimii ani“, afirma Alexandru Gavrila, analist la SSIF Romintrade Brasov.
    Adancirea crizei a dus actiunile la preturi apropiate de cele din 2006, cotatii greu de anticipat pentru companii cu rezultate financiare pozitive si in crestere; asa se explica relativul optimism al celor ce considera ca perioada de acum va fi depasita si pe parcursul anului piata va urca din nou. In acelasi timp insa, preturile de acum sunt extrem de atractive, posibilitatile de urcare fiind mult mai vizibile de la acest nivel. „Cei care cumpara acum pot castiga circa 60% intr-o perioada de un an. Preturile sunt considerate avantajoase pentru cumparari, chiar daca piata ar mai putea scadea“, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust.

    Cert e ca, din cauza scaderii accentuate in care a intrat bursa de la inceputul anului, exista sanse ca speculatorii, cei ce tranzactioneaza pe termen scurt si foarte scurt, sa se transforme in investitori pe termen lung. Practic, orice investitor care a achizitionat titlurile anul trecut a ajuns la o diminuare serioasa a valorii portofoliului, diminuare ce se transforma in pierdere marcata in momentul vanzarii.

    Pentru a evita acest lucru, investitorii care isi pastreaza sangele rece si nu vand din cauza panicii aleg sa pastreze actiunile pana cand piata in ansamblu isi va reveni. Cei mai noi investitori pe termen lung si foarte lung sunt fondurile de pensii private, care au o plaja de timp de pana la 30 de ani. „Orice investitor pe termen lung, cum sunt fondurile de pensii private, trebuie sa fie interesat in primul rand de analizele fundamentale. Ne intereseaza mai putin evolutia unei actiuni pe parcursul unui singur an“, arata Dorin Boboc de la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Practic, o companie cu rezultate in crestere poate recupera relativ usor pierderile din cotatie atunci cand piata isi revine.

  • Criza, motorul vânzărilor de biciclete pe piaţa autohtonă

    Trendul mersului cu bicicleta în oraş a căpătat avânt odată cu criza, pe fondul problemelor financiare, al creşterii preţului carburantului, dar şi al modei. În 2010, o copertă a Business Magazin analiza „România pe bicicletă“, moment în care un sfert dintre gospodăriile româneşti aveau bicicletă. Lipsa unor date ale Institutului Naţional de Statistică ne îndeamnă să ne uităm spre studiul realizat la nivel european în 2012 de Asociaţia Europeană a Producătorilor de componente pentru biciclete Coliped, din care aflăm că în România s-au vândut în 2012 circa 380.000 de biciclete noi, număr ce întrece de departe înmatriculările de maşini, aflate la 66.435 de unităţi, în cel de al cincilea an de scădere consecutivă a vânzărilor auto.

    România este în continuare întrecută de ţări precum Austria (410.000 de biciclete vândute), Belgia (450.000 de biciclete vândute), Olanda (1,03 milioane de biciclete vândute) sau Germania (aflată în fruntea clasamentului cu 3,966 milioane biciclete vândute). Totuşi, afacerile din domeniul bicicletelor au mers bine şi în România: firmele specializate pe velo au înregistrat vânzări în creştere şi şi-au diversificat oferta de produse şi servicii, de la accesorii până la biciclete care costă cât o maşină. Totuşi, chiar dacă bicicliştii de pe străzile oraşelor par mulţi, procentul lor ne plasează printre ultimele locuri din Uniunea Europeană la capitolul vânzări. Stăm mult mai bine cu producţia: în 2012, în România au fost produse 450.000 de biciclete, echivalentul a 3,9% din producţia totală a UE.

    Statisticile mai arată că România stă mai bine la producţia de componente şi accesorii pentru biciclete, capitol care o situează pe locul al treilea în UE, după Italia şi Germania, cu vânzări de 200 milioane de euro, aproximativ 10% din vânzările UE. Iar trendul este ascendent: compania NextCity, care asamblează zilnic 2.000 de biciclete la Reşiţa pentru grupul francez Decathlon, va începe anul viitor construcţia celei de-a doua fabrici din România, în Haţeg, judeţul Hunedoara, urmând să angajeze 950 de oameni. Fabrica actuală din Reşiţa a avut anul trecut afaceri de 21 mil. lei (plus 22% faţă de 2012) şi are 350 de salariaţi. Rezultatele financiare poziţionează unitatea de producţie din Reşiţa pe locul patru în topul celor mai importanţi producători de biciclete din România, după Mechrom Industry (parte a grupului italian Campagnolo), Madirom Prod (compania prin care Decathlon asamblează în România biciclete în parteneriat cu NextCity) şi Eurosport DHS.

     

  • Proprietarul magazinelor Cellini oferă o soluţie pentru şoferii care se confruntă zilnic cu traficul aglomerat din Capitală

    “Am ales să mă deplasez astfel pentru că este mult mai rapid, fac o treime din timpul pe care l-aş petrece cu maşina, cel mai mare câştig fiind timpul economisit cu parcarea“,a declarat râzând Alessandro Amato, italianul care deţine în România magazinele Cellini, Gucci România şi Paul & Shark, într-un interviu anterior acordat Business Magazin. Italianul a venit la interviu pe scuter, purtând o cască ce avea aripi, în stilul lui Obelix.

    Amato conduce scutere de la vârsta de 12 ani şi a schimbat circa 12 modele, ultimul fiind un Scarabeo 250 mare, cu parbriz, care nu se mai fabrică şi care nou ar costa circa 4.000 de euro. Amato conduce scuterul în oraş pe tot parcursul anului, chiar şi iarna, evitând doar zilele cu gheaţă pe străzi, argumentele sale principale fiind economia de timp şi bani: „Consumi de patru ori mai puţin decât cu maşina“. În plus, scuterul îi permite să poarte şi cravată şi să conducă comod îmbrăcat la costum, spre deosebire de motor, unde, pe lângă nevoia de echipament adecvat, trebuie să fii mai îndemânatic.

    Amato vine din Italia, o ţară în care, potrivit spuselor sale, nu există bărbat care să nu fi condus vreodată un scuter. „La noi este mai greu, mai întâi îţi cumperi o maşină, apoi o a doua maşină, apoi, în ultimul rând, un scuter. Dacă eşti pe scuter, eşti văzut ca un om care nu are bani“, spune Amato. El face parte din cei aproximativ 105.000 de posesori de motociclete şi scutere înmatriculate, mult mai mic decât în Germania, Italia sau Spania.

    Segmentul este afectat în România, dar şi pe plan global, de criză, infrastructură şi percepţie. Lucrurile încep însă să se schimbe: deşi vânzările în piaţa de scutere şi motociclete au avut în ultimii ani un trend negativ la nivel global, marca Vespa a avut un nivel de vânzări similar cu cel din anii 2007-2008, potrivit lui Claudiu Crăciun, director comercial al Motoplus Paneuro.

    În România, compania a înregistrat o cifră de afaceri de anul trecut de 3,14 milioane de lei, faţă de 2,05 milioane de lei în 2012. Anul acesta, aşteaptă o creştere de 10% pe seama modelelor noi apărute. „Clienţii bărbaţi au între 25 şi 50 de ani, un grad de cultură ridicat, sunt moderni, cosmopoliţi, călătoresc mult şi doresc să apară întotdeauna cu ceva special. Femeile sunt din  categoria care ţin foarte mult la vestimentaţie şi accesorii şi consideră Vespa nu doar un vehicul, ci şi un obiect vestimentar care trebuie să fie asortat“, observă Crăciun.

    El încadrează în profilul utilizatorilor brandului pe care îl reprezintă bărbaţii sofisticaţi precum bancherii, avocaţii sau medicii, dar şi bărbaţii pasionaţi de stil precum actorii, fotografii sau artiştii. Clienţii preferă mai ales scuterele de 50 cc, care se pot conduce în continuare cu permis categora B, cu preţuri de circa 2.300 de euro. Crăciun a observat în rândul clienţilor persoane care folosesc scuterele pentru a se deplasa zilnic la muncă în toate sezoanele, folosind, în perioadele friguroase, accesorii care să îi ajute să scape de frig: parbriz înalt, păturică de picioare, protecţii de neopren pe manşoanele de frână şi acceleraţie.

    Totuşi, un segment important de clienţi alege scuterul ca mijloc de a se deplasa ocazional, ieşind la plimbare seara sau în weekend, feriţi de agitaţia zilnică din oraşe.

    „În România nu s-a format încă o cultură a scuterelor, fiind cumpărate mai ales ca al doilea vehicul, pentru uzul urban“, observă şi Ionuţ Batu, manager la BMW Motorrad pentru România şi Ungaria. În ce priveşte motociclismul, el crede că este în continuare privit ca un hobby şi nu din cauza costurilor de achiziţie şi exploatare, cât mai ales pentru riscurile pe care le presupune conducerea unei motociclete în România.

    „Suntem pe un loc fruntaş în Europa în topul celor mai nesigure şosele pentru motociclişti. Însă în ultimii patru ani am putut observa o creştere a nivelului de educaţie al şoferilor, care s-a reflectat şi în numărul vânzărilor“, observă Batu. Anul trecut, compania a vândut 107 motociclete şi scutere BMW, în creştere cu 40% faţă de 2012, iar ţinta propusă pentru anul acesta este de 120 de unităţi. „Ca şi profil, posesorul BMW Motorrad se bucură de confort financiar, are familie şi dă dovadă de responsabilitate şi educaţie în trafic“, observă el. Segmentul a fost grav afectat de criză, potrivit lui Batu, iar anul 2014 pare să fie primul care să aducă creşteri, fapt ce reiese atât din vânzările de pe piaţa locală, cât şi din cifrele realizate la nivel Uniunii Europene.

    În primele şase luni ale anului, au fost vândute 675.630 autovehicule motorizate, potrivit Asociaţiei Europene a Industriei Moto (ACEM), valoare care indică o creştere de 3,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Vânzările au crescut în Spania (16,9%), Anglia (11,2%), Germania (3,7%), Franţa (1,7%) şi Italia (1,1%).

    De ce s-a ivit un astfel de trend în pieţe precum Spania, unde rata şomajului a ajuns la circa 25% în perioada creşterii vânzărilor acestor vehicule? În Barcelona, preţul combustibilului pentru un scuter, pentru două săptămâni, este de doar 10 euro, în timp ce un card de călătorie cu mijloacele de transport în comun costă 54 de euro/lună, făcând scuterul cu 50% mai eficient, potrivit presei engleze. În Marea Britanie, cea mai ieftină maşină este Dacia Sandero, cu un preţ de retail de 5.995 euro, făcând investiţia într-un scuter sau o motocicletă mult mai eficientă.

    Mai mulţi manufacturieri lucrează la popularizarea scuterului electric, un nou trend fiind pe cale să apară. Anul trecut, 12 milioane de scutere electrice au fost vândute în lume: 9,4 milioane în China şi 31.338 în afara regiunii Asia-Pacific, potrivit Navigant Research. În China, scuterele electrice echipate cu acumulatoare cu plăci de plumb şi acid sulfuric au un preţ asemănător scuterelor pe benzină. În restul lumii, majoritatea scuterelor electrice au baterii din litiu şi sunt mai scumpe decât cele alimentate cu benzină.

    Scuterele electrice moderne costă circa 5.000 de euro, dar pot ajunge şi la peste 8.000 de euro în cazul celor cu motoare mai puternice. Vânzările vor creşte până la 50.000 de unităţi în UE până în 2020, iar până în 2030 ar trebui să ajungă la 30.000, potrivit ACEM. Predicţia vine ca urmare a legislaţiei care ar putea restricţiona şi mai mult vehiculele ce produc emisiile de carbon şi posibilitatea interzicerii acestora în cadrul centrelor marilor oraşe.

    Noua piaţă este condusă, potrivit Navigant Research, de chinezii de la Jiangsu Xinri E-Vehicle Co., firma australiană VMoto, japonezii Terra Motors, firma taiwaneză SYM Motors şi germanii de la Govecs. Producătorii cunoscuţi precum Honda, Yamaha, Suzuki sau Piaggio au prezentat scutere electrice în cadrul expoziţiilor internaţionale, dar nicio firmă nu a fixat o dată de distribuţie, potrivit cleanrider.com.